ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Master – Tehnici contabile și financiare de gestiune a afacerilor

Raportarea eronată a activelor şi datoriilor

-tehnică de contabilitate creativă-

Bucureşti

2013

1

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Concepte generale privind practicile de contabilitate creativă

1.1. Definiția contabilității creative

1.2. Factorii determinanți în apelul spre contabilitatea creativă

1.3. Motivul apelării la tehnici de contabilitate creativă de modelare a bilanțului

CAPITOLUL II. Raportarea eronată a activelor și datoriilor – tehnică de contabilitate creativă

2.1. Raportarea eronată a activelor

2.2. Raportarea eronată a datoriilor

CAPITOLUL III. Exemple de companii care au apelat la aceste tehnici

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2

INTRODUCERE

Existenţa incertitudinilor atât în plan economic cât şi contabil, în care întreprinderea îşi

desfăşoară activitatea, face ca multe din elementele situaţiilor financiare, să nu poată fi măsurate

cu certitudine, ci doar estimate.

Opţiunea managementului întreprinderii pentru una din multiplele tratamente şi politici

contabile, crează implicit posibilitatea alegerii intenţionate a celei care răspunde intereselor sale,

care nu întotdeauna converg spre imaginea fidela, şi mai degrabă spre o imagine convenabilă.

Apare astfel, o distorsionare a calităţii informaţiei financiare, generând incertitudini cu privire la

consecvenţa şi comparabilitatea informaţiilor destinate utilizatorilor, situaţie în care avem de a

face cu o contabilitate de intenţie, altfel spus, se intră în sfera contabilităţii creative.

Despre contabilitatea creativă am ales și eu să vorbesc în acest proiect, mai exact despre

recunoașterea eronată a activelor și datoriilor, o tehnică de contabilitate creativă.

Pe parcursul proiectului am prezentat conceptele generale cu privire la practicile de contabilitate

creativă , tehnicile prin care activele și datoriile pot fi recunoscute eronat pentru a crea o imagine

bună atât situațiilor financiare cât și firmelor, per ansamblu , dar și cateva modalități prin care

companiile celebre și-au supraevaluat activele și subevaluat datoriile, creând astfel o imagine

care nu reflecta imaginea reală a acestora.

3

CAPITOLUL I

Concepte generale privind practicile de contabilitate creativă

1.1. Definiția contabilității creative

Conceptul de contabilitate creativă se utilizează, de regulă, pentru a descrie

procesul prin care profesioniștii contabili își folosesc cunostințele în scopul

manipulării cifrelor incluse în conturile anuale.

Unii autori definesc contabilitatea creativă ca „un ansamblu de procedee care

vizează modificarea nivelului rezultatului în scopul creșterii sau micșorării sau

prezentarea situațiilor financiare, fără ca aceste obiective să se excludă

reciproc” (Stolowy 2000). Pentru alții contabilitatea creativă este

reprezentată de „ansamblul de tehnici, opțiuni și spații de libertate lăsate de

textele contabile care, fără a se îndepărta de la normă si exigențele

contabilității, permit managerilor unei întreprinderi schimbarea valorii

rezultatului sau modificarea aspectului documentelor contabile” (Gillet, citat

de Shabou si Boulila Taktak, 2002).

O viziune complexă asupra contabilității creative este dată de Naser (1993) , în

opinia căruia contabilitatea creativă este:

1. procesul prin care, dată fiind existența unor breșe în reguli, se

manipulează cifrele contabile si, profitând de flexibilitate, se aleg acele

practici de măsurare si divulgare ce permit transformarea documentelor

de sinteză din ceea ce ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc;

2. procesul prin care tranzacțiile sunt structurate de asemenea manieră

încât să permită „producerea” rezultatului contabil dorit.

4

1.2. Factorii determinanți în apelul spre contabilitate creativă

Există o serie de factori în urma cărora companiile apelează la contabilitatea creativă, printre

aceștia regăsim:

Costurile rezultate din conflictul de interese

Conform teoriilor pozitive, orice contract prezintă costuri asociate. Aceste costuri explică

diferenţele între procedurile contabile utilizate de către firme şi momentul adoptării anumitor

proceduri contabile specifice.

