Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta

R A P O R T U L

PRIVIND STAREA MEDIULUI

ÎN

REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

ÎN ANUL 2005

TULCEA MARTIE 2006

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

Str. Portului 34A, O.P. 3, C.P. 32 Tel: 0240 518 945

820243 TULCEA e-mail: arbdd@ddbra Fax: 0240 518 975

8800-TULCEA, ROMANIA E-mail: [email protected] Fax:

(040) 518 975

2

COLECTIV DE ELABORARE

ing. Cornelia AFTODOR

ing. Nicolae BAHACIU

sing. Aneta BARBU

ing. Cornelia BENEA

ing. Sorin CÎRJAN

ing. Eugenia CONSTANTIN

drd. ing. Ion MUNTEANU

ing. Marlena OCHEA

ing. Camelia TUZLARU

Redactor responsabil: Dr. ing. Grigore BABOIANU

GUVERNATOR: Paul CONONOV

3

C U P R I N S

1. CADRUL NATURAL. DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICĂ

1.1. Poziţia geografică a RBDD . . . . . 8

1.2. Principalele altitudini.

Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale . . .8

1.3. Temperatura ambientală. Precipitaţii atmosferice . . 10

1.4. Resurse naturale 1.4.1. Resurse naturale regenerabile . . . 11 1.4.2. Resurse naturale neregenerabile . . . 12

1.5. Eemente privind dezvoltarea economică actuală . 12

1.6. Zonarea rezervaţiei . . . . . . 12

2. SCHIMBĂRI CLIMATICE

2.1. Gaze cu efect de seră. Protocolul de la Kioto. . . 15 2.1.1. Emisiile de gaze cu efect de seră . . . 15

2.2. Deteriorarea stratului de ozon.

Protocolul de la Montreal . . . . . 15

2.3. Concluzii . . . . . . . 16

3. AER . . . . . . . . . 16

3.1. Concluzie. . . . . . . . 17

4. APA

4.1. Calitatea apei fluviului Dunărea pe teritoriul RBDD . 17

4.2. Lacurile din Delta Dunării . . . . . 23

4.3. Apele subterane . . . . . . 29

4.4. Mediul marin şi costier . . . . . 29 4.4.1. Indicatori fizico-chimici . . . 29

4.5. Apele uzate . . . . . . 38

4.6. Concluzii . . . . . . . 44

5. SOLUL

5.1. Fondul funciar în RBDD . . . . . 44

5.2. Calitatea solurilor . . . . . . 45 5.2.1. Categoriile de soluri în RBDD . . . 45 5.2.2. Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţe . 47 5.2.3. Repatiţia solurilor pe clase de pretabilitate . 47

5.3. Presiuni ale unor factori asupra

stării de calitate a solurilor . . . . . 48 5.3.1. Îngrăşăminte . . . . . . 48 5.3.2. Produse fitosanitare . . . . . 48 5.3.3. Soluri afectate de reziduuri zootehnice . . 48 5.3.4. Irigaţii . . . . . . . 48 5.3.5. Poluarea solurilor în urma activităţilor din sectorul

industrial (minier, siderurgic) . . . . 48 5.3.6. Poluarea solurilor cu emisii de la centralele

mari de ardere . . . . . . 48

5.4. Monitorizarea calităţii solului . . . . 48

4

5.5. Zone critice sub aspectul degradarii solurilor . . 49

5.6. Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a

terenurilor degradate şi pentru ameliorarea stării de

calitate a solurilor . . . . . . 50

5.7. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra

calităţii solului, utilizarea durabilă a solului . . 50

5.8. Concluzii . . . . . . . 51

6. BIODIVERSITATEA ŞI BIOSECURITATEA. PĂDURILE.

MEDIUL MARIN ŞI COSTIER

6.1. Biodiversitatea . . . . . . 51 6.1.1. Ecosistemele din perimetrul RBDD . . 51 6.1.2. Specii din flora şi fauna sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice . . . 51 6.1.3. Zone cu regim de protecţie integrală . . 57

6.1.3.1. ROŞCA-BUHAIOVA . . . 57 6.1.3.2. PĂDUREA LETEA . . . . 59 6.1.3.3. LACUL RĂDUCU . . . . 62 6.1.3.4. LACUL NEBUNU . . . . 65 6.1.3.5. VĂTAFU-LUNGULEŢ . . . 67 6.1.3.6. PĂDUREA CARAORMAN . . 69 6.1.3.7. SĂRĂTURI MURIGHIOL . . . 71 6.1.3.8. ARINIŞUL ERENCIUC . . . 73 6.1.3.9. INSULA POPINA . . . . 75 6.1.3.10. SACALIN-ZĂTOANE . . . 77 6.1.3.11. PERITEAŞCA-LEAHOVA . . 80 6.1.3.12. CAPUL DOLOŞMAN . . . 82 6.1.3.13. GRINDUL LUPILOR . . . 84 6.1.3.14. ISTRIA-SINOIE . . . . 86 6.1.3.15. GRINDUL CHITUC . . . 88 6.1.3.16. LACUL ROTUNDU . . . 91 6.1.3.17. LACUL POTCOAVA . . . 93 6.1.3.18. LACUL BELCIUG . . . 95

6.1.4. Biodiversitatea în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării 97 6.1.4.1. Inventarul genofondului sălbatic . . 97 6.1.4.2. structura sistematică a biodiversităţii biologice în trecut şi prezent . . 98 6.1.4.3. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele unităţi sistematice . 99 6.1.4.4 +. Structura actuală a florei şi faunei

pe principalele tipuri de ecosisteme . 103 6.1.4.5. Structura actuală a florei şi faunei

funcţie de arealul geografic general . 106 6.1.4.6. Specii alohtone . . . . 108 6.1.4.7. Specii şi subspecii noi, înregistrate

în perioada actuală în RBDD . . 111 6.1.4.8. specii şi subspecii endemice . . 112 6.1.4.9. Specii şi subspecii periclitate . . 112 6.1.4.10. Zone cu valoare ridicată a

5

diversităţii biologice . . . 116 6.1.4.11. Identificarea problemelor

privind biodiversitatea . . . 118 6.1.4.12. Propuneri de acţiuni –

management şi cercetare . . 119 6.1.5. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii 119

6.2. Biosecuritatea . . . . . . 119

6.3. Starea pădurilor . . . . . . 120 6.3.1. Fondul forestier . . . . . 120 6.3.2. Funcţia economică a pădurilor . . . 120 6.3.3. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic . 152 6.3.4. Distribuţia pădurilor după principalele

forme de relief . . . . . 121 6.3.5. Starea de sănătate a pădurilor . . . 122 6.3.6. Suprafeţe din fondul forestier naţional

parcurse cu tăieri . . . . . 122 6.3.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire . . . 123 6.3.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul

forestier pentru alte utilizări . . . 123 6.3.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2005 . 123 6.3.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului . . . . 123 6.3.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului . 123

6.4. Mediul marin şi costier . . . . . 152 6.4.1. Starea ecosistemului şi a resurselor vii marine. Situaţia speciilor periclitate. . . . . 124

6.4.4.1. Starea litoralului şi a zonei costiere . 124 6.4.1.2. Starea ecosistemului marin . . 125 6.4.1.3. Situaţia speciilor periclitate . . 130

6.4.2. Starea fondului piscicol marin . . . 132

7. DEŞEURI. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE

7.1. Deşeuri municipale şi asimilabile . . . . 134 7.1.1. Deşeuri biodegradabile . . . . 136 7.1.2. Valorificarea deşeurilor municipale . . 136

7.1.3. Tratarea deşeurilor municipale . . . 137 7.1.4. Incinerarea deşeurilor municipale . . . 137

7.2. Deşeuri de producţie . . . . . 137 7.2.1. Deşeuri periculoase . . . . . 137

7.3. Deşeuri generate din activităţi medicale . . . 137

7.4. Nămoluri . . . . . . . . 138 7.4.1. Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti . . . . . . 138 7.4.2. Nămoluri generate de la apele uzate industriale. 138

7.5. Depozite de deşeuri . . . . . . 138 7.5.1. Depozite de deşeuri municipale . . . 139

6

7.5.2. Depozite de deşeuri industriale . . . 139 7.5.3. Impactul depozitelor de deşeuri industriale şi urbane asupra mediului . . . . . 139 7.5.4. Iniţiative adoptate pentru reducerea impactulu deşeurilor asupra mediului . . . . 140

7.6. Tendinţe privind generarea deşeurilor . . . 140 7.6.1. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale. 140 7.6.2. Prognoza privind generarea deşeurilor de producţie 140

7.7. Îmbunătăţirea calităţii managementului deşeurilor . 140

7.8. Substanţe şi preparate chimice periculoase . . 141 7.8.1. Substanţe reglementate de Protocolul de la Montreal 141 7.8.2. Situaţia biocidelor (utilizare, import, export) . 141 7.8.3. Evaluarea riscului utilizării substanţelor chimic periculoase asupra sănătăţii şi a mediului . . 141

7.9. Concluzii . . . . . . . 141

8. RADIOACTIVITATEA . . . . . . . 141

9. MEDIUL URBAN

9.3. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement . 141 9.3.1. Parcuri . . . . . . 141 9.3.2. Scuaruri . . . . . . 141 9.3.3. Dezvoltarea zonelor comerciale . . . 141

9.4. Aşezările urbane . . . . . . 142 9.4.1. Reţele de alimentare cu apă. Reţele de canalizare 142 9.4.2. Dezvoltarea sistemului urban.

Procesul de urbanizare . . . . 147 9.4.3. Amenajarea teritoriului . . . . 147 9.4.4. Concentrările urbane . . . . 147 9.4.5. Poluarea aerului în zona urbană . . . 148

9.4.6. Aglomerări urbane . . . . . 148 9.4.7. zgomot şi vibraţii în aglomerările urbane . . 148

9.5. Mediul urban - obiective şi măsuri . . . . 148 9.5.1. Poluarea aerului . . . . . 149 9.5.2. Zgomotul . . . . . . 149 9.5.3. Transportul . . . . . . 149 9.5.4. Spaţiile verzi . . . . . . 150 9.5.5. Agenda Locală 21 . . . . . 150

10. PRESIUNI ASUPRA MEDIULUI

10.1. Agricultura . . . . . . . 151 10.1.1. Interacţiunea agriculturii cu mediul . . 151

10.1.1.1. Evoluţia utilizării solului în agricultură 153 10.1.1.2. Evoluţia terenurilor arabile retrase din circuitul agricol . . . . . 153

10.1.1.3. Evoluţia suprafeţelor împădurite . 153 10.1.1.4. Evoluţia şeptelului . .. 154 10.1.1.5. Agricultura ecologică . . . 154 10.1.3. Impactul activităţilor din sectorul agricol

asupra mediului . . . . . 155 10.1.4. Utilizarea durabilă a solului . . . . 155

7

10.2. Industria . . . . . . . . 156

10.3. Energie şi transport . . . . . . 161 10.3.1. Impactul sectorului energetic asupra mediului . . 161 10.3.2. Consumul brut de energie . . . . . 161 10.3.3. Generarea de energie şi încălzirea la nivel de unităţi administrative . . . . . 161 10.3.4. Impactul consumului de energie electrică asupra mediului 162 10.3.5 Impactul producerii de ţiţei şi gaze naturale asupra mediului 162 10.3.6. Energii neconvenţionale . . . . . 162 10.3.7. Evoluţia energiei în perioada 1995-2005 şi tendinţele

generale în următorii ani . . . . . 162 10.3.8. Impactul transporturilor şi acţiuni desfăşurate în scopul Reducerii emisiilor din transporturi . . . 162

10.3.9. Evoluţia transporturilor şi acţiuni desfăşurate . . 162 în scopul reducerii emisiilor din transporturi

10.3.10. Situaţia parcului auto la nivel naţional. Navigaţia în perimetrul RBDD . . . . 163

10.4. Turismul . . . . . . . . 164

10.5. Poluări accidentale . . . . . . . 169

10.6. Impactul realizării Canalului de Navigaţie de Mare Adâncime

De pe braţul Chilia (Ucraina) . . . . . 169

10.7. Concluzii

11. INSTRUMENTE ALE POLITICII DE MEDIU ÎN ROMÂNIA

11.1. Cheltuieli şi resurse pentru protecţia mediului . . 170

11.2. Cheltuieli şi investiţii înregistrate de Garda Naţională de Mediu 177

11.3. Fondul de Mediu . . . . . . . 177

11.4. Concluzii . . . . . . . . 177

8

1. CADRUL NATURAL. DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICĂ

1.1. Poziţia geografică a RBDD Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală de circa 580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Planşa 1) Poziţia geografică a rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10’50” (Cotul Pisicii) şi 29°42’45” (Sulina) longitudine estică; 45°27’ (braţul Chilia, km 43) şi 44°20’40” (Capul Midia) latitudine nordică. Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu

universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%), Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%)

Repartizarea suprafeţelor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

1. Suprafaţă totală: 580.000 ha, din care: Suprafaţă terestră: 439.508 ha Suprafaţă marină 140.492 ha

2. Suprafaţă totală: 580.000 ha, din care:

În judeţul Tulcea, total: 508.851 ha, (87,73%) din care: - Suprafaţă terestră (continentală): 410.359 ha - Suprafaţă marină: 98.492 ha

În judeţul Constanţa, total: 70.313 ha, (12,13%) din care - Suprafaţă terestră: 28.313 ha - Suprafaţă marină: 42.000 ha

În judeţul Galaţi, total: 836 ha, (0,14%) din care - Suprafaţă terestră, inclusiv Ostrovul Prut (62 ha): 836 ha.

1.2. Principalele altitudini. Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale Păstrând caracteristica deltelor, teritoriul RBDD este o regiune plană (câmpie aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai pronunţat câmpul Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei), grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport cu nivelul „0” al Mării

9

Negre, din teritoriul Deltei Dunării, 20,5% se găseşte sub acest reper, iar 79,5% deasupra acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7 m), iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m pe braţul Chilia, -34 m pe braţul Tulcea, -26 m pe braţul Sf.Gheorghe, 18 m pe braţul Sf. Gheorghe). În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului Belciug, care are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0,52 ma.

Principalele categorii morfohidrografice sunt reprezentate de:

- grindurile marine (circa 8% din suprafaţa deltei), reprezentate prin Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol şi altele, se găsesc în partea estică a deltei şi au o poziţie aproape perpendiculară pe braţele Dunării;

- grindurile fluviatile (circa 6%) însoţesc braţele Dunării, gârlele principale şi au o desfăşurare mai mare la vârful deltei cu aspect de câmpuri aluviale de 2-5 m înălţime, ce se subţiază către mare;

- câmpurile continentale (circa 6%) sunt martori de eroziune din Câmpia Bugeacului constituite din depozite loessoide, fiind reprezentate prin Câmpul Chiliei şi partea centrală a grindului Stipoc;

- terenuri mlăştinoase, acoperite cu apă, în funcţie de nivelul Dunării, şi de vegetaţie palustră, sunt situate între -0,5 – 1,0 m şi ocupă, în condiţii naturale, neamenajate circa 67,2%;

- lacurile ocupă depresiunile situate sub 0 m în partea vestică (delta fluviatilă) şi sub 0,5 m în parte estică (delta maritimă), unde se asociază în complexe lacustre; acestea ocupau la nivelul anului 1964, 31.260 ha (9,3%) iar după desecarea unor, ca urmare a unor amenajări agricole şi silvice, în 1990 mai însumau doar 25.800 ha (8%);

- braţele, gârlele şi canalele principale acoperă o suprafaţă de 9.959 (2,5%);

- Dunărea şi braţele ei Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe; Dunărea drenează un bazin hidrografic de peste 805.000 kmp, cu 120 de afluenţi şi cu un debit mediu de 6.453

m³/sec; braţul Chilia, cu multe ramificaţii şi ostroave, este cel mai tânăr şi mai lung (120 km) şi mai viguros prin faptul că transportă cea mai mare cantitate de apă şi aluviuni

(58%); braţul Sulina a fost preferat de către Comisia Europeană a Dunării (1856) pentru navigaţia maritimă şi a fost scurtat (de la 92 km la 63,7 km) prin corectarea unor meandre şi adâncit în perioada 1862-1902, fapt ce a condus la creşterea debitului de la 7-8% la 18-

20%; braţul Sf. Gheorghe, cel mai sudic şi mai vechi cu o lungime de 108,2 km, a suferit şi el în ultimii ani modificări prin rectificarea meandrelor în număr de şase, scurtându-se la 69,7 km fapt ce acondus, deasemenea la creşterea debitului tranzitat până la 23-24%; înainte de vărsare, braţul Sf. Gheorghe formează o deltă proprie, asemeni deltei formate de braţul Chilia (deltă formată pe teritoriul Ucrainei).

Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică, în apropiere de Marea Neagră şi prin

diversitatea peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima este temperat-continentală cu influenţe pontice. Valorile principalilor parametri climatici sunt: nebulozitatea cea mai redusă din ţară (sub 5 zecimi); 70 de zile cu cer senin; 2500 ore/an de strălucire a soarelui; 125-135 kcal/cmp – an radiaţie solară (cea mai mare din ţară); între 11-11,4 º C, temperatura medie anuală; precipitaţiile între 400-450 mm/an. În anul 2005 regimul hidrologic al Dunării s-a caracterizat prin nivele ridicate comparativ cu nivelul cotelor înregistrate în anii 2003 şi 2004 (Fig. 1.2.1.)

10

Fig. 1.2.1. Evoluţia nivelelor fluviului Dunărea în RBDD în 2005

1.3. Temperatura ambientală (media anuală, maxima şi minima anuală). Precipitaţii

atmosferice (cvantitatea anuală) Efectele schimbărilor climatice au fost observate şi pe teritoriul RBDD, cu precădere în ultimii ani. Un prim efect se referă la reducerea numărului anotimpurilor, fenomen caracterizat în principal prin reducerea semnificativă a duratei sezoanelor intermediare (primăvară, toamnă) şi prin trecerea aproape bruscă de la anotimpul rece la cel cald, cu variaţii mari de temperatură. În anul 2005 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 8.9°C (Staţia Mahmudia) şi 12,12°C (Staţia Gura Portiţei). Temperaturile maxime din acest an nu au mai depăşit 40°C, cea mai ridicată temperatură înregistrându-se la Staţia Tulcea, în luna iulie de 35°C. Totuşi în perioada de vară, respectiv în lunile iunie, iulie, august , septembrie au fost înregistrate perioade lungi cu temperaturi de peste 25°C (între 14 – 30 zile pe lună), ceea ce a caracterizat un an destul de călduros. Aceste temperaturi au fost în alternanţă cu temperaturi de peste 30° C înregistrate tot în aceeaşi perioadă a anului (între 2 – 9 zile pe lună). Temperatura minimă absolută anuală a fost înregistrată la Staţia Gorgova (–15,4°C) acestea fiind negative pe tot teritoriul rezervaţiei în lunile de iarnă. De remarcat este faptul că în perioada ianuarie – aprilie 2005 au fost înregistrate temperaturi negative la majoritatea staţiilor meteorologice monitorizate (-0,9,7°C la Gorgova, -2°C la Mahmudia, -3,2°C la Jurilovca, -2,3°C la Tulcea şi –1°C la Sf. Gheorghe). În perioada de vară a anului 2005 au fost înregistrate la staţiile meteorologice monitorizate un număr de 548 zile cu temperaturi mai mari de 25°C, 112 zile tropicale cu temperaturi de peste 30°C şi 143 nopţi tropicale , cu temperaturi mai mari de 20°C.

Fig. 1.4.1. Evoluţia temperaturilor medii înregistrate în RBDD, în 2005

-5

0

5

10

15

20

25

ianuarie

febru

arie

marti

e

aprilie m

ai

iunie

iulie

august

septem

brie

octom

brie

noiem

brie

decembrie

Evolutia temperaturilor medii înregistrate în anul 2005

la statiile meteorologice din RBDD

Tulcea

Sulina

Sf.Ghe

Jurilovca

Portita

Gorgova

11

Cele mai multe nopţi geroase, cu temperaturi mai mici de -10°C, au fost înregistrate în luna februarie la Staţia Tulcea (8 nopţi), la Staţia Jurilovca (6 nopţi), la Staţia Gorgova (7 nopţi), la Staţia Sf. Gheorghe (5 nopţi). În perioada de iarnă a anului 2005 s-au înregistrat 125 de zile de iarnă cu temperaturi sub de 0°C, 414 de zile de îngheţ şi 46 zile cu temperaturi sub 10°C.

Precipitaţiile atmosferice. Media precipiaţiilor în anul 2005 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul RBDD a fost de 452,5 mm, cu maximum de 651,9 mm la Tulcea şi minimum de 231,1 mm la Sulina. Lunile sărace în precipitaţii au fost: iulie (Sulina – 2,3 mm, Sf. Gheorghe – 6,1 mm), mai (Jurilovca – 14 mm), iulie (Gorgova – 20 mm). Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost înregistrată la Gura Portiţei în lunile septembrie (182,0 mm) şi noiembrie (93,1 mm). Din datele monitorizate s-a observat faptul că luna noiembrie a anului 2005 a fost foarte bogată în preciptaţii, acestea încadrâdu-se între 44 mm la Staţia Sulina şi 93.1 la Staţia Gorgova (Fig. 1.3.2.). Fig. 1.3.2. Evoluţia precipitaţiilor medii înregistrate în anul 2005 la staţiile Meteorologice din RBDD

Numărul zilelor cu precipitaţii mai mari de 0,1 mm înregistrate la toate staţiile meteorologice din teritoriul RBDD, a fost de minim 69 la Staţia Sulina şi de maxim 120 zile, la Staţia Tulcea. Numărul zilelor de precipitaţii mai mari de 5 mm a fost cuprins între minimum 18 zile (Sulina) şi maximum 35 zile (Tulcea).

1.4. Resurse naturale

1.4.1. Resurse naturale regenerabile Condiţiile geografice şi climatice deosebite din Delta Dunării a favorizat dezvoltarea unor importante resurse naturale regenerabile: peşte, stuf, păşuni, păduri, plante medicinale, ciuperci, etc., care sunt valorificate prin activităţi economice tradiţionale de către populaţia locală. O resursă naturală importantă o constituie peisajul deltaic care are caracteristici specifice şi este deosebit de atrăgător. Resursa peisagistică este valorificată prin activităţi de turism, atât de către agenţi economici specializaâi cât şi de populaţia locală.

Evoluţia cantităţilor de precipitaţii medii înregistrate în anul 2005

la staţiile meteorologice din RBDD

020406080

100120140160180200

ianuarie

febru

arie

marti

e

aprilie

mai

iunie

iulie

august

septe

mbrie

octom

brie

noiem

brie

decem

brie

Tulcea Sulina Sf.Ghe Jurilovca Portita Gorgova

12

1.4.2. Resurse naturale neregenerabile În perimetrul RBDD au fost identificate diferite resurse naturale neregenerabile: nisip cuarţifer pentru siderurgie, minereuri de metale grele în nisipurile grindurilor litorale, turbă, etc. Aceste resurse nu sunt exploatate, deoarece aceste activităţi sunt incompatibile cu statutul actual al zonei de arie naturală protejată, exploatarea acestora provocând impact negativ asupra echilibrului ecologic.

1.5. Elemente privind dezvoltarea economică actuală În perimetrul RBDD locuiesc circa 14.900 de persoane, cuprinse în 25 de localităţi. Acestea sunt incluse, administrativ, în 7 comune (Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, CA Rosetti, Crişan, Maliuc şi Sf. Gheorghe) şi în oraşul Sulina aflate integral pe teritoriul rezervaţiei, în 3 comune învecinate RBDD (Mahmudia, Beştepe şi Murighiol) şi în municipiul Tulcea. Principalele activităţi economice care se desfăşoară în RBDD sunt strâns legate de principalele resurse naturale regenerabile, pescuitul, creşterea animalelor, piscicultura, agricultura, silvicultura şi exploatarea lemnului, turismul şi transporturile fiind cele mai importante. Pe lângă aceste activităţi se mai desfăşoară şi activităţi din sfera serviciilor (comerţ, alimentaţie publică, prestaţii de servicii diverse) precum şi ale instituţiilor publice: învăţământ, sănătate, administraţie publică, cultură şi culte religioase.

1.6. Zonarea rezervaţiei Conform statutului de organizare al rezervaţiei, au fost delimitate trei categorii de zone caracteristice: zone cu regim protecţie integrală, zone tampon, zone economice (zone de tranziţie) (Figura 1).

În categoria zonelor cu regim de protecţie integrală au fost delimitate 18 zone naturale, a căror suprafaţă totală este de circa 50.600 hectare (8,7% din suprafaţa totală a rezervaţiei). Aceste zone sunt reprezentative pentru ecosistemele biomului deltaic prin structură şi stare a evoluţiei, şi vor constitui în principal, obiect de studiu pentru dezvoltarea cunoaşterii asupra stării şi tendinţelor de evoluţie a fenomenelor deltaice şi pentru elaborarea soluţiilor de conservare protecţie şi reconstrucţie ecologică.

Zonele tampon au o suprafaţă totală de circa 223.000 ha (38,4%) şi cuprind ecosisteme naturale, terestre şi acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală pentru a asigura, prin regimul diferenţiat de utilizare, reducerea impactului antropic în special asupra zonelor cu regim de protecţie integrală.

Zonele economice (de tranziţie) au o suprafaţă de circa 306.100 hectare (52,9%) şi cuprind atât ecosisteme naturale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale cât şi ecosisteme modificate antropic destinate unor activităţi economice intensive. În această categorie sunt incluse şi suprafeţele degradate de impactul antropic, destinate reconstrucţiei ecologice circa 11.425 hectare (2%). Prin definiţia elaborată de UNESCO, rezervaţia biosferei este locul unde factorii de decizie, cercetătorii, managerii şi populaţia locală cooperează pentru dezvoltarea unui model de funcţionare care satisface cerinţele umane, conservând totodată procesele naturale şi resursele biologice, reprezentând un simbol al cooperării voluntare în această direcţie şi un model de centru regional pentru activităţile de monitoring, cercetare, educaţie şi instruire în domeniul gestionării ecosistemelor naturale.

Pentru a răspunde funcţiilor importante ale rezervaţiei biosferei de conservare a biodiversităţii, de dezvoltare a cunoaşterii mecanismelor funcţionării şi evoluţiei acestui biom şi de dimensionare a activităţii economice şi sociale în limitele de suport ale

13

ecosistemelor naturale în vederea materializării conceptului de dezvoltare durabilă

(administrarea ecologică a patrimoniului natural – domeniu public de interes

naţional), în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, ale Legii nr. 454/2001 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi ale Statutului de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aprobat prin HG 367/2002, ARBDD desfăşoară acţiuni în domeniile: monitoring integrat şi dezvoltarea bazei de date, administrarea patrimoniului natural, reconstrucţie ecologică şi dezvoltarea infrastructurii, reglementare şi autorizare, informare şi educaţie ecologică, supraveghere şi inspecţie ecologică, relaţii publice şi cooperare internaţională, proiecte internaţionale

(autoritate de mediu în perimetrul rezervaţiei).

Valoarea universală a rezervaţiei este recunoscută prin:

- includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în

cadrul Programului “OMUL ŞI BIOSFERA” lansat de UNESCO în anul 1970

(august 1990);

- includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din Ucraina

în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră

România/Ucraina (decembrie 1999);

- recunoaşterea RBDD ca "Zonă umedă de importanţă internaţională, în

special ca habitat al păsărilor de apă" în cadrul Convenţiei Ramsar

(septembrie 1990);

- includerea RBDD în Lista patrimoniului mondial natural şi cultural -

UNESCO (decembrie 1990).

14

Figura 1 Harta Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

15

2. SCHIMBĂRI CLIMATICE 2.1. Gaze cu efect de seră. Protocolul de la Kioto

2.1.1. Emisiile de gaze cu efect de seră Protocolul de la Kyoto nominalizează gazele cu efect de seră: dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, hidroflorocarburile, perflorocarburile şi hexafluorurile de sulf. Sectoarele în care s-au estimat emisiile de gaze cu efect de seră, la nivel naţional sunt: sectorul energetic, procesele industriale, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultură şi deşeuri. Depăşirea nivelului optim de emisie, la care se adaugă emisiile din surse antropice ale compuşilor organici fluorocloruraţi (CFC – cloro-fluoro-carburi), au ca efect modificări climatice: creşterea temperaturii terestre, schimbarea regimului pluviometric şi a nivelului de radiaţie la suprafaţa solului, fenomene care produc perturbări în funcţionarea şi dezvoltarea ecosistemelor. La nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu au fost înregistrate şi monitorizate gazele cu efect de seră.

2.2. Deteriorarea stratului de ozon. Protocolul de la Montreal Substanţele chimice periculoase care distrug stratul de ozon sunt substanţele reglementate prin Protocolul de la Montreal reprezentate de hidrocarburi complet saturate (clorofluorocarburi, tetraclorura de carbon), hidrocarburi saturate parţial halogenate, (hidroclorofluorocarburi), bromura de metil precum şi amestecul lor. Stratul de ozon este localizat la 25-55 km altitudine faţă de suprafaţa pământului, cu o concentraţie maximă în stratul cuprins între 25 şi 35 km, conţinând aproximativ 90% din ozonul existent. Ozonul protejează viaţa pe pământ deoarece absoarbe radiaţiile ultraviolete (UV-B 280-390) provenite de la Soare. In cantităţi mari, radiaţiile ultraviolete sunt periculoase pentru organism. Substanţele chimice reglementate de Protocolul de la Montreal (ODS) şi principalele lor aplicaţii sunt următoarele: CFC-uri (clorofluorocarburi – utilizate ca agenţi frigorifici, solvenţi, aerosoli farmaceutici şi cosmetici, agenţi de expandare în tehnologia de producţie a spumelor de izolaţie), Haloni (substanţe de luptă împotriva incendiilor, HCFC (hidrocarburi parţial halogenate – agenţi frigorifici, agenţi de expandare a spumelor de izolaţie, solvenţi, aerosoli), Tetraclorura de carbon (solvent industrial), Metilcloroform (1,1,1 tricloretan – solvent, Bromura de metil (utilizată în dezinfecţia solului în sere, dezinfecţia spaţiilor de depozitare a cerealelor, tratamente de dezinfecţie destinate transportului legumelor şi fructelor proaspete, tratarea seminţelor). Alte cloro-fluoro-carburi total halogenate, denumite tehnic - "alţi CFC" (CFC-13, CFC- 111, CFC-112, CFC-211, CFC-212, CFC-213, CFC-214, CFC-215, CFC-216, CFC-217) şi hidrocarburi parţial halogenate care conţin în moleculă, pe lângă atomi de fluor şi clor, atomi de brom, cu denumire tehnică - HBrFC. Problema deteriorării stratului de ozon a fost abordată la nivel mondial prin Convenţia de la Viena, intrată în vigoare în anul 1985. Obiectivele Convenţiei constau în găsirea de substanţe şi tehnologii alternative, efectuarea de cercetări şi furnizarea de cunoştinţe în privinţa substanţelor dăunătoare stratului de ozon. În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu sunt înregistrate surse ale substanţelor chimice prezentate mai sus care să constituie şi să justifice obiectul unui monitoring susţinut.

16

2.3. Concluzii În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu sunt înregistrate surse ale gazelor cu efect de seră sau ale substanţelor care afectează stratul de ozon.

3. AER Aerul este factorul de mediu cel mai important deoarece constituie suportul pe care are loc transportul cel mai rapid al poluanţilor mediul înconjurator. Substanţele emise în mediul atmosferic contribuie la schimbări climatice, distrugerea stratului de ozon, acidifierea aerului, formarea smogului fotochimic şi deteriorarea calităţii aerului. Sursele principale emitente de poluanţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt sursele mobile fixe.

Din datele oficiale primite de la societăţile comerciale s-a procedat la determinarea

statistică a calcului conform metodei CORINAIR, pentru emisiile de poluanţi în

atmosferă de către navele fluviale care au activat în anul 2005 pe teritoriul RBDD.

Astfel, în anul 2005, au fost emise în atmosferă o cantitate de 3124 gr/ to de poluanţi

la un consum de cobustibil de 975 tone/an (Grafic 3.1.).

