Introducere

Sanatatea orala a populatiei a devenit o problema serios abordata de Organizatia Mondiala

a Sanatatii, organizatie care incepand cu anul 2007 atrage atentia populatiei asupra unei

probleme importanta de sanatate publica – cea a afectiunilor orale, in special caria dentara si

boala parodontala. Astfel s-a instituit Ziua Mondiala a Sanatatii Orale cu scopul general de a

sensibiliza populatia cu privire la sanatatea orala, la factorii de risc si la necesitatea utilizarii

masurilor eficiente de preventie.

Sanatatea orala este un domeniu extreme de impotant al sanatatii generale, de care depinde

dezvoltarea armonioasa a indivizilor si integrarea lor in societate. Factorii de risc care determina

degradarea sanatatii orale pot fi gupati in patru categorii principale:

- factori biologici: ereditate, caracteistici demografice ale populatiei;

- factori ambientali: mediul fizic si social;

- factori comportamentali;

- serviciile de sanatate

Prin actiuni de sanatate publica de preventie se pot depista eventualele afectiuni cum sunt

caria dentara si boala periodontala pentru a nu se ajunge la degradarea avansata a sanatatii

cavitatii orale.

Proteza dentara - corp fizic confectionat dintr-o serie de materiale, dupa indicatiile medicului,

cu scopul de a restaura morfofunctional tesuturile dentare; http://www.dentexsteph.ro

Istoric

Pentru a intelege cat de mult a evoluat aceasta ramura a stomatologiei moderne si ritmul

accelerat de transformari din ultimul timp este necesar sa vedem de cand omul a fost

preocupat de a-si imbunatati sanatatea orala.

In antichitate si in Evul Mediu aceasta parte a medicinei nu a fost considerate o stiinta,

dar incepand cu secolul al XVIII-lea totul s-a schimbat in acest domeniu.

Creatorul stomatologiei moderne este consideat Pierre Fauchard care confectioneaza

primele proteze totale si partiale pe care le fixeaza cu ajutorul unor arcuri. Dentistul Mouton

publica un manual de Protetica dentara in care descrie cum se confectioneaza coroane

dentare din aur si este primul practician care confectioneaza un corset dentar.

Atunci cand au inceput sa fie utilizate pentru baza si dinti masele plastice polmerizate,

in anii 1935 – 1936, protetica dentara a cunoscut un avant deosebit.

Incepand din anii ’50 cand compania Ney a publicat un manual modern de concepere si

realizare a protezelor scheletate raspandit in toata Europa; de atunci evolutia in aceasta

ramura a medicinei a avut un parcurs accelerat.

Protetica dentara este in prezent o specialitate stomatologica care se ocupa cu

confectionarea si aplicarea mijloacelor protetice (proteze dentare) destinate inlocuirii si

prevenirii deteriorarii structurilor dento-buco-maxilare folosind materiale, tehnici si metode

pentru ameliorarea starii de sanatate a structurilor aparatului dento-maxilar.

Scopul tratamentelor protetice: urmareste nu numai inlocuirea dintilor ci si inlaturarea

durerilor, tratamentul disfunctiilor ocluzo-articulare, mandibulo-maxilare precum si refacerea

functiei masticatorii si imbunatatirea aspectului estetic orofacial.

Incidenta si prevalenta sanatatii orale

Conform unui studiu realizat de cate IPSOS in mai 2012 referitor la ingrijirea orala in

Romania – aplicat pe un esantion de 500 barbati si femei cu varste cuprinse intre 18 si 65 de

ani, din mediul urban (reprezentativitate nationala la nivel uban) s-a constatat ca 80% dintre

romani au probleme dentare, cariile fiind cea mai fecventa afectiune (71%) 4 din 10 prezinta

probleme cauzate de placa dentara bacteriana, iar 3 din 10 au respiratie urat mirositoare si

dinti sensibili.

Prevalenta cariilor dentare a ajuns la un procent de 83% la copii in varsta de 6 ani,

numarul fiind in crestere ajungand la 94% la varsta de 18 ani. Acest studiu a fost efectuat in

Romania in anul 1995. In acesta situatie se impune determinarea cauzelor care duc la

deteriorarea sanatatii orale a populatiei si stabilirea unor masuri de preventie eficiente.