În general, cercetătorii utilizează planurile de compensaţii şi contractele de datorii pentru a

genera ipoteze asupra diferenţelor dintre procedurile contabile utilizate. Astfel, s-a observat că,

în cazul în care remuneraţiile lor sunt calculate pe baza rezultatului contabil, managerii vor fi

tentaţi să aibă un comportament oportunist, optând pentru acele procedure care să le permită

menţinerea acestor drepturi la un nivel ridicat. În momentul în care câştigurile se situează mult

sub limita maximă, se va recurge la procedeul numit „big bath” (marea îmbăiere). Conform

acestui procedeu, în anul în care societatea înregistrează o pierdere, managerii majorează

pierderea respectivă prin includerea tuturor pierderilor probabile viitoare, ceea ce va permite

prezentarea unor caştiguri ridicate, in anii care urmează.

Incompetența managerilor

Managerii incompetenţi işi concentrează atenţia asupra unor aranjamente particulare şi neglijează

sistemul de informare contabilă şi ratele financiare, care încep să se deterioreze. O societate

ajunsă in acest stadiu începe să utilizeze contabilitatea creativă. Deoarece aceasta nu a obţinut

performanţe satisfăcătoare, este posibil, printre altele, ca furnizorii să nu ii mai acorde credit

comercial, creditorii să îi micşoreze termenele de rambursare a creditelor, clienţii să işi caute alţi

furnizori. Utilizând contabilitatea creativă, managerii adoptă o poziţie defensivă. Se poate

concluziona că, uneori, contabilitatea creativă poate fi asociată cu eşecul; societatea o utilizează

pentru a amana ziua “fatală”.

Incertitudinea și riscul

Problematica riscurilor si incertitudinilor a apărut ca urmare a faptului că orice entitate trăieste

5

într-o civilizație a riscului. Starea de „incertitudine” rezultă din faptul că în permanență există o

„amenințare” a unui eveniment care poate să se întâmple numai o singură dată, iar riscul depinde

de acțiunile întreprinse de alții.

Cu alte cuvinte, instabilitatea unor elemente de pe piaţa financiară este un alt motiv al utilizării

contabilităţii creative, ca instrument de reducere a riscului.

Atitudinea utilizatorilor de informaţii financiar contabile

Se consideră că înşişi utilizatorii situaţiilor financiare pot contribui la utilizarea contabilităţii

creative prin importanţa excesivă acordată rezultatului contabil. Aceștia doresc câștiguri cat mai

mari , iar pentru a li se prezenta niște situații financiare cat mai bune ,managerii folosesc diverse

tehnici de manipulare. Ceea ce nu realizează utilizatorii este faptul ca li se prezintă de fapt o

situație deformată a poziției finaciare şi că în loc să caute beneficii artificiale şi-ar putea îndrepta

atenţia mai degrabă asupra situaţiei cash-flow-ului, care prezintă fluxurile monetare.

Varietatea activităţilor economice

Caracterul extrem de variat al activităţilor economice impune o serie de particularităţi în ceea ce

priveşte evaluarea acestora. Ca urmare, pentru a reprezenta cât mai bine imaginea unei activităţi

date, este necesară acordarea unei marje de libertate. Această libertate se traduce prin existenţa

opţiunilor în materie de evaluare. Utilizarea opţiunilor, deşi legitimă, permite întreprinderilor

să-şi “netezească” rezultatele.

Globalizarea

Modul de circulație a capitalurilor pe piețele financiare are drept consecință

acordarea unei priorități absolute a factorului financiar. Privilegierea strategiei de

crestere externă în detrimental dezvoltării organizației aduce în discuție problema

statutului entității contabile. Tranzacțiile circulate, interferența unor entități

legate în finanțarea firmei etc sunt practici cunoscute.

Absența sau insuficiența normelor contabile naționale

Inexistența unor norme adecvate taliei entităților, hibridarea de reguli având

surse doctrinare diferite sunt si ele o cauză a acestui fenomen.

6

Alti factori

Printre alți factori ce au generat nevoia de creativitate contabilă Stolowy (2000) mai face referire

și la:

- intensificarea tot mai puternică a mediului concurențial

- nevoia de finanțare generată de fonduri proprii insuficiente

- presiunea crescută pentru comunicarea de rezultate favorabile, venită din partea

investitorilor si analistilor

- dorința de a asigura stabilitatea cursului în momentul în care se urmărea cotarea la bursă a

unei companii private

- dorința de a-și asigura o poziție privilegiată într-o ofertă publică de cumpărare

- dezvoltarea conturilor consolidate precum si accentul pus pe armonizarea contabilă care

oferă un grad mai mare de libertate cu privire la deciziile contabile adoptate.