Situaţia privind metalele grele care au rezultat din traficul naval desfăşurat pe teritoriul rzervaţiei în anul 2005, comparativ cu anul 2004, s-a calculat conform metodei CORINAIR

Grafic 3.1. Evoluţia poluanţilor emişi în atmosferă de către navele fluviale în

perimetrul RBDD în anul 2005

0,001

0,01

0,1

1

10

100

1000

10000

NOx

CONH

3N2O

PMCO

2

2005 2004

17

3.1. Concluzie În perimetrul RBDD nu sunt surse importante de poluare a aerului, deoarece nu sunt obiective economice industriale poluante. O atenţie deosebită se acordă activităţii de transport naval, activitate care prin traficul de nave maritime şi navale, mari şi mici ce tranzitează suprafaţa RBDD, atât pe braţele principale, Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe (nave maritime şi nave fluviale), cât şi pe canalele interioare (nave mici şi ambarcaţiuni cu propulsie motorizată) emit în atmosferă substanţe poluante caracteristicenave singura aceste nu funcţionează un sistem de monitorizare permanentă a calităţii aerului. În perimetrul RBDD nu s-au realizat determinări privind emisiile de substanţe acidifiante, emisii de dioxid de sulf, amoniac, oxizi de azot, emisii de COV nemetalici, poluanţi organici persistenţi, pulberi în suspensie, etc.

4. APA

4.1. Calitatea apei fluviului DUNĂREA pe teritoriul RBDD Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de confluenţă ale unor puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane. Starea de calitate a apei fluviului Dunărea din teritoriul rezervaţiei a fost urmărită pe o lungime de 338 km, cuprinzând 5 tronsoane, având la bază măsurătorile analitice realizate în 10 secţiuni de supraveghere în cadrul campaniilor trimestriale de recoltare: - Cotul Pisicii-Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, Gura Prutului, Amonte Reni, Aval

Reni - Ceatal Chilia-Periprava (92 km): Ceatal Chilia, Aval Periprava - Ceatal Chilia-Ceatal Sf. Gheorghe (18 km): Tulcea Mm 38+500 - Ceatal Sf. Gheorghe - Sulina (60 km): Ceatal Sf. Gheorghe, Sulina - Ceatal Sf. Gheorghe - Sf. Gheorghe (104 km): Sf. Gheorghe

Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunărea se încadrează în clasa a-II-a de calitate conform prevederilor Ordinului MAPM nr. 1146/10 decembrie 2002, şi respectiv a Normativului privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă,

Grafic 3.2. Evoluţia cantităţilor de metale grele emise în 2005, de către navele

fluviale aflate în trafic în perimetrul RBDD

-0,0

200,00

00,02

00,04

00,06

00,08

00,10

00,12

00,14

00,16

00,18

0

Cd

Cu C

r Ni

Se Zn

2005 2004

18

cu excepţia unor parametrii specifici de poluare (produse petroliere, metale grele Pb şi Cd). Activitatea laboratorului propriu al ARBDD a constat în determinări de produse petroliere, pesticide organo-clorurate cît şi expertize fizico-chimice. Deasemenea, au fost folosite rezultatele cercetărilor efectuate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare DELTA DUNĂRII, Tulcea.

Produse petroliere Din datele prezentate se constată că dacă în anii 2003 şi 2004, concentraţiile medii s-au încadrat în limitele clasei a II-a de calitate, ( 0,1 – 0,2 mg/l ), în anul 2005 valorile au avut o creştere semnificativă, încadrîndu-se în clasa a III-a de calitate, ( 0,2 – 0,5 mg/l ), în special în perioada de primăvară – vară (Fig. 4.1.4. şi 4.1.11). Această creştere este influenţată în de:

- creşterea traficului naval în anul 2005, în special pe braţul Chilia. Acest fapt este evidenţiat şi prin faptul că valorile medii anuale sunt mai mari comparativ cu anii anterori. Astfel dacă, concentraţia medie anuală în secţiunile de control Pardina şi Sulina au fost de 0,188 respectiv 0,183 mg/l, la Sf. Gheorghe a fost de 0,134 mg/l.

- condiţiile meteorologice deosebite ale anului 2005. Ploile torenţiale şi inundaţiile au condus la spălarea solurilor, şoselelor şi a platformelor de prelucrare a hidrocarburilor şi implicit antrenarea acestora pe toate cursurile de apă, cu concentrarea lor în Dunăre.

Pesticide organo-clorurate Se constată scăderea valorilor concentraţiilor in anul 2005, comparativ cu anii anteriori şi încadrarea în limitele clasei a II-a de calitate (Fig. 4.1.6, 4.1.7, 4.1.8, 4.1.12, 4.1.13, medii anuale.

Indicatori ai regimului de oxigen Se constată, încadrarea conţinutul de oxigenul diizolvat şi consumul chimic de oxigen în limitele apelor bune corespunzătoare clasei a II-a de calitate (Fig. 4.1.14).

Nutrienţi

Azotul mineral total a avut valori cuprinse între 0,8 – 2,0 mg N/l încadrând astfel apele Dunării în categoria apelor bune (clasa a II-a de calitate). Deşi acest indicator nu depăşeşte limita clasei a II-a de calitate, se constată depăşirea accidentală a concentraţiilor la azotul amoniacal (fig. 4.1.15 )

Fosforul total faţă d 0,2 mg/l, cât este concentraţia corespunzătoare apelor de clasa a II-a de calitate, apele Dunării au înregistrat în anul 2005 valori cuprinse între 0,2 – 0,9 mgP/l cu maxime în luna august la ceatal Chilia şi Periprava.

Metale grele prezente în apa Dunării

Zincul a înregistrat concentraţii corespunzătoare apelor bune (clasa a II-a de calitate), valorile medii anuale fiind cuprinse între 53 ppp, aval Izmail şi 94,8 ppb la Periprava.

Plumbul s-a încadrat în clasa a V-a de calitate, avînd concentraţiile între 14 - 180 ppb Pb, cu maxime înregistrate la Sulina şi Sf. Gheorghe în luna martie 2005. Se constată o creştere a valorilor concentraţiilor comparativ cu anii anteriori.

Cadmiul a înregistrat în acest an concentraţii specifice clasei a V-a de calitate, încadrând astfel apele în categoria celor nesatisfăcătoare. S-a înregistrat valori cuprinse

19

între 2 şi 18 ppb, cu maxime în luna septembrie în secţiunile aval Izmail şi Periprava. Se constată o creştere a valorilor concentraţiilor comparativ cu anii anteriori.

Manganul a înregistrat valori cuprinse între 275 ppb amonte Reni şi 335 ppb, la Periprava. Concentraţiile determinate în apa Dunării depăşesc limita clasei a III-a de calitate, încadrându-se în categoria apelor satisfăcătoare din punct de vedere chimic.

Cuprul s-a încadrat în limita clasei a IV-a de calitate. Valorile medii anuale ale concentraţiilor au fost cuprinse între 61,3 ppb la Cotu Pisicii şi 94,8 ppb la Periprava, cu excepţia secţiunii aval Reni (103,8 ppb). În secţiunea de monitorizare a calităţii apei fluviului Dunărea, Tulcea, Mm 38+500, mal drept, sunt recoltate probe de apă săptămânal. Astfel, valorile concentraţiilor lunare, reprezintă media a minimum patru probe săptămînale.

Fig. 4.1.1. Evoluţia temperaturilor apei (2004 şi 2005)

Fig. 4.1.2. Evoluţia temperaturilor aerului (2004 şi 2005)

Fig. 4.1.3. Evoluţia valorilor medii lunare (ppb) de hidrazină

0

5

10

15

20

25

30

ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.

2004

2005

0

10

20

30

ian.

mar

t.m

ai iul.

sept

.no

v.

2004

2005

0

5

10

15

20

25

30


200320042005

20

Fig. 4.1.4. Evoluţia valorilor medii lunare (ppm) de hidrocarburi petroliere

Fig. 4.1.5. Evoluţia valorilor medii lunare (ppb) a concentraţiilor de LINDAN (izomerul gama HCH)

Fig. 4.1.6. Evoluţia valorilor medii lunare (ppb) ale concentraţiilor de HCH

Fig. 4.1.7. Evoluţia valorilor medii lunare ale concentraţiilor de DDT total (DDT+metaboliţii săi DDD+DDE, ppb)

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

0,35

0,4

0,45


20032005Clasa II-aclasa III-a

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06


2003 2004

2005 clasa I-a

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12

0,14

0,16

0,18


2003 2004

2005

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6


2003 2004 2005

21

Fig. 4.1.8. Evoluţia valorilor medii lunare de DDT (ppb).

Fig. 4.1.9. Evoluţia valorilor medii lunare ale concentraţiilor de Heptaclor-ului (normal şi epoxid, ppb),

Fig.4.1.10 . Evoluţia valorilor medii lunare ale concentraţiilor de ALDRIN-ului (ppb)

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12


200320042005Clasa II-aclasa III-a

0

0,005

0,01

0,015

0,02

0,025

0,03

0,035

0,04

0,045

0,05


normal 2003 normal 2004normal 2005 epoxid 2003epoxid 2004 epoxid 2005

0

0,002

0,004

0,006

0,008

0,01

0,012


2003 2004 2005

22

Starea fluviului Dunărea, pe teritoriul R.B.D.D. În vederea monitorizării calitaţii apei fluviului Dunărea pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, trimestrial sunt recoltate şi apoi analizate probe de apă din Dunăre în secţiunile amintite in prima parte a acestui capitol.

Fig. 4.1.11. Evoluţia valorilor medii anuale ale produselor petroliere (ppm) în anii 2004 şi 2005

Fig. 4.1.12. Evoluţia valorilor medii anuale ale concentraţiilor de LINDAN (izomerul gama HCH, ppb), în anii 2004 şi 2005

Fig. 4.1.13. Evoluţia valorilor medii anuale ale DDT-ului total (DDT+ metaboliţii săi DDD+DDE, ppb)

00,10,20,30,40,50,6

cotu

Pisicii

gura

Pru

t

am.R

eni

av.R

eni

ct.Iz

mail

Chilia

Sulina

Sf.Ghe

.

2004 2005cl.a -III-a cl.a -IV-a

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06

cotuPisicii gura Prut am.Reni av.Reni ct.Izmail Chilia Sulina Sf.Ghe

2004 2005 cls.a I-a

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12

cotuPisicii gura Prut am.Reni av.Reni ct.Izmail Chilia Sulina Sf.Ghe

2003 2004 2005

23

Fig.4.1.14. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn (mg/l) în anii 2004 şi 2005

Fig. 4.1.15. Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l)

4.2. Lacurile din Delta Dunării În anul 2005 s-a continuat activitatea de supraveghere a stării ecosistemelor lacustre din teritoriul rezervaţiei, prin monitorizarea evoluţiei parametrilor fizico-chimici şi biologici în lacurile reprezentative pentru cele şase complexe lacustre ale acesteea. Variaţiile înregistrate pentru majoritatea parametrilor, reflectă diversitatea condiţiilor de mediu existente într-un areal atât de complex cum este Delta Dunării, distribuţia valorilor fiind influenţată de obicei de tendinţele naturale de evoluţie ale ecosistemelor, peste care se suprapun influenţele antropogene mai mult sau mai puţin directe. Din punct de vedere al chimismului apei, lacurile din componenţa Deltei Dunării se încadrează în clasa a-II-a de calitate conform prevederilor Ordinului MAPM nr. 1146/10 decembrie 2002, respectiv a Normativului privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă, cu excepţia unor parametrii specifici de poluare (metale grele Pb şi Cd) .

05

101520253035

cotu

Pisici

i

gura

Pru

t

am.R

eni

av.R

eni

ct.Iz

mail

Chilia

Sulina

Sf.Ghe

2004 2005

cls.a II-a cls.a III-a

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

cotu

Pisicii

gura

Pru

t

am.R

eni

av.R

eni

ct.Iz

mail

Chilia

Sulina

Sf.Ghe

2003 2004 2005 clasa II-a clasa III-a

24

Produse petroliere Din datele prezentate se constată că în anii 2003 şi 2004, concentraţiile medii s-au încadrat în limitele clasei a II-a de calitate, (0,1 – 0,2 mg/l ) iar în anul 2005 valorile au avut o creştere semnificativă, încadrându-se în clasa a III-a de calitate, (0,2 – 0,5 mg/l ), în special în perioada de primăvară – vară (Fig. 4.2.1., 4.2.2.) Această creştere a fost influenţată şi de condiţiile meteorologice deosebite ale anului 2005. Ploile torenţiale şi inundaţiile din primăvara – vara 2005 au condus la spălarea, tuturor terenurilor şi a platformelor de prelucrare a hidrocarburilor şi implicit antrenarea acestora pe toate cursurile de apă, cu concentrarea lor în Dunăre şi lacurile deltaice.

Pesticide organo-clorurate Se constată scăderea valorilor concentraţiilor în anul 2005, comparativ cu anul 2003 şi 2004 şi încadrarea în limitele clasei a II-a de calitate. Valorile medii anuale ale Lindanului se încadrează în limitele clasei a I-a de calitate, conform Ordinului MAPM nr. 1146/2002 (Fig. 4.2.3., 4.2.4., 4.2.5, 4.2.6, 4.2.7, 4.2.8).

Indicatorii consumului chimic de oxigen (oxigenul dizolvat şi consumul chimic de oxigen) Se constată încadrarea în limitele apelor bune (clasa a II-a de calitate) atât în lacurile reprezentative din Delta Dunării cât şi în complexul lacustru Razim-Sinoie. (Fig. 4.2.9., 4.2.10.). Valorile medii anuale ale CCO-Mn au avut, în general valori sub 10 mg/l. Unele depăşiri au fost înregistrate în lacurile Roşu (19,2 mg/l), Cuibul cu Lebede (17,45mg/l), Sinoie şi Goloviţa (18,1 – 18,2 mg/l), iar maxima de 25,3 mg/l în lacul Câşla, aparţinînd complexului Somova Parcheş.

Nutrienţii

Azotul mineral total nu a depăşit limita apelor din clasa a II-a de calitate. Au fost însă înregistrate valori crescut cuprinse între 1,3 –2,2 mgN/l, valori care încadrează apele în clasa a II-a de calitate (ape cu o calitate corespunzătoare), atât în lacurile reprezentative din Delta Dunării, cât şi în lacurile din complexul Razim – Sinoie, (Fig. 4.2.11., 4.2.12). Valorile concentraţiilor medii au fost cuprinse între 0,8 – 2,35 mg/l, maxima înregistrându-se în lacul Fortuna.

Fosforul total s-a încadrat în clasa a II-a de calitate (0,2 mgP/l).

Clorofila “a”, indicator de calitate pentru categoria de apă bună, a înregistrat concentraţia maximă admisă pentru clasa a II-a de 50 ppb. Dacă în anul 2004 valorile au fost cuprinse între 8 – 72 ppb, în 2005 au fost între 6 – 120 ppb, cu maxime în lacurile Roşu şi Roşuleţ în luna septembrie 2005. Se constată încadrarea în limita clasei a III-a de calitate, a apelor moderate.

Metalele grele Metalele grele prezente în apa lacurilor Deltei Dunării au înregistrat concentraţii asemănătoarea celor înregistrate în Dunăre.

Zincul este singurul metal care a înregistrat concentraţiile corespunzătoare apelor bune, (clasa a II-a de calitate, cu maximul admis de 100 mg/l). Valorile concentraţiilor medii anuale au fost cuprinse între 28,3 ppb în lacul Gorgova, şi 94,6 ppb în lacul Erenciuc.

Cuprul în general s-a încadrat în limita clasei a IV-a de calitate. Valorile medii anuale ale concentraţiilor au fost cuprinse între 31,6 ppb, în lacul Goloviţa şi 99,2 ppb în lacul Iacub, cu excepţia lacului Gorgova (111,7 ppb).

25

Manganul a înregistrat valori cuprinse între 93,8 ppb în lacul Fortuna şi 281,2 ppb, în lacul Roşu. Concentraţiile determinate în apa lacurilor au depăşit limita clasei a III-a de calitate încadrându-se în categoria apelor satisfăcătoare din punct de vedere chimic.

Plumbul s-a încadrat în clasa a V-a de calitate, avînd concentraţiile medii anuale cuprinse între 26,8 ppb (lacul Uzlina) şi 51,4 ppb (lacul Miazăzi). Valoarea maximă de 120 ppb, a fost înregistrată în lacul Gorgova.

Cadmiul a înregistrat concentraţii specifice clasei a IV-a de calitate, încadrând astfel apele în categoria celor satisfăcătoare. S-au înregistrat valori cuprinse între 2,7 ppb în lacul Gorgova şi 4,8 ppb în lacul Somova. Depăşiri ale limitei de 5,0 ppb, (ape nesatisfăcătoare chimic), au fost înregistrate în lacurile Fortuna (9,2 ppb Pb şi Cuibul cu Lebede 12,4 ppb).

Calitatea apei lacurilor de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

Fig. 4.2.1. Evoluţia valorilor medii anuale la produse petroliere (ppm) în lacuri reprezentative din RBDD

Fig. 4.2.2. Evoluţia valorilor medii anuale la produse petroliere (ppm) în complexul lacustru lagunar Razim – Sinoie

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

0,35

0,4

0,45

2003 2004 2005 cl. a II-a cl.a -III-a

Erenciuc Fortuna

Merhei Rosu

Oprio

0 0,05 0,1 0,15 0,2 0,25 0,3 0,35

2003

2004

2005

cl. a II-a

cl.a -III-a Sinoe

Razelm

Golovita

26

Fig. 4.2.3. Evoluţia valorilor medii anuale ale concentraţiilor de LINDAN (izomerul gama HCH), (ppb)

Fig. 4.2.4. Evoluţia valorilor medii anuale ale concentraţiei de LINDAN (izomeru gama HCH), (ppb), în complexul lacustru Razim – Sinoie

Fig.4.2.5. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT şi DDT + metaboliţii săi, (DDT+DDE+DDD), (ppb)

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06

Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio

2003 2004 2005 cls.a I-a

0 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06

2003

2004

2005

cls.a I-a

Sinoe

Razelm

Golovita

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio

2003 2004 2005

27

Fig.4.2.6. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT şi DDT + metaboliţii săi, (DDT+DDE+DDD), (ppb), în sistemul lagunar Razim – Sinoe, în anul 2005, comparativ cu 2003 şi 2004

Fig.4.2.7. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT-ului, (ppb), în anul 2005, comparativ cu 2003 şi 2004

Fig.4.2.8. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT-ului, (ppb), în sistemul lagunar Razim – Sinoe, în anul 2005, comparativ cu 2003 şi 2004

0 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06 0,07 0,08 0,09

2003

2004

2005 Sinoe

Razelm

Golovita

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

2003 2004 2005 cls.a II-a cls.a III-a

Erenciuc Fortuna Merhei

Rosu Oprio

0 0,005 0,01 0,015 0,02 0,025 0,03 0,035 0,04 0,045

2003

2004

2005

cls.a II-a

cls.a III-a Golovita Razelm

Sinoe

28

Fig.4.2.9. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn-ului (mg/l), în anul 2005, comparativ cu 2003 şi 2004

Fig.4.2.10. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn-ului (mg/l), în sistemul lagunar Razim – Sinoe, în anul 2005, comparativ cu 2003 şi 2004

Fig. 4.2.11 Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l), în anul 2005, comparativ cu 2003 şi 2004

Fig. 4.2.12. Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l), în complexul lacustru Razim – Sinoe, în anul 2005, comparativ cu 2003 şi 2004

0

5

10

15

20

25

30

35

40

2003 2004 2005 clasa II-a clasa III-a

Erenciuc FortunaMerhei RosuOprio

0 5 10 15 20 25 30 35

2003

2004

2005

clasa II-a

clasa III-a Sinoe

Razelm

Golovita

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

2003 2004 2005 cl.a I-a cl. a III-a

Erenciuc FortunaMerhei RosuOprio

0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2

2003

2004

2005

cl.a I-a

cl. a III-a SinoeRazelmGolovita

29

Ecotoxicitatea apelor

Apa fluviului Dunărea transportă cantităţi semnificative de substanţe organice de tipul pesticidelor organo-clorurate, substanţe toxice, cancerigene, ale căror concentraţii depăşesc uneori limitele maxime admise de ordinul 1146/ 2202, ce stabileşte obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă. Astfel, valorile concentraţiile medii lunare şi anuale, se situează in clasa a V-a de calitatela indicatorii plumb si cadmiu. Este periculoasă, deasemenea, prezenţa hidrazinei, compus deosebit de toxic folosit în procesul tehnologic al centralelor atomo-electrice, inclusiv de CNE Cernavodă.

4.3. Apele subterane În perimetrul RBDD pânza freatică se caracterizează prin existenţa unui strat acvifer freatic aflat la adâncimi sub 2 m ( 1,05 – 1,35 ) pe grinduri joase şi 1,67 m pe relieful de dune joase, fiind influenţat de raporturile cauzale dintre nivelul hidrostatic şi fluctuaţiile nivelelor apelor Dunãrii. Apele freatice de adâncime, puternic mineralizate, cantonate în depozitele psamito – psefitice de la baza nisipurilor semnalate în suprafaţã, sunt în legătură directă, comunicând cu stratul acvifer de suprafaţă datoritã permeabilităţii mari a pământurilor respective. Apele freatice de adâncime din deltă sunt ape clorurate, cu concentraţie mare şi sunt nepotabile.

4.4. Mediul marin şi costier

4.4.1. Indicatori fizico-chimici

Indicatori generali Principalii indicatori generali ai mediului marin care definesc condiţia de bază a sistemului acvatic şi care în acelasi timp influenţează în mod direct sau indirect evoluţia celorlalţi parametri sunt: temperatura, salinitatea şi oxigenul.

Evoluţia temperaturii apei mării la Constanţa în 2005 s-a încadrat în limite normale, comparativ cu perioada de referinţă 1961-2004 (Fig. 4.4.1.1a). Singurele abateri pozitive s-au înregistrat în luna ianuarie, +2,3

oC şi august +2,0

oC. Media anuală a fost cu numai

0,8oC mai ridicată decât media multianuală 1961-2004, minima anuală înregistrându-se în

7 februarie, -0,7oC iar maxima anuală +27,8

oC în 5 iulie.

Salinitatea apei marine la Constanţa în 2005 (Fig. 4.4.1.1b) a prezentat abateri semnificative de la valorile multianuale 1996 - 2004, datorită precipitaţiilor abundente înregistrate în cursul anului care au condus la creşteri deosebite ale debitului Dunării. Aportul mărit de apă dulce s-a resimţit prin descreşterea salinităţii de-a lungul litoralului. Este cazul lunilor mai, iulie şi septembrie, când salinitatea a scăzut mult sub limitele normale atingând minima anuală 6,9g/l în 30 mai. Maxima anuală, 19,49g/l s-a înregistrat în 19 aprilie, în condiţiiile unor vânturi puternice din sectorul vestic, care au îndepărtat de la mal apele dunărene.

30

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

Ian

Febr

Mart

Aprilie

Mai

Iunie

Iulie

Aug

ust

Sep

tembrie

Oct

Nov

Dec

0C

1961-2004

2005

6.00

8.00

10.00

12.00

14.00

16.00

18.00

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec

g/l

1966-2004

2005

(a) (b)

Fig. 4.1.1.1 Evoluţia temperaturii apei mării (a) şi salinităţii (b) la Constanţa în 2005

Oxigenul dizolvat a prezentat, ca de obicei, concentraţii cuprinse într-un spectru larg de valori (75,5-496,4µM). In ciclul anual, evoluţia mediilor lunare a fost marcată de o pronunţată variaţie sezonieră, determinată în principal de modificările regimului termic. In acest sens, nivelul mediu de concentraţie a scăzut continuu pe măsura înaintării în sezonul cald, de la 449,5µM în februarie la 270,8µM în septembrie (Fig. 4.1.1.2a). Trebuie menţionată buna oxigenare a apelor marine costiere în 2005, când în cea mai mare parte a anului mediile lunare au fost superioare perioadei 1996-2004. Această particularitate este reflectată şi în valorile saturaţiei în oxigen, care, asemănător anului trecut, au atins valori de suprasaturaţie ce au depăşit frecvent 110%, reprezentând răspunsul ecosistemului la reducerea presiunilor antropice (Fig. 4.1.1.2b). Observaţiile zilnice au evidenţiat un singur caz de hipoxie la Constanţa în luna septembrie când, pentru scurt timp, procentul de saturaţie a fost de numai 29,8%. Fenomenul a fost local, de scurtă durată şi nu a avut consecinţe negative asupra ecosistemului, deficitul de oxigen fiind repede acoperit prin dinamismul caracteristic zonei de mică adâncime.

Indicatori de eutrofizare

Concentraţiile nutrienţilor, ca indicatori de stare ai eutrofizării au fost puternic marcate de aportul deosebit de mare al Dunării din acest an. In acest sens, debitul Dunării, principalul factor de presiune asupra ecosistemului marin costier prin aportul de apă dulce, suspensii, materie organică şi nutrienţi, a atins în 2005 valoarea de 271,8km

3, faţă de 205,7km

3

Fig. 4.1.1.2 Evoluţia concentraţiei oxigenului dizolvat (a) şi a saturaţiei în oxigen (b) în apele marine costiere

31

media multianuală a intervalului 1959-2004. In aceste condiţii toţi nutrienţii au înregistrat concentraţii superioare ultimilor ani, apropiindu-se sau chiar depăşind, în unele cazuri, nivelul din perioada 1996-2004. Fosfaţii, cu un nivel mediu anual reprezentând 0,54µM P-PO4, de două ori mai ridicat decât în anul anterior, au prezentat în februarie şi în intervalul iulie-octombrie medii lunare la nivelul perioadei 1996-2004. Silicaţii au înregistrat o creştere a nivelului anual cu 3µM faţă de 2004, valoarea medie de 14,9µM Si-SiO4 fiind foarte aproape de nivelul mediu din perioada anterioară cu care s-a comparat. Azotul total anorganic a continuat procesul de creştere semnalat în ultimii doi ani, nivelul atins în 2005 depăşind cu aproximativ 8µM pe cel din perioada 1996-2004. Ca în cazul celorlalţi nutrienţi trebuie menţionată creşterea semnificativă a valorilor medii din intervalul iulie-octombrie, situaţie datorată debitelor lunare ale Dunării, extrem de mari faţă de condiţia normală (Fig. 4.1.1.3).

Clorofila a este un indicator al abundenţei fitoplanctonului şi al biomasei în apele costiere şi marine. Concentraţiile mari de clorofilă nu constituie neaparat un pericol, dar persistenţa lor în masa apei timp îndelungat reprezintă o problemă. Pentru acest motiv media anuală a concentraţiei clorofilei a este un indicator de stare a mediului. La Constanţa în zona ţărmului conţinutul clorofilei a a variat între 0.10-25.96µg/l, iar mediile lunare între 1.06-8.87µg/l. Valoarea maximă şi media lunară maximă s-au determinat în luna august. Un conţinut mediu lunar ridicat s-a determinat şi în lunile aprilie şi octombrie când biomasa fitoplanctonului prezent în apă a atins valori mari (Fig. 4.1.1.4). Conţinutul mediu anual al clorofilei a în apele de ţărm (5.05µg/l) a depăşit uşor conţinutul mediu înregistrat în anii 2004 şi 2003, dar s-a situat sub nivelul anilor 2001 şi 2002 (5.39µg/l, respectiv 5.97µg/l). Diferenţele între valorile conţinutul mediu anual al clorofilei a în anii 2003-2005 au fost nesemnificative, evoluţia acestora putând fi considerată cvasistaţionară. Trebuie remarcat totuşi că în 2004 majoritatea concentraţiilor determinate (71%) n-au depăşit 4µg/l, conţinutul mediu anual de clorofila a apropiindu-se de 5µg/l datorită valorilor de excepţie ale concentraţiilor înregistrate în luna noiembrie, în timpul unei înfloriri de amploare.

Fig. 4.1.1.3 Evoluţia concentraţiei nutrienţilor în apele marine costiere (medii lunare şi anuale)

32

2001

2002

2003

2004

2005

I F M A M I I A S O N D In zona costieră (de la Sulina la Vama Veche), în perioada aprilie-august 2005 la izobatele de 5 şi 20m, în stratul 0-10m, conţinutul clorofilei a avut valori cuprinse în domeniul 0.56-62.82µg/l şi un conţinut mediu de 9.52µg/l. Valorile maxime din lunile aprilie (48.84µg/l) şi iunie (62.83µg/l) s-au determinat în dreptul gurii de deversare a apelor uzate de la staţia de epurare Constanţa Sud. In celelalte luni valoarea maximă a conţinutului de clorofila a s-a menţinut sub 20µg/l. Cele mai productive sectoare au fost în zona de influenţă a apelor uzate de la staţia Constanţa Sud, unde în lunile aprilie şi iunie s-au înregistrat valori maxime (48.84 µg/l, respectiv 62.83µg/l) şi în nordul zonei costiere aflate sub influenţa directă a apelor fluviale cu debite crescute din cauza inundaţiilor. Variaţia clorofilei a în aceeaşi perioadă (aprilie–august) din 2004 şi 2005 a evidenţiat creşteri cantitative în 2005 în raport cu 2004, atât în nordul cât şi în sudul arealului cercetat (cu excepţia lunii august). Cel mai ridicat conţinut de clorofila a s-a determinat în luna iunie atât în 2004 cât şi în 2005.

Indicatori de contaminare

Valorile medii anuale ale concentraţiilor metalelor grele în apele de tranziţie şi costiere au

fost pentru cupru 16.26g/l, cadmiu 1.98g/l, plumb 14.91g/l, nichel 2.90g/l, crom

5.58g/l, iar în sedimentele superficiale pentru cupru 57,96g/g, cadmiu 2,26g/g, plumb

76,86g/g, nichel 49,11g/g, crom 19,16g/g (Fig. 4.1.1.5).

Fig. 4.1.1.4 Evoluţia conţinutului de clorofila a în apele de ţărm la Constanţa

33

a) apa marinã b) sedimente superficiale

Fig. 4.1.1.5 Distribuţia valorilor medii de concentraţie ale metalelor grele în componentele abiotice

ale ecosistemului marin de-a lungul litoralului românesc în 2005

Nivelul mediu al cuprului şi plumbului în apa marină se estimează în 2005 la valori superioare cu circa un ordin de mărime faţă de condiţiile de referinţă ale acestor indicatori, stabilite în perioada anilor ’80 de-a lungul litoralului romanesc. Faţã de 2004, nu s-au remarcat diferenţe semnificative, concentraţiile metalelor oscilând intre limitele obisnuite, depinzând de influenţele specifice fiecarui sector investigat. Doar uşoara tendinţă de creştere a prezenţei plumbului în componentele ecosistemului marin reflectă o uşoară presiune antropică, în cazul acestui element pentru care aportul atmosferic reprezintă o cale majoră de pătrundere în mediul marin. Ca indicator de impact, bioacumularea metalelor grele în midii (Mytilus galloprovincialis) nu a înregistrat valori care să reflecte un impact semnificativ asupra stării de sănătate a

organismelor monitorizate (cupru 4,60g/g, cadmiu 0,29g/g, plumb 3,39g/g, nichel

4,55g/g). (Fig. 4.1.1.6).

Fig. 4.1.1.6 Nivelul de bioacumulare al metalelor grele în ţesutul midiilor (Mytilus galloprovincialis) în 2005

Hidrocarburile totale au fost identificate în masa tuturor eşantioanelor de apă şi sedimente studiate în perioada aprilie–octombrie 2005. Domeniile de variaţie ale

concentraţiilor au oscilat între limitele 58,5–3535,4 g/l în apă şi 10,5– 21599g/g.s.u. în sedimente superficiale.

34

Sedimente superficiale

27,8

60,5

11,7

0-100ug/g 100-500ug/g 500-21599ug/g

Fig. 4.1.1.7 Distribuţia procentuală pe limite de concentraţii a conţinutului de hidrocarburi

totale determinat în 2005

Ponderea în proporţie de 95,6% a concentraţiilor mai mari de 100g/l în apa marină şi frecvenţa în proporţie de 88,3% a concentraţiilor semnificative, superioare valorii de

100g/g.s.u. în sedimentele superficiale identifică presiunea generată de acest tip de contaminanţi prin instalarea unui proces de poluare cronică cu hidrocarburi. (Fig. 4.1.1.7).

Concentraţia medie de 261,2g/l în apa marină şi de 789g/g.s.u. în sedimentele superficiale indică nivelul mediu al intensităţii acestui proces. In perioada 14-15 iulie, în bazinul Băii Mamaia, s-a constatat cel mai înalt nivel de poluare cu hidrocarburi,

concentraţiile determinate fiind cuprinse între limitele 556–3535,4g/l. In zona de deferlare a valurilor existau depuneri semnificative de rezidii petroliere, transferate din zona de larg unde au provenit în mod accidental sau prin deversare ilicită de santină.