Material si metoda

Pentru analiza corelatiilor ce se stabilesc intre o serie de parametrii de evaluare a

pacientilor dintr-un lot si solutiile de tratament aplicate s-a realizat un studiu. In acelasi

studiu s-a urmarit posibilitatea de cuantificare a acestor corelatii astfel incat sa poata fi

utilizate in deciziile diferitelor forme de edentatii partiale.

Studiul s-a facut pe un lot de 267 pacienti, pe diferite grupe de varsta, si anume: 20 – 30 de

ani, 31 – 40 de ani, 41 – 50 de ani si peste 50 de ani.

S-au stabilit urmatoarele criterii de includere in lot:

- pacientii care au semnat formularul de consimtamant informal;

- pacientii cu varste cuprinse intre 20 si peste 50 ani;

- pacienti diagnosticati cu edentatie partiala, cu diverse grade de afectare a starii orale

generale;

- pacientii cu o stare generala favorabila tratamentului de reabilitare orala;

- pacientii care au dorit sa fie inclusi in studiu;

- pacientii care au putut sa participe in perioada determinata a studiului.

Obiectivele studiului:

- validarea lotului de studiu;

- analiza solutiilor de tratament aplicate in functie de un numar de 5 variabile:grupe de varsta,

sex, pregatire intelectuala, tipuri de edentatie, conditiile socio-economice;

- evaluarea asocierilor dintre diferiti parametri si stabilirea unor coeficienti de corelatie.

Toti pacientii au fost supusi unui examen clinic si paraclinic cu scopul de a culege date

subiective si obiective privitoare la starea de edentatie. Apoi s-a stabilit un plan de tratament.

Acesti pacienti aveau de la absenta unui dinte pana la maxim 15 dinti pe maxilar sau

mandibula.

Rezultate

Distributia tipurilor de edntatie se modifica de la o grupa de varsta la alta. Nici un caz de

edentatie patiala de clasa I si clasa a II-a nu a fost inregistrat pe nici o categorie de varsta.

In cazul edentatiei partiale de clasa a III-a se poate spune:este cel mai des intalnita la grupele

31 – 40 de ani si 41 – 50 de ani cu un procent de 32% din total si respective 33%.

Urmatoarea categorie de varsta la care a fost depistat acest tip de edentatie este cea de peste

50 de ani. Subiectii de 20 – 30 de ani prezinta mai rar acest tip de edentatie si anume doar

12% din totalul celor cu clasa a III-a.

La clasa a IV-a Kennedy se observa:

- la categoria 41 – 50 de ani sunt 24 pacienti

- aproximativ 31% o reprezinta persoanele de peste 50 de ani;

- la persoanele cu varsta cuprinsa intre 31 - 40 ani s-au aflat 14 pacienti din totalul de 62;

- la categoria 20 – 30 de ani s-au depistat 5 pacienti.

Pentru exemplificare s-a intocmit graficul pentru clasa a III-a, separat barbati si femei:

Femei Barbati

20 - 30 ani 18 6

31 – 40 ani 48 18

41 – 50 ani 37 30

peste 50 ani 12 36

Fig.1 Grafic comparativ: clasa a III-a Kennedy la pacientii femei vs barbati

Analiza lotului in functie de solutia de tratament aleasa

Se observa ca 39% dintre pacienti, adica 104 persoane au ales metodele alternative in locul

solutiilor restaurarilor protetice fixe.

Pe locul doi ca solutie de tratament aleasa este RPF metalo-ceramica pentru 99 subiecti.

Locul trei este reprezentat de solutia RPF zirconiu, preferata de 45 subiecti.

Solutia peferata de cei mai putini subiecti este RPF ceramica, aici intalnim 19 pacienti.