7

1.3. Motivul apelării la tehnici de contabilitate creativă de modelare a

bilanțului

Intr-o viziune internaţională, bilanţul este documentul de sinteză care redă starea şi evoluţia

situaţiei financiare. El permite formularea de judecăţi de valoare privind randamentul şi riscul

aferente unei intreprinderi, precum şi evaluarea mişcărilor viitoare de trezorerie. Din acest motiv,

intreprinderile sunt tentate să incerce să-şi amelioreze structura bilanţului.

Exista o serie de tehnici care vizează modelarea contului de profit și pierdere iar acţionand

asupra rezultatului, se modifică, în egală măsură, şi structura bilanţului. In afară de ele, există

însă o serie de tehnici destinate în mod particular ameliorării bilanţului. Aceste tehnici acţionează

asupra unuia sau mai multora dintre elementele următoare: active, capitaluri proprii, datorii.

Un motiv foarte bun pentu care societățile apelează la anumite tehnici de contabilitate creativă

pentru a nu prezenta un bilanț adevarat ci unul modificat este acela de a prezenta o societate cu

performanțe financiare superioare,acest lucru putând fi realizat prin supraevaluarea activelor și

prin subevaluarea datoriilor . De asemenea , prin aceste tehnici nu se va mai prezenta imaginea

reală a societății ci ceea ce se dorește să se evidentieze .

8

CAPITOLUL II

Raportarea eronată a activelor și datoriilor – tehnică de contabilitate creativă

Evaluarea activelor și datoriilor raportate în bilanț reprezintă o metodă destul de utilizată în ceea

ce privește aplicarea tehnicilor de contabilitate creativă. Activele și datoriile raportate în mod

eronat pot fi asociate unor elemente comune de exploatare, cum ar fi conturile de creanțe, de

stocuri, de datorii comerciale sau pot avea o latura neobișnuită , cum ar fi operele de artă.

Rezultatul este însa același și anume o raportare eronată a poziției financiare și a performanței

financiare.

În cele mai multe cazuri, pentru a lăsa impresia unei performanțe financiare superioare, activele

sunt supraevaluate și/sau datoriile sunt subevaluate.

Există o legătură direct între câștigurile și sumele raportate pentru active. În situația în care

costurile sunt capitalizate, cheltuielile suportate sunt înregistrate sub forma unor active în cadrul

bilanțului și nu sub forma unor cheltuieli în contul de profit si pierdere. În consecință, câștigurile

perioadei curente sunt majorate. O legatură similară există între câștigurile si activele care nu

sunt supuse amortizării, incluzând aici si elemente precum creanțele , stocurile și investițiile.

Atunci cand astfel de active sunt evaluate la valori mai mari decât sumele care pot fi realizate

prin utilizare sau vânzare ,cheltuielile sau pierderile sunt amânate , majorându-se astfel

câștigurile.

De asemenea, o subevaluare a datoriilor conduce la majorarea temporară a câștigurilor. Odată cu

creșterea câștigurilor, se obtine un plus și în cadrul rezultatului reportat, având ca efect o sporire

direct a capitalurilor proprii ale acționarilor.

Uneori, societățile apelează la supraevaluarea activelor primate în urma emiterii de acțiuni,

efectul resimțindu-se prin creșterea capitalurilor proprii. Doar în cazul în care activul

supraevaluat este șters din bilanț sau este vândut în pierdere , creșterea fictivă a capitalurilor va fi

reluată.

9

2.1. Raportarea eronată a activelor( Supraevaluarea activelor )

a) Creanțele

Creanțele au un rol foarte important în detectarea veniturilor premature sau a celor fictive. O

asemenea recunoaștere improprie a veniturilor duce la imposibilitatea de colectare a creanțelor.

Drept urmare, ritmul de creștere al creanțelor este mai ridicat decât al veniturilor iar durata de

încasare a creanțelor crește până la un nivel mai ridicat decât ar fi normal pentru acea societate

sau competitorii din același domeniu de activitate. Totuși, chiar și atunci cand veniturile sunt

recunoscute în mod corespunzător, câștigurile pot fi majorate, cel puțin temporar, prin evaluarea

necorespunzătoare a creanțelor.