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Zona fluviala Zona

predaubiana

Cazinou C-ta N C-ta S Ef. S Costinesti Mangalia Vama Veche

2002 2001 2003 2004 2005 Media 1996-1998

Fig. 4.1.1.8 Distribuţia spaţială a conţinutului total de hidrocarburi determinat în eşantioanele de apă marină colectate din zona litorală în perioada 2001-2005

In 2005, comparativ cu valoarea medie determinată în perioada de referinţă 1996–1998 s-a constatat diminuarea de 2,7 ori a concentraţiilor de hidrocarburi totale în apa marină (Fig. 4.1.1.8).

Hidrocarburile poliaromatice(PAH) au fost identificate în 96,5% din totalul eşantioanelor abiotice analizate, domeniul de variaţie al concentraţiilor fiind cuprins între limite largi. (Tabel 4.4.1.1).

Apa marina

6,6

89

4,4

34-100ug/l 100-500ug/l 500- 792ug/l

35

Tabel 4.4.1.1 Limitele de variaţie a concentraţiilor de PAH în 2005

Compus Apa marina (ng/l) Sedimente (ng/g.s.u.)

Naftalina 0 – 237 0 - 1821

Acenaftilena 0 – 4536 0 - 2637

Acenaftena 0 – 34504 0 - 2874

Fluoren 0 – 64390 0 - 3424

Fenantren 0 – 71845 0 - 6104

Antracen 0 – 75003 0 - 6372

Fluoranten 0 – 1227 0 - 484

Piren 0 – 286 0 - 282

Benzoantracen 0 – 1052 0 - 1920

Crisen 0 – 784 0 - 1431

Benzo(ghi)perilen 0 – 205 0 - 5745

Benzo[a] piren 0 – 536 0 - 879

Benzofluoranten 0 – 225 0 - 200

Dibenzoantracen 0 – 928 0 - 3320

Indeno[1,2,3,-c,d]piren 0 – 115 0 - 264

In 2005 s-a constatat creşterea frecvenţei şi a concentraţiilor compuşilor PAH cu un număr mare de nuclee benzenice condensate, caracterizaţi prin remanenţă şi toxicitate crescută, respectiv: benz-a-piren, benz-b-fluorantren, benzo(g,h,i) - perilen, benzo-k-fluorantren, indeno-1,2,3-cd-piren, compuşi înregistraţi în LISTA de substanţe prioritare / prioritare periculoase ANEXA Nr. 1 a Programului de acţiune pentru reducerea poluării mediului acvatic şi a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substanţe periculoase, aprobat prin HG. nr. 118 din 7 februarie 2002. Intre 2003–2005 s-a constatat dinamica ascendentă a încărcăturii totale de PAH-uri în apa marină colectată din zona sudică a litoralului. (Fig. 4.1.1.9). Conţinutul total de PAH-uri a crescut de 9,9 ori în apa marină şi de 4,6 ori în sedimente comparativ cu cel determinat în 2004, explicabil prin inundaţiile provocate de râurile situate în bazinul hidrografic al Dunării.

Fig.4.1.1.9 Distribuţia spatială a conţinutului total de PAH determinat în apa marină în perioada

2003-2005

270 312

10,8

297 263

15542176

24194

612

3821

561287

1001 8601250731

52661

1

10

100

1000

10000

100000

Mam

aia

C-ta

N

C-ta

S

Efo

rie S

Cos

tines

ti

Man

galia

Vam

a Vec

he

profil

Ng/l

2003 2004 2005

36

Concentraţia pesticidelor organoclorurate în sedimentele superficiale şi apă reprezintă indicatori de stare ai contaminării mediului. În 2005, zona litorală cuprinsă între Sulina şi Vama Veche este caracterizată de prezenţa unei varietăţi mari de pesticide organoclorurate (HCB, lindan, heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, DDE, DDD, DDT) aflate, în

general, în concentraţii de până la 1g/L în apă, respectiv 1g/g sediment uscat.

Ocazional s-au determinat concentraţii mai mari: până la 7,95g/L în apa la staţia Mangalia 5m. Valorile indicatorilor de stare arată că cele mai poluate sedimente supeficiale sunt în

partea nordică a litoralului în special în staţiile Sfântul Gheorghe şi Portiţa (până la 1,2g/g sediment uscat). Concentraţia pesticidelor organoclorurate în organisme reprezintă indicatori de impact ai contaminanţilor asupra mediului. Analiza acestor parametrii în organismul bivalvelor a

arătat că majoritatea compuşilor au avut valori de până la 2g/g ţesut uscat. Concentraţiile cele mai mari s-au determinat pentru lindan, DDT şi endrin la organisme provenite din locaţiile Midia şi Costineşti (Fig. 4.1.1.10).

Fig. 4.1.1.10 Situaţia poluării cu pesticide organoclorurate în organismul bivalvelor de la

litoralul românesc al Mării Negre în 2005

Valorile pesticidelor organoclorurate în apă sunt mai mari (până la 2 ori mai mari) comparativ cu situaţia din anii anteriori (2003-2004), posibil datorită antrenării lor în urma inundaţiilor majore, în timp ce în sedimente şi în moluşte concentraţia acestor compuşi se menţine în aceleaşi limite.

Calitatea microbiologică a apelor de îmbăiere din dreptul plajelor de la litoralul românesc, indicator de impact, relevă că procentul de depăşiri al standardelor în domeniu / valori recomandate şi obligatorii a fost de 12% pentru CT, 12% pentru CF şi 28% pentru SF (cf. 6.4.2.1).

37

4.5. APELE UZATE

Apa industrială uzată Volumul de ape uzate evacuat în anul 2005 de localităţile şi agenţii economici importanţi din perimetru RBDD, a fost de circa 300 mii mc. Volumele de apă uzată evacuate pe ramuri economice, procentual, se prezintă astfel:

* industrie alimentară: 9,7% * gospodărie comunală: 88,8% * alte ramuri (turism şi sănătate): 1,5 %

Cantitatea totală de substanţe poluante (ponderea fiind deţinută de substanţe organice, suspensii, săruri minerale, amoniu) conţinute de aceste ape uzate a fost de 2,7 tone.

Colectarea şi epurarea apelor uzate

Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere. Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localitaţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche au câte o staţie de pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai blocurile şi nu au sisteme de preepurare. Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, în 2005, se prezintă astfel:

* În oraşul Sulina, sistemul de canalizare deserveşte în sistem unitar 70% din suprafaţa oraşului. Investiţia începută, în anii anteriori pentru reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare a fost sistată din lipsa fondurilor. Agenţii economici cu activităţi mai mari, nu sunt racordaţi la reţeaua oraşului, fiecare având sistem propriu de epurare mecanică şi evacuare proprie în Dunăre. * În Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din localitate. Apele uzate sunt deversate direct în Dunăre, prin pompare. * În Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea deserveşte 10% din localitate, evacuarea realizându-se prin pompare în canalul colector care are legătură cu Dunărea. * În Maliuc, reţeaua de canalizare deserveşte 91% din localitate. * Celelalte localităţi din RBDD nu sunt prevăzute de reţele de canalizare.

Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă mecanică. În acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grăsimi şi baterii de decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se că fosele vidanjabile amplasate pe traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut, în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt dotate cu vidanje.

Surse majore şi grad de poluare În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit. Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor

38

existente şi de faptul că porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu instalaţii specifice pentru preluarea şi reciclarea acestor reziduuri. Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de mijloace navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a Convenţiei MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea evidenţei predării acestora la unităţile colectoare). Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galaţi. Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de combustibil şi a predărilor de reziduuri.

Calitatea apelor uzate de tip menajer evacuate în fluviul Dunărea Principalele surse de poluare de pe teritoriul RBDD sunt: ASPL Sulina, ASPL Maliuc, Chilia Veche şi Sf. Gheorghe, SC Piscicola Sf. Gheorghe. În anul 2005 au fost efectuate determinări privind starea apelor uzate de tip menajer luându-se în analiză parametrii ca suspensii totale, CCO-Mn, NH4 etc. Rezultatele acestor determinări sunt evidenţiate în diagramele prezentate în continuare.

Fig. 4.5.1 ASPL Sulina, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi cloruri (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.2. ASPL Sulina, starea apelor uzate, pH-ul şi clorurile (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

0

20

40

60

80

100

120

2003 2004 2005

susp.tot. CCO_Mncloruri

0

5

10

15

2003 2004 2005

NH4+ pH

39

Fig. 4.5.3 ASPL Chilia Veche, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO- Mn), suspensii totale şi azotaţi (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.4. ASPL Chilia Veche, starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.5 ASPL Maliuc, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi cloruri (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

0

10

20

30

40

50

60

70

2003 2004 2005

susp.tot.

CCO_Mn

NO3-

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

0,35

0,4

0,45

0,5

2003 2004 2005

NH4+

NO2-

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2003 2004 2005

susp.tot.

CCO_Mn

cloruri

40

Fig. 4.5.6. ASPL Maliuc, starea apelor uzate, evoluţia pH-ului şi cantităţile de amoniu (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.7 ASPL Sf. Gheorghe, starea apelor uzate, substanţe organice CCO-Mn), suspensii totale şi cloruri (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.8. ASPL Sf. Gheorghe, starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi azotaţi (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

0

1

2

3

4

5

6

7

8

2003 2004 2005

NH4+ pH

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

2003 2004 2005

susp.tot.

CCO_Mn

cloruri

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

2003 2004 2005

NH4+

NO3-

41

Fig. 4.5.9. S.C. Piscicola Jurilofca S.A, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi azotaţi (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.10. S.C. Piscicola Jurilovca S.A,, starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi azotiţi (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.11. S.C. Piscicola Murighiol S.A, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi cloruri (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

0

20

40

60

80

100

120

2003 2004 2005

susp.tot.

CCO_Mn

NO3-

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

2003 2004 2005

NH4+

NO2-

0

10

20

30

40

50

60

susp.tot. CCO_Mn cloruri

2004 2005

42

Fig. 4.5.12. Murighiol, complex turistic S.C. Cormoran S.A,, starea apelor uzate, cantităţile de substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi cloruri (mg/l), evacuate în Dunăre în anul 2005 comparativ cu 2003 şi 2004.

Fig. 4.5.13. ALUM SA. Evoluţia valorilor medii anuale la parametrii pH, substanţe organice şi cloruri (mg/l), in anii 2003 – 2005, evacuaţi pe canalul pluvial în canalul Somova

Fig. 4.5.13. ALUM SA. Evoluţia valorilor medii anuale la parametrii pH, substanţe organice şi cloruri (mg/l), in anii 2005 – 2003, ape tratate evacuate în fluvial Dunărea.

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

susp.tot. CCO_Mn cloruri

2004 2005

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

2003 2004 2005

pH CCO_Mn Cl-

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

2003 2004 2005

pH

CCO_Mn

Cl-

43

4.6. Concluzii Analiza indicatorilor chimici determinaţi pentru încadrarea apelor de suprafaţă din RBDD în clase de calitate în conformitate cu recomandările Ordinului 1142/2002 relevă încadrarea în limitele clasei a II-a de calitate, deci ape de o calitate bună. Această calitate a apei este specifică tuturor apelor fluviale şi deltaice. Dintre toţi indicatorii analizaţi se constată faptul că doar plumbul şi cadmiul se încadrează în clasa a IV-a, respectiv a V-a de calitate. Trebuie subliniat faptul că şi la aceste două elemente sunt unele scăderi ale concentraţiilor comparativ cu anii 2003 - 2004. Deasemenea ele sunt prezente în apă de la intrarea pe teritoriul RBDD. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a RBDD, precum şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit. Apele zonei costiere sunt afectate de activităţile economice ce se desfăşoară în zonă şi de apele menajere ale localităţilor. Poluarea provenită din traficul naval este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor existente şi de faptul că porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu instalaţii specifice pentru preluarea şi reciclarea acestor reziduuri. Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de mijloace navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a Convenţiei MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea evidenţei predării acestora la unităţile colectoare). Prin Programele de conformare elaborate în procedura de autorizare, s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galaţi. ARBDD şi Garda de Mediu pentru ARBDD verifică periodic la nave registrele de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de combustibil şi a predărilor de reziduuri.

5. SOLUL

5.1. Fondul funciar din RBDD

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în limitele stabilite prin Legea nr. 82/1993, cuprinde o suprafaţă de 580000 ha, structurată în ce priveşte destinaţia în trei categorii:

Zone cu protecţie integrală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 600 ha

Zone tampon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 223 300 ha din care:

- Zone tampon deltaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . 120 300 ha - Zonă tampon marină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 103 000 ha

Zone economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .306 100 ha din care:

- Zone de reconstrucţie ecologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 425 ha - Suprafaţă amenajată agricol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 974 ha - Suprafaţă amenajată piscicol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 567 ha - Suprafaţă amenajată silvic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 442 ha

44

52.78%38.50%

8.72%

Zone cu protecţie integrală Zone tampon Zone economice

Figura nr. 5.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – zone de interes

5.2. Calitatea solurilor

5.2.1. Categoriile de soluri din RBDD Conform lucrării „Harta solurilor din rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de I. Munteanu şi colab., în 1996, principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt: Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal grindurilor din partea fluvială (vestică) a deltei, care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aceste grinduri sunt suficient de înalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate şi aerate, cel puţin în partea superioară a profilului de sol (după inundări, apa freatică coboară la adâncimi de 2-3m). Aproximativ 35.000ha de zone cu soluri aluviale sunt îndiguite şi cultivate. În condiţiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza climei uscate fără irigaţii, producţiile sunt mici şi foarte mici. Orzul, lucerna şi floarea soarelui şi în mai mică măsură grâul de toamnă, sunt cele mai potrivite culturi. În ecosistemele naturale, solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetaţie, aceasta constând în principal din pajişti mezo-xerofile pe grindurile înalte, sau pajişti mezofile şi sălcete pe grindurile umede. Aceste soluri, însă, sunt foarte potrivite pentru pădurile de plop.

Limnosolurile, includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. Aceste sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele Dunării şi cele provenite în urma proceselor chimice şi biologice care au loc la nivelul masei de apă şi sedimentelor. Biofuncţiile limnosolurilor în cadrul ecosistemelor acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre, având rol de:

mediu de creştere şi suport pentru vegetaţia acvatică;

habitat pentru fauna bentonică;

stocarea şi înmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului;

filtru, ajutând la protejarea apelor lacurilor şi a celor freatice împotriva poluării chimice, dar cu efect asupra apei din lacuri, prin producerea carbonului organic volatil (CH4 - CO2) şi emisii de H2S.

Gleisolurile, reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic formelor de relief cuprinse între 0,0 şi 0,5mrMN. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale, dar câteva dintre ele s-au format şi pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). Dacă nu sunt drenate şi cultivate, gleisolurile sunt acoperite, predominant, cu stufărişuri, păpurişuri şi rogozuri. Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba, Salix fragilis şi pajişti cu Agrostis stolonifera şi Carex sp.

45

Psamosolurile şi nisipurile, sunt asociate cu grindurile şi dunele de nisip din delta maritimă şi din Complexul lagunar Razim-Sinoie. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasă şi de un profil de sol slab dezvoltat. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scăzut. Sunt folosite în special pentru păşuni şi plantaţii de plop. Numai pe porţiuni de teren foarte mici, în curţile caselor şi pe lângă sate, sunt cultivate cu porumb, cartofi, secară, orz.

Solonceacurile includ toate tipurile de sol, care au limita superioară a orizontului salic în primii 20cm de la suprafaţa solului. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac, care constă din pajişti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. Prin natura lor, acestea au o biodiversitate scăzută. Pentru agricultură (exceptând păşunatul extensiv) este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial şi spălarea sărurilor. O problemă specială a solonceacurilor nisipoase, care au fost odată drenate, este faptul că prezintă un risc ridicat de eroziune eoliană.

Soluri bălane, sunt caracteristice, prin definiţie, stepelor cu climat continental uscat, sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. Cea mai mare parte a solurilor bălane este folosită ca teren arabil de către locuitorii comunei Chilia Veche. Cele alcalizate sunt folosite ca păşuni. Cele de la Stipoc au fost incluse în fermele piscicole. Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic, ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza conţinutului relativ redus de materie organică, N şi P. Dar principala cauză a obţinerii de recolte scăzute este lipsa umidităţii din sol. De aceea, irigarea este întotdeauna necesară pentru obţinerea unor recolte satisfăcătoare de pe terenurile arabile.

Cernoziomurile, sunt soluri puţin răspândite, în partea de sud a zonei Chilia, unde se sfârşeşte câmpia de loess a Chiliei. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în principal la păşunat; doar o mică parte este folosit la fermele piscicole. Din punct de vedere ecologic există pericolul creşterii salinităţii solului datorită creşterii nivelului apei freatice, toate acestea ca urmare a vecinătăţii crescătoriilor de peşte ce au înrăutăţit drenajul natural al zonei.

Histosolurile constituie principala componentă nivelului pedologic al RBDD Conform SRCS, solurile clasificate cu acest nume conţin un orizont organic de peste 50cm grosime, cu limita superioară în primii 25cm de la suprafaţa solului. Modul de utilizare. În stare naturală, histosolurile sunt suport de bază pentru ecosistemele umede: stufărişuri, vegetaţia acvatică, submersă. Suprafeţe mari sunt utilizate pentru agricultură în incinte amenajate.

Antroposolurile şi non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităţi umane. Sunt în principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea de canale, pentru desecare în incintele agricole, pentru deschiderea unor căi navigabile (ex. Caraorman şi Mila 23) şi canalelor pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în părţile mai izolate ale deltei. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale, uneori amestecate cu materii organice. Suprafeţe mici - circa 500 ha - sunt folosite de locuitori pentru cultura legumelor, pepeni şi alte culturi de subzistenţă. Suprafeţe mai mari ce s-au înierbat natural sunt folosite ca păşune.

46

5.2.2. Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţe

Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - Fondul funciar - au folosinţe diverse:

Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha

Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha

Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha

Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha

Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha

Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha

Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găsesc în teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în teritoriul judeţului Constanţa 6,3% şi în teritoriul judeţului Galaţi, 0,1%).

Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de regulă în delta fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile.

Evidenţa cadastrală nu reflectă fidel folosinţele terenurilor în anul 2005, an în care o parte relativ mică de suprafeţe de teren din cadrul folosinţelor susmenţionate au fost utilizate pentru alte folosinţe, respectiv:

- Suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, au fost utilizate pentru păşunat.

- Suprafeţe foarte mici cu diverse destinaţii iniţiale (piscicolă, diguri, curţi ş.a.) sunt utilizate de către locuitorii ce nu au teren arabil în proprietate, pentru culturi de legume, cartofi şi fasole, produsele obţinute fiind pentru autoconsum.

- Suprafeţe amenajate piscicol au fost utilizate agricol, pentru culturi sau păşuni.

- Suprafeţe cu folosinţă stuf sau forestieră au fost utilizate ca păşune.

5.2.3. Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite foarte largi, studiile elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă la ridicată (Tabel nr. 5.2).

Tabel nr. 5.2. Valoarea ecologică a terenurilor din Delta Dunării*)

Nr. Tip de sol Suprafaţa % din total Valoare ecologică

crt. Ha Suprafaţă de la la

0 1 2 3 4 5

1 Soluri aluviale 53900 13,3 redusă ridicată

2 Limnosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

70200 17,3 redusă ridicată

3 Gleisoluri 88400 21,8 redusă ridicată

4 Psamosoluri şi nisipuri 63500 15,6 foarte redusă medie

5 Solonceacuri 8100 2,0 foarte redusă

47

6 Cernisoluri (Kastanoziomuri) - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

900 0,2 medie

7 Histosoluri 110600 27,2 redusă ridicată

8 Antrosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

10400 2,6 scăzută

*) I. Munteanu - 1996 - „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

5.3. Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor din RBDD

5.3.1. Îngrăşăminte În Delta Dunării au fost folosite în anul 2005 pentru fertilizare numai îngrăşăminte organice şi foliare, care nu au afectat starea de mediu.

5.3.2. Produse fitosanitare Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt avizate pentru utilizare numai produse ce în urma testelor efectuate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi nepoluante şi care nu au impact negativ asupra ecosistemelor.

5.3.3. Soluri afectate de reziduuri zootehnice Nu este cazul.

5.3.4. Irigaţii Suprafeţele irigate în perimetru RBDD au fost nesemnificateve ca suprafaţă şi ca intensitate, fără influenţă negativă asupra solului.

5.3.5. Poluarea solurilor în urma activităţilor din sectorul industrial (minier,

siderurgic) Nu este cazul în perimetrul RBDD.

5.3.6. Poluarea solurilor cu emisii de la centralele mari de ardere Nu este cazul în perimetrul RBDD.

5.4. Monitorizarea calităţii solului Pentru urmărirea evoluţiei stării de calitate a solurilor din RBDD, a fost elaborat în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, programul DeltaSol – 2, program compatibil cu programul de monitorizare a calităţii solului elaborat pentru ansamblul ţării de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti. Programul DeltaSol – 2 este operaţional, a fost experimentat, însă nu a fost implementat datorită lipsei de fonduri.

5.5. Zone critice sub aspectul degradării calităţii solurilor

Solurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt fragile, rezultat în principal din specificul pedogenezei, formare în mediu excesiv umed, maturare fizică redusă, materie organică uşor mineralizabilă, climat cu ariditate accentuată şi ape freatice cu mineralizare în general ridicată (I. Munteanu, Gh. Curelariu, 1994).

48

Restricţiile privind calitatea solurilor sunt rezultatul unor procese care s-au declanşat şi au afectat învelişul de soluri ale deltei, urmare a acţiunii unor factori naturali locali sau a influenţei antropice directe, dar şi a acţiunii unor factori externi teritoriului deltaic. Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din deltă în ultimii 30 - 40 ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice directe, procese semnalate şi în anul 2005, sunt:

Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în special în incintele amenajate pentru agricultură.

Contracararea parţială a efectului acestui proces în anul 2005 s-a realizat prin respectarea rotaţiei culturilor pe suprafeţe relativ mari, acţiune facilitată de o structură de culturi destul de echilibrată, culturi de plante leguminoase - soia, lucernă, fasole -, încorporarea în sol de resturi vegetale - paie, coceni - prin arătură, fertilizarea prin târlire a unor suprafeţe cu folosinţă „arabil” utilizate ca păşune în anul 2005.

Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de climatul secetos şi apele freatice predominant mineralizate. Este rezultatul în principal al acţiunii antropice directe: executarea amenajării piscicole Chilia a ridicat salinizarea pe grindul de loess al Chiliei, executarea digului de apărare C.A. Rosetti - Letea a condus la salinizarea unor suprafeţe din interiorul digului.

Deşi iniţial s-a preconizat intensificarea acestui fenomen în incintele agricole, rezultatele de cercetare - I. Munteanu şi colab., 1991 - evidenţiază în aceste incinte tendinţa de

scădere a salinităţii solurilor, efect al precipitaţiilor, al desecării şi coborârii nivelului apelor freatice.

În anul 2004 s-a constatat o reducere a gradului de salinizare pe grindul Chilia, efect al menţinerii pe uscat a majorităţii eleşteelor adiacente grindului, din amenajările piscicole Chilia şi Hreblea încă din perioada anilor 2000 – 2001, utilizate ca păşune, cât şi a precipitaţiilor peste medie din anul 2005.

Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale grindurilor nisipoase, dar şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba.

Efectul acestui fenomen a fost diminuat în anul 2005, în zonele cu regim natural datorită efectului pădurilor de protecţie existente, cât şi al precipitaţiilor, iar în amenajările agricole, urmare a materializării recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea privind structura de culturi şi metodele de lucrare a solului.

Poluarea este un fenomen de restricţie major datorat în cea mai mare parte influenţei factorilor externi deltei - poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor industriale din Tulcea şi Mahmudia - România - şi Izmail - Ucraina - şi mai puţin acţiunilor antropice directe.

În anul 2005 acest fenomen a avut intensitate mai redusă comparativ cu anii anteriori, datorită atât reducerii influenţei unor factori externi: reducerea volumului irigaţiilor datorită condiţiilor climatice favorabile, măsurile de prevenire a poluării adoptate în industria municipiului Tulcea dar şi reducerii influenţei activităţilor antropice locale (în agricultură, piscicultură şi silvicultură se utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a).

49

5.6. Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi

pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor

Incintele amenajate pentru agricultură Babina, Cernovca şi Sulina, au cuprins încă înainte de amenajare în perimetrul lor soluri improprii pentru agricultură – soluri salinizate, nisipuri semimobile şi soluri organice.

Scoaterea de sub influenţa regimului natural de inundabilitate şi apoi abandonarea incintelor susmenţionate au avut ca rezultat intensificarea salinizării în incintele Babina şi Cernovca, iar în incinta Sulina accentuarea fenomenului de deflaţie în partea de est a incintei şi accelerarea mineralizării materiei organice cu creşterea subsidenţei în partea de vest a incintei. Redresarea regimului hidrologic şi a funcţiilor hidrologice în incintele Babina şi Cernovca prin reconectarea acestora la regimul inundabil al Dunării, prin executarea de breşe în digurile de contur, a însemnat pentru aceste zone recâştigarea unor funcţii ecologice importante - habitat pentru plante şi animale tipice zonelor aluviale, habitat şi zone de reproducere pentru peşti, păsări acvatice şi limnicole, rezervor de biodiversitate şi resurse genetice, producţie biologică ş.a. - şi reducerea gradului de salinitate a solului prin spălarea sărurilor - în cea mai mare parte solubile - de apa care circulă liber în incinte.

În incinta Sulina renunţarea la cultivarea întregii suprafeţe – se cultivă suprafeţe mici cu legume în grădini familiale, a avut ca rezultat reducerea deflaţiei prin înierbarea solurilor nisipoase, cât şi reducerea proceselor de mineralizare a materiei organice, respectiv a fenomenului de subsidenţă.

S-a redus gradul de salinizare a solurilor din grindul Chilia, datorită scăderii nivelului apei freatice, rezultat a menţineri pe uscat al eleşteelor adiacente grindului, din amenajările piscicole Chilia şi Hreblea. În incinta agricolă Pardina se constată o evoluţie favorabilă a solurilor ce au fost degradate prin ardere şi un conţinut ridicat de materie organică urmare a aplicării rezultatelor de cercetare, finalizate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea.

5.7. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra calităţii solului, utilizarea

durabilă a solului

Nu au fost evidenţiate fenomene majore de impact asupra solului, datorate activităţii din agricultură.

Au fost constatate în perioada de primăvară, compactări ale solului, datorat animalelor ce au păşunat primăvara pe terenuri cu grad ridicat de umiditate, fenomenul fiind semnalat pe suprafeţe mici.

Utilizarea durabilă a solului constituie o preocupare permanentă, atât pentru Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cât şi pentru Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, dar şi pentru o mare parte din cei ce valorifică resursele de sol, utilizatorii terenurilor din perimetrul RBDD manifestând preocupări în aplicarea recomandărilor propuse în această direcţie.

În activitatea de cultivare a terenurilor, s-au aplicat structuri de culturi ce permit rotaţii încadrate în asolamente specifice, respectarea de tehnologii nepoluante pentru cultura plantelor, utilizarea de substanţe fitofarmaceutice şi erbicide nepoluante, avizate pentru folosire în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în combaterea bolilor, dăunătorilor şi

50

buruienilor din culturi, repartizarea animalelor la păşunat funcţie de capacitatea de suport a pajiştilor.

În activitatea de piscicultură, se practică inundarea la cote stabilite prin tehnologii a eleşteelor folosite pentru piscicultură, menţinerea pe uscat şi cultivarea o perioadă de 4 – 5 ani a o parte din eleşteele cu soluri compactate, menţinerea pe uscat a unor eleştee abandonate şi îmlăştinite, trecerea în regim liber de inundaţie a unor eleştee amenajate pe soluri cu conţinut ridicat de sulfuri şi materie organică.

În activitatea de silvicultură se practică executarea lucrărilor de împădurire numai în condiţii de umiditate normală a solului, combaterea insectelor dăunătoare numai cu insecticide avizate pentru utilizare în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

În activitatea de recoltarea stufului, recoltarea şi transportul stufului este admisă numai în perioade când solul nu este degradat prin treceri cu utilajele utilizate - perioade de îngheţ.

5.8. Concluzii Terenurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au o vârstă redusă şi se caracterizează printr-o structură specifică zonelor aluvionare şi zonelor umede, cu soluri tinere în formare, cu fertilitate redusă şi vulnerabilitate ridicată. În zonele cu terenuri inundabile se practică utilizarea terenurilor se face în regim extensiv şi sezonier, atât timp cât permite regimul hidrologic, pe suprafeţe mici, practicându-se o agricultură de subzistenţă. Activitatea de agricultură în regim intensiv s-a dezvoltat după deceniile 6 şi 7 ale secolului trecut şi s-a practicat în incinte îndiguite şi cu regim hidrologic controlat. Periada relativ scurtă de luare în cultură a acestor terenuri, precum şi tehnologiile folosite nu au condus la fenomene majore de degradare a calităţii solurilor.

6. BIODIVERSITATEA ŞI BIOSECURITATEA. PĂDURILE.

MEDIUL MARIN ŞI COSTIER

6.1. Biodiversitatea

6.1.1. Ecosistemele din perimetrul RBDD În perimetrul RBDD au fost inventariate 30 de sisteme naturale şi antropice care găzduiesc diversitatea biologică prezentată în capitolul 6.1.4.

6.1.2. Specii din flora şi fauna sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse

genetice Resursele naturale regenerabile din RBDD care constituie obiect al unor activităţi economice sistematice includ numeroase specii de floră şi faună sălbatică. Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de un număr mai redus de specii de specii de peşti. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii, aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în RBDD circa 30 de specii de peşti, dulcicole, eurihaline şi marine fac obiectul pescuitului comercial. Din fauna sălbatică se mai valorifică specii de păsări şi mamifere care fac obiectul activităţii de vânătoare sportivă. Activitatea de creşterea animalelor domestice se bazează pe valorificarea resurselor de păşuni naturale cu flora sălbatică specifică. Din flora sălbatică a RBDD stuful este o

51

resursă vegetală importantă care face obiectul valorificării comerciale. Din flora sălbatică se mai valorifică, pe scară redusă specii de plante medicinale, ciuperci.

Valorificarea speciilor de peşti şi a stufului pentru activităţi comerciale s-a desfăşurat în anul 2005 prin derularea contractelor de concesionare încheiate în perioada 2002-2003. Concesionarea principalelor resurse naturale din RBDD (piscicolă şi stuficolă) a început în 2001 având ca bază legală, Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, Hotărârea Guvernului României Nr. 216/1998 pentru aprobarea Normelor Metodologice Cadru de aplicare a Legii 219/1998, precum şi Hotărârile Guvernului României Nr.153 din 20 februarie 2002 pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor stuficole din zonele domeniului public de interes naţional aflate în perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi Nr. 311 din 4 aprilie 2002 pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor piscicole din zonele domeniului public de interes naţional aflate în perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". În baza acestor acte normative Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului a organizat în anul 2002 licitaţia pentru concesionarea dreptului de valorificare a celor două resurse naturale. În derularea activităţii de valorificarea a resurselor stuficole şi piscicole, a fost urmărită aplicarea a cel puţin trei principii:

- Respectarea condiţiilor ecologice de valorificare a resurselor naturale stuficole şi piscicole (respectarea plafoanelor de recoltare impuse prin autorizaţiile de mediu pe baza cotelor aprobate de Academia Română, respectarea perioadelor de recoltarea şi a perioadelor de interdicţie, etc);

- Soluţionarea problemelor sociale ale populaţiei locale din RBDD, prin implicarea acestora în procesul de recoltare şi valorificare;

- Derularea în bune condiţii a contractelor de concesiune şi asigurarea veniturilor realizate din valorificarea resurselor stuficole şi piscicole către bugetul naţional.

Pentru resursa stuficolă au fost delimitate 12 zone de exploatare în suprafaţă totală de 46.735 ha şi o cantitate totală exploatabilă de stuf de 71.000 tone. În urma celor două licitaţii desfăşurate în 2002 şi 2003, a fost concesionată activitatea de valorificare a stufului din 7 zone, însumând o suprafaţă totală de 23.737 ha (50,8%) şi o cantitate totală de stuf de 45.779 tone (64,5%). Au rămas neconcesionate 5 zone în suprafaţă totală de 22.998 ha cu o cantitate totală de stuf de 25.221 tone. Nu s-a putut concesiona întreaga suprafaţă stuficolă din RBDD datorită lipsei de interes pentru zonele în care calitatea stufului este sub cerinţele pieţii externe. În aceste zone starea stufăriilor se agravează datorită acumulării unei cantităţi însemnate de biomasă neexploatată.