Frecventa Procent

RPF metalo-ceramica 99 37,08

RPF ceramica 19 7,12

RPF zirconiu 45 16,85

Altele 104 38,95

Total 267 100,0

Clasificarea edentatiilor, mentionata in acest studiu, adica clasificarea Kennedy este cea mai

utilizata ; ea permite o apreciere globala, imediata a tipului de edentatie la nivelul unei arcade

dentare, sa faciliteze diferentierea neta si rapida intre dintii care limiteaza spatiile edentate si

cei care urmeaza sa fie folositi ca elemente de suport sau ancorare a protezelor, sa fie

orientativa pentru planul protetic si sa permita consemnarea sau comunicarea combinatiilor

intre pozitiile spatiilor edentate si pozitiile dintilor restanti.

Cele patru clase Kennedy sunt:

Clasa I – Edentatia bilaterala plasata posterior de dintii restanti (biterminala sau termino-

terminala);

Clasa a II-a – Edentatia unilaterala posterioara dintilor restanti (edentatie unilaterala);

Clasa a III-a – Edentatie laterala delimitate anterior si posterior de dintii restanti (edentatie

intercalata sau laterala)

Clasa a IV-a – Edentatie situata in regiunea frontala de o parte si de alta a liniei mediane

( edentatie frontala).

Protezele mobile

Protezele dentare sunt folosite pentru a substitui dintii pierduti datorita cariilor dentare,

a bolii parodontale sau din cauza unor accidente. Acest procedeu se aplica atat celor carora le

lipsesc cativa dinti sau celor si-au pierdut toti dintii. Ele au aspect asemanator dintilor

naturali si se comporta la fel cu acestia.

Oricare ar fi cauzele pierderii dintilor, partial sau total, lipsa lor are consecinte pe

termen lung. Dintii prezenti in vecinatatea spatilor create prin extractia unor dinti pot sa se

deplaseze din pozitia lor normala si sa devina nealiniati. Astfel vor aparea probleme la

masticatie,

In plus lipsa lor va modifica aspectul exterior al obrajilor, dand un aspect tras

accentuand semnele de imbatranire a pacientului.

Tipuri de proteze:

- proteze dentare totale

- proteze dentare partiale

Proteza dentara mobila este una din cele mai folosite metode de inlocuire a dintilor. Ea este

folosita in special atunci cand pacientul are multi dinti lipsa si , dupa cum se spune “nu mai are

legaturi” pentru a beneficia de o proteza fixa.

Exista mai multe tipuri de proteza dentara mobile: partiala si in acest caz este construita in

jurul unor dinti existenti in gura pacientului sau poate fi totala, adica inlocuieste toti dintii

naturali. Proteza dentara se ataseaza de gingie prin succiune, la fel ca o ventuza, iar in cazul in

care mai exista dinti aceasta se poate sprijini pe ei.Proteza dentara mobila prezinta un oarecare

grad de mobilitate determinat de infundarea gingiei, dar si a actiunilor formatiunilor anatomice

invecinate, obraji si limba, sau a vorbirii si a masticatiei.

Datorita lipsei dintilor maxilarul incepe sa-si piarda din densitatea osoasa. Acest lucru se

datoreaza faptului ca radacinile dintilor ajuta la mentinerea tesutului osos, fiind parte a

procesului de restaurare, respective de reinnoire celulara. Prin disparitia dintilor acest proces care

implica substante nutritive vitale care se deplaseaza prin intermediul canalelor dentare si ajuta la

stimularea regenerarii oaselor nu se mai poate desfasura.

Din punct de vedere structural, proteza dentara mobile este alcatuita dintr-o baza care se

sprijina pe mucoasa bucala si dintii acrilici care imita fidel forma si pozitia dintilor naturali.

In prezent exista doua tipuri principale de proteze dentare, si anume: totale sau partiale.

1. Proteze dentare totale sau complete

In acest caz dintii falsi sunt realizati pentu a inlocui dintii lipsa atat de pe maxilar cat si de

pe mandibula. Acest tip de proteza este indicat a fi purtata la o luna dupa efectuarea

extractilor dentare.

a. Proteza totala conventionala care se plaseaza in gura dupa ce toti dintii au fost extrasi si

tesuturile gingivale sunt vindecate.

b. Proteza totala imediata care poate fi folosita imediat dupa extractia dintilor. Avantajul

acestui tip de proteza este ca pacientul nu va ramane fara dantura timp indelungat, dar

prezinta dezavantajul ca aceasta trebuie “captusita´la cateva luni dupa ce s-a fixat. Proteza isi

pierde stabilitatea odata cu vindecarea gingiei deoarece in acest timp osul se remodeleaza.