Creanțele sunt raportate la valoarea realizabilă neta, adică valoarea care se așteaptă să fie

colectată la încasarea acestora. Din valoarea totala a creanțelor, se deduce o estimare a sumelor

care nu pot fi colectate. Aceasta se înregistrează sub forma unei cheltuieli cu ajustarea creanțelor

incerte. În situația în care există dovezi că o parte sau toata valoarea unei creanțe nu se poate

colecta, acea parte va fi anulată. Cheltuiala asociata ajustării pentru deprecierea creanțelor incerte

, a fost înregistrată anterior ca o estimare.

O societate care dorește să își sporească temporar câștigurile poate apela la minimizarea

cheltuielor înregistrate sub forma ajustării pentru creanțe incerte. Această modalitate, în schimb,

va diminua rezerva pentru creanțe incerte și va majora valoarea realizabila neta a creanțelor.

Doar mai târziu, de multe ori în anii ulteriori, când rezerva pentru creanțe incerte se dovedește a

fi neadecvata, problema va fi scosă la suprafață. Atunci, o ajustare sau o cheltuială suplimentară

trebuie înregistrată . Mai rau , se poate ca problema să nu fie scoasă la iveală pentru perioade mai

lungi de timp daca valorile ce nu pot fi colectate nu sunt șterse ci sunt raportate ca fiind elemente

colectabile. Oricum, valoarea realizabilă a creanțelor va fi supraevaluată.

Ca și în cazul în care câștigurile sunt sporite cu ajutorul veniturilor premature sau a celor fictive,

atunci când creanțele sunt supraevaluate prin diminuarea intenționată a estimărilor sumelor

necolectabile ne putem aștepta la situația în care creanțele , mai puțin rezerva pentru clienți

incerti , cresc într-un ritm mai rapid decat cel al veniturilor. Utilizatorii situațiilor financiare

trebuie să fie foarte atenți astfel încât sa observe cazurile în care creanțele sunt supraevaluate iar

veniturile sunt constante sau descrescătoare.

10

Diminuare veniturilor poate indica o scădere a cererii pentru produsele sau serviciile oferite de

entitatea în cauză și o creștere a cererii pentru produsele competitorilor. Poate exista și o situație

negativă pe piață care afecteaza nu doar entitatea ci și capacitatea de plată a clienților acesteia.

Astfel, societatea ar putea alege variant în care să vândă mai puțin pe credit pentru a menține

nivelul veniturilor anterioare. Toți acești factori conduc la nivelul redus de colectare a creanțelor

și la un risc ridicat de supraevaluare a acestora.

Daca o entitate înregistrează o ajustare sau o cheltuială pentru sume necolectate nu înseamnă

neapărat că , în perioadele anterioare, a apelat la majorarea artificial a câștigurilor. Chiar și cea

mai bună estimare a sumelor care nu pot fi colectate se poate dovedi inadecvată, deoarece

circumstanțele se modifică. Cu toate acestea, impactul unei cheltuieli necesare pentru a ajusta o

creștere majoră neașteptată a sumelor necolectabile va avea același efect asupra rezultatului- un

declin abrupt. Astfel, utilizatorii situațiilor financiare trebuie să fie obișnuiți cu riscul de

supraevaluare a creanțelor, chiar daca supraevaluarea este intenționată sau nu.

b) Stocurile

Stocurile reprezintă costul bunurilor nevândute din bilanț. În momentul în care bunurile sunt

vândute, costul acestora se transfer în contul de profit si pierdere sub forma costului bunurilor

vândute, cunoscut și sub denumirea costul vânzarilor. O supraevaluare a stocurilor va subevalua

costul bunurilor vândute si, drept urmare, profitul net va fi supraevaluat.

Există multe abordări disponibile unei entități în intenția de a supraevalua stocurile. De exemplu,

o abordare direct constă în supraevaluarea cantității fizice de elemente incluse în stocuri, ceea ce

implică utilizarea de valori pentru bunuri false sau raportarea drept stocuri valide a bunurilor cu

defecte. În al II-lea rand, entitățile pot crește valoarea raportată a stocurilor fără a modifica

numărătoarea fizică a acestora, prin evaluarea stocurilor la sume superioare. O a treia metodă de

supraevaluare a stocurilor constă în amânarea unei ștergeri din bilanț a bunurilor depreciate, care

sunt ezate moral.