În campania de recoltare 2004-2005, din cantitatea totală de stuf evaluată (47.533 tone),

s-a recoltat o cantitate totală de 7.418 tone (Tabelul 6.12), reprezentând un procent foarte redus (15,6%). Cel mai mare procent de realizare a cotei acordate a fost de 276% în zona 10 (Sinoie), în celelalte zone procentele de exploatare sunt foarte reduse, cuprinse între 7% în zona 8 (Holbina/Dranov) şi 9% în zona 6 (Roşu-Puiu-Împuţita). Cauzele principale ale acestei situaţii au fost identificate atât în structura eterogenă a stufăriilor, precum şi în condiţiile meteorologice din campania de recoltat. Nivelele de apă ridicate înregistrate în sezonul de recoltare au permis recoltarea stufului doar pe durata îngheţului şi a avut ca efect tăierea stufului de la nivelul gheţii. Această situaţie a făcut ca în anumite zone în care stuful a fost tăiat la o înălţime mai mare faţă de normal să ducă la reducerea cantităţilor recoltate. Un alt aspect îl constituie neigienizarea stufăriilor în ultima perioadă de dinaintea concesionării ceea ce a dus la scăderea potenţialului recoltabil prin degradarea stufărişurilor şi amplificarea fenomenului de „die-back” ca urmare a acumulării

52

materiei organice moarte în stufărişuri. Pe de altă parte, condiţiile vitrege din iarnă, în special îngheţul şi vântul puternic din direcţia nordică au produs în multe zone „culcarea” stufului prin ruperea mecanică a stufului de la bază a tulpinilor. Noile tulpini au crescut printre cele vechi, în cazurile în care clonele de stuf sunt rezistente la degradare, împiedecând recoltarea ori scăzând valoarea stufului recoltat.

Pentru resursa piscicolă au fost delimitate 25 de zone de pescuit acoperind cea mai mare parte a suprafeţei domeniului public de interes naţional din RBDD, pretabilă pentru exploatare piscicolă, cu excepţia zonelor cu regim de protecţie integrală. În urma celor două licitaţii organizate în 2002 şi 2003, au fost adjudecate şi concesionate 24 de zone, o singură zonă nefiind adjudecată (zona 7, Ceatal Sf. Gheorghe – Mila 22). Zonele piscicole au fost concesionate în cea mai mare parte, datorită interesului foarte mare pentru această resursă, considerată în continuare, cea mai importantă resursă naturală.

Pentru 2005, a fost alocată o captură totală de peşte de 4.180,068 tone încluzând şi 482,586 tone de scrumbie de Dunăre, 21,637 tone de sturioni şi 1.881 kg de caviar (Tabel 5). Din cantitatea totală de peşte concesionată s-au capturat 3.343,24 tone, reprezentând o realizare de 79,89 %. La peşte dulcicol şi marin din cantitatea totală de 6.607,145 tone s-au capturat 2.826,863 reprezentând 78,36%, iar la scrumbia de Dunăre s-a înregistrat depăşire, astfel că faţă de cantitatea totală de scrumbie aprobată, de 482,586 tone s-au capturat 504,5 tone reprezentând 104,54%. La sturioni, din cantitatea totală aprobată, s-au înregistrat 10,860 tone la carne (50,19%) şi 677 kg caviar (35,99%), ceea ce reprezintă un procent destul de redus faţă de potenţial şi de interesul manifestat. Statistica înregistrărilor din cei doi ani cuprinde un număr de 21 de specii comerciale de peşti grupate în 3 categorii de amestecuri de peşti: peştele marin mărunt (PMM), speciile de apă dulce şi speciile marine, la care se adaugă, speciile migratoare: scrumbia de Dunăre şi sturionii, precum şi broaştele şi racii.

Evoluţia speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic ca şi activitatea de valorificare a acestor specii prin activitatea de vânătoare sportivă s-a încadrat în limitele impuse de condiţiile ecologice specifice anului 2005. Anul 2005 a fost marcat de apariţia gripei aviare pe teritoriul RBDD şi în judeţul Tulcea, context în care activitatea de vânătoare individuală sau colectivă a fost interzisă.

Influenţa factorilor de mediu, în special a factorului hidrologic, asupra populaţiilor de păsări şi mamifere au relevat importanţa majoră pe care a avut-o asupra abundenţei, cât şi dispersiei indivizilor în spaţiu. Temperatura, precipitaţiile, vântul şi locurile de hrană au avut un impact major în repartiţia teritorială a populaţiilor de păsări pe teritoriul rezervaţiei. Astfel, raţele scufundătoare, gâştele, gârliţele, lişiţele au rămas grupate în zonele strcite de hrănire şi de odihnă.

În 2005, Gâsca de vară (Anser anser) a fost semnalată în număr mai mic faţă de anii precedenţi, grupându-se pe zonele agricole: incinta Pardina, incinta Sireasa, lacul Băclăneştii Mari.

Gârliţa mare (Anser alfibrons) a fost observată în număr mai mare pe zonele de hrănire: incinta agricolă Pardina, AP Chilia-Veche, Vadu, Sinoe.

53

Raţele scufundătoare (raţă mare, raţă mică, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, etc.) au avut ca zone de concentrare lacurile Razelm, Sinoe, Leahova, Goloviţa, Bogdaproste, Fortuna, iar pe perioada iernii au fost observate pe litoralul Mării Negre.

Fazanul (Phasianus colchicus) este întâlnit şi acesta pe zonele agricole, în zonele forestiere, cât şi în ecosistemele semi-acvatice de plaur. Datorită numărului mare de dăunători, cioară grivă şi coşofană, s-a remarcat o uşoară scădere a efectivelor de fazani.

Porumbelul gulerat (Columba palumbus) a fost semnalat în număr mare pe zonele agricole, zone ce abundă în surse de hrană.

Potârnichea (Perdix perdix), semnalată prima dată în Delta Dunării, în anul 1994, a înregistrat în anul 2005 o creştere a efectivelor, mai ales în zonele de hrănire, incintele agricole şi fondurile de vânătoare. Dintre mamiferele de interes cinegetic existente în RBDD au fost monitorizate speciile cele mai des întâlnite.

Mistreţul (Sus scrofa Attila) a fost întâlnit preponderent în zonele umede cu stufărişuri, plaur şi zălog. Efectivele acestei specii se menţin relativ constant.

Căpriorul (Capreolus capreolus), specie colonizată între anii 1960-1961 pentru prima dată în Pădurea Letea şi-a extins permanent arealul de răspândire. Scăderea efectivelor la căprior poate fi pusă în principal pe seama păşunatului şi braconajului.

Iepurele de câmp (Lepus europaeus). Populaţia este în general în creştere, însă datorită unor factori naturali limitativi creşterea efectivelor nu se realizează în acelaşi ritm ca şi în zonele de vânătoare din afara RBDD.

În ceea ce priveşte evaluarea speciilor la vânatul răpitor, care include vulpea, pisica sălbatică, câinele enot, se observă o uşoară creştere numerică a efectivelor. Evaluarea acestor specii este mult mai dificilă şi nu dă suficiente date sigure. La bizami şi la hermelină, acţiunea de evaluare a acestor specii este dificilă datorită particularităţilor de viaţă.

54

Tabel 6.1.2.1. Repartizarea resursei stuficole pe concesionari şi cantităţile recoltate în campania 2004/2005

Nr.

crt.

Denumirea

zonei stuficole

Denumirea

societăţii

concesionare

Contract de

concesionare

Autorizaţie de

mediu 2004-2005

Suprafaţa

perimetrala

a zonei

stuficole

(ha)

Suprafaţă

concesionată

conform caiet

de sarcini

(ha)

Suprafaţa

exploatabilă

conform evaluare

aprobată de CMN

(ha)

Cantitatea

exploatabilă

conform

evaluare

aprobată de

CMN

(tone)

Cantitate

recoltată

2004-2005

(tone)

Cantitate

recoltată

2004-

2005

%

1. Şontea-Fortuna - - 22103 1.369,70 5740 5740 - -

2. Matiţa-Merhei - - 19945 4.290,40 5522 4970 - -

3. Magearu - - 10157 6.877,30 6904 5523 - -

4. Gorgova-Uzlina - - 23770 8.980,60 8451 7606 - -

5. Erenciuc - - 5975 1.480,00 1901 1711 - -

6. Roşu-Puiu-Împuţita

SC Stuf Delta Production SRL

21996/22.11.2002 201/26.11.2004 19584 7.191,30 4353 4788 430,34 9%

7.

Cordonul litoral al Mării Negre între Sulina şi Sf. Gheorghe

SC Stuf Delta Production SRL

21995/22.11.2002 203/26.11.2004 3037 790,9 685 1781 228,66 13%

8. Holbina-Dranov SC Stuf Delta Production SRL

21997/22.11.2002 205/26.11.2004 36391 10.572,30 8095 8095 567,26 7%

9. Zmeica-Goloviţa

SC Piscicola Tour SRL Gura Portiţei, Jurilovca, jud. Tulcea

21489/12.11.2002 209/08.12.2004 8228 2.200,80 1879 3946 2.455,67 62%

10. Sinoie SC Stuf Delta Production SRL

21998/22.11.2002 204/26.11.2004 6073 909,2 803 1205 3.322,30 276%

11. Buhaz SC Stuf Delta Production SRL

21999/22.11.2002 202/26.11.2004 1847 389,8 354 991 413,77 42%

12. Somova-Parcheş

SC Runteam SRL, Tulcea

9518/18.06.2003 208/03.12.2004 9210 1.683,00 1308 1177 - -

T O T A L 166320 46735,3 45995 47533 7418 16%

55

Igienizare prin recoltare

Nr.

crt.

Denumirea

zonei stuficole

Denumirea

societăţii

autorizate

Autorizaţie de

mediu 2004-2005

Suprafaţa

perimetrala

a zonei

stuficole

(ha)

Suprafaţă

autorizata

conform

evaluarii

(ha)

Cantitatea

exploatabilă

conform

evaluare

INCDDD

(tone)

Cantitate

recoltată

(tone)

2004-2005

1 Grindul Lupilor

SC Piscicola Tour SRL Gura Portiţei, Jurilovca, jud. Tulcea 20/01.02.2005 200 200 197,55

2 Grindu_Chituc SC Stuf Delta Production SRL 21/01.02.2005 75 75 210

3 Sacalin_Zatoane

SC Stuf Delta Production SRL 22/01.02.2005 400 400 742,31

T O T A L 675 675 1149,86

56

Tabel 6.1.2.2. Repartizarea resursei piscicole pe concesionari şi captura realizată în 2005

Nr.

Zona de

Societate

Captura

aprobată

Captura

raportată

crt. pescuit concesionară Total

(kg)

Specii dulcicole si marine

(kg)

Sturioni/caviar

(kg)

Scrumbie de Dunăre

(kg)

Total

(kg)

Specii dulcicole si marine

(kg)

Sturioni/ caviar

(kg)

Scrumbie de Dunăre

(kg)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

1 Cotul Pisicii – Isaccea

SC Piscicola Tour SRL-SC Conecţii

Internaţionale SRL

21.788 9.208 7.082 617 5.498 4.664.5 1.400 1.726 144 1.539

2 Isaccea – Ceatal Izmail

SC Pestisorul SRL 11.663 8.464 759 66 2.440 5.452 2.752 526 91 2.175

3 Ceatal Izmail – Sf. Gheorghe km 105

SC Wela SRL 10.921 1.931 - - 8.990 11.121 3.894 - - 7.227

4 Sf. Gheorghe km 105 – Litcov

SC Fisheries Romdelta SRL

4.307 1.264 - - 3.043 3.043 - - - 3.043

5 Canal Litcov – Gura Dranov

SC Ecofish SRL 53.108 15.441 299 26 37.368 34.391 352 - - 34.039

6 Gura Dranov – Sf. Gheorghe km 0

SC Black Sea Sturgeon SRL-SC

Ecofish SRL

419.298 57.025 1.408 123 360.865 414.995 43.178 665 25 371.153

7 neconcesionat

8

Mila 22 – Mila 8,5 + 900

SC Wela SRL 47.128 46.798 - - 330 47.384 47.332 - - 52

9 Mila 8,5 + 900 – Mila 0

SC Thalasa SRL-SC San Stel Mar

SRL

36.882 34.202 - - 2.680 31.303 27.338 48* - 3.917

10 Ceatal Izmail – Chilia km 54

SC Kaviar House 21.478 20.566 912 79 - 11.179,5 8.800 492 87 1.888

11 Chilia km 54 – km 40 SC Răduţă Sporting Tour SRL

20.265 19.475 790 69 - 37.590 28.540 305 32 8.745

12 Chilia km 40 – km 0 SC Răduţă Sporting Tour SRL

35.647 34.665 573 50 409 39.455 23.073 405 40 15.977

13 Somova – Parcheş SC NMG IMPEX SRL

86.342 86.342 - - - 33.013 33.013 - - -

14 Şontea – Fortuna SC Wela SRL 131.179 131.179 - - - 131.643 131.643 - -

15 Mila 23 SC ACTIVPESC SRL

105.910 105.910 - - - 3.141 3.141 - - -

16 Matiţa – Merhei SC Răduţă Sporting Tour SRL

200.000 200.000 - - - 279.782 279.782 - - -

17 Roşu – Roşuleţ SC Fisheries Romdelta SRL-SC

Somix SRL

190.364 190.364 - - - 142.896 142.896 - - -

18 Crişan SC Wela SRL 262.190 262.190

- - - 262.124 262.124 - - -

19 Gorgova – Uzlina SC Fisheries Romdelta SRL

394.475 394.475 - - 402.328 402.328 - - -

57

20 Insula Dranov SC Ecofish SRL 25.295 25.295 - - - - - - - -

21 Razim – Sinoie SC Piscicola Tour SRL

1.410.447 1.410.447 - - - 991.858 991.858 - - -

22 Chilia – Câşla Vădanei

SC Amorel SRL-SC Wela SRL

153.438 103.982 2.795 244 46.661 158.389 120.642 778 13 36.969

23 Câşla Vădanei – Perişor

SC Piscicola Tour SRL-SC

BlackSeaSturgeon SRL

40.801 34.962 5.759 503 80 31.228,5 25.371,5 5.857 244

24 Perişor – Periboina SC Piscicola Tour SRL

58.334 47.606 590 52 10.138 13.037 240 36 1 12.761

25 Periboina – Cap Midia

SC Piscicola Tour SRL

47.589 46.999 590 52 - 10.689 9.749 - - 940

Sturioni pentru acvacultură 80 - 80 - - 22 - 22 - -

TOTAL I 3.788.929 3.288.790 21.637 1.881 478.502 3.100.729,5 2.589.445 10.860 677 500.424,5

Capturi zone neconcesionate 322.439 318.355 - - 4.084 241.502 237.418 - - 4.084

TOTAL II 4.111.368 3.607.145 21.637 1.881 482.586 3.342.231,5 2.826.863 10.860 677 504.508,5

Broaste (global) 20.700 - - - 1.008 - - -

Raci (global) 48.000 - - - 5 - -

TOTAL GENERAL 4.180.068 3.607.145 21.637 1.881 482.586 3.343.244,5 2.826.863 10.860 677 504.508,5

Recapitulaţie

* Capturi accidentale

Captură aprobată (kg)

Captură realizată (kg)

Total, din care:

4.180.068 3.343.244,5 79,98 %

Peşti dulcicoli şi marini:

3.607.145 2.826.863 78,36 %

Scrumbie de Dunăre:

482.586 504.508,5 104,54 %

Sturioni / caviar:

21.637 / 1.881 10.860 / 677 50,19 / 35,99 %

Broaşte: 20.700 1.008 4,86 % Raci: 48.000 5 0,01 %

57

6.1.3. Zone cu regim de protecţie integrală

6.1.3.1. Roşca-Buhaiova (9 625 ha).

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Roşca-Buhaiova este situată în nordul complexului lacustru Matiţa-Merhei şi este constituită din lacuri, gârle şi japşe, delimitată la nord de braţul Cernovca, la est de canalul Sulimanca, la sud de limita nordică a lacurilor Merhei şi Merheiul Mic, canalul Roşca, limita nordică a lacurilor Dracului şi Babina, iar la vest de canalul Rădăcinoasele şi de următoarele coordonate geografice: 45

o25' N şi 45

o18' N ; 29

o18' E şi 29

031' E. (Planşa 6.1).

Motivaţia constituirii. Aria prezintă importanţă ornitofaunistică deoarece găzduieşte cea mai mare colonie de pelican comun-Pelecanus onocrotalus - din Europa, precum şi colonii mixte de ardeidae şi zonele de cuibărit ale anatidelor şi paseriformelor.

Tipuri de ecosisteme: canale cu circulaţie activă a apei; gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare şi fixată; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare (Roşca, Poliacova); arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); formaţiuni de plaur.

Specii. Au fost identificate 173 specii de păsări, din care 166 menţionate în Convenţia de la Berna. Aici întâlnim pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), colonii mixte de ardeidae: Botaurus stellaris, Ixobrychus minutus, Nycticorax nycticorax, Ardeolla raloides, Egretta garzetta, aproape majoritatea speciilor de anatidae (gâscă mare-Anser anser, raţă cu cap castaniu-Aythia ferina) şi paseriforme caracteristice deltei. Din toamnă şi până în primăvară aici poposeşte un număr enorm de gârliţe mari (Anser albifrons) - circa 50000 de exemplare; celelalte 7 specii sunt: Columba palumbus, Pica pica, Corvus monedula, Corvus frugilegus, Corvus corone, Sturnus vulgaris, Passer domesticus.Tot conform Convenţiei de la Berna sunt protejate speciile de reptile Emys orbicularis, Natrix natrix, amfibieni Hyla arborea, Rana ridibunda, Triturus vulgaris (cu statut de specie periclitată în Delta Dunării), peşti Silurus glanis. Alte specii de peşti identificate în această zonă sunt: Alburnus alburnus, Rutilus rutilus, Carassius auratus, Carassius carassius, Alosa caspia, Esox lucius, Gymnocephalus cernuus, Lepomis gibosus, Syngnatus nigrolineatus, Cobitis taenia.

Asociaţiile vegetale caracteristice zonei sunt: Scirpo-Phragmitetum, Ceratophilletum demersi, Nymphaetum candidae, Ceratophyllo-Nupharetum lutei, Hydrocharietum morsus-ranae, Typhaetum angustipholie.

Solul. În zonele centrale şi sudice sunt caracteristice histosolurile hemice-fibrice potenţial acide-natante, în zonele nordice domină gleisoluri aluviale turboase şi gleisoluri aluviale turboase thapto-histice semisubmerse (nematurate sau semimaturate fizic), de-a lungul canalelor şi gârlelor existând gleisoluri aluviale mlăştinoase carbonatice. În sistemele lenitice (lacustre) există limnosoluri turboase potenţial sulfatic-acide.

Geomorfologia şi geologia. Aria include forme de relief pozitive - în general suprafeţe plane de origine fluvială (cu gârle), în partea nordică existând o serie de grinduri fluviale şi forme de relief negative (lacuri, bălţi); din punct de vedere geologic aria este constituită din roci sedimentare (depozite fluviale); altitudinile minime şi maxime ale zonei sunt date de valorile de 0,6 respectiv 2,6 m.

58

Planşa 6.1 Zona cu regim de protecţie integrală Roşca Buhaiova, S = 9.625 ha

59

Caracterizare generală a peisajului. Amplasată în delta fluvială din nordul complexului lacustru Matiţa-Merhei, aria cu regim de protecţie integrală Roşca-Buhaiova include o mare diversitate de biotopi reprezentativi pentru delta fluvială: plauri plutitori şi fixaţi, mlaştini stuficole, lacuri, grinduri fluviale, gârle, zăvoaie de sălcii etc. Nucleul acestei arii îl constituie lacurile Hrecisca, Buhaiova, Roşca, Argintiu şi Poliacova situate în partea sudică, sud-vestică şi vestică a zonei. Cea mai mare parte a suprafeţei acestei arii cu regim special sunt ocupate de mlaştini stuficole (zonele centrale şi estice), brăzdate de

mai multe gârle ce au direcţia nord-vest – sud-est. Calitatea conservativă a sitului. Alături de cea mai mare colonie de pelican comun din Europa, zona adăposteşte câteva sute de pelicani creţi, lebede, cormorani, ţigănuşi, lopătari, stârci, raţe.

Istoric. Importanţa regiunii Roşca-Buhaiova ca zonă de cuibărire a unor specii de păsări ce devin tot mai rare în Europa (şi pe Terra) a determinat declararea acestei arii în anul 1938 drept arie protejată prin lege. Ea figurează pe lista rezervaţiilor naturale din România încă din anul 1970, iar începând cu anul 1979 a fost declarată rezervaţie a biosferei. Din anul 1990, (HG 248/ 1990) zona este parte integrantă a RBDD.

6.1.3.2. Pădurea Letea (2 825 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Pădurea Letea este aşezată pe grindul cu acelaşi nume, unul dintre cele mai vechi grinduri ale deltei, fiind delimitată la nord de limita sudică a lacului Nebunu, la est de drumul comunal Periprava–C.A.Rosetti, până la cca. 1,5 km nord de localitatea C.A.Rosetti, la sud, de la drumul comunal Periprava–C.A.Rosetti pe o linie dreaptă nord-est – sud-vest, pe distanţa de cca. 2 km şi apoi spre vest pe o distanţă de cca. 2 km până la limita sudică a hasmacului Ivancea, la vest, de limita vestică a formaţiunilor forestiere ale grindului Letea şi de următoarele coordonate geografice: 45

023' N şi 45

018' N ; 29

030' E şi 29

033'

E (Planşa 6.2).

Motivaţia constituirii. Pădurea Letea a fost declarată arie cu regim de protecţie integrală pentru conservarea acestui tip de ecosistem (ce cuprinde numeroase elemente floristice şi faunistice speciale: balcanice, mediteraneene, subtropicale, stepice), ocrotirea bogatei flore şi faune, precum şi datorită valorii peisagistice (pădure cu aspect subtropical, cu plante cu tulpini volubile ce se dezvoltă luxuriant pe copaci seculari grupaţi în fâşii paralele cu dunele de nisip) a zonei.

Tipuri de ecosisteme: păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte; pajişti pe grinduri maritime joase; dune de nisip mobile şi semimobile, acoperite parţial cu vegetaţie.

Specii. Fauna este reprezentată de specii valoroase unele fiind protejate conform Convenţiei de la Berna: mamifere, păsări (113 specii din care 106 protejate: Pernis apivorus, Haliacetus albicilla, Falco tinnunculus, Falco vespertinus, Falco subbuteo, Circaetus gallicus etc.), reptile, amfibieni, 15 specii endemice de nevertebrate. Din cele 561 de specii de plante superioare identificate în zonă, Elymus pycnanthum este endemism, iar cornaciul (Trapa natans) figurează pe lista speciilor protejate în aceeaşi convenţie; o serie de plante superioare sunt periclitate (rare, vulnerabile sau în pericol iminent de dispariţie): Dianthus pontederae, Gypsophilla paniculata (ipcărige), Minuartia setacea, Limonium belidifolium, Helianthemum nummularium (iarba osului),

61

Planşa 6.2 Zona cu regim de protecţie integrală Letea, S = 2.825 ha

62

Camelina rumelica, Frankenia hirsuta, Frankenia pulverulenta, Rumex tuberosus, Potentilla erecta (sclipeţi), Potentilla inclinata, Potentilla recta (buruiană de cinci degete), Lathyrus sylvestris (bob de ţarină), Lythrum thymifolia, Euphorbia leptocaula, Euphorbia paralias, Aegylops cylindrica (ciucure).

Asociaţii vegetale: Elymetum gigantei, Ephedro-Caricetum colchicae, Scabioso ucrainicae-Caricetum ligericae, Aperetum maritimae, Cynodontemum dactyloni, Dauco (guttati)-Chrysopogonetum grylli, Saliceto (rosmarinifoliae)-Holoschoenetum vulgaris, Fraxinetum pallisae, Quercetum roboris, Quercetum roboris-pedunculuflorae, Carici acutiformis, Salicetum cinerae, Scirpo-Phragmitetum, Typhaetum angustifolie, Caricetum ripariae-acutiformis.

Solul. Majoritatea suprafeţei acestei arii este acoperită de nisipuri carbonatice nefixate şi psamosoluri carbonatice, iar intercalat (sub formă de fâşii) apar şi psamosoluri gleizate, carbonatice şi psamosoluri molice-gleizate, carbonatice.

Geomorfologia şi geologia. Formele de relief pozitive sunt dunele costiere (majoritatea suprafeţei zonei), grindurile nisipoase marine (în zona vestică şi sud-vestică) şi intercalat (în special în partea sud-estică a zonei) suprafeţele plane de origine marină cu grinduri nisipoase, formate din roci sedimentare: depozite nisipoase, cochilifere, de origine mixtă: fluvială şi marină. Altimetria zonei este dată de cotele de 13 m maxim şi 1,5 m minim.

Caracterizarea generală a peisajului. Relieful grindului Letea este puţin mai înalt faţă de restul deltei, fiind format din dune (în general paralele cu litoralul) ce sunt aşezate în formă de evantai, dune ce pornesc din punctul cel mai nordic al grindului Letea (în marginea sudică a grindului, dunele se întind pe o distanţă de circa 5,5-6 km). Pădurea se dezvoltă în spaţiul interdunelor sub forma unor fâşii late de 10-250 m. |n zonele înalte (pe coama dunelor) se găsesc pajişti psamofile, în timp ce la baza dunelor, în locurile cu cea mai joasă altitudine s-a instalat o vegetaţie hidro- şi higrofilă.

Calitatea conservativă a sitului. Aria cu regim de protecţie integrală Letea este deosebit de valoroasă, flora şi fauna acestei regiuni fiind deosebit de bogată (atât ca număr de specii, cât şi ca număr de elemente zoogeografice). Pădurea Letea reprezintă un refugiu ideal pentru taxoni notabili (specii pe cale de dispariţie din Europa - Haliacetus albicilla, Bubo bubo; specii rare - Eremias arguta, Vipera ursinii; specii declarate monumente ale naturii - Convallaria majalis, Corvus corax; specii protejate prin convenţii internaţionale).

Istoric. Aria forestieră naturală Letea a fost pusă sub ocrotire încă în anul 1930, devenind rezervaţie naturală în anul 1938 (JCM nr. 645). La a IV-a sesiune a Consiliului Internaţional de coordonare a programului “Om-Biosferă” (MAB), care a avut loc la Paris, între 19-28 noiembrie 1979, s-a propus ca şi Pădurea Letea să fie inclusă în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, propunere materializată la 10 ianuarie 1980. Astfel o suprafaţă de 44.294 ha din Delta Dunării a devenit rezervaţie integrală, 2.745,9 ha din Pădurea Letea fiind declarată rezervaţie ştiinţifică de tip forestiero-zoologico-botanic. Din 1990 zona Letea este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunări (HG nr. 248/1994).

6.1.3.3. Lacul Răducu (2 500 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Lacul Răducu este situată în partea centrală a deltei maritime şi în sudul formaţiunilor de grinduri Letea, fiind delimitată, la sud, de Dunărea Veche, de la canalul Magearu până la grindul Hudac, la vest, de grindul Hudac până la întâlnirea cu grindul Răducu şi, în continuare până la Gârla Fără Nume, la nord de gârla temporară dintre grindul Răducului şi grindul Părului, la

63

nord-est de grindul Părului până la canalul Magearu, iar la est, de canalul Magearu, de la grindul Părului până la Dunărea Veche şi de următoarele coordonatele geografice: 45

016'

N şi 45013' N; 29

025' E şi 29

030' E (Planşa 6.3).

Motivaţia constituirii. Aria declarată ca având regim de protecţie integrală cuprinde atât lacul Răducu (cu o ihtiofaună specifică zonei), precum şi grindurile Răducului şi arii depresionare inundabile cu floră şi faună tipic deltaică.

Tipuri de ecosisteme: lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare (Lacul Răducu); arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); formaţiuni de plaur; pajişti pe grinduri maritime joase.

Specii. Aria adăposteşte specii de păsări, reptile (Emys orbicularis, Natrix natrix), amfibieni (Bombina bombina, Pelobates fuscus, Hyla arborea, Rana ridibunda), peşti (Aspius aspius, Leucaspius delineatus, Rhodeus sericeus, Misgurnus fossilis, Silurus glanis), plante superioare (Trapa natans, Salvinia natans), protejate conform Convenţiei de la Berna.

Asociaţii vegetale: Typhaetum angustifolie, Salvinio-Spirodeletum polyrrhizae, Myriophillo-Nupharetum, Scirpo-Phragmitetum.

Soluri. În zonele centrale, nordice şi estice domină psamosoluri turbificate, semisubmerse, carbonatice; în zonele sudice există un mozaic de histosoluri hemice, potenţial sulfatic acide, histosoluri hemice-fibrice, potenţial acide-natante şi gleisoluri aluviale carbonatice; lacurile Răducu şi Răduculeţ sunt caracterizate prin prezenţa unor limnosoluri turboase, carbonatice.

Geomorfologie şi geologie. Formele de relief pozitive sunt reprezentate prin grinduri nisipoase marine-lagunare (majoritatea), suprafeţe plane de origine lagunară cu grinduri nisipoase (în zonele estice), suprafeţe plane de origine lagunară cu grinduri nisipoase (în zonele estice), suprafeţe plane de origine fluvială fără gârle (în zonele sud-estice) şi grinduri fluviale (în zonele sudice), formate din roci sedimentare: depozite mixte fluviale, marine, lacustre. Formele de relief negative sunt reprezentate prin arii depresionare lacustre. Altitudinile maximă şi minimă sunt date de valorile de 2,4 m, respectiv 1,2 m.

Caracterizarea generală a peisajului. Aria cuprinde lacuri dulcicole, alimentate din ultimul braţ al marelui “M” situate într-o zonă tipică de dezvoltare a grindurilor fluvio-marine dintre braţele Chilia şi Sulina. Cu excepţia celor două lacuri principale (Răducu şi Răduculeţ) şi a unei porţiuni înguste a grindului Răducu (porţiunea nord-estică aparţine de zona cu regim de protecţie integrală), restul suprafeţelor sunt acoperite de o pătură continuă de vegetaţie, formată în special din papură şi stuf.

Calitatea conservativă a sitului. Aria cu regim de protecţie integrală Răducu reprezintă atât un spaţiu de cuibărit, hrănire şi pasaj pentru numeroase specii de păsări (o parte din ele declarate “Monumente ale Naturii”, majoritatea speciilor fiind protejate prin convenţii internaţionale), precum şi arii de reproducere pentru specii de peşti caracteristice biomului deltaic şi a unor specii periclitate: văduviţă (Leuciscus idus), lin (Tinca tinca), caracudă (Carassius carassius), ţipar (Misgurnus fossilis).

Istoric. Din 1990 Lacul Răducu este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248/1994)

64

Planşa 6.3 Zona cu regim de protecţie integrală Răducu, S= 2.500 ha

65

6.1.3.4. Lacul Nebunu (115 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Lacul Nebunu este situată în complexul lacustru Şontea-Furtuna, cuprinzând lacul Nebunu şi zona adiacentă, delimitată de gârla Şontea la sud şi de limitele lacului Nebunu la vest, nord şi est, şi încadrată de următoarele coordonate geografice: 45

015' N şi 45

014 N ; 28

059' E şi

29000' E la est (Planşa 6.4).

Motivaţia constituirii. Lacul Nebunu a fost declarat arie cu regim de protecţie integrală în special pentru că reprezintă o zonă de cuibărit şi de hrănire pentru numeroase specii de păsări (anatidae, limicole); de asemenea, lacul, datorită izolării sale, asigură condiţii optime de reproducere şi creştere pentru ihtiofauna specifică lacurilor de întindere redusă şi adâncime mică.

Tipuri de ecosisteme: lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; arii depresionare inundabile cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare fixată.

Specii. În zonă a fost identificat un număr de 176 specii de păsări protejate conform Convenţiei de la Berna (printre care Plegadis fallcinellus şi Phalacrocorax pygmaeus, aceasta din urmă aflându-se pe lista speciilor propuse să devină monumente ale naturii).