2. Proteze dentare partiale.

Acest tip de proteza umple spatiul de pe maxilare lasat de cativa dinti lipsa.

a. Proteza dentara fixa asa-zisa “punte dentara” este cimentata permanent ; este confortabila si

are aspect natural, integrandu-se estetic pe maxilar.

b. Proteza mobila partial este fixata, respectiv legata de ceilalti dinti printr-o clema metalica,

stabilizarea ei pe arcada dentara putandu-se face atat pe interior, cat si pe exteriorul dintilor.

Acest tip de proteza are avantajul ca poate fi scoasa pentru igienizare.

In afara acestor tipuri principale de proteze mai gasim inca un tip, asa-numita

“supraproteza” care este o proteza totala si care acopera dintii ramasi sau implanturile dentare.

Confectionarea unei poteze mobile, partiala sau totala, presupune un proces care consta

din urmatoarele etape:

- luarea unor amprente;

- examinarea amprentei si turnarea rasinii, care reprezinta baza protezei, rasina care va contact

direct cu campul protetic;

- rasina se incalzeste pentru a initia o reactie chimica;

- proteza este lasata sa se intareasca;

- se netezeste proteza si se fixeaza in gura.

Caracteristicile dintilor artificiali acrilici:

- redau bine culoarea dintilor naturali:

- au instabilitate cromatica in timp;

- au duritate scazuta, se abrazeaza usor;

- au o structura poroasa care permite infiltrarea acrilatului dintilor cu germeni din cavitatea

bucala si produce modificarea culorii dintilor prin fenomenul de imbatranire a acrilatului;

- se prelucreaza si se lustruiesc cu usurinta;

- permit individualizarea ocluzala.

Folosirea protezelor cu dinti din ceramica reprezinta o imbunatatire a protezelor,

deoarece acesti dinti au aspectul unor dinti naturali cu urmatoarele caracteristici:

- au aceasi culoare ca dintii naturali;

- au transluciditate si sunt stabili din punct de vedere cromatic;

- au o structura compacta,fiind impermeabili la germenii din cavitatea bucala;

- sunt dinti foarte duri abrazand dintii naturali antagonisti;

- se fixeaza mecanic prin intermediul unor retentii mecanice;

- sunt casanti, se fractureaza cu usurinta.

- dintii frontali ceramici se prezinta sub forma unor fatete pentru grupul frontal;

- solidarizarea dintilor ceramici se face prin inglobarea sub forma de crampoane in masa de

acrilat a seilor protetice. Dintii laterali sunt prevazuti cu retentii sub forma unor cavitati ce au

aspect de ciuperca. Solidarizarea se face prin patrunderea acrilatului prin aceste retentii.

-

Proteze mobile partiale

Realizarea unei proteze mobile partiale presupune studierea spatiului protetic potential,

adica a crestei edentate. Creasta edentata reprezinta osul alveolar ramas in urma extractiei

dintilor din zona respective. Creasta edentata se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

- amplitudine, adica spatiul ramas dupa extractie poate fi micsorat prin migratia dintilor din

vecinatate;

- inaltime – care normal trebuie sa fie de 4 – 6 mm, eventuala micsorare se datoreaza resorbtiei

osului alveolar;

- latime – care se poate modifica in procesul de resorbtie;

- muchie – care poate fi rotunjita, ascutita, concava, convexa sau poate deveni o suprafata

plana in resorbtile accentuate;

- baza – larga sau ingusta, functie de procesul de resorbtie;

- versanti, a caror orientare poate fi variata;

- forma pe sectiune, care normal de forma triunghiulara cu baza spre osul maxilar sau

mandibular, dar poate avea si alte aspecte;

- profil – determinat de modul de vindecare a extractilor;

- orientare – care poate fi ascendenta sau descendenta.