Supraevaluarea cantității fizice a stocurilor

Această metodă reprezintă o tehnică impertinentă de contabilitate creativă. Din pacate, există

multe entități care au încercat să-și supraevalueze stocurile în această manieră.

11

Creșterea valorii raportate

O societate nu este nevoită să crească numărul fizic al bunurilor din stocuri pentru a-și majora

valoarea raportată. O înregistrare contabilă efectuată pentru a crește stocurile și a reduce costul

bunurilor vândute va avea același efect. Totuși, impactul este imediat, asemenea unui

medicament care acționează rapid. Odată cu majorarea stocurilor, crește și valoarea activelor

curente și astfel și lichiditatea aparentă a entității. Reducând costul bunurilor vândute, marja

bruta a profitului a firmei crește,odată cu rezultatul net. De asemenea, se majorează și rezultatul

reportat și astfel și capitalurile proprii.

12

2.2. Raportarea eronată a datoriilor(Subevaluarea datoriilor)

Datoriile reprezintă sacrificii viitoare de resurse sau servicii efectuate pentru decontarea

obligațiilor prezente. Atunci când sunt evaluate corect, ele sunt raportate la valoarea prezentă a

resurselor și serviciilor utilizate pentru decontare. O datorie subevaluată este o datorie raportată

la o valoare mai mică decât valoarea prezentă a obligației. Atunci când o datorie este decontată

sau ajustată la valoarea prezentă, va rezulta o pierdere sau o cheltuială. Astfel, rezultatele

așteptate vor fi optimiste dacă nu se acordă atenție datoriilor subevaluate.

Influența directă asupra rezultatelor este mult mai sesizabilă în cazul datoriilor precum :

cheltuielile angajate, datoriile comerciale, obligațiile privind taxele și impozitele, datoriile

contingente.

Cheltuielile angajate reprezintă cheltuielile care au fost recunoscute, dar nu au fost achitate. De

aceea, în bilanțul contabil este raportată o valoare de plată sub forma unei datorii. Astfel de

exemple include sume datorate pentru cheltuielile de desfacere, generale și de administrație

neachitate, pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare neachitate, salarii, beneficii, utilități,

asigurări neachitate.

Datoriile comerciale se datorează cumpărărilor de stocuri pentru care plata nu a fost încă

efectuată. Atunci când datoriile comerciale sunt subevaluate și achizițiile de stocuri sunt adesea

supraevaluate, ceea ce conduce la o subevaluare a costului bunurilor vandute și, în final, la o

supraevaluare a profitului net. Mai târziu, când se descoperă că nu au fost înregistrate achiziții de

stocuri, se va afecta rezultatul sau, dacă achizițiile se referă la anii anteriori, se va modifica

rezultatul reportat deoarece rezultatele anilor precedenți sunt retratate.

Perioada de decontare a datoriilor, adică numărul de zile necesar până la achitarea datoriilor din

bilanțul contabil, este un indicator important în determinarea modificărilor neobișnuite sau

neașteptate ale datoriilor. De asemenea, o îmbunătățire a valorii marjei comerciale este un

indiciu că s-au efectuat anumite ajustări asupra datoriilor și asupra costului bunurilor vândute.

13

CAPITOLUL III

Exemple de companii care au apelat la aceste tehnici

3.1. Cazul Parmalat

Parmalat era cea mai mare companie alimentară italiană, și a patra ca dimensiune din Europe,

controlând 50% din piața italiana de lapte si produse de lapte. Dintr-o data s-a descoperit că

lipseau lichidități în valoare de 4 milioane euro, ca și 8 milioane de euro în titluri de valoare, deci

bani ai investitorilor, se evaporaseră. Fațada de mare companie agro industrială cu 34 000

angajați ascundea o imensă schemă financiară speculativă cu scopul de a atrage banii

investitorilor și de a-i redirecționa printr-o rețea de 260 de companii offshore, unde banii

dispăreau.

De asemenea, pentru a-și subevalua datoriile, se făcea o reclasificare a acestora în capitaluri

proprii, prin emiterea unor obligațiuni convertibile care erau cumpărate de filialele ascunse și

pentru care exista clauză irevocabilă de conversie.

