UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

RAPORT

ANALIZA JURISPRUDENȚEI NAȚIONALE ÎN DOMENIUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR SPECIALE DE

INVESTIGAȚII

Masterand: Cebotari Mihail

Conducător științific: Roman Dumitru

Chișinău-2013

Achiziția de control. Inadmisibilitatea probelor obținute în urma provocării de către agenții sub acoperire

Urmărirea penală, în speță a fost pornită conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art.217¹ alin.(4) lit.d CP care stabilește pedeapsa maximă

cu închisoare pe un termen de pînă la 15 ani, fiind clasificată ca o infracțiune

deosebit de gravă.

În instanța de apel s-a stabilit că în cadrul procesului penal s-a efectuat măsura

operativă de investigație achiziția de control, art.9 din legea nr.45 din 1994, însă,

cu încălcarea prevederilor respectivei legi și a CPP. Conform art.9 alin. 1 și 2 din

legea privind activitatea operativă de investigații nr.45-XIII din 12.04.1994

prevede că organele care exercită activitatea operativă de investigații au dreptul de

control operativ. Efectuarea controlului operativ este supusă înregistrării

obligatorii, însă ea a fost efectuată fără înregistrarea și fără autorizarea și

supravegherea controlul organului ce efectuează controlul operativ, ceea ce se

confirmă prin lipsa la materialele cauzei penale a documentelor în temeiul cărora a

fost inițiată și efectuată această acțiune operativă. De asemenia nu a fost clară și

proveniența și cuantumul surselor financiare utilizate la efectuarea achiziției de

control, deoarece nu a existat ordonanța motivată, privind efectuarea măsurii

operative de investigații care este singurul temei de eliberare a mijloacelor

financiare în temeiul art.17 din Legea sus menționată. Lipsa întocmirii

procesului-verbal privind marcarea bancnotelor și transmiterea acestora

colaboratorului operativ. Toate aceste îmrejurări contravin principiului legalității

activității operative de investigației.

De asemenia în speță s-a ridicat întrebarea și în privința existenței unei

provocări din partea agenților operative la săvîrșirea infracțiunii.

Instanța de apel a concluzionat că din conținutul materialelor dosarului rezultă,

că inculpatul a cumpărat substanțele narcotice de la o altă persoană la insistența

colaboratorului de poliție. În cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei,

hotărîre CEDO din 8 iunie 1998 se dă conceptual de agent sub acoperire și agent

provocator, primul este cel care adună informații, iar al doilea(cel provocator) este

cel care de fapt incită indivizii la comiterea de infracțiuni cum s-a procedat în

cauza dată1.

Lipsa existenței unei provocări din partea agenților sub acoperire

Urmărirea penală, în speță a fost pornită conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzute de art.217¹ alin.(4) lit.d CP care stabilește pedeapsa maximă

cu închisoare pe un termen de pînă la 15 ani, fiind clasificată ca o infracțiune

gravă. Instanța de fond a condamnat pe Gușan V pentru infracțiunea prevăzută la

art.217¹ alin.(3) lit.c CP la 4 ani închisoare. În urma apelului, Curtea de Apel l-a

achitat pe capetele de învinuire.

În urma recursului declarat de procuror, Colegiul Penal Lărgit al CSJ a stabilit

că nu a existat o provocare din partea agenților de stat în cadrul experimentului

operativ deoarece inițiativa de a procura substanțele narcotice a venit din partea

inculpatului, el fiind cela care a făcut legătura cu A.Xenișchevici care colabora cu

organele de drept. Or, nu întîmplător s-a efectuat experimental operativ anume cu

Gușan V.( inculpatul), care conform probelor accumulate nu a refuzat de a discuta

cu V.Baracu și A. Xenișchevici privind găsirea și vinderea substanțelor narcotice.