O serie de alte specii identificate în această zonă, sunt protejate conform aceleiaşi Convenţii: reptile (Emys orbicularis, Natrix natrix), amfibieni (Bombina bombina, Hyla arborea, Rana ridibunda), peşti (Silurus glanis, Misgurnus fosilis - acesta din urmă fiind rar şi vulnerabil în cadrul rezervaţiei). Alte specii de peşti din zonă sunt: Esox lucius, Rutilus rutilus, Tinca tinca, Scardinius erythrophthalmus, Alburnus alburnus, Blicca bjoerkna, Cyprinus carpio, Carrasius auratus, Cobitis taenia, Perca fluviatilis, Gymnocephalus cernua.

Asociaţii vegetale: Myriophyllo-Nupharetum lutei, Ceratophyllo-Nupharetum lutei, Hydrocharietum morsus ranae, Typhaetum angustifoliae.

Solurile caracteristice sunt din categoria limnosolurilor şi anume limnosolurile coprogenice.

Geomorfologia şi geologia. Este o arie depresionară lacustră constituită din depozite sedimentare lacustre. Altitudinea minimă, maximă şi medie este dată de valoarea de 3,2 m.

Caracterizarea generală a peisajului. Este o arie lacustră de mică întindere (115 ha de apă). Porţiunile marginale ale lacului sunt acoperite de frunzele plantelor natante, în centrul lacului fiind prezente doar specii submerse. |n părţile marginale ale lacului se află o fâşie de stuf întreruptă doar în partea nordică. Fâşia de stuf este urmată de o centură formată din sălcii.

Calitatea conservativă a sitului. Lacul Nebunu este un loc de hrănire deosebit de important pentru păsările din colonia polispecifică (ţigănuş, cormoran mic) situată în imediata apropiere a lacului (partea nord - nord-vestică).

Istoric. Din 1990 zona Nebunu este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

66

Planşa 6.4 Zona cu regim de protecţie integrală Lacul Nebunu, S = 115 ha

67

6.1.3.5. Vătafu-Lunguleţ (1 625 ha)

Limite şi coordonate geografice. Aria este situată în complexul lacustru Roşu-Puiu cuprinzând bazine acvatice naturale, lacurile Porcu, Porculeţ, Lacul Iacob, Lacul Lunguleţ. Este delimitată la nord de Canalul Vătafu-|mpuţita, la est şi sud-est de prelungirea grindului Puiu iar la vest, de Japşa Vătafu, de la canalul Vătafu-|mpuţita la lacul Lumina, încadrată de coordonatele geografice extreme de 45

007' N şi 45

005' N; 29

030' E şi 29

034'

E (Planşa 6.5).

Motivaţia constituirii. Aria a fost selecţionată pe considerentul că aceasta cuprinde forme diverse de relief: grinduri, japşe, depresiuni, formaţiuni de plauri plutitori şi fixaţi, pajişti halofile şi este caracterizată, în principal, prin existenţa biocenozelor adaptate la condiţiile de viaţă eurihaline. Complexul de lacuri şi grinduri fluvio-marine reprezintă, de asemenea, prin formaţiunile de plauri, floră şi faună specifice acestor biotopi preponderent stuficoli, un important loc de cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic în colonii mixte de ardeidae, precum şi pentru conservarea pajiştilor halofile.

Tipuri de ecosisteme: gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare fixată; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; formaţiuni de plaur.

Specii. În lacurile din zonă, din categoria plantelor superioare şi protejate, creşte Aldrovanda vesiculosa, Trapa natans, Salvinia natans. Zona reprezintă un important loc de cuibărit pentru stârcul pitic şi cormoranul mic, şi pentru reproducerea unor specii periclitate de peşti stagnofili:

Leuciscus borysthenicus, Tinca tinca, Carassius carassius, Lepomis gibbossus. Zona adăposteşte şi alte specii, protejate prin Convenţia de la Berna: amfibieni (Bombina bombina, Hyla arborea, Bufo bufo, Rana ridibunda), peşti (Aspius aspius, Leucaspius delineatus, Silurus glanis).

Asociaţii vegetale: Typhaetum angustifolie, Salvinio-Spirodeletum polyrrhizae, Myriophyllo-Nupharetum, Nymphaetum candidae, Stratiotetum aloidae.

Soluri. Dominante sunt histosolurile hemice-fibrice potenţial acide; în cazul formaţiunilor lenitice există limnosoluri turboase parţial, potenţial sulfatic acide.

Geomorfologie şi geologie. Sunt caracteristice suprafeţele plane de origine lagunară formate din roci sedimentare (depozite mixte marine şi lacustre) cu altitudine maximă de 2,4 m alternate cu forme de relief negative: cursurile de apă abandonate (colmatate şi necolmatate) şi arii depresionare lacustre.

Caracterizare generală a peisajului. Aria cu regim de protecţie integrală este formată din câteva lacuri acoperite parţial cu vegetaţie natantă, canale invadate de Stratiotes aloides, Nymphaea candida, Nuphar luteum, Hydrocharis morsus-ranae, mărginite de plaur dominat de

papură (Typha angustifolia). Majoritatea suprafeţei ariei strict protejate este acoperită de Typhaetum compact.

Calitatea conservativă a sitului. Aria este puţin deranjată de prezenţa omului, starea ecologică a zonei este deosebit de favorabilă existenţei unor specii de plante rare (Aldrovanda vesiculosa, Utricularia), numeroase specii de păsări găsind refugiu în această regiune ce reprezintă zonă de cuibărit, de hrănire, de pasaj.

Istoric. Din 1990 zona Vătafu-Lunguleţ este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

68

Planşa 6.5 Zona cu regim de protecţie integrală Vătafu-Lunguleţ, S = 1.625 ha

69

6.1.3.6. Pădurea Caraorman (2 250 ha).

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Pădurea Caraorman ocupă partea centrală a grindului cu acelaşi nume, grind de origine marină, fiind delimitată: la est, de grindul Hruşca; la sud, de o limită situată la cca.1 km distanţă de lacul Erenciuc; la vest, de limita estică a dunelor mobile de nisip, limita situată la o distanţă de cca. 750m de linia de înaltă tensiune; la nord, de canalul Litcov şi de următoarele coordonate geografice: 45

007' N şi 45

001' N; 29

021' E şi 29


Motivaţia constituirii. Aria a căpătat acest statut pentru protejarea celor mai dezvoltate şi mai reprezentative dune denudate din Delta Dunării şi a pădurii Caraorman, cu o structură caracteristică, formată din arboret de luncă, plop, frasin, exemplare monumentale de stejar (cu diametre de 4,2 - 4,7 m), subarboret de zălog (Salix cinerea), Tamarix ramossisima. Sunt prezente specii de păsări rare, cum ar fi codalbul (Haliacetus albicilla), corbul (Corvus corax) sau specii vulnerabile ca Driocopus martius (ciocănitoare neagră).

Tipuri de ecosisteme: arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte; pajişti pe grinduri maritime joase; dune de nisip mobile şi semimobile, acoperite parţial cu vegetaţie.

Specii. În această arie sunt prezente specii protejate prin Convenţia de la Berna, mamifere (Sorex araneus, Sorex minutus, Lepus capensis, Lutra lutra), 102 specii de păsări, reptile (Emys orbicularis, Lacerta agilis, Natrix natrix), amfibieni (Bombina bombina, Pelobates fuscus, Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Rana ridibunda), ca şi o serie de plante superioare foarte rare, printre care orhideele Cephalantera longifolia şi Dactylorhiza incarnata, specia endemică Ornithogalum amphibolum, speciile periclitate Rosa scabriulosa, Erodium hoefftianum, Peucedanum arenarium, Paliurus spina-christi, Stachys atherocalyx, Plantago major, Allium guttatum, Allium rotundum.

Asociaţiile vegetale caracteristice zonei sunt: Elymetum gigantei, Ephedro - Caricetum colchicae, Scabioso ucrainicae - Caricetum ligericae, Aperetum maritimae, Cynodontetum dactyloni, Dauco (guttati) - Chrysopogonetum grylli, saliceto (rosmarinifoliae) - Holoschoenetum vulgaris, Fraxinetum pallisae, Quercetum roboris - pedunculiflorae, Carici acutiformis, Salicetum cinereae, Scirpo - Phragmitetum, Typhaetum angustifoliae, Caricetum ripariae - acutiformis

Soluri. Majoritatea suprafeţei acestei arii este acoperită de nisipuri carbonatice nefixate şi psamosoluri carbonatice, iar intercalat (sub formă de fâşii) apar şi psamosoluri gleizate, carbonatice şi psamosoluri molice-gleizate, carbonatice.

Geomorfologia şi geologia. Formele de relief pozitive sunt: dune costiere (majoritatea suprafeţei zonei), grinduri nisipoase marine (în zona sudică) şi intercalat suprafeţe plane de origine marină cu grinduri nisipoase formate din roci sedimentare (depozite nisipoase, cochilifere, de origine mixtă: fluviatilă şi marină). Altitudinea maximă este de 7 m.

Caracterizarea generală a peisajului. În partea nordică a ariei cu regim de protecţie integrală se găsesc dune denudate, între ele fiind situate păduri de amestec (plop, frasin). În partea sudică se păstrează exemplare monumentale de stejari şi stepe psamofile similare cu cele de la Letea.

70

Planşa 6.6 Zona cu regim de protecţie integrală Pădurea Caraorman S= 2.250 ha

71

Calitatea conservativă a sitului. Calitatea conservativă a sitului este deosebită, pe grindul Caraorman existând condiţii de viaţă optime pentru numeroase specii stepice, eremiale, mediteraneene şi balcanice. De asemenea, ornitofauna zonei cuprinde specii declarate

“Monumente ale Naturii” (de exemplu Corvus corax) şi numeroase specii protejate prin convenţii internaţionale.

Istoric. Zona forestieră naturală Caraorman a fost pusă sub ocrotire în anul 1938 (JCM nr. 645). Din 1990 Pădurea Caraorman (2250 ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

6.1.3.7. Sărături Murighiol (87 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Sărături Murighiol este situată între localităţile Murighiol şi Plopu, fiind delimitată la est de localitatea Murighiol, la sud de şoseaua Plopu-Murighiol şi la vest şi nord, de dealurile Murighiolului şi de următoarele coordonate geografice: 45

002' N şi 45

001' N ; 29

008' E şi 29

009' E (Planşa

6.7).

Motivaţia constituirii. Lacul Sărături Murighiol a fost declarat zonă cu regim de protecţie integrală în special pentru a asigura protecţia coloniei mixte de păsări de pe insulele din mijlocul lacului.

Tipuri de ecosisteme: lac cu schimb redus de ape, acoperit parţial cu vegetaţie plutitoare.

Specii. S-a identificat un număr de 206 specii de păsări, printre care: raţa mare (Anas platyrhyncos), raţa cu ciuf (Netta ruffina), raţa cu cap castaniu (Aythia ferina), raţa roşie (Aythia nyroca), pescăruşul cu cap negru (Larus melanocephalus), pescăruşul râzător (Larus ridibundus), pescăriţa râzătoare (Gelochelidon nilotica), chira de baltă (Sterna hirundo), chirighiţa cu obraji albi (Chlidonias hybridus) protejate prin Convenţia de la Berna, reptile (Emys orbicularis, Natrix natrix), amfibieni (Rana ridibunda-broasca de lac, specie comună, Bufo viridis, Hyla arborea-brotăcelul, relativ comună), o specie de peşte (Carassius auratus gibelio). Vegetaţia din jurul lacului, este formată din pajişti xerofile pe substrat uşor sărăturos unde se găsesc Puccinellia limosa, Artemisia santonicum, Lactuca tatarica, Atriplex prostrata, Spergularia maritima, Aster tripolium. Vegetaţia de sărătură puternică întâlnită în sud, cuprinde specii de Salicornia europaea (brâncă), Suaeda maritima, Halimione pedunculata, Bassia hirsuta. Dintre plantele mai rare întâlnite aici menţionăm: Carex diviza, Carex panicullata, Cyperus pannonicus, Trigonella monspeliaca, Ranunculus rionii, Cerastium gracile, Berula erecta, Ranunculus sceleratus, Crepis sancta, Alisma plantago- major, Aegilops cylindrica, Poa pratensis, Veronica catenata, iar dintre ruderale Xanthium spinosum, Hordeum marinum, Descurainia sophia, Sisymbrium loeselli.

Asociaţii vegetale: Phragmitetum australis, Salicornietum europaeae, Bolboschoenetum maritimi, Bassietum hirsutae.

Soluri. În zonele limitrofe ariei cu regim de protecţie integrală “Sărături Murighiol”, au fost identificate în general histosoluri terice, saprice, potenţial sulfatic acide cu textura orizontului de suprafaţă (0 - 20 cm) format din material organic fără textură.

Geomorfologie şi geologie: suprafaţă plană de origine fluviatilă din roci sedimentare (depozite nisipoase de origine mixtă: fluvială şi lagunară).

72

Planşa 6.7 Zona cu regim de protecţie integrală Sărături – Murighiol, S= 87 ha

73

Caracterizare generală a peisajului. Lacul Sărături-Murighiol este un lac de formă alungită (500 × 2000 m) care se află la limita nord-estică a horstului nord-dobrogean. Pe marginea sud-estică a lacului se află o centură de stuf. La mijlocul lacului plutesc, grupate, numeroase resturi de plaur (fixaţi în substrat), care de la distanţă creează impresia unor insuliţe. Lacul Sărături-Murighiol este mărginit la vest şi nord-vest de dealuri cu pantă relativ abruptă, la est de dealuri joase, la nord de zone inundabile (ce se întind spre delta propriu-zisă), la sud (zonă joasă) se continuă cu lacul Plopu ce se întinde spre lacul Razim.

Calitatea conservativă a sitului. Lacul reprezintă zona de cuibărit a numeroase specii de păsări acvatice, dintre care unele sunt declarate “Monumente ale Naturii” (Himantopus himantopus, Recurvirostra avosetta). În timpul iernii îngheţul mai tardiv al lacului (datorat caracterului salmastru), determină o mare concentrare (pentru hrană şi adăpost) a limicolelor, gâştelor (Branta rufficolis, Anser albifrons, Anser erythropus), lebede de iarnă (Cygnus cygnus).

Istoric. Datorită importanţei sale ca arie de cuibărit a numeroase specii de păsări acvatice, lacul Sărături-Murighiol a fost pus sub ocrotire din anul 1938, măsură reconfirmată în 1963 (HCM 1861) şi 1970 (HCM 524). Până în 1990, Lacul Sărături Murighiol era rezervaţie ştiinţifică de tip zoologic. Din anul 1990, zona Sărături Murighiol este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994)

6.1.3.8. Arinişul Erenciuc (50 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Arinişul Erenciuc cuprinde arinişul situat de o parte şi de alta a canalului de acces în lacul Erenciuc fiind delimitată la sud de braţul Sfântu Gheorghe; la nord, de lacul Erenciuc; limitele estică şi vestică fiind limitele suprafeţei forestiere şi încadrată de coordonatele geografice extreme: 44

058' N la nord, 29

025' E la vest şi 29


Motivaţia constituirii. Aria a căpătat acest statut pentru protecţia singurului ariniş compact (Alnus glutinosa) din Delta Dunării, şi a avifaunei (cuibăreşte vulturul codalb - Haliacetus albicilla); are şi o certă valoare peisagistică.

Tipul de ecosistem: zăvoi de arin negru.

Specii. În zonă cuibăreşte vulturul codalb, aflată pe lista speciilor propuse să devină monumente ale naturii.

Solul: gleisoluri aluviale turboase clasice şi thapto-histice semisubmerse.

Geologie şi geomorfologie: grind fluvial din roci sedimentare (depozite nisipoase de origine mixtă: fluvială şi marină).

Caracterizare generală a peisajului. În zonă arborii (Alnus glutinosa în special) cresc pe muşuroaie înalte, în jurul cărora apa se menţine o mare parte a anului. Stratul arbustiv şi ierbos este bogat.

Calitatea conservativă a sitului. Calitatea conservativă a sitului este deosebită, aici existând singura pădure formată aproape în exclusivitate din anin negru (Alnus glutinosa). În pădure cuibăresc specii rare în ţară (Haliacetus albicilla).

Istoric. O suprafaţă de 48 ha din aria actuală cu regim de protecţie integrală a fost pusă sub ocrotire din anul 1938 (JCM 645), măsura fiind reconfirmată în 1963 HCM 1861) şi 1970 (HCM 542).

74

Planşa 6.8 Zona cu regim de protecţie integrală Erenciuc S = 50 ha

75

Până în 1990, arinişul de la Erenciuc era rezervaţie ştiinţifică de tip forestier-botanic. Din 1990 zona Erenciuc (lacul şi arinişul) era parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr.248 / 1994).

6.1.3.9. Insula Popina (98 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Insula Popina este situată în nordul lacului Razim, în apropierea amenajărilor piscicole Iazurile, Sarinasuf şi a localităţii Iazurile şi este încadrată de coordonatele geografice extreme 44

058' N la nord, 44

057' N la sud, 28

057' E la vest, 28


Motivaţia constituirii. Insula Popina a fost declarată arie cu regim de protecţie integrală, deoarece ea reprezintă un loc important de popas al păsărilor migratoare, fiind şi zonă de cuibărit a unor specii declarate Monumente ale Naturii (de ex. Tadorna tadorna). Pe insulă există şi izvoare termale (la limita nordică a insulei) precum şi ruinele unei cetăţi antice.

Tipuri de ecosisteme: lacuri cu acvatoriu întins sau cu schimb activ natural de ape; pajişti silicifile deschise pe faleze fosile; pajişti stepizate degradate pe martori de eroziune.

Specii. Au fost identificate specii de mamifere (Vulpes vulpes), numeroase specii de păsări migratoare, un număr de 201 de specii fiind protejate prin Convenţia de Berna. Primăvara şi toamna insula constituie un important loc de popas pentru păsări; aici cuibăresc în crevasele argiloase Tadorna tadorna, Falco tinnunculus, reptile (Emys orbicularis, Natrix tessellata, Natrix natrix), amfibieni (Bombina bombina, Hyla arborea, Rana ridibunda), o specie periclitată de peşte în apele din jurul insulei (Liza saliens), 2 specii endemice de nevertebrate (Isophya dobrogensis).

Tot aici trăieşte şi cel mai veninos păianjen Latrodectus tredecimguttatus (văduva neagră). Dintre plantele superioare, aici întâlnim planta endemică Ornithogalum oreoides, iar dintre plantele rare Papaver hybridum, Bufonia tenuifolia, Salvia austriaca.

Asociaţii vegetale: Agropyretum pectiniforme, Pimpinello-Thymion zygoidi, Agropyro-Thymetum zygoidi, Scirpo-Phragmitetum, Typhaetum angustifoliae.

Soluri. Pe insula Popina se întâlnesc soluri litomorfe (rendzine).

Geologie şi geomorfologie: martori de eroziune din formaţiuni sedimentare de vârstă Triasică (Trisic mediu şi superior). Altitudinea maximă şi minimă este dată de valorile de 47,9 m respectiv 2 m.

Caracterizare generală a peisajului. Insula Popina este un rest de grind continental stâncos. Prezintă un platou înalt de 40-45 m în partea estică. Panta coboară lin spre vest, ajungând până la 2 m altitudine (în extremitatea vestică). Atât platoul, cât şi zonele vestice sunt acoperite de pajişti silicifile, iar la baza pantei (pe malul lacului), în special în zonele vestice şi nordice există o fâşie de stuf.

Calitatea conservativă a sitului. Presiunea antropică asupra insulei se rezumă la prezenţa periodică a unor pescari; nu există animale domestice care să degradeze stepa prin păşunat (sau suprapăşunat). Insula adăposteşte endemite şi reprezintă locul de cuibărire ale unor specii de păsări declarate monumente ale naturii (de ex. Tadorna tadorna), în acelaşi timp fiind locul de pasaj şi refugiu a numeroase specii protejate prin convenţii internaţionale.

76

Planşa 6.9 Zona cu regim de protecţie integrală Insula Popina, S = 96 ha

77

Istoric. Insula Popina a fost pusă sub ocrotire în anul 1938 (JCM nr.645), măsură reconfirmată ulterior (HCM 1861 / 1963; HCM 524 / 1970). Din 1990 Insula Popina (98 ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr.248 / 1994).

6.1.3.10. Sacalin-Zătoane (21 410 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Sacalin-Zătoane cuprinzând tot complexul de lacuri, gârle şi grinduri, situate în partea de sud a insulei Dranov, în suprafaţă de cca.19.340 ha şi zona de melea de cca. 2.070 ha. Zona este delimitată: la nord-est, de braţul Sfântu Gheorghe, de la Km 5 până la insulele Sacalin, ocolind prin est şi sud insulele Sacalin, până la extremitatea lor sud-vestică; la sud-vest, de o linie convenţională între extremitatea sud-vestică a insulei Sacalin până la zona Mocirla şi în continuare de ţărmul marin, până la cherhanaua Perişor; la vest, de canalul Perişor de la cherhanaua Perişor până la confluenţa cu canalul Tărâţa; limita nord-vestică este reprezentată de canalul Tărâţa, până la conflenţa cu canalul Crasnicol, de canalul Crasnicol până la confluenţa cu canalul Palade, de canalul Palade până la confluenţa cu canalul Buhaz, de canalul Buhaz până la confluenţa cu canalul Buhaz-Zăton şi de canalul Buhaz-Zăton până la confluenţa cu braţul Sfântu Gheorghe, ocolind pe la est platforma cherhanalei. Coordonatele geografice care încadrează zona sunt: 44

054' N şi 44

046' N;

29013' E şi 29

037' E (Planşa 6.10).

Motivaţia constituirii. Zona a fost desemnată drept arie de interes conservativ pentru bogăţia ei ornitofaunistică; constituie zonă de cuibărit, nidificaţie, hrănire, pasaj şi iernare pentru numeroase specii de păsări. Pe insula Sacalin se află cea mai mare colonie de chire de mare (Sterna sandvicensis) şi de pelican creţ (Pelecanus crispus). Zona are de asemenea o certă valoare peisagistică, fiind formată dintr-o succesiune de grinduri marine tinere, lacuri puţin adânci, zone sărăturate, stufărişuri întinse.

Tipuri de ecosisteme: canale cu circulaţie activă a apei; gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare şi fixată; lacuri cu acvatoriu întins sau cu schimb activ natural de ape; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; melele; arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); formaţiuni de plaur; zăvoaie de sălcii în amestec, pe grinduri fluviale şi ostroave inundate frecvent; pajişti pe grinduri marine joase; cordoane litorale puţin consolidate, acoperite cu vegetaţie halofilă, arenicolă şi cătiniş.

Specii. Există o mare varietate de specii: mamifere (Ondatra zibethica, Apodemus sylvaticus, Sus scrofa), 229 specii de păsări (Pluvialis apricaria, Larus ichtyaetus, Calidris temminckii, Limicola falcinellus, Pelecanus onocrotalus, Pelecanus crispus, cu diferite grade de periclitare în Delta Dunării, ultimele patru fiind protejate prin Convenţia de la Berna, şi alte specii: Larus fuscus, Larus argentatus, Larus marinus, Columba palumbus, Pica pica, Corvus monedula, Corvus frugilegus, Corvus corone cornix, Sturnus vulgaris, Passer domesticus), reptile (Emys orbicularis, Natrix natrix, Lacerta agilis), amfibieni (Bombina bombina, Hyla arborea, Rana ridibunda), peşti (8 specii protejate prin Convenţia de la Berna: Aspius aspius, Vimba vimba, Rhodeus sericeus, Gobio albipinnatus, Plungitius platygaster, Syngnatus abaster, Neogobius fluviatilis, Neogobius syrman; o serie de specii au devenit foarte rare; aşa sunt acipenseridele Huso huso, Acipenser guldentaedti, Acipenser stellatus, iar dintre salmonidae, Salmo trutta labrax. |n zonă se întâlnesc câteva plante superioare rare: Crambe maritima (varză de mare), Cakile maritima, Limosella aquatica (canarul bălţii). Salvinia natans şi Trapa natans sunt protejate prin Convenţia de la Berna.

Asociaţii vegetale: Scirpo-Phragmitetum, Typhaetum angustifoliae, schoenoplectum lacustris, Sparganietum ramosi, Myriophyllo-Nupharetum, Salvinio-Spirodeletum.

78

Soluri. În general sunt soluri halomorfe (solonceacuri şi soloneţuri). Pe majoritatea suprafeţelor din zona cu regim de protecţie integrală sunt caracteristice histosolurile hemice, potenţial acide, intercalat se găsesc histosoluri hemice-fibrice, potenţial acide-natante şi psamosoluri turboase, mlăştinoase sau semisubmerse, carbonatice; în regiunea nord-estică a zonei Sacalin-Zătoane

sunt caracteristice gleisolurile aluviale mlăştinoase carbonatice şi gleisolurile aluviale turboase clasice şi thapto-histice semisubmerse (nematurate sau seminaturate fizic); pe insula Sacalin domină nisipurile mobile foarte cochilifere; în meleaua Sacalin se găsesc limnosoluri salinizate-alcalinizate (salmastre), carbonatice şi limnosoluri salinizate-alcalinizate (salmastre) nisipoase.

Geomorfologie şi geologie. Majoritatea formelor de relief pozitive sunt suprafeţe plane de origine lagunară cu grinduri nisipoase; intercalat se găsesc grinduri nisipoase marine-lagunare (inclusiv insula Sacalin); în regiunea nord-estică a zonei există suprafeţe plane de origine fluvială; formele de relief negative sunt ariile depresionare lagunare. Din punct de vedere geologic domină formaţiunile sedimentare holocene: aluviuni actuale şi subactuale, cordoane litorale marine (depozite nisipoase cochilifere de origine mixtă fluvială-lagunară. Altitudinea maximă se află la cota 2,1 m iar cea minimă are valoarea 0.

Caracterizare generală a peisajului. Aria Sacalin-Zătoane este una din cele mai vechi părţi ale deltei fluvio-maritime, caracterizată printr-o succesiune de grinduri marine tinere, nisipoase, aproximativ paralele cu litoralul, alternând cu lacuri puţin adânci sau izolate şi de o întrepătrundere a apelor marine (pe gârle cu deschidere mare) cu cele fluviale (pe canale şi gârle). Insula Sacalin, îngustă de 150-300 m, în formă de semilună (alcătuită din nisip amestecat cu cochilii) se întinde dinspre nord spre sud-sud-est, paralel cu malul zonei Buhaz-Zătoane. |n timp ce pe Sacalin este caracteristică prezenţa unor pajişti halofile (şi în extremitatea sa sudică păpuriş), în zona Buhaz-Zătoane mii de hectare sunt acoperite cu stuf, plantă monodominantă pe mari suprafeţe.

Calitatea conservativă a sitului. Calitatea conservativă a sitului este deosebită, majoritatea habitatelor păstrându-şi caracteristicile ce definesc aceste tipuri de habitate speciale. Fauna este relativ ferită de factorul uman (în zonă existând două cherhanale-Perişor şi Ciotica) cu personal redus şi cu activitate limitată strict la zona imediată a cherhanalelor.

Istoric. Zona Sfântu Gheorghe-Palade-Perişor şi insula Sacalin au fost puse sub ocrotire în anul 1938 (JCM nr. 645). După propunerea a 220.000 ha din Delta Dunării drept suprafaţă a parcului naţional Delta Dunării, din cele 44.294 ha declarate rezervaţii integrale o suprafaţă de 16.400 ha o reprezenta rezervaţia ştiinţifică de tip zoologic-botanic. Din 1990 zona Sacalin-Zătoane (21.410ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr.248 / 1994).

79

Planşa 6.10 Zona cu regim de protecţie integrală Sacalin-Zătoane, S = 21.410 ha

80

6.1.3.11. Periteaşca-Leahova (4 125 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integralăPeriteaşca-Leahova este situată în zona sudică a rezervaţiei fiind delimitată, la nord-est de canalul Periteşca, între Marea Neagră şi lacul Razim, la nord de la cul Razim, de la canalul Periteaşca până la insula Bisericuţa inclusiv, la vest de lacul Goloviţa, de la insula Bisericuţa până la Gura Portiţei, la sud şi sud-est de gârla Portiţei şi ţărmul Mării Negre, între campingul Gura Portiţei şi cherhanaua Periteaşca (Planşa 6.11).

Motivaţia constituirii. Conservarea în ansamblu a acestei arii de importanţă peisagistică (mozaic de grinduri halofile şi lacuri putin adânci) şi protejarea ei ca loc de cuibărit, hrănire, pasaj şi iernare pentru numeroase specii de păsări (diferite limicole, călifari, gîşte cu gât roşu, laride, sternide) au constituit motivele pentru care această zonă a căpătat statutul actual.

Tipuri de ecosisteme: canale cu circulaţie activă a apei; gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare şi fixată; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); formaţiuni de plaur; pajişti silicifile deschise pe faleze fosile (Bisericuţa).

Specii. Aria adăposteşte specii valoroase, o parte dintre acestea protejate prin Convenţia de la Berna: mamifere (Capreolus capreolus, Delphinus delphis), 249 specii de păsări (Branta rufficola, Tadorna tadorna), reptile (Emys orbicularis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tesselata), amfibieni (Triturus dobrogicus, Triturus vulgaris, Bombina bombina, Pelobates fuscus, Pelobates syriacus, Hyla arborea, Rana ridibunda), peşti (Umbra krameri, Aspius aspius, Misgurnus fossilis şi endemismul Knipowitschia cameliae). Au fost identificate trei specii endemice de moluşte (Hypanis plicata, Adacna fragilis, Caecum tenue). Dintre plantele superioare foarte rare au fost identificate: pliscul cocorului (Erodium ciconium) la insula Bisericuţa, Centaurium spicatum, Trachomitum venetum, Achillea coarctata, Lolium loliaceum, Parapholis incurva, Orchis coriophora în zona Periteaşca-Portiţa, Stachys maritima, Allium rotundum, Astrodaucus litoralis, lângă lacul Coşnei.

Asociaţii vegetale: Scirpo-Phragmitetum, Typhaetum angustifoliae, Schoenoplectetum lacustris, Sparganietum ramosi, Myriophyllo-Nupharetum, Salvinio-Spirodeletum, Juncetum acuti, Salicornietum europaea.

Soluri. În aria Leahova-Bisericuţa există soluri neevoluate (soluri aluviale şi aluviuni). Majoritatea formelor de relief pozitive sunt acoperite de gleisoluri aluviale molice/turbice şi soluri gleice aluviale molice/turbice; intercalat există psamosoluri gleizate, carbonatice şi psamosoluri mlăştinoase, semisubmerse, carbonatice. Formele de relief negative sunt caracterizate prin prezenţa limnosolurilor salinizate-alcalinizate (salmastre), nisipoase.

Geomorfologia şi geologia. În partea sud-vestică a ariei Leahova-Bisericuţa există grinduri fluviale şi lacustre, în partea centrală a zonei există grinduri nisipoase marine-lagunare, iar în partea de est-nord-est a zonei există suprafeţe plane de origine fluvială-lagunară. Forme de relief negative sunt ariile depresionare lagunare-marine. Din punct de vedere geologic, zona este caracterizată de prezenţa formaţiunilor sedimentare de vârstă holocenă: aluviuni actuale şi subactuale şi cordoane litorale marine (depozite nisipoase cochilifere de origine mixtă fluviatilă-lagunară).

81

Planşa 6.11 Zona cu regim de protecţie integrală Periteaşca – Leahova, S = 4.125 ha

82

Caracterizarea generală a peisajului. Aria Leahova se prezintă ca un mozaic de grinduri uşor halofile şi lacuri puţin adânci. Caracteristice sunt biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, adaptate la variaţii mari ale salinităţii. Insula Bisericuţa (stâncoasă, avanpost al reliefului predeltaic) domină peisajul în partea sud-vestică a zonei.

Calitatea conservativă a sitului. Această arie este un important refugiu de popas şi hrănire pentru specii de păsări oaspeţi de iarnă (Branta ruficollis) şi loc de cuibărit pentru un număr mare de păsări (limicole, călifari, laride, sternide). Starea ecologică a zonei (lacuri, grinduri) este bună.

Istoric. Aria Periteaşca-Gura Portiţei-Bisericuţa a fost pusă sub ocrotire în anul 1938 (JCM nr. 645). După propunerea a 220.000 ha din Delta Dunării drept suprafaţă a parcului naţional Delta Dunării din cele 44.294 ha declarate rezervaţii integrale, o suprafaţă de 3.900 ha o reprezenta rezervaţia ştiinţifică de tip zoologic-botanic. Din 1990, aria Periteaşca-Leahova (4.125 ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

6.1.3.12. Capul Doloşman (125 ha).

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Capul Doloşman este reprezentată de extremitatea estică a promontoriului Doloşman din apropierea localităţii Jurilovca cuprinzând amplasamentul ruinelor cetăţii greco-romane Argamum (sec. V a.Cr.) şi zona de abrupt a falezei acestui promontoriu până la priza staţiei de pompare pentru irigaţii Sălcioara. Coordonatele geografice ale zone sunt: 44

046' N şi 44

045' N; 28

055' E şi 28

056' E (Planşa 6.12).