Proteza partial mobilizabila acrilica

Acest tip de proteza are urmatoarele componente:

1. Seile protezei;

2. Arcada dentara artificiala;

3. Conectorul principal;

4. Elemente de mentinere, sprijin si stabilizare.

1. Seile acrilice reprezinta principalele elemente ale protezelor partiale mobile, care vine in

contact direct cu creasta edentara, care refac din punct de vedere morfo-functional

golurile produse prin edentatie cu urmatoarele caracteristici:

- au rolul de suport al dintilor artificiali si de transmitere a fortelor masticatorii spre suportul

muco-osos si dento-parodontal;

- transmit fortele de solicitare conectorului principal;

- se opun fortelor de deplasare verticale si orizontale constituind si un element antibasculant;

- sunt realizate din polimetacrilat de metil de grosime 2 mm;

- amplitudinea seilor este superpozabila pe amplitudinea spatiului protetic potential;

- numarul acestora este acelasi cu numarul spatiilor protetice potentiale;

2. Arcadele dentare artificiale sunt sustinute de seile protetice si refac arcada naturala

pierduta prin extractile dintilor si au urmatoarele elemente caracteristice:

- alegerea dintilor atificiali trebuie sa fie in concordanta cu forma, culoarea, gradul de

transluciditate al dintii ramasi integrii sau cu restaurarile fixe prezente pe arcada;

- pot fi realizate din portelan sau acrilat, din metal si acrilat sau metal si portelan.

- Pentru a conserva stabilitatea reliefului ocluzal

Realizarea arcadelor artificiale trebuie sa respecte o serie de legi biomecanice care

trebuiesc cunoscute de clinician ce asigura o buna rezistenta in utilizare si asigura un

confort pacientului.

3. Conectorul principal acrilic – repezinta partea componenta a protezei partiale

mobilizabile avand rolul de a reuni intr-o structura unitara, rigida si rezistenta elementele

constructiei protetice mobile.

4. Elemente de mentinere, spijin si stabilizare sunt crosete care asigura anorarea si, in

consecinta, mentinerea protezelor partiale acrilice. Aceste crosete sunt clasificate astfel:

a. crosete acrilice – confectionate din acrilat si fac corp comun cu restul constructiei

protetice, putand porni fie din conectorul principal, fie din sea;

b. cosete simple metalice care sunt confectionate din folie metalica sau din sarma;

c. crosete simple metalo-acrilice relizate dintr-un fir metalic din vipla de grosime variabila

care sustine extremitatea libera a portiuni acrilice.

Proteza partiala flexibila

Aceasta lucrare protetica reprezinta cel

mai nou produs in materie de tehnologie a

protezarii dentare si reprezinta folosirea

unui material extem de flexibil care

asigura astfel un succes in obtinerea unui

produs ce asigura confort la utilizare.

Materialul cu nylon la protezele flexibile este foarte rezistent, apoape incasabil, are

culoare asemanatoare cu cea a gingiei, poate fi realizat in strat foarte subtire si poate fi utilizat

atat pentru baza protezei, cat si pentru sistemele de prindere.

La acest tip de proteze se poate utiliza vinilul, acesta fiind de asemenea un material

rezistent si elastic, avand culoarea gingiei sau poate fi chiar transparent, material care este de

asemenea mai usor de prelucrat.

Avantajele protezelor partiale flexibile sunt:

- se potriveste perfect pe campul protetic, indiferent de modificarile pe care le suporta in timp;

proteza va avea si o stabilitate mai buna;

- nu se mai folosesc sisteme de retentie metalice, lucru care confera un aspect estetic si in

acelasi timp nu agreseaza dintii restanti din vecinatate;

- materialul este translucid fiind astfel aproape invizibil;

- materialul nu contine monomeri sau metale, devenind biocompatibil;

- este o alternative ideala pentru pacientii care au anumite leziuni in zona in care fixeaza

proteza, pacienti care nu se pot adapta la lucrari potetice dure.

Dezavantajele protezei partiale flexibile

- materialul are tendinta de a absorbi apa si umezeala, putand avea gust si miros neplacut in

gura; consecinta a acestui lucru poate fi decoloraea acestuia

- sunt folosite ca o solutie temporara.