De asemenia pentru Gușan A. întîlnirile cu A.Xenișchevici au fost considerate

normale, cu toate că s-a stabilit că anterior n-au fost în careva relații. Prin urmare

Colegiul Penal Lărgit al CSJ a stabilit că experimentul operativ cît și alte măsuri

operative de investigații au fost effectuate în strict conformitate cu legea2.

O persoană fizică nu este organ de urmărire penală, și nu trebuie

să solicite judecătorului de instrucție autorizarea interceptărilor

telefonice. În conformitate cu prevederile alin.(1) art.135 CPP(în redacția Legii nr.122-XV

din 14 martie 2003), interceptarea comunicărilor( convorbiri telefonice prin radio

sau altor convorbiri cu utilizarea mijloacelor tehnice) se efectuează de către 1 Curtea de Apel Chișinău, Dosarul 1a-673/2009 din 16 iunie 2009;2 Colegiul Penal Lărgit al CSJ, Dosarul nr.1ra-17/13;

organul de urmărire penală cu autorizarea judecătorului de instrucție în baza

autorizației motivate a procurorului.

Astfel, de către partea vătămată, S.G. care a efectuat înregistrat discursul cu

acuzatul X, pînă la începerea urmărirei penale, prevederile normei date nu a fost

încălcat, interceptarea comunicărilor fiind numai prerogative organului de urmărire

penală. S.G. este o persoană fizică și nu este organ de urmărire penală care să

solicite judecătorului de instrucție autorizarea interceptărilor telefonice. Partea

vătămată S.G. a transmis organului de urmărire penală pentru dovedirea faptului

pretinderii mijloacelor bănești de către profesurul X, cartel flash cu înregistrările

effectuate care, prin ordonanță s-a ridicat cartela de memorie, iar examinarea

purtătorului material de informație a fost fixat în procesul-verbal și, ulterior de pe

cartel informația a fost copiată pe disc și flashul a fost recunoscut corp delict, care

a fost anexat la materialul cauzei3.

Controlul transmiterii banilor. Acţiune de urmărire penală în

incinta unei unităţi publice.

Urmărirea penală, în speţă, a fost pornită în baza ordonanţei din 19.06.2007,

conform semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de art.330 alin.(1) Cod

penal, care stabileşte pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 3 ani,

fiind clasificată ca o infracţiune mai puţin gravă. Efectuarea acţiunilor de urmărire

penală a fost începută după pornirea urmăririi penale, aşa cum prevede art.279 alin.

(1) CPP, însă, contrar prevederilor alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, precum şi

contrar prevederilor art.118 alin.(2), 301 CPP, procurorul a aprobat o singură

decizie privind controlul transmiterii banilor cu următorul conţinut abstract: „De a

controla transmiterea de către cet. B.E. secretarei Primăriei s. Alexeevca, r-nul

Floreşti, L.F. a sumei de 500 de lei”. Cu toate că art. 279 alin.(2) CPP prevede că

orice acţiune de urmărire penală în incinta unei unităţi publice sau private se poate

efectua doar cu consimţămintul conducerii sau al proprietarului acestei unităţi ori

cu autorizaţia procurorului, iar în cazurile prevăzute de acest cod – cu autorizaţia

judecătorului de instrucţie, acţiunile de urmărire penală: cercetarea la faţa locului,

3 CSJ, Dosarul nr.1ra-622/13;

controlul transmiterii banilor şi înregistrarea de imagini video, au fost efectuate in

biroul de serviciu al inculpatei L.F., fără consimţămintul primarului s. Alexeevca,

r-nul Floreşti, şi fără autorizaţia procurorului, iar judecătorul de instrucţie nu a

autorizat astfel de acţiuni nici pină la efectuarea lor, nici după finisarea lor.