Motivaţia constituirii. Zona deţine faună valoroasă, aici cuibărind specii ca lăstunul mare (Apus apus), pietrarul negru (Oenanthe pleschanka). În acelaşi timp în această zonă au fost identificaţi dihorul pătat (Vormela peregusna), şarpele rău (Coluber jugularis), un număr impresionant de şerpi de apă (Natrix tessellata), precum şi o specie de plantă endemică (albăstriţa-Centaurea jankae).

Tipuri de ecosisteme: pajişti silicifile deschise pe faleze fosile.

Specii. Zona este importantă pentru conservarea unor specii protejate: mamifere (Spermophillus citellus), păsări (Tadorna tadorna -circa 10 exemplare, Bubo bubo), reptile (Lacerta trilineata, Podarcis taurica, Natrix natrix, Natrix tesselata, Coluber caspius), amfibieni (Bombina bombina, Pelobates fuscus, Bufo viridis, Hyla arborea, Rana ridibunda). Au fost identificate două specii de plante endemice: Ornithogalum oreoides şi Centaurea jankae (albăstriţa), şi o serie de specii de plante foarte rare: Gypsophila glomerata, Astragalus dolicophillus, Astragalus vesicarius, Achillea coarctata.

Asociaţii vegetale: Agropyro-Thymetum zygoidi, Festucetum valesiacae.

Soluri: litomorfe (rendzine).

Geomorfologie şi geologie. Capul Doloşman este o arie abruptă ce reprezintă limita horstului dobrogean format din roci sedimentare de vârstă cretacică (Turaniană), acoperite de loessuri şi depozite loessoide de vârstă pleistocenă (mediu şi superior). Altitudinea maximă şi cea minimă este dată de valoarea de 57 m respectiv 1 m.

83

Planşa 6.12 Zona cu regim de protecţie integrală Capul Doloşman, S = 125 ha

84

Caracterizarea generală a peisajului. Aria cu regim de protecţie integrală reprezintă limita estică a unui podiş nivelat (circa 200 m altitudine), cu aspect general vălurit, cu forme structurale evidente. Dinspre est se prezintă ca un perete abrupt de circa 40m înălţime, brăzdată de un număr redus de văi înguste (numai aici găsim vegetaţie lemnoasă). Pe platoul Doloşman, ce are o pantă domoală spre vest, există o pajişte formată în special din specii petrofile, xerofile.

Calitatea conservativă a sitului. În această arie există specii tipice zonelor continentale ale Dobrogei (Lacerta taurica, Coluber caspius), aglomerări impresionante de indivizi din specia Natrix tessellata (nu numai în perioada de reproducere). |n această zonă au fost semnalate specii rare în fauna României (de ex. Bubo bubo, Tadorna tadorna, Apus apus), aici existând şi planta endemică Centaurea jankae, şi specii vegetale rare ca Paliurus spina christi (păliur), Ziziphus jujuba (măslin dobrogean).

Istoric. Din 1990, zona Capul Doloşman este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

6.1.3.13. Grindul Lupilor (2 075 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona de protecţie integrală Grindul Lupilor este situată în partea de sud a rezervaţiei fiind delimitată la nord-vest de lacul Zmeica; la est, sud şi sud-vest de lacul Sinoie; la vest de Canalul 2; la nord de lacul Goloviţa şi este încadrată de coordonatele geografice 44

041' N şi 44

037' N; 28

050' E şi 28

059' E (Planşa 6.13).

Motivaţia constituirii. Partea nord-estică a grindului Lupilor a fost desemnată arie cu regim de protecţie integrală pentru rolul său deosebit de important ca refugiu de cuibărire şi hrănire a ornitofaunei, fiind şi zonă de pasaj şi iernare pentru numeroase specii de păsări. Zona are certă valoare peisagistică, vegetaţia specifică solurilor nisipoase-sărăturoase fiind bine conservată.

Tipuri de ecosisteme: canale cu circulaţie activă a apei; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; lagune conectate la mare (Sinoie); arii depresionare inundabile, cu vegetaţie xerofilă fixată; pajişti pe grinduri maritime joase.

Specii. Aria deţine specii valoroase protejate prin Convenţia de la Berna: mamifere (Spermophilus citellus, o mică populaţie de bursuc- (Meles meles), păsări (raţe, gâşte, printre care şi gâsca cu gât roşu), reptile (Emys orbicularis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tessellata), amfibieni (Bombina bombina, Hyla arborea, Bufo viridis, Pelobates fuscus, Pelobates syriacus, Rana ridibunda), nevertebrate (Saga pedo). Vegetaţia specifică solurilor nisipoase şi sărăturate deţine specii rare ca: Halimione verrucifera, Holocnemum strobilacaeum, Limonium bellidifolium, Alyssum borzaeanum, Frankenia hirsuta, Onosma visianii).

Asociaţii vegetale: Juncetum acuti-maritimi, Suaedetum europaea, Salicornietum europaea, Aleuropetum littoralis, Typhaetum angutifoliae, Scirpo-Phragmitetum.

Soluri. În general sunt soluri halomorfe (solonceacuri). Două tipuri de soluri domină pe grindul Lupilor, având forma a două fâşii paralele (cu orientare nord-est - sud-vest): în partea estică sunt caracteristice solonceacurile gleice, în partea vestică sunt specifice psamosolurile gleic, carbonatice. În partea nord-vestică a grindului sunt prezente psamosoluri molice, mlăştinoase, carbonatice şi gleisoluri aluviale molice turbificate şi gleisoluri aluviale molice thapto-histice mlăştinoase. În partea nord-estică a zonei, sunt caracteristice gleisoluri aluviale molice thapto-histice semisubmerse (nematurate sau semimaturate fizic).

85

Planşa 6.13 Zona cu regim de protecţie integrală Grindul Lupilor 2.075 ha

86

Geomorfologie şi geologie. Grindul Lupilor este un grind nisipos marin-lagunar constituit din formaţiuni sedimentare de vârstă holocenă (cordoane litorale nisipoase de origine mixtă lagunară şi marină). Altitudinea maximă şi cea minimă este dată de valoarea de 1,5 m respectiv 0,5 m.

Caracterizarea generală a peisajului. Grindul Lupilor se prezintă ca o zonă în general plană, fără individualizarea evidentă a dunelor nisipoase ce formează grindul. Suprafaţa este acoperită de o vegetaţie stepică (plante de 0,5 - 1m înălţime), iar spre nord există numeroase zone cu bălţi temporare şi permanente şi terenuri cu vegetaţie tipică de sărătură. Vegetaţie lemnoasă (Eleagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides, Salix alba precum şi o plantaţie de pini) există numai în partea nord-vestică a grindului. Pe marginile grindului Lupilor există o centură de stuf şi papură.

Calitatea conservativă a sitului. Pe Grindul Lupilor au fost observate un număr deosebit de mare de specii de păsări (300), dintre care multe limicole şi caradriforme care folosesc mai ales ariile sărăturate ca zone de cuibărit, iar bălţile temporare (în special cele din partea nordică a grindului) drept zone de hrănire. Zonele nisipoase din partea nord-vestică a grindului sunt folosite ca zone de depunere a pontei de către reptilele acvatice (Emys orbicularis, Natrix natrix, Natrix tessellata). Stepele (de tip pontic) din partea centrală şi sudică a zonei cu regim de protecţie integrală sunt formate dintr-un număr mare de specii vegetale xerotermofile, entomofauna zonei fiind şi ea extrem de bogată, reprezentând baza trofică a numeroaselor specii de păsări insectivore şi omnivore identificate pe Grindul Lupilor.

Istoric. Din 1990 partea nordică a Grindului Lupilor (2.075 ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

6.1.3.14. Istria-Sinoie (400 ha).

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Istria-Sinoie este amplasată în partea sud-vestică a rezervaţiei, în extremitatea nord-estică a grindului Saele şi cuprinde promontoriul constituit din şisturile verzi pe care este situat ansamblul arheologic Histria şi o porţiune din Grindul Saele, situată între şoseaua Cetatea Histria-Satul Nuntaşi şi partea estică a grindului Saele având o lungime spre sud de cca. 6 km şi o lăţime cuprinsă între 1.300 m spre nord şi 300 m spre sud. Coordonatele geografice ale zonei sunt: 44

033' şi 44

029' N; 28

044' E şi 28

046' E (Planşa 6.14).

Motivaţia constituirii. Zona are o deosebită importanţă ca loc de cuibărire, hrănire, pasaj sau de iernare pentru numeroase specii de păsări.

Tipuri de ecosisteme: lagune conectate la mare; pajişti pe grinduri maritime joase.

Specii. Există o mare varietate de specii de floră şi faună, o parte dintre acestea fiind protejate prin Convenţia de la Berna: mamifere (Erinaceus europaeus, Spermophilus citelus), 288 specii de păsări (Motacilla flava feldegg, Oenanthe pleschanka, Luscinia svecica, Sylvia nisoria, Porzana pusilla, Crex crex, Calandrella brachydactyla), reptile (Testudo graeca ibera, Emys orbicularis, Podarcis taurica, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tesselata, Coluber caspius), amfibieni (Bombina bombina, Hyla arborea, Bufo viridis, Pelobates fuscus, Pelobates syriacus, Rana ridibunda).

Asociaţii vegetale: Juncetum acuti-maritimi, Salicornietum europaea, Suaedetum maritimae, Puccinellietum limosae.

87

Planşa 6.14 Zona cu regim de protecţie integrală Istria – Sinoie, S = 400 ha

88

Soluri. În general există soluri halomorfe (solonceacuri şi soloneţuri) şi nisipuri. Dominante sunt psamosolurile gleizate, carbonatice. În zonele nordice şi nord-estice există un mozaic de soluri: solonceacuri gleice, împreună cu psamosoluri mlăştinoase, carbonatice şi nisipuri carbonatice semifixate.

Geomorfologie şi geologie. Domină grindurile nisipoase marine-lagunare; în zona nordică există sporadic dune costiere, izolat (pe marginea estică a Grindului Saele) există suprafeţe plane de origine lagunară, cu grinduri nisipoase. Altitudinea maximă şi minimă este dată de valorile 2 m respectiv 0,5 m. Geologia zonei este reprezentată de formaţiuni sedimentare de vârstă holocenă: cordoane litorale marine (depozite nisipoase de origine mixtă marină şi lagunară). Promontoriul din extremitatea nord-estică a zonei este format din şisturi verzi.

Caracterizarea generală a peisajului. Grindul Saele se prezintă ca o zonă cu suprafaţa în general puţin vălurită. |n partea nord-estică există un martor de eroziune stâncos (cu ruinele cetăţii Histria). Pe grind apare în special Juncus maritimus, plantă ale cărei tufe acoperă (uneori fără să existe spaţii vizibile între tufe) zone întinse în partea centrală şi estică a zonei cu regim de protecţie integrală. Insular apar zone denudate şi zone acoperite de vegetaţie stepică (specii psamofile şi xerotermofile) sau de sărătură. Pe marginea estică a Grindului Saele există o centură mai mult sau mai puţin continuă de stuf.

Calitatea conservativă a sitului. Pe Grindul Saele a fost observat un număr deosebit de mare de specii de păsări (298), dintre care multe limicole şi caradriforme care folosesc mai ales ariile sărăturate ca zone de cuibărit, iar bălţile temporare (în special cele din partea nordică a grindului) drept zone de hrănire (de ex. Recurvirostra avosetta, Himantopus himantopus, Burhinus oedicnemus, Glareola pratincola, Glareola nordmanni). În partea nordică a grindului există una din cele două populaţii de Testudo graeca cunoscute în aria RBDD; de asemenea pot fi întâlnite şi alte specii de reptile tipic continentale (Podarcis taurica, Coluber caspius).

Istoric. Din anul 1990 zona Istria (400 ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunăr (HG nr. 248 / 1994).

6.1.3.15. Grindul Chituc (2 300 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Grindul Chituc este situată în extremitatea sudică a rezervaţiei. Cuprinde partea nordică, cea mai recentă parte (în formare) a grindului cu acelaşi nume, cel mai mare grind care fragmentează şi delimitează Complexul lacustru Razim-Sinoie. Este formată dintr-o aglomerare de lacuri mici, delimitată la nord-est de borna hidrografică 13, la sud de borna hidrografică 10. Limita sud-vestică este dată de o linie convenţională între borna hidrografică 10 şi malul lacului Sinoie, la cca. 1,5 km sub punctul Chituc-Sinoie. Limita nord-vestică este lacul Sinoie, iar limita sud-estică este drumul de acces la cherhanaua Periboina, paralel cu ţărmul Mării Negre, între bornele hidrografice 10 şi 13. Zona Chituc este încadrată de coordonatele geografice: 44

034' N şi 44

030' N; 28

047' E şi 28

054' E (Planşa 6.15)

Motivaţia constituirii. Aria este protejată în ansamblul ei, datorită importanţei sale în cursul migraţiei şi iernării a numeroase specii de păsări (apele salinizate din această regiune îngheaţă la temperaturi mai joase) şi a reprezentativităţii peisagistice (aglomerare de lacuri mici mărginite de o succesiune de cordoane, dune, lacuri, vegetaţie de sărătură).

89

Tipuri de ecosisteme: lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); pajişti pe grinduri maritime joase; pajişti litorale puţin consolidate.

Specii. Speciile care dau importanţă faunistică acestei zone sunt: păsările (în număr de 289 de specii protejate, anatide venite pentru hrănire şi popas; frunzăriţa cenuşie (Hippolais pallida, oaspete de vară, cuibăreşte în zonă) reptilele (Emys orbicularis, Lacerta agilis, Natrix natrix, Natrix tesselata), amfibienii (Bombina bombina, Hyla arborea, Bufo viridis, Pelobates syriacus, Rana ridibunda), peştii (Aspius aspius, Misgurnus fosilis - protejate şi Alosa caspia, Exos lucius, Rutilus rutilus, Leuciscus borysthenicus, Tinca tinca, Scardinius erytrophthalmus, Alburnus alburnus, Cyprinus carpio, Carassius auratus, Gasterosteus aculeatus, Perca fluviatilis, Gymnocephalus cernua, Styzostedion lucioperca).

Asociaţii vegetale: Scirpo-Phragmitetum, Typhaetum angustifoliae, Sparganietum ramosi, Myriophyllo-Nupharetum, Salvinio-Spirodeletum, Juncetum acuti.

Soluri. În general există soluri halomorfe (solonceacuri şi soloneţuri) şi nisipuri. Pe grindurile limitrofe există psamosoluri gleizate, carbonatice. |n partea sud-estică a ariei cu regim de protecţie integrală sunt psamosoluri molice, semisubmerse, carbonatice.

Geomorfologia şi geologia. Formele de relief pozitive sunt grinduri nisipoase marine-lagunare constituite din formaţiuni sedimentare de vârstă holocenă: cordoane litorale marine (depozite nisipoase de origine mixtă marină şi lagunară). Promontoriul din extremitatea nord-estică a zonei este format din şisturi verzi. Valorile altimetrice maxime şi minime sunt date de valorile de 2 m, respectiv 0,5 m.

Caracterizarea generală a peisajului. Zona este formată dintr-o aglomerare de lacuri mici (separate prin fâşii de stuf), succedate de dune şi cordoane cu orientare piezişă pe linia actuală a ţărmului şi dispoziţie în evantai.

Calitatea conservativă a sitului. Calitatea conservativă a sitului este ridicată, zona având o stare ecologică optimă pentru speciile de plante acvatice şi palustre şi speciile de animale din această regiune. Valoare conservativă deosebită a acestei zone de cuibărire, nidificare, hrănire, pasaj şi iernare este subliniată şi de descrieri recente de taxoni noi pentru fauna României (în special păsări).

Istoric. Din anul 1990, zona Grindul Chituc este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

90

Planşa 6.15 Zona cu regim de protecţie integrală Grindul Chituc, S = 2.300 ha

91

6.1.3.16. Lacul Rotundu (228 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Lacul Rotundu este situată în Complexul lacustru Somova-Parcheş, în partea vestică a complexului. Zona este delimitată, la est de lacul Telincea, la sud de platoul nord-dobrogean, la vest, de lacul Saun, la nord, de limita nordică a lacului Rotundu şi încadrată de coordonatele geografice 45

014' N şi 45

013' N; 28

030' E şi 28

031 E (Planşa 6.16).

Motivaţia constituirii. Lacul Rotund a fost declarat arie cu regim de protecţie integrală pentru reprezentativitatea sa ca lac tipic de luncă din zona inundabilă a Dunării fiind singura zonă din sectorul complexului lacustru Somova - Parcheş neafectată de îndiguiri.

Tipuri de ecosisteme: lacuri cu acvatoriu întins sau cu schimb activ natural de ape; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură).

Specii. Privind ihtiofauna lacul prezintă interes deosebit pentru reproducere; specia obleţ (Alburnus alburnus) se găseşte într-o abundenţă nemaiîntâlnită până în prezent în alte bazine acvatice şi de asemenea o mare cantitate de puiet de plătică (Abramis brama danubii) găseşte aici locuri favorabile de hrănire. |n număr important se află şi şalăul (Stizostedion lucioperca). Alte specii sunt: Rutilus rutilus, Carassius auratus, Cyprinus carpio, Scardinius erytrophthalmus, Gymnocephalus cernuus, Perca fluviatilis. Au fost identificate 57 de specii de plante superioare, palustre şi acvatice (Trapa natans, Salvinia natans protejate prin convenţia de la Berna). Dintre speciile mai rare menţionăm: Ranunculus circinatus, Ranunculus trichophyllus, Leucojum aestivum, Najas marina, Utricularia vulgaris, Cyperus glaber.

Asociaţii vegetale: Scirpo-Phragmitetum, Typhaetum angustifoliae, Nymphaetum candidae, Nupharetum lutei, Potametum natantis, Potametum pectinati, Potametum lucentis.

Soluri. În general sunt caracteristice solurile neevoluate (soluri aluviale şi aluviuni): limnosoluri coprogenice.

Geomorfologia şi geologia. Lacul Rotundu este situat într-o arie depresionară fluvială-lacustră constituită din formaţiuni sedimentare de vârstă holocenă: aluviuni actuale şi subactuale.

Caracterizarea generală a peisajului. Rotundu este un lac de luncă, cu fâşie de stuf la marginea lacului. Spre vest - sud-vest există o coastă de deal (deal de circa 50 - 60 m înălţime). Plante natante (de exemplu nuferi) există numai sporadic pe marginile lacului, şi pe canalul ce leagă lacul Rotundu de lacul Telincea. Spre sud (la circa 8 km) se află Dealul Sarica (înălţime maximă 289 m). Spre Dunăre (înspre nord) există o fâşie lată de stuf şi un şir de sălcii pe malul Dunării.

Calitatea conservativă a sitului. Este o arie importantă pentru avifauna acvatică din regiune (în special ca loc de cuibărit, nidificaţie şi hrănire), dar lacul este afectat de eutrofizare. Pe fundul cuvetei lacustre există acumulări masive de sedimente care generează intense procese de putrefacţie (mâlul este gros, de culoare neagră, cu miros caracteristic reacţiilor de reducere care produc hidrogen sulfurat).

Istoric. Din anul 1990, zona Rotundu (228 ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

92

Planşa 6.16 Zona cu regim de protecţie integrală Rotundu, S = 228 ha

93

6.1.3.17. Lacul Potcova (652 ha).

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală Lacul Potcoava este formată de lacurile Babinţii Mari, Babinţii Mici şi Potcoava, fiind situată între lacurile Gorgova şi Obretinul Mic, limita nordică fiind canalul Sulina. La est, limita este reprezentată de zona de zăvoaie şi mlaştini situate pe limita estică a lacului Potcoava; la sud, de limita lacului Potcoava; la vest de limita vestică a lacurilor Babinţii Mari şi Babinţii Mici (Planşa 6.17).

Motivaţia constituirii. Zona constituie loc de cuibărit pentru specii acvatice, protejate, aici existând colonii polispecifice de stârci, ţigănuşi, egretă mică şi cormoran mic. Lacurile şi japşele izolate păstrează o ihtiofaună stagnofilă specifică apelor mezotrofe şi eutrofe, precum lin, caracudă. De asemenea zona, prin izolarea sa, constituie loc de refugiu pentru mamifere precum vidra, nurca, hermelina, mistreţul.

Tipuri de ecosisteme: canale cu circulaţie activă a apei; gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare şi fixată; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); formaţiuni de plaur.

Specii. Aria, prin izolarea sa, constituie loc de refugiu pentru mamifere precum vidra (Lutra lutra), nurca (Lutreola lutreola), hermelina, mistreţul. Tot aici cuibăresc specii acvatice: raţe, lişiţe, cârstei, corcodei şi există colonii polispecifice de stârci, ţigănuş (Plegadis fallcinellus), egretă mică (Egretta garzetta), cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) - specii protejate prin Convenţia de la Berna, ca şi Haliacetus albicilla. Lacurile şi japşele păstrează o ihtiofaună stagnofilă: lin, caracudă, roşioară, ştiucă, primele două cu statut de specii periclitate.

Asociaţii vegetale: vegetaţie acvatică natantă şi submersă, asociaţii cu papură în amestec cu stuf (Phragmites communis) sau zălog (Salix cinerea), Myriophyllo - Nupharetum lutei, Ceratophyllo - Nupharetum lutei, Hydrocharietum morsus-ranae, Typhaetum angustifolie, Scirpo-Phragmitetum, Salicetum cinereae.

Soluri. Dominante sunt histosolurile hermice-fibrice potenţial acide, în cazul formaţiunilor lentice există limnosoluri turboase.

Geomorfologie şi geologie. Aria Potcoava este o arie depresionară slab colmatată, mlăştinoasă (situată sub nivelul mării) acoperită cu plaur şi vegetaţie de stuf şi lacustră (Lacul Babinţii Mari, Lacul Babinţii Mici). Substrat din roci sedimentare (depozite deltaice

Caracterizarea generală a peisajului.

Aria cu regim de protecţie integrală cuprinde o suprafaţă lacustră de mică întindere (222 ha luciu de apă, din care Lacul Babinţii Mari 101,50 ha şi Lacul Babinţii Mici 96,02 ha), din cadrul Complexului Lacustru Gorgova-Uzlina (5845ha suprafaţă acvatică), restul suprafeţelor, 430 ha, sunt acoperite de o pătură continuă de vegetaţie. Lacurile sunt mărginite de plauri plutitori (Theliptero-Phragmitetum) cu zălogi (Salicetum cinereae) şi grupuri de sălcii (Salicetum albae).

Calitatea conservativă a sitului. Aria Potcoava adăposteşte specii valoroase de ornitofaună şi ihtiofaună.

Istoric. Din anul 1990 aria Potcoava (652 ha) este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

94

Planşa 6.17 Zona cu regim de protecţie integrală Potcoava, S = 625 ha

6.1.3.18. Lacul Belciug (110 ha)

Limite şi coordonate geografice. Zona cu regim de protecţie integrală, lacul Belciug este situat în insula Dranov, în ultima meandră a braţului Sfântu Gheorghe (Km 20 - Km 25) şi cuprinde lacul propriu-zis, în limitele malurilor, la nivelele maxime ale Dunării. Coordonatele geografice ale zonei sunt: 44

057' N şi 44

056' N; 29

025' E şi 29

026' E, (Planşa

6.18).

Motivaţia constituirii. Lacul Belciug conservă specii de peşti periclitate, cum ar fi caracuda (Carassius carassius), lin (Tinca tinca), văduviţa (Leuciscus idus), şi reprezintă un loc de hrănire pentru o serie de specii de păsări (stârci, egrete, raţe şi rareori - cocori).

Tipuri de ecosisteme: gârle şi canale din arii cu regim liber; lacuri cu schimb redus de ape, acoperite parţial cu vegetaţie plutitoare; arii depresionare inundabile, cu vegetaţie hidrofilă fixată (comunităţi de stuf şi papură); pajişti pe grinduri maritime joase.

Specii. Zona este un important loc de hrănire pentru specii valoroase de ornitofaună: ardeidae, anatidae, rallidae, corcodei, cârstei, presură de stuf, piţigoi mustăcios, lăcari, cocor; habitat pentru specii de amfibieni protejate prin Convenţia de la Berna: Triturus vulgaris, Triturus dobrogicus, Bombina bombina, Hyla arborea, Rana ridibunda. Ihtiofauna deţine cel mai important rol pentru menţinerea acestui lac în aria celor strict protejate. Lacul Belciug păstrează o ihtiofaună ce se remarcă prin densitatea ridicată şi prin mărimea considerabilă a unor specii valoroase, protejate: somn (Silurus glanis), osar (Pungitius

95

platygaster), sau specii periclitate la noi: caracuda (Carassius carassius), linul (Tinca tinca), şi alte specii: babuşcă, batcă, roşioară, zvârlugă, ştiucă, biban, moacă de nămol. Dintre nevertebrate se remarcă prezenţa unui endemism: Oxyloma pinteri. Dintre aspectele mai deosebite privind vegetaţia, se remarcă existenţa în această zonă a unei specii rare în Delta Dunării Calamagrostis canescens, aflată pe marginea canalului Belciug în apropierea lacului.

Asociaţii vegetale: Scirpo - Phragmitetum, Ceratophyllo - Nupharetum lutei, Hidrocharietum morsus-ranae, Nymphaetum candidae, Ceratophylletum demersi.

Soluri. În zonă există soluri hidromorfe (soluri gleice foste submerse) şi soluri neevoluate (soluri aluviale şi aluviuni), limnosoluri turboase parţial potenţial sulfatic - acide.

Geomorfologie şi geologie. Lacul Belciug este un meandru tăiat, pe formaţiuni sedimentare de vârstă holocenă (aluviuni actuale şi subactuale). Altitudinea medie, maximă şi minimă este de 0,4 m.

Caracterizarea generală peisajului. Lac de cca. 150 - 200 m lăţime, cu formă de potcoavă. Malul virtual este format din plaur, vegetaţie natantă existând numai în cele două capete ale lacului.

Calitatea conservativă a sitului. Situl este relativ bine izolat (accesul persoanelor neautorizate este îngreunat de lungimea canalelor pe care se poate ajunge cu ambarcaţiuni la lac; poteca ce leagă lacul de malul Dunării este greu practicabilă) şi neinfluenţat de acţiunea directă a apelor eventual supraîncărcate supraliminar cu diferite substanţe antropogene (nutrienţi, metale grele). Lacul este zonă de hrănire a speciilor de păsări acvatice (care cuibăresc în stufărişul de la marginea lacului sau în zone vecine cu lacul Belciug, de exemplu cormoranul mare şi mic, lebede) şi zonă de reproducere a diferitelor specii de peşti.

Istoric. Din anul 1990 aria Belciug este parte integrantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (HG nr. 248 / 1994).

Planşa 6.18 Zona cu regim de protecţie integrală Lacul Belciug, S = 110 ha

96

6.1.4. Biodiversitatea în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

6.1.4.1. Inventarul genofondului sălbatic Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. În perioada 1991-2004, s-au inventariat calitativ şi cantitativ, în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30 de tipuri ecosisteme din rezervaţie, speciile de floră şi faună,

după cum urmează (v. Fig. 6.1.4.1.1):

Număr total specii de floră şi faună: 5.380, din care :

FLORA: total specii ……………….. 1.839, din care:

Alge planctonice: 678

Licheni : 107

Macromicete : 38

Plante vasculare : 1016

FAUNA: total specii ………..……... 3.541, din care:

Nevertebrate 3061 specii, din care:

Rotifere : 182

Viermi : 253

Moluşte : 91

Crustacee : 115

Arahnide : 168

Diplopode : 8

Insecte : 2244

Vertebrate 480 specii, din care:

Peşti : 86

Amfibieni : 10

Reptile : 11

Păsări : 331

Mamifere : 42

Dintre acestea, au fost inventariate următoarele specii şi subspecii noi, pentru:

FLORĂ FAUNĂ

teritoriul RBDD: 285 1097

teritoriul României: 34 260

ştiinţă: 2 37

NOTĂ: Cercetătorii de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării-Tulcea au

elaborat un program de analiză a biodiversităţii specifice teritoriului RBDD, necesar furnizării informaţiilor privind managementul ecologic al ARBDD-Tulcea, în vederea conservării acesteia, precum şi pentru următoarele scopuri ştiinţifice:

clasificarea sistematică (de la regn la subspecie);

obţinerea unei viziuni asupra repartiţiei teritoriale (corologie, mărimea şi valoarea biodiversităţii pe zone şi tipuri de habitate, liste de specii etc.);

compararea cu datele anterioare, precum şi obţinerea de date asupra speciilor noi şi a celor alohtone, asupra speciilor endemice, protejate, periclitate şi răspândirea lor geografică generală.

97

Fig. 6.1.4.1.1 - Starea biodiversităţii în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

6.1.4.2. Structura sistematică a biodiversităţii biologice în trecut şi prezent

Numărul speciilor de alge planctonice înregistrate în perioada actuală, ce reprezintă

numai 55% din înregistrările anteriore (v. Fig. 6.1.4.2.1), se datorează şi fenomenului de eutrofizare a apelor stagnante înregistrat în ultimele 2 – 3 decenii.

Pentru arahnide şi diplopode nu există date comunicate anterior, iar pentru viermi (unde au fost incluse şi rotiferele), acestea nu au putut fi încă obţinute în totalitate. Inventarul actual al insectelor este incomplet şi, deocamdată, nu se poate compara cu cel din trecut.

NOTĂ: după 1991 inventarul la peşti este incomplet în Marea Neagră urmând a se continua. Din acest

motiv numărul de specii este mai mare înainte de 1991.

6.1.4.3. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele unităţi sistematice În cadrul algelor planctonice se remarcă o diversitate mai mare de specii la clorofite şi

bacilariofite, urmate de cianofite (v. Fig. 6.1.4.3.1).

98

La plantele vasculare majoritatea speciilor înregistrate în RBDD aparţin încrengăturii

angiosperme, în timp ce gimnospermele înregistrează doar o singură specie, iar

pteridofitele 7 specii (v. Fig. 6.1.4.3.3).

Viermii deţin cel mai mare număr de specii prin încrengătura Rotifera, toate

acvatice, urmate de cea a nematodelor, dominând speciile tericole de litieră (v. Fig.

6.1.4.3.4).

Numărul speciilor la moluşte este de aproape dublu la gasteropode faţă de bivalve

(v. Fig. 6.1.4.3.5), majoritatea fiind acvatice.

La crustacee se detaşează ca număr de specii cele acvatice, prin cladocere şi

copepode, urmate de un ordin cu specii exclusiv tericole (izopode) (v. Fig. 6.1.4.3.6).

După cum era de aşteptat, insectele deţin cel mai mare număr de specii în cadrul

ordinelor himenoptere, coleoptere, heteroptere şi lepidoptere (v. Fig. 6.1.4.3.7). Cu siguranţă că un număr mult mai mare de specii decât cel înregistrat de noi deţine ordinul dipterelor, însă din multele familii ale acestuia s-au investigat numai 3.

La peşti, predomină ca număr de specii teleosteenii, prin fam. Cyprinidae.

99

La reptile s-a înregistrat o specie mai mult decât la amfibieni (v. Fig. 6.1.4.3.8), însă aceştia din urmă domină prin frecvenţa şi abundenţa anurelor.

Mamiferele înregistrează cel mai mare număr de specii la rozătoare, urmate de

carnivore şi insectivore (v. Fig. 6.1.4.3.9), însă ca abundenţă şi frecvenţă domină rozătoarele şi insectivorele. Cu siguranţă că şi chiropterele (liliecii) deţin un număr mare de specii (probabil cca. 20 specii), însă acest ordin nu a fost suficient investigat.

6.1.4.4. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele tipuri de ecosisteme Cel mai mare număr de specii de alge, cu predominanţă clorofite, se înregistrează în

apele cu circulaţie activă (v. Fig. 6.1.4.4.1), însă ca densitate şi biomasă predomină mai ales prin cianofite şi bacilariofite în apele dulci stagnante cu schimb redus de ape.

În cadrul florei vasculare (v. Fig. 6.1.4.4.2) se constată că cea mai mare diversitate de specii o deţin zonele litorale (stepice, arenicole), urmate de pajiştile grindurilor fluviale inundate frecvent.