Proteze totale mobile

In cazul pacientilor care prezinta edentatie totala se impune utilizarea unei proteze totale

mobile. Edentatia totala este o suferinta a pesoanei, suferinta care se refera la urmatoarele

consecinte:

- tulburari de masticatie – lipsa dintilor conduce la o masticatie incorecta si incompleta care

are drept rezultat fragmentarea insuficienta a alimentelor, provocand afectiuni ale

stomacului;

- tulburari de fizionomie – lipsa dintilor conduce la o apropiere a celor doua maxilare.

Musculatura oro-faciala se modifica, partile moi se infunda, apar cute si riduri la nivelul

comisurii bucale, toate aceste ducand la o infundae a partii inferioare a fetei;

- tulburari de fonatie - vorbirea de modifica datorita faptului ca limba nu mai intalneste

suportul oferit de arcade;

- tulburari psihice – pacientul ajunge intr-o stare psihica defavorabila care determina retragerea

lui din societate.

Pentru a reusi confectionarea unei proteze totale mobile este necesara studierea

amanuntita a componentelor si structurilor care formeaza campul protetic. Acesta cuprinde

totalitatea formatuinilor anatomice care vin in contact direct sau indirect cu componentele

proteice si care contribuie la mentinerea, sprijinul si stabilitatea lor.

Campul protetic edentat total prezinta zone de sprijin si zone de inchidere marginala.

Zona de sprijin este alcatuita dintr-o componeneta dura (osoasa), acoperita de o fibromucoasa

fixa, de cele mai multe ori aderenta la substratul osos. Denumirea de zona de sprijin se refera la

faptul ca aceasta preia majoritatea presiunilor din timpul utilizarii protezei.. Aceasta zona

suporta solicitari verticale, orizontale si de forfecare, avand o capacitate de receptie cu mult mai

redusa decat supafata ligamentara a peridontului din perioada de dentat.

Proteza dentara are un grad de mobilitate fata de campul protetic, aceasta mobilitate nu

este influientata de calitatea lucrarii. Denumirea de proteza dentara mobile deriva din faptul ca

aceasta poate fi inserata se dezinserata de pe camp (de utilizatorul sau) dar este posibil sa aiba

legatura si cu mobilitatea sa in campul potetic .Zona de sprijin la maxilar este de aproape doua

ori mai mare decat la mandibula.

Zona de inchidere marginala este situate la periferia zonei de sprijin, fiind alcatuita de

mucoasa care captuseste fundurile de sac vestibulare (la mandibula si lingual) precum si dintr-o

parte a mucoasei mobile a obrajilor, limbii si buzelor ce vin in contact cu suprafetele externe ale

protezelor.In afara de cele doua zone se emaca exstenta unei mucoase localizata la ganita dintre

mucoasa fix ace acopera cestele reziduale sic ea mobile a fundurilo de sac, denumita mucoasa

pasiv mobile.

Pentru realizarea unei proteze dentare se vor urmari trei obiective principale:

-transmiterea cat mai selectiva a fortelor exercitate de bazele protezelor pe zonele de sprijin;

-conformarea marginilor protezelor in amonie cu formatiunile si tesuturile de la periferia

campului protetic (zona de inchidere marginala) cu implicatii in mentinerea protezei;

-obtinerea unui aspect estetic final al individului protezat, cat mai placut si natural printr-o

montare corespunzatoare a dintilor

Etape clinico-tehnice in protezarea edentatiei totale

Pacientii cu edentatie totala care se prezinta la medical stomatolog in vederea solicitarii

unei proteze dentare mobile se impart, de obicei, in trei categorii:

-vechi purtatori de proteze care doresc o noua protezare;

-purtatori vechi ale caror proteze si-au pierdut stabilitatea, trebuie optimizate, reparate sau

inlocuite cu proteze pe implante;

-edentati total de data recenta care solicita proteze.

Pentru confectionarea unor lucari dentare de buna calitate este necesara colaboarea cu

tehnicianul dentar, urmand sa se aiba in vedere impiedicarea transmiterii unor infectii intre cele

doua parti, pentru a feri pacientul de complicatii nedorite.