Conform art.137 CPP, înregistrările de imagini se efectuează în condiţiile şi

modalităţile de efectuare a interceptării comunicărilor, prevăzute la art.135 şi 136

CPP, care se aplică în mod corespunzător, adică se efectuează de către organul de

urmărire penală cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei

motivate a procurorului, în cauzele cu privire la infracţiunile grave, deosebit de

grave şi excepţional de grave, iar infracţiunea prevăzută de art.330 alin.(1) Cod

penal este o infracţiune mai puţin gravă. Instanţa de apel a trecut sub tăcere şi nu s-

a pronunţat asupra acestor încălcări esenţiale ale normelor de procedură penală la

administrarea probelor, comise de organul de urmărire penală, şi a pus la baza

hotăririi de condamnare a inculpatei, ca probe decisive:

• procesul-verbal din 20.06.2007 de cercetare la faţa locului a biroului de serviciu

al lui F.L., în cadrul căreia au fost depistaţi şi legal ridicaţi 500 de lei, care

constituie obiectul material al infracţiunilor;

• procesul-verbal din 19.06.2007 de marcare a bancnotelor transmise lui B.E.;

• procesul-verbal din 04.07.2007 de examinare a obiectului şi raportul de expertiză

fizico-chimică nr.1705 din 02.07.2007, potrivit cărora 10 bancnote a cite 50 de lei,

ridicate din biroul lui F.L., au fost marcate cu soluţie chimică specială4.

Acțiuni cu caracter operativ de investigații efectuate de subiecți

neîmputerniciți și în afara procesului penal. La 23 ianuarie 2013, în baza Dispoziţiei MAI nr. 4/15 din 22.01.2013,

colaboratorii Direcţiei Investigaţii şi Securitate Internă a Ministerului Afacerilor

Interne în comun cu colaboratorii Batalionului de Poliţie cu Destinaţie Specială

4 Culegere de Hotărîri la Drept procesual penal, partea generala, Chișinău,2012, pg.667;

„Fulger” au efectuat controlul respectării regimului secret de către serviciul poliţiei

criminale a Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău.

Prin încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău

din 05 aprilie 2013, s-a dispus admiterea plîngerii reclamantului, s-a declarat

ilegală sintagma „cu cercetarea birourilor, meselor şi safeurilor de serviciu” din

pct.1 al Dispoziţiei MAI nr.4/15 din 22.01.2013, precum şi ilegale acţiunile

colaboratorilor DISI a MAI de cercetare a biroului de serviciu a lui Saachian

Ruslan din incinta CGP mun. Chişinău, pe adresa mun. Chişinău, str. Tighina 6, a

documentelor, meselor, dulapului şi safeului aflate în acest birou, de ridicare a

documentelor, precum şi rezultatele acestei cercetări şi ridicări.

5. Instanţa şi-a motivat soluţia prin faptul că, acţiunile ofiţerilor DISI, poartă

caracterul unei percheziţii a biroului, meselor, dulapurilor şi safeurilor în scopul

descoperirii datelor ce au legătură cu accidentul rutier şi care indică că acţiunile

nominalizate sunt nu altceva decît activitate specială de investigaţii, prevăzute la

pct.29 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei investigaţii

şi securitate internă a MAI. Astfel, aceste acţiuni, puteau fi efectuate doar în cadrul

unei cauze penale, care în mod obligatoriu, la demersul procurorului trebuiau a fi

autorizate de către judecătorul de instrucţie. Însă, asemenea acţiunile procesuale nu

au fost efectuate.

La fel, instanţa a considerat ca fiind ilegală şi dispoziţia MAI nr.4/15 din 22

ianuarie 2013 în partea ce permite ofiţerilor DISI a MAI efectuarea cercetărilor

birourilor, meselor şi safeurilor de serviciu, deoarece reprezintă o autorizare a unor

măsuri speciale de investigaţii, autorizarea cărora urmează a fi efectuată în

conformitate cu legea, acţiune expres stipulată în pct.29 din Regulamentul vizat,

iar Codul de procedură penală şi Legea cu privire la activitatea specială de

investigaţii nu atribuie MAI dreptul de autorizare a măsurilor efectuate la

23.01.20135.

5 CSJ, Dosarul 1re-254/13;