4 - canale cu circulaţie redusă a apei 19 - pajişti pe câmpuri predeltaice

8 - lacuri cu schimb redus de ape 20 - pajişti pe grinduri maritime joase

9 - melele 21 - păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte

11 - lacuri salmastre şi sărate 22 - cordoane litorale acoperite cu vegetaţie halofilă şi arenicolă 13 - formaţiuni de plaur

14 - arii depresionare inundabile cu vegetaţie hidrofilă fixată

24 - dune de nisip acoperite parţial de vegetaţie

15 - zăvoaie de sălcii în amestec, inundate frecvent 25 - amenajări agricole

16 - pajişti pe grinduri fluviale, inundate frecvent 29 - vetrele aşezărilor urbane

17 - pajişti stepizate pe martori de eroziune 30 - vetrele aşezărilor rurale

100

În ceea ce priveşte crustaceele, cel mai mare număr de specii se înregistrează în

lacuri, atât cu schimb redus de ape, cât şi cu circulaţie activă (v. Fig. 6.1.4.4.3).

1 - ape costiere 11 - lacuri salmastre sau sărate

2 - Dunăre 15 - zăvoaie de sălcii, inundate frecvent

3 - canale cu circulaţie activă a apei 17 - pajişti stepizate

4 - canale cu circulaţie redusă a apei 18 - abrupturi stâncoase şi tufişuri

5 - lacuri cu schimb activ de ape 21 - păduri pe grinduri maritime înalte

8 - lacuri cu schimb redus de ape 22 - cordoane litorale cu vegetaţie halofilă şi arenicolă

9 - melele 27 - amenajări silvice

10 - lagune conectate la mare 30 - vetrele aşezărilor rurale

Ihtiofauna. Din totalul de 132 de specii de peşti, identificate pe teritoriul RBDD înainte de anul 1991, repartiţia acestora pe principalele habitate acvatice se prezintă

conform Fig. 6.1.4.4.4:

NOTĂ: Din însumarea numărului de specii reprezentate în Fig. 6.1.4.4.4, pe cele trei categorii de

habitate, rezulta un număr mai mare decât 132 specii, întrucât există mai multe specii care trăiesc deopotrivă în două sau chiar trei tipuri de habitate. De exemplu: rizeavca (Alosa tanaica), guvizii (Neogobius melanostomus, N. fluviatilis) etc., se găsesc tot timpul anului în număr mare atât în Dunăre, ape stagnanate dulci cât şi în Marea Neagră.

În cadrul speciilor celor 46 de specii marine, sunt cuprinse şi cele 4 specii de sturioni

marini migratori în Dunăre pentru reproducere – morunul (Huso huso), şipul (Acipenser sturio), păstruga (A. stellatus), nisetrul (A. gueldenstaedti).

De asemenea, în cadrul celor 37 de specii de Dunăre sunt cuprinse şi cele două specii de sturioni dulcicoli – viza (A. nudiventris) şi cega (A. ruthenus).

Ornitofauna. Din totalul de 331 de specii de păsări semnalate pe teritoriul RBDD (v.

Fig. 6.1.4.4.5), 320 sunt incluse în Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna (în 19 septembrie 1979), din care 229 în Anexa II (animale europene strict protejate), respectiv 91 în Anexa III (animale europene protejate).

Specii de păsări din RBDD

declarate Monument al Naturii Tabelul 1

Nr.

crt.

Specie

denumire ştiinţifică / denumire populară

Act normativ de bază

1 Tadorna tadorna (călifarul alb) HCM 1625/1955

2 T.ferruginea (călifarul roşu) Ibidem

3 Corvus corax (corbul) JCM 734/1933

4 Otis tarda (dropia) JCM 600/1933

5 O.tetrax (spurcaciul) Ibidem

6 Pelecanus onocrotalus (pelicanul alb) Ibidem

7 P.crispus (pelicanul creţ) Ibidem

8 Himantopus himantopus (piciorongul) HCM 1625/1955

9 Platalea leucorodia (stârcul lopătar) Ibidem

10 Egretta alba (egreta mare) JCM 600/1933

101

11 Egretta garzetta (egreta mică) Ibidem

12 Neophron percnopterus (vulturul hoitar) Ibidem

Fig.6.1.4.4.5 – Situaţia speciilor de păsări din RBDD

6.1.4.5. Structura actuală a florei şi faunei funcţie de arealul geografic general

Flora vasculară se detaşează prin numărul mare de specii palearctice, urmat de

cele europene, sud-est-europene, mediteraneene şi euro-asiatice (v. Fig. 6.1.4.5.1).

În cadrul peştilor, cel mai mare număr de specii îl înregistrează cele ponto-caspice

şi ponto-mediteraneene, urmate de cele dunărene şi euro-siberiene, însă ca densitate şi

biomasă speciile europene şi euro-siberiene domină apele dulci (v. Fig. 6.1.4.5.2). Graficul se referă numai la speciile înregistrate după 1991.

1 - holarctice 13 - ponto-caspice de origine marină

2 - palearctice 14 - dunărene

3 - europene 15 - ponto-mediteraneene

4 - central-europene 16 - asiatice

11 - euro-siberiene 17 - atlanto-mediteraneene

12 - ponto-caspice de origine dulcicolă 18 - endemite locale

Herpetofauna este dominată la amfibieni de anurele europene în zonele deltaice, în

timp ce reptilele deţin cele mai multe specii din zona sud-est-europeană, în zonele stepice

extradeltaice (v. Fig. 6.1.4.5.3).

Majoritatea speciilor de mamifere înregistrate (v. Fig. 6.1.4.5.4) au o distribuţie palearctică, urmate de cele europene, în timp ce cele sud-est-europene deţin numărul cel mai mic.

Fig.6.1.4.5.3 - Repartiţia numerică a herpetofaunei în RBDD funcţie de arealul general

7

3

2

1

1

3

4

0

2

4

6

8

10

12

Amfibieni Reptile

nr.

sp.

balcano-caucaziene

balcanice est-europene

sud-europene europene

Fig. 6.1.4.5.4 - Repartiţia numerică a mamiferelor în RBDD

funcţie de arealul general

4 1 1 2

holarctice

palearctice europene

atlanto-mediteraneene

circum-mediteraneene

102

6.1.4.6. Specii alohtone Până în prezent au fost identificate, în tot arealul RBDD, un număr de 75 specii

alohtone, din care 58 specii de plante vasculare, 5 specii nevertebrate şi 12 specii

vertebrate (v. Fig. 6.1.4.6.1 şi Tabelul 2).

Lista speciilor alohtone din RBDD Tabelul 2

Nr.crt Specia Originea Existenţa în RBDD Impact estimat

P L A N T E I E R B O A S E 1 Azolla caroliniana America de N. Periprava, can. Împuţita,

Furtuna, Lacul cu Coteţe Înlătură flora natantă indigenă

2 Azolla filiculoides America de N. Idem, mai rară Idem

3 Amaranthus albus America de N. Culturi, diguri - rară Nedăunătoare

4 Amaranthus blitoides America de N. Culturi Intră în competiţie cu flora indigenă

5 Amaranthus emarginatus

Tropice I.Sacalin, Sf. Gheorghe, Chilia V.-f.rară

Fără pericol

6 Amaranthus crispus Argentina în localităţi Fără pericol

7 Amaranthus deflexus America de S. în localităţi-rară Fără pericol

8 Amaranthus hybridus America de N. culturi Impact negativ asupra speciilor de cultură

9 Amaranthus powellii America de N. culturi Idem

10 Amaranthus retroflexus

America de N. culturi Idem

11 Helitropium curassavicum

America de N. Letea, Caraorman, Sulina Fără pericol

12 Chenopodium ambrosioides

America tropicală locuri ruderale Fără pericol

13 Chenopodium pumilio Australia Partizani-rară Fără pericol

14 Ambrosia coronopifolia America de N. Sfiştofca Fără pericol

15 Bidens connata America de N. Caraorman, Sireasa-rară Fără pericol

16 Bidens frondosa America de N. RBDD-frecventă ?

17 Brachyactis ciliata Asia nisipuri umede şi sărăturate-f.frecv.

Intră în competiţie cu flora indigenă

18 Conyza canadensis America de N. zone nisipoase-f.frecv. Idem

19 Galinsoga parviflora America de S. culturi Fără pericol

20 Xanthium italicum Europa de S. Zone inundabile-f.frecv. dăunătoare mai ales pt. Agricultură

21 Xanthium spinosum America de S. Zone ruderale-f.frecv. Fără pericol

22 Xanthium orientale America Chilia V., Pardina-rară Fără pericol

23 Coronopus didymus America de S. port Sulina Fără pericol

24 Diplotaxis erucoides Europa de S.V. port Sulina Fără pericol

103

25 Eruca sativa pl.de cultură mediteraneană

C.A.Rosetti Fără pericol

26 Cuscuta campestris America de N. culturi dăunătoare anumitor pl. de cultură

27 Chamaesyce maculata America de N. ruderală Fără pericol

28 Oenothera biennis America de N. culturi-sporadică Fără pericol

29 Oenothera parviflora America de N. idem-rară Idem

30 Oxalis corniculata sp.ornamentală mediteraneană

Sulina Idem

31 Veronica persica Asia de S.V. culturi Idem

32 Datura stramonium America de N. zone bogate în nitraţi (gunoaie)

Idem

33 Petunia parviflora America de N. localităţi Idem

34 Solanum retroflexum Asia de S.E. zone umede Idem

35 Acorus calamus Asia de S.E. zone umede-rară Idem

36 Cyperus odoratus ? Letea, Sulina, Sf. Gheorghe Idem

37 Hordeum jubatum America de N. şi Asia de E.

Grindul Letea, Stipoc, Periprava

?

38 Panicum capillare America de N. culturi Idem

39 Paspalum distichum Tropice Letea-f.rară Idem

40 Elodea canadensis America de N. Letea, lac Somova, ghiol Potica, Căzănel

s-a naturalizat

41 Elodea nuttallii America de N. RBDD-zone acvatice s-a naturalizat şi a înlocuit-o pr E.canadensis

42 Vallisneria spiralis Tropice RBDD-zone acvatice s-a naturalizat, fără pericol

43 Lindernia dubia America de N. Insula Sacalin-f.rară Fără pericol

44 Eclipta prostrata America tropicală Insula Sacalin-f.rară Fără pericol

P L A N T E L E M N O A S E 1 Acer negundo America de N. în jurul localit., plantaţii

forestiere Idem naturalizat

2 Alianthus altissima China localitaţi, Insula Popina Idem naturalizat

3 Amorpha fructicosa America de N. marginea canalelor, plantaţii forestiere

Idem naturalizat

4 Elaeagnus angustifolia Asia Cent. şi de V. grinduri,Insula Popina Idem naturalizat rol antierozional

5 Fraxinus pennsylvanica

America de N. zone inundabile Idem naturalizat

6 Lycium barbarum Asia de V. localităţi Idem fixează nisipurile

7 Morus alba China cultivat în localităţi Idem naturalizat

8 Robinia pseudacacia America de N. cultivat în localităţi Idem fixează nisipurile

9 Populus x canadensis Euro-americană culturi forestiere Fără pericol

10 Taxodium distichum SUA de E. Uzlina-cultivat ornamental Idem

11 Amorpha fructicosa America de N. în lungul canalelor, plantaţii de plop

Intră în competiţie cu flora indigenă

12 Phytolacca americana America de N. ChiliaV., Sf. Gheorghe Idem

M O L U Ş T E G A S T R O P O D E 1 Rapana venosa Mările Japoniei,

Coreei şi China M.Neagră se hrăneşte cu bivalve

indigene

2 Phisa acuta vest Mediterana, nord Africa

meleaua Sacalin, Gârla Turcească-frecventă

?

M O L U Ş T E B I V A L V E 1 Scapharca cornea mările Extremului

Orient M.Neagră ?

2 Anodonta woodiana Bazinul fluviului Amur

meleaua Sacalin ?

3 Mya arenaria Atlanticul de N. M.Neagră-f.frecventă înlătură bivalvele indigene

P E Ş T I 1 Cyprinus carpio RBDD-frecvent efect benefic

2 Carassius auratus gibelio

Bazinul Amur RBDD-f.frecvent efect economic benefic, ecologic negativ, naturalizat

3 Pseudorasbora parva E. Asia, bazinul Amur, Japonia

unele ferme piscicole, unele bălţi dulci (Murighiol)

răneşte speciile indigene

4 Hypophthalmychthys molitrix

Idem ferme piscicole Dunăre-rar, unele lacuri şi canale

efect economic benefic, ecologic necunoscut

5 Aristichthys nobilis Idem Idem

104

6 Ctenopharyngodon idella

Idem ferme piscicole Dunăre-rar, unele lacuri şi canale-rar

consumă intens vegetaţia acv. macrofită

7 Lepomis gibosus America de N. lacuri şi canale-rel.frecvent fără pericol naturalizat

8 Percarina demidoffi Razim-Sinoie comun necunoscut

9 Mugil soiuy M. Japoniei M.Neagra - rel. comun economic pozitiv, ecologic necunoscut

P Ă S Ă R I 1 Phasianus colchius Caucaz -Mongolia,

până la fl. Amur şi M.Japoniei

RBDD-frecvent fără pericol naturalizat

M A M I F E R E 1 Ondatra zibetica N.E. Americii de N. RBDD-frecvent distruge digurile naturalizat

2 Nyctereutes procyonoides

estul Siberiei RBDD-rel.frecvent dăunător pentru ornitofaună acvatică naturalizat

105

6.1.4.7. Specii şi subspecii noi, înregistrate în perioada actuală în RBDD

Începând din anul 1991, în teritoriul RBDD s-a înregistrat un număr de 1382 specii de plante şi animale, ca prime semnalări pentru acest teritoriu, 285 speciii noi pentru România şi 39 specii noi pentru ştiinţă. Repartizat pe principalele grupe sistematice situaţia se

prezintă ca în Tabelul 3 şi Lista cu specii noi pentru ştiinţă.

Repartiţia numerică a speciilor nou înregistrate în RBDD

pe principalele unităţi sistematice Tabelul 3

Grup investigat Număr specii noi pentru :

RBDD România ştiinţă

FLORĂ Alge planctonice 9 2 -

Macromicete 35 3 -

Licheni 91 5 -

Cormofite 150 24 2

FAUNĂ Viermi 161 46 1

Crustacee 16 - -

Arahnide 92 18 5

Doplopode 8 - -

Insecte 816 192 30

Peşti - 4 1

Amfibieni 1 - -

Mamifere 3 - -

Lista cu specii noi pentru ştiinţă

CORMOFITE 19. Homoporus sp.n.

1. Centaurea pontica 20. Lampoterma grahami sp.n.

2. Elymus pycnanthus ssp. deltaicus* 21. Tetramesa propodealis sp.n.

VIERMI 22. Invreia rufipes sp.n.

3. Proleptobchus deltaicus 23. Discodes myartsevae sp.n.

ARAHNIDE 24. Discodes psammophilus sp.n.

4. Mediopia halmiriana 25. Discodes termophilus sp.n.

5. Oppiella palustris 26. Discodes sp.n.

6. Graptoppia paradoxa 27. Chrysocharis sp.n.

7. Trachyuropoda dobrogensis 28. Sympiesis storojevae sp.n.

8. Trachyuropoda similicristiceps 29. Sympiesis sp.n.

INSECTE 30. Cirrospilus sp.n.

9. Pseudostachia sp. (Collembola) 31. Diaulinopsis deltaicus sp.n.

10. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 32. Hemiptarsenus sp.n.

11. Mesopolobus salius (Hymenoptera)

33. Pronotalia oteli

12. Spalangia sp.n. 34. Pronotalia psamophila

13. Sphegigaster curticornis 35. Diachrysia chryson deltaica

14. Panstenon sp.n. 36. Gabrius sp. (Coleoptera)

15. Dinarmus cupreus 37. Philonthus sp.

16. Gastrancirtus sp.n. 38. Xantholiunus sp.

17. Halticoptera psammophila PEŞTI 18. Homoporus deltaicus 39. Knipowitschia cameliae

NOTĂ: * Subspecie a genului Elymus identificată în RBDD.

106

De remarcat că majoritatea speciilor noi din rândul insectelor aparţin ordinului himenoptere, respectiv fam. Calcidoidae, întrucât acestea nu au fost suficient investigate în această parte a Europei.

6.1.4.8. Specii şi subspecii endemice

În tot teritoriul RBDD înregistrăm în perioada actuală de investigaţie un număr de 35

endemite (v. Fig. 6.1.4.8.1 şi Lista endemitelor).

Lista endemitelor din RBDD

ALGE 17. Homoporus deltaicus

1. Caetoceros insignis (Bacillaryoph.) 18. Homoporus sp.n.

2. Caetoceros similis solitarius 19. Lampoterma grahami sp.n.

CORMOFITE 20. Tetramesa propodealis sp.n.

3. Centaurea pontica 21. Invreia rufipes sp.n.

4. Centaurea jankae 22. Discodes myartsevae sp.n.

5. Elymus pycnanthus ssp.deltaicus * 23. Discodes psammophilus sp.n.

CRUSTACEE 24. Discodes termophilus sp.n.

6. Atheyella dentata (Decapoda) 25. Discodes sp.n.

7. Atheyella trispinosa 26. Chrysocharis sp.n.

8. Atheyella crassa 27. Sympiesis storojevae sp.n.

INSECTE 28. Sympiesis sp.n.

9. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 29. Cirrospilus sp.n.

10. Mesopolobus salius (Hymenoptera) 30. Diaulinopsis deltaicus sp.n.

11. Spalangia sp.n. 31. Hemiptarsenus sp.n.

12. Sphegigaster curticornis 32. Pronotalia oteli

13. Panstenon sp.n. 33. Pronotalia psamophila

14. Dinarmus cupreus 34. Diachrysia chryson deltaica

15. Gastrancirtus sp.n. PEŞTI 16. Halticoptera psammophila 35. Knipowitschia cameliae

NOTĂ: * Subspecie a genului Elymus identificată în RBDD.

6.1.4.9. Specii şi subspecii periclitate

Pe baza inventarului calitativ şi cantitativ al speciilor din teritoriul RBDD s-a putut

aprecia gradul de periclitare al acestora. De menţionat că în anul în curs s-a finalizat Lista Roşie pentru acest teritoriu, în care elementele necesare sunt prezentate în detaliu. Criteriile de încadrare în diferitele grade de periclitare s-au elaborat după recomandările IUCN. În Lista Roşie au fost incluse şi speciile ce nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD, dar sunt protejate pe plan european şi chiar mondial, prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn), figurând în situaţia noastră în categoria „nt” (nepericlitat).

În Fig. 6.1.4.9.1 – 6.1.4.9.8 se prezintă o analiză sintetică a diferitelor grupe sistematice, în care s-au identificat specii periclitate.

107

NOTĂ

Abrevierile pentru categoriile de periclitare :

Ex. – specii ce nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii, în zonele în care s-au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat;

Ex. ? – nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei şi deci este posibil a fi regăsită în viitor;

E – specii în pericol iminent de dispariţie, dacă factorii cauzali continuă să se menţină;

V – specii în declin numeric, care pot trece în categoria E dacă factorii cauzali nu se înlătură;

R – specii care nu fac parte din categoria E şi V dar există riscul trecerii în acestea;

I – specii Ex., E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza într-una din categorii;

? – specii neregăsite a căror prezenţă este nesigură, fiind suspectate erori de determinare;

Fig. 6.1.4.9.3 - Situaţia speciilor de moluşte dulcicole din RBDD pe categorii de periclitare

4

4

6

V

R

K

Fig. 6.1.4.9.4 - Situaţia insectelor din RBDD pe categorii de periclitare

3

3

2

1

1 Ex. ?

V

R

K

nt.

Fig. 6.1.4.9.5 - Situaţia ihtiofaunei din RBDD pe categorii de periclitare

4 2

4

12

5 11

19

Ex. ?

E.

V

R

I

K

nt.

Fig. 6.1.4.9.6 - Situaţia amfibienilor din RBDD

pe categorii de periclitare

2

8

K

nt. Fig. 6.1.4.9.7 - Situaţia reptilelor din RBDD pe categorii de periclitare

7

4

V

nt. Fig. 6.1.4.9.8 - Situaţia mamiferelor din RBDD

pe categorii de periclitare

1 1 1

15

3

6

2 Ex.

Ex. ? E.

V

R

K

nt.

108

K – speciile semnalate la ultimele evaluări, însă nu se poate indica gradul de periclitare;

nt. – speciile periclitate pe plan european, dar care în RBDD nu sunt periclitate.

6.1.4.10. Zone cu valoare ridicată a diversităţii biologice

În aprecierea valorii diversităţii biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere popularea acestora cu specii de interes ecologic deosebit (sau specii notabile), înţelegând prin aceasta în primul rând endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele vulnerabile şi rare şi, nu în ultimul rând, cele cu valoare estetică deosebită. Teritoriile investigate au fost punctate în funcţie de numărul şi cantitatea acestor specii, putându-se face astfel o departajare. Detaliile privind criteriile de acordare a punctajelor au fost prezentate de către

noi în anul 1996. Astfel s-au obţinut de la 1 la 400 de puncte (v. Fig. 6.1.4.10.1).

Fig. 6.1.4.10.1 - Situaţia zonelor investigate în RBDD, funcţie de valoarea biodiversităţii

(exclusiv ornitofauna)

Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi vertebrate, exclusiv ornitofauna) în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Săele, Sacalin-Zătoane, dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor (propus să devină zonă de protecţie integrală) etc.

Zonele cu valoare avifaunistică ridicată (colonii mono-, polispecifice şi individuale, locuri de aglomeraţie pentru hrănire şi popas, zone de cuibărit ale unor specii rare) sunt de asemenea repartizate în număr mare atât în teritorii de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Letea, Sărături-Murighiol, Caraorman, Nebunu, insula Popina, Doloşman, cât şi în afara acestora (Musura, lacul Martinica, zona lacului Dranov, nord de localitatea Sfântu Gheorghe etc.).

6.1.4.11. Identificarea problemelor privind biodiversitatea

Nr.

crt.

Denumirea

problemelor

109

1 Insuficienta cunoaştere a inventarului calitativ şi cantitativ de specii în unele unităţi sistematice:

floră:

briofite

faună:

viermi: hirudinee

moluşte terestre

arahnide: aranee

insecte:

diptere

homoptere

himenoptere: formicide

nevertebrate marine

ihtiofauna marină

mamifere marine 2

Insuficienta inventariere a speciilor în unele zone de protecţie integrală greu accesibile: Zătonul Mare, Potcoava

3 Neidentificarea unor specii semnalate anterior ce se presupune că nu au dispărut

4 Insuficienţa măsurilor de protecţie pentru speciile de plante şi animale cu valoare ecologică ridicată, în primul rând al endemitelor şi a celor periclitate critic, precum şi al speciilor protejate prin convenţii internaţionale la care România a aderat

5 Neaplicarea unui plan concret de monitorizare a diversităţii biologice

110

6.1.4.12. Propuneri de acţiuni - management şi cercetare

Nr. Obiectiv Acţiunea Priori-

tate

Rezultate scontate

1 Inventarierea genofondului sălbatic în teritoriul RBDD

Completarea inventarului cantitativ şi calitativ de specii de floră şi faună din grupele sistematice insuficient evaluate anterior

1-2-3 Completarea cunoaşterii genofondului sălbatic în RBDD, ca parte componentă a patrimoniului natural, inclusiv protecţia şi conservarea speciilor ce necesită asemenea măsuri

2 Completarea inventarului de specii în zonele strict protejate Sacalin-Zătoane (lac Zătonul Mare) şi Potcoava

1 Idem

3 Măsuri de protecţie şi conservare a speciilor notabile

Elaborarea şi aplicarea măsurilor de protecţie şi conservare in-situ şi ex-situ pentru speciile periclitate critic în toată aria RBDD

1 Salvarea de la dispariţie a speciilor de plante şi animale

4 Elaborarea şi aplicarea măsurilor de protecţie şi conservare in-situ pentru speciile endemice, vulnerabile şi rare, precum şi pentru cele protejate prin convenţii internaţionale, prin măsuri directe, inclusiv declararea unor noi zone de protecţie integrală ce deţin asemenea specii (grind Perişor, ca interes floristic şi herpetologic deosebit).

1 Stoparea declinului şi refacerea populaţiilor speciilor endemice, vulnerabile şi rare, precum şi a celor protejate prin convenţii internaţionale

5 Monitoringul genofondului sălbatic

Elaborarea şi aplicarea planului de monitoring pentru speciile notabile

1 Cunoaşterea permanentă a stării actuale a speciilor notabile, inclusiv a eficienţei măsurilor de protecţie şi conservare in-situ aplicate

6 Elaborarea şi aplicarea monitoringului pentru zonele strict protejate

1-3 Cunoaşterea permanentă a stării principalelor componente floristice şi faunistice a zonelor de protecţie integrală şi elaborarea celor mai adecvate măsuri de management pentru păstrarea integrităţii lor ecologice

6.1.5. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii Cele mai mari presiuni antropice se exercită asupra speciilor care fac obiectul valorificării comerciale. Se înscriu în această categorie speciile de peşti care fac obiectul pescuitului comercial şi în special asupra acelor specii care au valoare economică ridicată. Speciile din grupa sturionilor (morun, păstrugă, nisetru) sau speciile dulcicole de talie mare (crap, şalău, somn) sunt cele mai afectate, mai ales că activitatea de valorificare comercială legală este dublată de activitatea de braconaj destul de consistentă.

6.2. Biosecuritatea Având în vedere amploarea redusă a agriculturii din RBDD, în anul 2005, un au fost organizate şi desfăşurate acţiuni privind identificarea speciilor de plante modificate genetic şi a suprafeţelor cultivate cu astfel de specii, aceste acţiuni fiind planificate pentru anul 2006.

6.3. Starea Pădurilor

6.3.1. Fondul forestier

111

Fondul forestier din RBDD ocupa, conform vechilor planuri de de foc pentru populaţia locală. Suprafeţele rezultate urmează a fi împădurite. Trecerea fondului forestier-proprietate publică a statului, din RBDD în administrarea Direcţiei Silvice Tulcea, a presupus lansarea unui program masiv de refacere prin împăduriri, în cca. 5 ani, a tuturor suprafeţelor goale din fondul forestier, cu respectarea tehnologiei de plantare - respectiv pregătire a terenului. În concluzie, se poate afirma că starea de sănătate a pădurilor din RBDD, în anul 2005, a fost bună.

6.3.6. Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri Pădurile sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor. Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie proprie de Regia Naţională a Pădurilor - pentru lucrările de igienă şi pentru masa lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de către agenţii economici. amenajament silvic, o suprafaţă de 22.928 ha. Prin H.G. 663/20.06.2002 fondul forestier – proprietate publică a statului - de pe teritoriul RBDD, administrat de Societatea Comercială “Silvodelta” - S.A. a fost dat în administrare Regiei Naţionale a Pădurilor, Direcţia Silvică Tulcea. La data apariţiei H.G. 663/20.06.2002, conform planurilor de amenajament silvic existente la acea dată, structura fondului forestier era următoarea: Total fond forestier: 22928 ha, din care:

- păduri, total: 15763 ha, din care: - păduri naturale: 6687 ha - păduri plantate (artificiale): 9076 ha

Total fond forestier: 22928 ha, din care: - păduri foioase: 15311 ha, din care: - păduri de stejar: 416 ha - păduri răşinoase: 36 ha

Deoarece vechile planuri de amenajament silvic au expirat din anul 1997, iar situaţia evidenţiată în aceste planuri şi deci şi în H.G. 663/20.06.2002, nu mai corespundea siruaţiei existente în teren, s-a trecut la reamenajarea fondului forestier din Ocolul Silvic Tulcea. Conform Procesului verbal nr. 433/16.06.2004/ICAS Piteşti, încheiat la Conferinţa a II-a de amenajare pentru Ocolul Silvic Tulcea, în conformitate cu “Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor” s-au analizat soluţiile tehnice propuse de proiectanţi şi a rezultat o nouă structura a Ocolului Silvic Tulcea. Diferenţele privind suprafaţa fondului forestier dintre amenajarea anterioară şi actuala amenajare provin din scoaterea sau includerea unor suprafeţe în fondul forestier, schimbarea bazei cartografice, depunerilor de aluviuni, erodărilor de maluri şi omiterii de suprafeţe la amenajarea anterioară.

6.3.2. Funcţia economică a pădurilor Fondul forestier din RBDD are o funcţie mai puţin economică şi preponderent de conservare şi protecţie. Sub aspect ecologic şi economic pădurile din RBDD sunt 73% păduri cu funcţie de protecţie şi 27% sunt păduri cu funcţie de producţie. În ceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale, vânatul şi altele.

Suprafaţa totală de pădure, total: 15.311 ha, din care: Grupa I (protecţie): 7.325 ha

112

Grupa II (producţie şi protecţie): 7.986 ha În prezent economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă în RBDD. Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în această activitate se poate face prin activităţi tradiţionale ca împletiturile de răchită, cultură a cărei eficienţă a fost evidenţiată de cercetările efectuate de INCDDD Tulcea. Fondul forestier din RBDD aflat în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva are următoarea structură: Total fond forestier: 22928 ha, din care:

- păduri, total: 15.763 ha, din care: - păduri naturale: 6687 ha - păduri plantate (artificiale): 9076 ha

Structura pe specii este dominată de speciile de foioase (15.230 ha)specifice zonelor umede (salcie, plop), speciile de răşinoase ocupând 31 ha. Această structură a rezultat din noile planuri de amenajare a pădurilor din cadrul Ocolului Silvic Tulcea din care s-au scăzut suprafeţele care nu sunt pe teritoriul RBDD (trup Bididia, dealurile Mahmudiei şi zona Plopu – Dunavăţ). În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin arborete artificiale de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile braţului Sf. Gheorghe Km. 79 şi Km. 63. Foioasele sunt reprezentate în special prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, salcie albă, stejar, frasin de Pensilvania, frasin de baltă, salcâm, etc.

Tabel 6.3.2.1. Structura pădurilor din RBDD pe specii

Specia Ha %

Salcie 5.015 32

Plop ea 5.118 31

Plop indigen 1.858 11

Salcâm 952 7

Frasin 1.344 8

Specii diverse, tari 864 7

Specii diverse, moi 75 4

Tabel 6.3.2.2. Structura pădurilor din RBDD pe clase de vârstă

Clasa de vârstă

I II III IV V VI

Procent de acoperire (%) 10,7 17 15,9 8,8 17,4 30,2

6.3.3. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială. Potenţialul productiv anual este de circa 171.500 mc din care:

Produse principale: 156.900 mc Produse secundare: 4.500 mc Produse din igienizare: 9.000 mc

6.3.4. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief

113

Pe teritoriul RBDD predomină formele negative de relief, concretizate d.p.d.v. geomorfologic în depresiuni şi grinduri, a căror altitudine variază între 0-12 m (în zonele dunelor înalte de pe grindurile Letea şi Caraorman) şi în Podisul Dobrogean în jur de 60 m din limita rezervaţiei. Urmare a acestor condiţii staţionale, pădurile sunt situate în două zone fitoclimatice: zona silvostepei umede ce cuprinde arborete de luncă şi deltă fluvială, şi zone de silvostepă uscată ce cuprinde arborete de pe versanţii imediaţi din vecinătatea br. Tulcea şi în continuare pe br. Sf. Gheorghe (partea dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la Dunavăţul de Sus şi Dunavăţul de Jos, foste perdele de protecţie. Aproape 60% din păduri sunt artificiale şi 40% sunt naturale, iar din cele din ultima categorie, 24% provin din renişuri. Din pădurile naturale 16% se găsesc pe terenurile joase din delta fluvială.

