Psihologia umană

Buzilă AlinaLostun Mirela Angela

Adolescentul din ziua de azi

Să fim noi altfel! Suntem cu toţii obişnuiţi să trăim într-

o lume care depinde întotdeauna de ALTCINEVA. Sau de ALTCEVA. Şi toată lumea are idei, toată lumea ştie că vrea ceva de la viaţă... dar nimeni nu face nimic. Toţi ne lăsăm conduşi mai mult sau mai puţin. Ne este frică să luăm atitudine. Oare de ce?! Ce-ar fi să ne hotărâm, într-o zi (şi de ce într-o zi şi nu chiar azi?) să trăim pentru noi... să facem şi pentru noi ceva. Chiar şi un lucru aparent neînsemnat... dar care să fie important pentru sufletul nostru. Eu cred că şi asta, printre altele, înseamnă spiritul „Adolescentului".

Noi suntem cei care putem schimba ceva. Noi suntem la vârsta la care ÎNCĂ mai avem curajul să ne exprimăm. Noi putem fi altfel. Noi putem reprezenta ceva. Mulţi văd tinereţea, dragostea, frumuseţea vieţii prin ochii noştri. Atunci, să fim noi mesagerii acestor idealuri. Trebuie să avem curajul necesar. Trebuie să fim noi înşine, şi atât. Haideţi să fim aşa cum vârsta noastră ne îmbie să fim: nebuni, dacă vreţi... romantici, ambiţioşi sau melancolici. Puşi pe şotii şi, în acelaşi timp, sufletul societăţii în care trăim. Viaţa este minunată. Trebuie doar să vezi lucrurile bune din ea. Unii şi-ar dori să mai fie ca noi... haideţi să profităm.

Lumea noastră, a adolescenţilor, nu ne dă voie să evadăm din ea. Totul în această lume pare roz şi pare că nimic rău nu s-ar putea înâmpla. Toţi ne lăsăm conduşi mai mult sau mai puţin; tot timpul vom depinde de cineva sau de ceva, neascultând sfaturile adulţilor şi devenind rebeli.Viaţa este minunată.... Suntem puşi pe şotii, iubiri interzise şi în acelaşi timp, suntem foarte nonconformişti. Nimic nu ne poate împiedica să facem ceeace cu adevărat dorim.

Mulţi adolescenţi sunt acum cu grave probleme de comportament... Dar oare de ce? Cine este de vină? Părinţii care, zi de zi fac scandal în casă sau modelele rele pe care tinerii le urmează pentru a părea superiori celorlalţi? Adolescenţa este o vârstă la care ne este frică să luăm atitudine. Ni se pare că nimeni nu ne ajută, nimeni nu vrea să ne dea o mână de ajutor.Credinţa în Dumnezeu nu mai există, nu mai suntem în stare să asistăm nici la marile sărbători, deoarece în noaptea anterioară probabil, am chefuit întruna sau ne-am pierdut vremea pe internet, aşa cum o facem deobicei, până în zorii zilei. Cei care totuşi au un grăunte de credinţă în Dumnezeu, mai pot fi întâlniţi duminica la biserică.

Toate ca toate, dar o situaţie îngrijorătoare este pentru adolescenţii care s-au născut săraci şi au trăit în tot acest timp în sărăcie, ca la maturitate, să iasă din această stare prin orice mijloace: băieţii ajungând să ucidă persoane, chiar nevinovate, insă prea puţini aleg calea cea bună, sacrificându-se, învăţând sau muncind mai mult, pentru a-şi asigura necesarul, neapelând la soluţii uşoare de a obţine totul.Adesea, problemele familiale sau chiar problemele din relaţiile lor de dragoste îi împing pe aceştia la gesturi şi gânduri necugetate. În momentul când prima dragoste pătrunde în inima oricărui adolescent, acesta rămâne fără forţe.

Părinţii, de cele mai multe ori, ne interzic sa ne întâlnim cu persoana iubită, dar întodeauna ne găsim sprijinul în braţele acesteia. De-acum riscăm să intrăm într-un război cu proprii noştri părinţi, în care totul este permis şi fiecare luptă cu armele lui: părinţii cu pedepse, iar adolescenţii cu vorbele urâte adresate chiar persoanelor care le-au dat viaţă şi s-au jertfit pentru ei. Parcă acum, dacă a apărut această fiinţă specială în viaţa noastră, ne face să nu ne mai gândim la nimic, decât la ea... Totul se concentreză in jurul ei; părerea părinţilor chiar nu mai contează acum, ci doar ceea ce simţim, dar în sinea noastră realizăm că părinţii ne vor doar binele şi nu vor să ne vadă suferind, iar dacă finalul poveştii noastre de iubire va fi unul trist, le vom da dreptate părinţilor şi tot ce vom auzi din gura lor va fi doar atât: ”ţi-am spus eu!”

Dar în fine.... Toate acestea trec şi vor mai urma multe alte greşeli, poate şi mai grave, pe parcursul acestei perioade ale vieţii.O altă problemă a adolescenţilor este discriminarea. Încă de mici suntem învăţaţi de către părinţii noştri să nu avem de-a face cu persoane care nu aparţin naţionalităţii, etniei noastre, dar există o vorbă care tot timpul ne spune aşa: „important este omul, nu culoarea pielii”, şi dacă vom încerca să cunoaştem o persoană diferită de noi, poate vom vedea în ea o fiinţă bună şi ne vom da seama că părinţii noştri nu au avut dreptate în afirmaţiile lor; niciodată nu trebuie să judecăm omul până nu-l cunoaştem.

Pe lângă discriminare, un alt element care ne compromite pe noi, adolescenţii, sunt anturajele şi mediul în care am trăit de la naştere şi până acum. Părerea mea este că adolescenţii se împart în două categorii: adolescenţi cu o influenţă pozitivă şi adolescenţi cu influenţă negativă. Să începem cu prima categorie: aceştia nu-şi petrec pauzele necăjindu-şi colegii, ci poate îşi folosesc timpul din pauză citind o carte sau ajutându-şi colegii la temele pentru acasă; îşi ascultă părinţii şi mereu dau câte-o mână de ajutor oricărui are nevoie. În opziţie cu aceştia se află ceilalţi adolescenţi: anturajele în care ei se includ le schimbă total comportamentul, încep să consume alcool, devin dependenţi de droguri şi de tutun. Deşi modul lor de viaţă este unul foarte îngrijorător, ei nu se gândesc la asta, ci doar la cum să facă rost de bani pentru a putea să-şi satisfacă plăcerile. Poate, dacă stăm să ne gândim, nu e nici vina lor că au ajuns în această stare, ci de vină sunt chiar părinţii care nu le-au oferit o educaţie destul de bună. Poate că unul dintre părinţi a fost alcoolic, iar în casă scandalurile erau la ordinea zilei; fireşte că într-un asemenea mediu tinerii nu se pot dezvolta sănătos din punct de vedere psihic, comportamentul părinţilor reflectându-se în propriul comportament.

Sper că în viitor lumea se va schimba, iar adolescenţa va deveni o perioadă a tineretului care ştie ce vrea de la viaţă şi nu se va lăsa condus sau manipulat de cei din jur, fiind capabil să ia propriile decizii pentru a deveni un adult responsabil.

Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre

viaţă în sensul complet al cuvântului.

The end!