Fondatorul Parmalat, Calisto Tanzi, a angajat, de asemena, compania în câteva acțiuni

neobișnuite, cum ar fi agenția de turism Parmatour și achiziția clubului de fotbal Parma. Au fost

pompate sume importante de bani în aceste doua întreprinderi, care de la început au înregistrat

numai pierderi.

Pierderile clubului de fotbal nu sunt înca cunoscute. ,însă este cunoscut faptul că Parmalat își

creștea activele prin modul de recunoștere al jucătorilor, și anume , erau recunoscuți la preţurile

de transfer de 279,2 milioane euro, mai mult decât cluburi precum Manchester United (79,1

milioane euro) sau Iuventus (116 mil euro).

După declanșarea scandalului s-a anunţat că datoria netă a companiei s-a ridicat la peste 14

miliarde de euro (17,6 miliarde de dolari), valoare de aproape opt ori mai mare decât cea indicată

de foştii manageri ai grupului agro-alimentar italian.

Firma de audit PriceWaterhouseCoopers (PWC), angajată să verifice conturile multinaţionalei

după scandalul declanşat în decembrie, a stabilit ca situațiile financiare nu erau cele reale și că

14

Parmalat s-a folosit de tehnicile de contabilitatea creativa pentru a recunoaște eronat activele și

datoriile, exagerându-se în repetate rânduri.

3.2. Cazul Enron

Scandalul declanşat în jurul Corporaţiei Enron şi al firmei de contabilitate, Arthur Andersen, s-a

declanşat în 2001, culminând cu declararea falimentului la 2 decembrie. Firma de contabilitate

Arthur Andersen, una dintre cele cinci cele mai mari companii de contabilitate din lume, a fost la

rândul său desfiinţată. În urma dezvăluirilor de senzaţie despre neregulile contabile, acţiunile

Enron au scăzut de la 90 de dolari bucata la mai puţin de 50 de cenţi. Frauda consta în înfiinţarea

de entităţi off-shore, controlate tot de oamenii de la Enron, cu care desfăşurau pe hârtie diverse

tranzacţii, acestea absorbind toate pierderile şi datoriile companiei Enron, pe lângă evaziunea

taxelor. În felul acesta, bilanţul Enron era întotdeauna pozitiv şi înregistra creşteri spectaculoase

ale profitului, dar conducătorii Enron erau nevoiţi să recurgă la noi manevre contabile necurate

pentru a crea impresia unor profituri de miliarde.

15

CONCLUZII

Încă de la începutul proiectului ne-am putut da seama de faptul că contabilitatea creativă

reprezintă procesul prin care contabilii își folosesc cunoștiințele pentru a manipula cifrele

regăsite în situațiile financiare cu scopul de a prezenta utilizatorilor o imagine cât mai bună și

înfloritoare a companiei.

Pentru a ajunge la această imagine, există o serie de tehnici și procedee de modelare atât a

contului de profit și pierdere cât și a bilanțului. În cazul nostru, în ceea ce privește bilanțul,

aceste tehnici acţionează asupra unuia sau mai multora dintre elementele următoare: active,

capitaluri proprii, datorii.

Un motiv foarte bun pentu care societățile apelează la anumite tehnici de contabilitate creativă

pentru a nu prezenta un bilanț adevarat ci unul modificat este acela de a prezenta o societate cu

performanțe financiare superioare, acest lucru putând fi realizat prin supraevaluarea activelor și

prin subevaluarea datoriilor . De asemenea , prin aceste tehnici nu se va mai prezenta imaginea

reală a societății ci ceea ce se dorește să se evidențieze .

Analizând per total toate aspectele prezentate , putem afirma că atâta timp cât este legal,

companiile se vor folosi tot timpul de contabilitatea creativă , pentru a-și evidenția datorii mai

mici, active cât mai mari și o trezorerie buna care sa le permită să-și desfășoare activitatea pe o

perioada cât mai mare de timp.

16

BIBLIOGRAFIE

1. Balaciu Diana, Bogdan Victoria,”Practici de contabilitate sub amprenta creativității”,

2. Balaciu Diana , Suport de curs - Contabilitate creativă ,

3. Raileanu Vasile, Manea Cristina Lidia, Rapcencu Cristian ,Suport de curs și aplicații

practice – Contabilitate creativă,

4. http://www.toplink.ro/director/top-5-fraude-de-miliarde/

5. http://www.ziare.com/articole/parmalat

17