Proteza totala acrilica

Proteza totala acrilica este metoda

conventionala de protezare in cazul

edentatiei totale sau atunci cand mai exista

1 -2 dinti restanti pe arcada. Acest tip de

proteza are olul de a reda functionalitatea si aspectul estetic, repezentand o imbunatatire a

calitatii vietii, redand increderea pacientului.

Proteza totala conventionala este realizata dintr-o baza acrilica dura, asemanatoare cu

gingia si un set de dinti coplet falsi, din material acrilicsau din ceramica. Proteza totala acrilica

rezolva toate consecintele negative ale edentatiei totaler eferitoare masticatie,de fizionomiem de

vorbire si chiar cele psihice.

Pentru ca o proteza sa fie adecvata este necesar ca aceasta sa fie destul de confortabila de

la prima proba si retusurile sa fie completate in 2 – 3 sedinte. Proteza trebuie sa indeplineasca

doua conditii de baza pentru a indeplini rolul sau: stabilitatea si retentia.

Stabilitatea protezei se refera la deplasarea protezei de pe campul protetic, in plan

orizontal, lateral sau fata-spate. O poteza este cu atat mai stabile cu cat contactul cu creasta

alveolara este continuu.

Retentia se refera la miscaea verticala de indepartare a potezei fata de arcada; pentru

aceasta proteza trebuie sa imite perfect anatomia campului protetic

.

Etapele clinice si tehnice de relizare a protezei acrilice

In cazul unui pacient la care gingia nu este vindecata se poate recurge la folosirea unei

proteze temporare, dupa care se va trece la realisarea protezei acrilice popriu-zise

- Amprentarea campului protetic, etapa care se va face dupa vindecarea totala a tesuturilor

orale. Amprenta este copia negative a campului protetic inregistrat cu ajutorul materialelor de

amprenta. Aceasta trebuie sa redea in detaliu toate partile antomice, de acest lucru depinzand

calitatea protezei.La pacientii cu edentatie totala amprentarea se face de doua ori, preliminara

cu scopul de a obtine o portamprenta (lingura de ampenta) si amprentarea finala

(functionala) care devine modelul functional dupa care se va confectiona proteza,.Modelul

functional este copia pozitiva, precisa a campului protetic.

- Determinarea relatilor intermaxilare folosind sabloane de ocluzie.Aceasta etapa sumeaza o

serie de masuratori necesare pentru a reda protezei aspectul avut de dantura naturala.

- Alegerea si montarea dintilor. Dintii trebuie sa aiba o forma si inaltime potrivita care sa redea

o armonie dento-faciala si dento-somatica. Suprafata ocluzala a dintilor laterali poate fi

anatomica sau functionala pentru a asigura o eficienta masticatorie maxima..

- Macheta definitive este identical cu proteza finala, modelul dupa care tehnicianul dentar va

obtine lucrarea protetica.

Captusirea si rebazarea potezei

dentare

Captusirea protezei reprezinta adaugarea

unui material acrilic moale sau dur pe

suprafata mucozala a protezei totale sau partiale, in momentul in care aceasta nu mai este

bine adaptata pe campul protetic – tesuturile dure si moi cu care lucrarea protetica vine in

contact. Rebazarea se refera la schimbarea intregii baze acrilice a protezei, pastrandu-se

doar dintii artificiali.

Odata cu indepartarea dintilor naturali, oasele maxilarului incep sa se modifice prin resorbtie,

ceea ce face ca proteza dentara nu se va mai potrivi ca la inceput. Din acest motiv proteza va

bascula sau va produce durere purtatorului. Resorbtia osoasa este un proces continuu si din acest

motiv protezele necesita captusire la fiecare aproximativ doi ani si este chiar recomandat sa fie

schimbate dupa 7 ani.

Campul protetic acoperit continuu de proteza dentara va fi afectat. Pentru a compensa

locul lasat de resorbtia osoasa organismul va produce mai mult tesut moale, adica gingia va

devein mai voluminoasa si va umple spatiul dinte proteza si arcada dentara. In acest mod scade

stabilitatea protezei si nu poate asigura si functia de masticatie se efectueaza defectuos. In acest

caz chiar dace proteza este captusita sau inlocuita campul protetic nu va fi apt sa asigure

stabilitatea necesara protezei si se poate recurge la ablatia tesutului gingival si remodelarea

osului prin interventii chirurgicale.

Pentru evitarea acestor aspecte neplacute se va efectua captusirea protezei la fiecare 2 ani,

schimbarea acesteia la 5 – 7 ani si pauza de purtare pe timpul noptii.

Prin purtarea aceleasi poteze, fara a fi captusita sau rebazata, a unei perioade mai mari

de 7 ani se produce schimbaea permanenta a fizionomiei. Un alt fenomen prin care organismul se

adapteaza la resorbtia osoasa este schimbarea muscaturii ceea ce duce la modificarea permanenta

a muschilor.

Supraprotezarea

Stomatologia moderna a rezolvat problema edentatiei subtotale intr-o maniea terapeutica

moderna, denimita supraprotezarea. Aceasta este o metoda de tratament caracterizata prin

confectionarea unei proteze totale, cu sprijin pe creasta si dintii restanti sau pe implante prin

diferite sisteme. Astfel dintii restanti (sau implantele)care retentioneaza proteza pot fi utilizati

izolati (sisteme cu capse, magneti sau telescoape) sau solidarizati (bare cu calareti). Prin acest

system se obtin restaurari protetice cu mentinere si stabilitate superioara unei proteze totale

traditionale.

La supraprotezare dintii naturali se pastreaza cu precadere radacinile dentare, iar

coroanele lor se reduc epigingival, pentru ca bratul de rezistenta sa fie mai mare ca cel de forta.

Acest procedeu defineste de cele mai multe ori o proteza cu spijin mixt muco-osos si dento-

parodontal sau muco-osos si implanter.

Avantajele supraprotezarii

Supraprotezarea pe dinti naturali presupune pastrarea ultimelo dinti sau radacini tratabile

ce urmeaza a fi utilizate ca sprijin al unei viitoare proteze mobile. Superioritatea acestui

procedeu fata de protezarea conventionala poate fi redata astfel:

- prevenirea resorbtiei accentuate si continue a crestelor reziduale prin pastrarea unor dinti sau

radacini restante care vor intarzia procesul de atrofie;

- pastrarea propioceptiei parodontale a dintilor restanti, care controleaza prin intermediul unor

mecanisme reflexe exercitarea functiilor esentiale masticatie, fonatie, inclusive cele nervoase

de stereognozie si topognozie;

- dintii mentinuti ca stalpi pentru supaproteze constituie stopuri verticale pentru baza protezei;

- prin cresterea stabilitatii si sprijinul supraprotezei se reduc solicitarile ocluzale (verticale)

asupra suportului muco-osos subadiacent;

- Eficienta masticatorie a supraprotezelor este net superioara protezelor totale traditionale.

Durata de folosire a unei proteze

Protezele dentare rezista de obicei mult timp, in jur de 30 de ani sau chiar mai mult.

Longevitatea lor depinde de utilizarea lor zilnica si de modul de ingrijire.Se recomanda

efectuarea periodica de vizite la medical stomatolog pentu control.

In timp gingiile se retrag urmare a imbatranirii ceea ce face ca proteza sa cada sau sa se

deplaseze. Pentru a preveni aceasta situatie protezele se vor ajusta si captusi.

Concluzii

Pacientii carora medical stomatolog recomanda folosirea protezelor mobile au tendinta

sa refuze aceasta solutie, considerand-o un semn al imbatranirii, in special femeile. De fapt,

proteza mobila reprezinta tratamentul de care are nevoie pacientul in acel moment datorita

statusului sau dentar. In prezent cabinetele moderne realizeaza proteze care imita atat de bine

dantura naturala, incat doar pacientul stie ca poarta o astfel de proteza.

Bibliografie

1. Norina Forna Potetica dentara vol. II Proteza partiala mobilizabila Proteza totala Editura

Enciclopedica 2011

2. Sever Popa Protetica dentara Editura Medicala 2001

3. Analiza de situatie in Romania ocazionata de celebrarea Zilei Mondiale a Sanatatii Orale, 20 martie 2015

4. Revista Romana de Stomatologie – Volumul LIX, Nr. 3, An 2013