6.3.5. Starea de sănătate a pădurilor Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile naturale nefavorabile. Condiţiile nefavorabile au afectat în incinta Sireasa o suprafaţă de 100 ha de foioase, faza de degradare constând în uscarea arborilor în proporţie de 40 %, fenomenul fiind cauzat, în principal, de lipsa aportului freatic. În privinţa dăunătorilor entomogeni, principalul dăunător este Lymantria dispar. Spre deosebire de anii anteriori, în anul 2002 şi 2003 nu s-au produs pagube semnificative, restrângându-se foarte mult ca areal. Începând cu anul 2004 se constată o revenire a acestui dăunător, la un prag diminuat ca periculozitate, dar care trebuie luat în calcul. În anul 2005 Lymantria dispar a afectat o suprafaţă de 850 ha, gradul de atac fiind de la foarte slab la foarte puternic. Tratamentele de combatere s-au efectuat cu Rimon, 0,2 l/ha. Alţi dăunători (Rhabdophaga saliciperda, Lyta vesicatoria, Stereonychus fraxini, Crypthorrynchus lapathi, Parectopa robiniella, Phyllodecta vulgatissima) au fost semnalaţi pe suprafeţe mici şi nu au produs pagube semnificative. În privinţa dăunătorilor fitopatogeni, s-au semnalat fenomene de uscare la ulmii din pădurea Caraorman, pe cca. 10 ha, cu intensitate puternică, cauzate de Ophiostoma ulmi. Arboretele artificiale din zonele Letea şi Caraorman sunt în zonele tampon. Alt dăunător fitopatogen semnalat în arboretele din RBDD, la clona de plop R 16, este bacteria Pseudomonas syringae care produce cancerul bacterian al plopului. Majoritatea arboretelor afectate în ceea ce priveşte starea de sănătate, au fost exploatate în cadrul produselor de igienă sau accidentale, şi valorificate ca lemn

Tabel 6.3.6.1. Evoluţia volumului de masă lemnoasă exploatat

Grupa de produse/Anul Ha

2004 2005 %

Produse principale 39,5 29,3 -35

Produse secundare 0,9 1,5 -40

Produse din igienizare 1 1 0

Produse accidentale 1,2 1,2 0

Total 42,6 33 -29

114

6.3.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire Se constată dezvoltarea vegetaţiei forestiere în mod spontan în zone situate în afara fondului forestier înregistrat. Se apreciază, astfel, o suprafaţă de circa 3000 ha acoperită cu vegetaţie forestieră în afara fondului forestier. La amenajarea din perioada 2003-2004 s-au măsurat 431,9 ha din această categorie, care urmau a se trece în fondul forestier. Se impune continuarea acţiunii de măsurare şi includere în fondul forestier a acestor suprafeţe menţionate mai sus.

6.3.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări În anul 2005 nu s-au scos suprafeţe din fondul forestier pentru alte utilizări.

6.3.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2005 Din totalul de fond forestier de 22.675 ha administrat de Regia Naţională a Pădurilor, 15.261 ha este pădure. În anul 2005 s-au împădurit 371 ha din care integral 335 ha (în valoare de 3.919.569 mii lei), 36 ha reprezentând lucrări de refacere şi completare (în valoare de 480.981 mii lei).

6.3.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului.

Tăierile ilegale de arbori Tăierile ilegale din fondul forestier naţional de pe teritoril RBDD, comparativ cu celelalte ocoale silvice din cadrul D.S. Tulcea, sunt sub intensitatea medie.

Păşunatul ilegal Zonele cele mai afectate sunt incintele forestiere Pardina, Păpădia, Rusca, Carasuhat precum şi restul fondului forestier din raza localităţilor Maliuc, Nufăru, Mahmudia, Murighiol, Pardina. Măsuri imediate de combarete a păşunatului ilegal: refacerea împrejmuirii zonelor strict protejate Letea şi Caraorman. Menţionăm că sunt în derulare acţiuni comune ale Directiei Silvice cu Direcţia Sanitară Veterinară în scopul reducerii efectelor negative produse de numărul mare de cai din zona Letea.

6.3.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse economice este o parte a mediului, silvicultura este o activitate de ecologie aplicată. Organele silvice, în colaborare cu specialiştii din cercetare elaborează norme tehnice cu caracter specific privind regenerarea pădurilor din cadrul rezervaţiei, instalarea şi menţinerea vegetaţiei forestiere, asigurarea continuităţii producţiei de masă lemnoasă, concomitent cu intensificarea funcţiilor de protecţie Instalarea şi menţinerea vegetaţiei forestiere, asigurarea producţiei de masă lemnoasă concomitent cu intensificarea funcţiilor de conservare şi protecţie sunt lucrări prevăzute prin amenajament silvic anual. Pentru arboretele artificiale din cadrul Zonei cu regim de protecţie integrală „Pădurea Caraorman”, noile planuri de amenajament silvic includ propunerea de executare a tăierilor de igienă, pe porţiuni limitate si numai după obţinerea autorizării de la organele competente. Pentru protecţia fondului silvic dar şi pentru evitarea delictelor, trebuie să se calculeze necesarul de lemn de foc şi de construcţii şi să se realizeze plantaţii speciale în apropierea satelor. Au fost deja realizate deja în RBDD două plantaţii pentru lemn pentru nevoi locale.

115

Identificarea şi reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate din fondul forestier, care nu au fost împădurite de la expirarea vechiului amenajament este alt obiectiv important pentru perioada următoare.

Pentru utilizarea durabilă a solului, executarea lucrărilor de împădurire se face numai în condiţii de umiditate normală a solului, iar combaterea insectelor dăunătoare numai cu insecticide avizate pentru utilizare în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

6.4. Mediul marin şi costier

6.4.1. Starea ecosistemului şi resurselor vii marine. Situaţia speciilor periclitate

6.4.4.1. Starea litoralului şi a zonei costiere

Indicatori ai zonei costiere

Evaluarea magnitudinii proceselor costiere (eroziune / echilibru dinamic / acreţiune) s-a făcut printr-o grupare statistică a acestora în următoarele clase de intensitate şi sens de evoluţie, cu o mărime a intervalului fiecărei clase de 5m pentru partea nordică şi de 2,5m pentru cea sudică: Ep–eroziune puternică (< -12.5m pentru nord, respectiv < -6.25m pentru sud); Em–eroziune medie (-12.5 ÷ -7.6 m / -3.76 ÷ -6.25); Es–eroziune slabă (-7.5÷ -2.6 m / -1.26 ÷ -3.75 m); Ed–echilibru dinamic (+2.5 ÷ -2.5 m / -1.25 ÷ +1.25 m); As–acreţiune slabă (+2.6 ÷ +7.5 m / +1.26 ÷ +3.75); Am-acreţiune medie (+7.6 ÷ +12.5 m / +3.76 ÷ +6.25 m); Ap-acreţiune puternică (> +12.5 m / >+6.25 m). Ponderea proceselor costiere exprimată în procente s-a calculat la numărul de măsurători efectuate, iar raportul eroziune / acreţiune, ca indicator de stare a mediului costier, a fost raportat la lungimea corespunzătoare de ţărm. In ciclul geomorfologic 2005-2006, procesele costiere de la litoralul românesc, pentru sectorul de ţărm analizat, Sulina-Vama Veche, au fost dominate de categoriile de echilibru dinamic (41%) şi eroziune (40%) faţă de cele de acreţiune (19%) (Fig. 6.4.4.1.1)

Fig. 6.4.4.1.1 Ponderea proceselor costiere în perioada 2004-2005

Sectorul de ţărm Sulina-Vama Veche

In sectorul de ţărm Sulina – Corbu, au predominant procesele de eroziune (38%) şi echilibru dinamic (36%) faţă de cele de acreţiune (26%). Raportul eroziune / acreţiune, pe lungimea ţărmului studiat de 77km, ca indicator de stare a zonei costiere, a fost de 1.46 pentru intervalul 2005-2004, faţă de acelaşi raport corespunzător intervalului anterior 2004-2001, care a fost 3.53. Ritmul anual mediu de modificare a liniei ţărmului, ca indicator de stare a zonei costiere din acest sector, a fost de -0.4m/an, cu valori determinate în intervalul -11.7m/an (P16, Casla Vadanei) şi 13.2m/an (CSA 6, Grindul Chituc). In sectorul Năvodari – Mamaia procesele costiere au fost dominate de eroziune (52%) şi echilibru dinamic (32%), cele de acreţiune fiind de numai 16%. Raportul eroziune / acreţiune raportat la lungimea acestui sector de cca 12km, ca indicator de stare a mediului, a fost, în acest sector, de 2.32 pentru intervalul 2005-2004, valoare aproape identică cu cea corespunzătoare intervalului 2004-2001, care a fost de 2.37. Ritmul mediu anual de modificare a liniei ţărmului a fost de -2.3m/an cu oscilaţii între +7.8 m/an (IRCM 6, Melody) şi -10.4 m/an (IRCM 9, Riviera). In sectorul Eforie – Vama Veche, echilibrul dinamic a fost preponderent cu 57%, urmat de procesul de eroziune de 33%, cel de acreţiune fiind de numai 10%. Ritmul de modificare a

116

liniei ţărmului, ca indicator de stare a mediului, a avut o medie de -1.9 m/an, cu variaţii între +4.8 m/an (IRCM 2 Mangalia) şi -8.6 m/an (IRCM Vama Veche). Raportul eroziune / acreţiune, pentru lungimea sectorului analizat, de cca 4.7km, ca indicator de stare a mediului, a fost de 2.89 pentru intervalul 2005-2004 şi de 1.74 pentru intervalul anterior, 2004-2001. Pe o lungime totală a ţărmului monitorizat, de 94km, pe care se află reperii bazei bornate (amplasaţi la intervale cuprinse între 100m în sud şi peste 2km în nord), procentul de eroziune afectează zona costieră pe 42% din lungimea ei, iar raportul eroziune / acreţiune, ca indicator al zonei costiere, a fost 1.61, pentru intervalul 2005-2004 şi de 3.20, pentru intervalul 2004-2001.

Nivelul mării ca indicator de stare a zonei costiere a continuat să prezinte valori foarte ridicate faţă de perioada de referinţă 1933-2004 (Fig. 6.4.4.1.2). Datorită precipitaţiilor înregistrate în 2005, debitul Dunării a fost deosebit de crescut influenţând regimul nivelului mării. Din această cauză, media anuală a anului 2005, +32,4 cm, a devenit media maximă anuală a întregii perioade de măsurători, 1933 - 2004, fiind cu 100% mai mare decât media acestui interval. Este de remarcat faptul că această creştere a nivelului nu a modificat maximele lunare multianuale, ci a fost distribuită pe toate lunile.

Fig. 6.4.4.1.2 Evoluţia nivelului mării la Constanţa în 2005

6.4.1.2. Starea ecosistemului marin In 2005, ca în 2004, s-au înregistrat aceleaşi uşoare tendinţe de îmbunătăţire a stării principalelor componente biotice ale ecosistemului marin.

Indicatori de eutrofizare Fitoplanctonul ca indicator de stare a eutrofizarii a fost reprezentat de 178 specii algale aparţinând la 7 grupe din care, dominante au fost diatomeele în proporţie de 69% din totalul speciilor, urmate în procente egale de cca 22% de dinoflagelate şi clorofite. Speciile marine şi marine–salmastricole au constituit 58% din total, alături de cca 42% speciile dulcicole şi dulcicole-salmastricole. Evoluţia multianuală a densităţii numerice şi a biomasei fitoplanctonice din apele sectorului românesc al Mării Negre s-a încadrat în tendinţa generală de scădere manifestată după perioada de eutrofizare intensă a anilor ’80. Valorile medii înregistrate la Cazino-Mamaia (staţie de referinţă pentru evoluţia în timp a fitoplanctonului) pentru densitatea numerică şi biomasa confirmă această tendinţă. Astfel, valoarea densităţii fitoplanctonice a fost de cca 6 ori mai mică decât media multianuală a perioadei 1983-1990, iar biomasa de 3,6 ori mai mică (Fig.6.4.1.2.1).

Fig. 6.4.1.2.1 Evoluţia multianuală a densităţii numerice şi a biomasei fitoplanctonului în

staţia de prelevare Cazino-Mamaia

Bio

ma

sa (g

/m3)

117

La nivelul platformei continentale româneşti până la izobata de 30m, valorile medii de densitate numerică şi biomasă ale fitoplanctonului au variat în 2005 între 223–17751mii cel·l

-1, respectiv 551,26–7389,97 mg·m

-3.

Raportul supraunitar diatomee / dinoflagelate confirmă dominanţa diatomeelor atât în structura calitativă, cât şi în cea cantitativă a fitoplantonului, principalele specii fiind Skeletonema costatum, Chaetoceros socialis, Cyclotella caspia, Cerataulina pelagica, Nitzshia delicatissima, N. tenuirostris.

Infloririle algale, ca indicator de impact al eutrofizării asupra mediului marin, s-au manifestat în 2005 la un nivel redus, atât ca număr cât şi ca număr de specii care au avut o dezvoltare importantă. Din cele şase înfloriri algale care au atins valori de peste 5 milioane cel·l

-1, patru s-au remarcat cu abundenţe de peste 10 milioane cel·l

-1 (faţă de

numai două în 2004). Speciile determinante au fost cianofitele coloniale Aphanizomenon flos-aquae (45 milioane cel·l

-1) şi Microcystis orae (aprox. 200 milioane cel·l

-1), diatomeul

Cyclotella caspia (19 milioane cel·l-1

). Fenomenul de înflorire datorat algei albastre-verzi Microcystis orae a durat aproximativ o săptamână, în zona Cazino-Mamaia, la începutul lunii septembrie, şi s-a finalizat cu mortalităţi ale faunei bentale, îndeosebi specii de peşti, din apele marine de mică adâncime din această zonă.

Biocenoza zooplanctonică a fost dominată de componenţa sa netrofică, ale cărei densităţi şi biomase au atins valori de peste 20 ori mai mari decât cele ale zooplanctonului trofic (în sezonul estival). Zooplanctonul trofic, indicator de stare a eutrofizarii apelor marine, a înregistrat valori maxime ale densităţii de 117.225 ex.m

-3 şi o biomasa de 2378,34 mg.m

-3 în luna iunie, pe

profilul Cazino Mamaia. In structura calitativă a zooplanctonului au fost identificate 30 de specii, aparţinând la 16 grupe taxonomice. Dintre speciile exotice a fost semnalat doar ctenoforul Mnemiopsis leidyi, iar dintre cele ameninţate cu dispariţia, ca în 2004, s-au întâlnit speciile Pontella mediterranea şi Centropages ponticus. Menţionăm că densităţile şi biomasele înregistrate de Centropages ponticus, în decursul ultimilor trei–patru ani, sunt comparabile cu cele înregistrate înainte de eutrofizare, ceea ce ar permite scoaterea acestei specii din categoria speciilor ameninţate. Biomasa totală a zooplanctonului trofic înregistrată în 2005 se înscrie în tendinţa evoluţiei multianuale şi sezoniere de ciclicitate a dezvoltării zooplanctonului (Fig. 6.4.1.2.2).

Fig. 6.4.1.2.2 Evoluţia multianuală şi sezonieră a biomaselor zooplanctonului trofic de la

litoralul românesc al Mării Negre, în orizontul 10-0m

0

50

100

150

200

250

300

350

400

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

mg.

m-3

Primavara Vara Tomna Zpk trofic total

118

Macroflora bentală a cuprins 33 specii: 16 Chlorophyta, 10 Rhodophyta, 5 Phaeophyta, 2 Phanerogama. Proporţia cantitativă a algelor verzi (Chlorophyta) a fost mai mare în zona Constanta-Eforie, spre sudul litoralului predominând algele roşii (Rhodophyta) (Fig. 6.4.1.2.3). Algele brune (Phaeophyta) s-au întâlnit numai în dreptul municipiului Constanţa (Punctaria) şi la Vama Veche (Cystoseira). Biomasele fitobentale realizate în 2005 s-au menţinut la aceleaşi valori medii ale anilor precedenti: Enteromorpha (13,22g/m

2 biomasa umedă), Cladophora (5,39g/m

2 b.u.),

Ceramium (18,9g/m2

b.u), Polysiphonia (12,77g/m2

b.u). Algele roşii Lomentaria (din zona Vama Veche) şi Phyllophora (din zona Constanţa) au fost regăsite. Specia exotica Desmarestia (Phaeophyta) a fost observată în mod sporadic, ca în 2004 (un tal în 2004 şi unul în 2005) şi numai în forma eşuată la mal.

Fig. 6.4.1.2.3 Proporţia cantitativă a macroalgelor la litoralul românesc al Mării Negre

In perioada de vârf a dezvoltării macroalgelor (iunie-iulie 2005), s-au format pe ţărm

depozite algale importante (15m3-350m

3 b.u.), în special în sudul litoralului, producând un

disconfort turiştilor, însă acestea indică uşoara tendinţă de refacere a ecosistemului marin după ani îndelungaţi de eutrofizare.

Zoobentosul, alt indicator de stare a eutrofizării, a înregistrat în 2005 o creştere a diversităţii în specii evidenţiat prin cele 60 specii macrozoobentale prezente în zona marină de mică şi medie adâncime (5-20m) cuprinsă între Sulina şi Vama Veche, comparativ cu cele 41-55 specii identificate în perioada 2003-2004. Această îmbogăţire calitativă este mai evidentă dacă situaţia actuală se raportează la cea a anilor ’90 când structura faunei bentale de mică adâncime cuprindea 16-28 specii (Fig. 6.4.1.2.4).

Fig. 6.4.1.2.4 Diversitatea în specii macrozoobentale în zonele de mică şi medie adâncime în

perioada 2003-2005, comparativ cu 1990-1993

In ceea ce priveşte densitatea şi biomasa speciilor macrozoobentale, în zonele de adâncime de până la 20m, din nordul (profilele Sf. Gheorghe- Portiţa), dar mai ales din sudul litoralului, s-au evidenţiat creşteri de aproximativ 29 mai mari ale valorilor medii de densitate (la Portiţa -10.625ex/m

2) şi, respectiv 9 ori ale biomasei (la Vama Veche -

8.522g/m2 ), comparativ cu 2004.

Analiza structurii pe clase de lungimi a populaţiilor de midii (Mytilus galloprovincialis), în zonele marine de până la 20m adâncime, a scos în evidenţă dominanţa exemplarelor de talie mică şi mijlocie, dar şi prezenţa exemplarelor de talie mare în sectorul nordic şi dominanţa exemplarelor de talie mijlocie şi mare în sectorul sudic, reprezentând uşoare semne ale instalării unei stări de stabilitate a ecosistemului marin. Existenţa acestor exemplare confirmă evoluţia pozitivă a moluştelor în decursul ultimilor doi ani.

119

O creştere cantitativă evidentă în 2005 a zoobentosului a fost cea înregistrată pe profilul Vama Veche, unde abundenţa numerică a speciilor a fost estimată la 60.945ex/m

2

iar biomasa s-a ridicat la 8.522g/m2, faţă de numai 941g/m

2 în anul precedent. Această

situaţie s-a datorat contribuţiei ponderale a midiilor (Mytilus galloprovincialis), care a avut şi o structură populaţională bine dezvoltată în această zonă.

Indicatori de contaminare

Fig. 6.4.1.2.5 Gradul de conformare al calităţii apelor marine de îmbăiere

cu normativele în vigoare

Încărcătura microbiologică, indicator de stare a contaminanţilor din mediul marin, în zona de îmbăiere, a fost acceptabilă în timpul sezonului estival, concentraţiile enterobacteriilor înregistrate (coliformi totali / CT, coliformi fecali / CF, streptococi fecali / SF) fluctuând în general între limitele prevăzute de normativele naţionale şi Directivele Comunităţii Europene (Fig. 6.4.1.2.5). Zonele aflate sub influenţa deversorilor de ape uzate, au prezentat ca în anii anteriori, cele mai mari valori ale indicatorilor bacterieni analizaţi (> 16 000 germeni / 100 ml). Faţă de prevederile normativelor, în unele zone de îmbăiere, s-au înregistrat uşoare depăşiri ale valorilor recomandate sau obligatorii (la cel putin 95% din probele analizate, numărul coliformilor totali să fie sub 10.000/100ml, al coliformilor fecali sub 2.000/100ml, iar al streptococilor fecali sub 100/100ml apă), astfel încât per global probe analizate, depăşirile au fost de 12% pentru CT şi CF şi 28% pentru SF. Situaţia identificată în sezonul estival 2005 este consecinţa poluării apelor marine de îmbăiere în principal prin utilizarea frecventă fără respectarea normelor igienico-sanitare de către turişti, dar şi a influenţei apelor fluviale din sectorul nordic, în condiţiile hidro-meteorologice specifice anului 2005.

6.4.1.3 Situaţia speciilor periclitate

Indicatori de biodiversitate şi habitate

CT

12%

88%

% depasiri norme% conform cu normele

CF

12%

88%

% depasiri norme% conform cu normele SF

28%

72%

% depasiri norme

% conform cu normele

120

Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, reprezentând un indicator de stare a biodiversităţii de la litoralul românesc a fost revizuită la începutul anului 2005, conform criteriilor IUCN din 2004. Ea cuprinde, ca în 2004, 209 specii, dintre care 19 macrofite (9%), 45 nevertebrate (22%), 141 peşti (67%) şi 4 mamifere marine (2%) (Fig.6.4.1.3.1).

Fig.6.4.1.3.1 Principalele grupe de specii periclitate de la litoralul românesc înscrise în Lista Roşie

In urma revizuirii categoriilor IUCN, s-a renunţat la categoria "dependenţe de conservare" (CD), speciile din această categorie fiind incluse în categoria "aproape ameninţate"(NT).

In ceea ce priveşte starea de conservare a algelor macrofite, în anul 2005, alga brună Cystoseira barbata, specie ameninţată (EN) a fost identificată în zona rezervaţiei marine Vama Veche - 2 Mai, unde deşi nu este larg răspândită, înregistrează o prezenţă constantă. După revizuirea Listei Roşii, situaţia macrofitelor se prezintă astfel: 11 specii ameninţate (EN), 2 vulnerabile (VU) şi 6 cu date insuficiente (DD) (Tab. 6.4.1.3.1)

Tabel 6.4.1.3.1 Statutul sozologic al speciilor înscrise în Lista Roşie

Grup de specii

Statutul conform categoriilor IUCN (2004)

EX EN VU NT LC DD Total

Macrofite - 11 2 - - 6 19

Nevertebrate 13 3 6 - 1 22 45

Peşti - 2 2 28 31 78 141

Mamifere - 3 - - - 1 4

Total 13 19 10 28 32 107 209

Dintre cele 45 de nevertebrate înscrise în Lista Roşie, 13 sunt considerate extincte (EX), nemaifiind întâlnite în ultimii 15 ani, 3 ameninţate (EN), 6 vulnerabile (VU), o specie cu risc redus de periclitare (LC), iar pentru 22 de specii nu există date suficiente pentru încadrarea într-una din categoriile de periclitare (DD). Cea din urmă categorie cuprinde şi patru specii de copepode calanide hiponeustonice: Anomalocera patersoni, Labidocera brunescens, Pontella mediterranea, Centropages ponticus, dintre care în 2005 au fost semnalate P. mediterranea şi C. ponticus. Pentru clarificarea stării de conservare a acestor specii sunt necesare studii mai aprofundate. Dintre speciile de nevertebrate bentale, în 2005 s-au identificat doar Caprella acanthifera şi Pilumnus hirtellus din categoria speciilor vulnerabile (VU). Incadrarea speciilor de peşti a fost modificată la începutul anului 2005; astfel, dintre cele 141 de specii evaluate conform criteriilor IUCN (2004), 2 sunt ameninţate (EN), 2 vulnerabile (VU), 28 aproape ameninţate (NT), 31 pentru care nu există motive de îngrijorare (LC), iar pentru 78 de specii nu există date suficiente (DD). Referitor la mamiferele marine, în cursul expediţiilor ştiinţifice realizate în prima parte a anului 2005, în sectorul nordic al litoralului românesc au fost observate cârduri izolate de Phocoena şi Tursiops, cu efective foarte reduse. Frecvenţa mortalităţilor înregistrate în rândul delfinilor a fost destul de ridicată, cea mai afectată fiind Phocoena phocoena, care având talia mai mică se încurcă în plasele pescăreşti.

121

Biodiversitatea şi habitatele marine de la litoralul românesc au fost caracterizate prin valorile indicatorilor decizionali specifici, care nu au suferit modificări importante faţă de anul 2004. Starea biodiversitaţii a fost definită prin numărul total de specii identificate la litoralul românesc de aproximativ 2.926 (bacterii-113, alge microfite-683, alge macrofite-138, nevertebrate-1.730, pesti-108, păsări-150 şi mamifere–4) şi 29 de specii ameninţate (EN si VU). In ceea ce priveşte diversitatea habitatelor din zona costieră, acestea au fost clasificate în patru tipuri pe coloana de apă şi opt tipuri pe substrat. Presiunea asupra biodiversităţii şi habitatelor s-a exprimat prin existenţa a 14 specii exotice, 8 specii care se exploatează în scop comercial (6 de peşti şi 2 de moluşte) şi 11 tipuri de activităţi antropice cu impact asupra stării de conservare a biodiversităţii şi habitatelor. Suprafaţa zonelor umede a fost de 586.188ha, din care 6.188ha în judeţul Constanţa. Impactul asupra biodiversităţii şi habitatelor marine a fost apreciat prin raportul dintre numărul speciilor periclitate / numărul total de specii, adică 29/2926 şi prin numărul speciilor dispărute / numărul total de specii, adică 13/2926; singura specie autoaclimatizată a fost Mugil soiuyi. Răspunsul înregistrat la nivelul mediului şi al politicilor de mediu a fost evaluat prin raportul dintre numărul speciilor protejate / numărul total de specii şi anume 12/2926 şi prin numărul ariilor protejate / lungimea totală de coastă, adică 5/254. Suprafaţa totală a ariilor protejate a fost de 12.606,98ha, din care 11.335ha arii protejate de interes ştiinţific, 1.226,98ha arii de interes ştiinţific şi zoologic, 35ha de interes zoologic şi 8ha arii de interes botanic şi zoologic. Cea mai mare arie protejată din zona costieră este Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, cu un plan propriu de management care cuprinde şi anumite cheltuieli în acest scop. După preluarea custodiei Rezervaţiei marine Vama Veche–2 Mai, INCDM a elaborat în 2005 Regulamentul de funcţionare şi planul de management care încă nu au fost aprobate. A fost elaborat de asemenea raportul de stare a mediului din rezervaţie pentru 2004. De asemenea, s-au întreprins acţiuni de conştientizare a publicului din zona şi de educaţie ecologică, fiind creată şi o pagină de internet. Din suma totală de 135.200 RON propusă pentru a fi cheltuită în 2005 pentru această rezervaţie, au fost cheltuiţi aproximativ 70.000 RON (faţă de cca 50.000 în 2004). In ceea ce priveşte resursele umane, în 2005 au activat, ca în 2004, cca 55 de specialişti.

6.4.2. Starea fondului piscicol marin

Indicatori pentru resurse marine vii In 2005, în sezonul de pescuit (martie-octombrie), la fel ca în anii precedenţi, activitatea de pescuit industrial practicată de către pescarii profesionişti s-a desfăşurat pe două categorii: pescuitul cu unelte fixe şi pescuitul cu unelte active. La aceasta se adaugă şi pescuitul artizanal la scară mică, practicat de pescarii amatori. In sectorul marin românesc au fost semnalate următoarele tendinţe în:

- Evoluţia indicatorilor de stare:

biomasa stocurilor, arată că numai şprotul a prezentat o fluctuaţie naturală, aproape normală şi un efectiv relativ bun, de 60.000 tone, mai mare decât cea din 2003 şi 2004 când a fost de 45.000 tone. La hamsie se manifestă în continuare tendinţa de redresare, iar pentru stavrid, lufar şi chefal această redresare are un ritm mai lent;

intensitatea reproducerii, arată că în perioada 1995-2005 abundenţa relativă estimată pentru ouăle de şprot s-a situat în intervalul 0,289·10

9 şi 178,651·10

9. In acelaşi

interval de timp efectivul total al larvelor de şprot s-a încadrat între 71,36·106 şi

122

24336,98·106 exemplare. Pentru ca stocul de reproducători să se poată reface, este

necesară reducerea mărimii procentuale a mortalităţii prin pescuit. De asemenea, pentru a preveni o reducere excesivă a capacităţii de reproducere a unei populaţii de peşti, se impune evitarea capturarării exemplarelor imature;

structura populaţională, indică la fel ca în anii precedenţi prezenţa în capturi a peste 25 specii de peşti, din care numai 17 specii au reprezentat obiectul pescuitului industrial. Baza capturilor a constituit-o tot speciile de talie mică (şprot, hamsie, bacaliar, guvizi şi barbun) (Fig. 6.4.2.1)

Fig. 6.4.2.1 Structura capturilor (t) pe principalele specii de peşti realizate în sectorul marin românesc în perioada 2001-2005

- Evoluţia indicatorilor de presiune:

temperatura apei mării (cf. paragraf 4.4.1) la fel ca în 2004 a favorizat apariţia în zona de activitate a talienelor a unor cârduri pescuibile de barbun, ponderea în capturi fiind asemănătoare, de 8,4%

fenomenul de înflorire şi descompunere organică a algei albastre-verzi Microcystis orae din 12/13 septembrie 2005, în apele de mică adâncime (cf. paragraf 6.4.1) a determinat reducerea conţinutului de oxigen din apă de la 7cm

3/l (concentraţie

normală) la 1,62cm3/l (fenomenul de hipoxie), care a provocat mortalitatea în masă a

speciilor bentale de peşti (în sectorul Băii Mamaia, cantitatea estimată a fost de 2-3 tone);

efortul de pescuit s-a menţinut aproape la nivelul valorilor anilor 2003 şi 2004. In pescuitul cu unelte fixe s-au utilizat 1840 ohane, 7200 setci de calcan, 300 setci de chefal, 30 taliene, 16 năvoade de plajă, 3100 paragate şi 230 setci de scrumbie, iar în pescuitul cu unelte active 8 traulere costiere operaţionale. Deşi valorile de efort oficial raportate în cei doi ani sunt apropiate, se remarcă o tendinţă de reducere a numărului de taliene în zona RBDD şi de mărirea a acestuia pe seama introducerii în pescuit a unui număr tot mai mare de setci de calcan, paragate şi "alte plase";

nivelul total al capturilor a fost de 1.940tone, din care 510tone în pescuitul cu unelte fixe şi 1.430 cu unelte active, cu 20,3% mai mari faţă de 2003 şi 5,9% comparativ cu 2004;

captura totală admisibilă (TAC), pentru principalele specii pescuibile de peşti s-a menţinut la nivelul anilor 2003-2004 (tabel 6.4.2.1). Necesitatea reactualizării anuale

123

a TAC-ului, impune continuitatea monitorizării stării resurselor pescăreşti din sectorul marin românesc.

Tabel 6.4.2.1 Valoarea TAC-ului (captura totală admisibilă) pentru principalele specii de peşti din sectorul românesc al Mării Negre

Specia TAC (tone)

2003 2004 2005

Şprot 10.000 10.000 10.000

Bacaliar 1.000 1.000 1.000

Hamsie 2.000 2.000 2.000

Stavrid 100 100 100

Rizeafcă 50 50 50

Aterină 100 100 100

Guvizi 100 100 100

Calcan 50 50 50

Rechin 50 50 50

- Evoluţia indicatorilor de impact:

procentul speciilor ale căror stocuri sunt în afara limitelor de siguranţă, a fost la fel ca în anii precedenţi de 92%. Depăşirea limitelor de siguranţă, nu se datorează numai exploatării din sectorul marin românesc, majoritatea speciilor de peşti având o distribuţie transfrontalieră , aceasta impunând un management comun;

procentul speciilor complementare din capturile româneşti, a fost de 24%, asemănător cu cel din ultimii ani;

schimbări în structura pe clase de mărimi (vârstă, lungime), la speciile de peşti întâlnite în capturi (şprot, bacaliar, hamsie, stavrid, guvizi, barbun, chefal şi lufar), nu au fost semnalate, constatându-se la hamsie, stavrid şi lufar o creştere a ponderii claselor de mărime mai mică, ceea ce semnifică o bună completare a stocurilor acestor specii.

CPUE (captura pe unitatea de efort de pescuit), înregistrată în pescuitul cu unelte fixe s-a menţinut la valori apropiate celor din 2003 şi 2004 fiind de 12,4tone/talian, respectiv 0,160tone/talian/zi, iar în pescuitul cu unelte active de 170,2tone/navă, respectiv 1,80tone/zi, 0,68tone/oră şi 0,50tone/traulare.

7. DEŞEURI. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE

7.1. Deşeuri municipale şi asimilabile

In cursul anului 2005, din datele primite la ARBDD s-au generat 748.58 tone de deşeuri,

din care aproximativ 10% reprezintă deşeuri generate de către populaţia oraşului

124

Sulina şi agenţii economici din zona urbană, iar 90% sunt deşeuri generate din restul localităţilor aflate în perimetrul rezervaţiei. Deasemenea, ţinând cont de faptul că 90% din populaţia din mediul rural nu beneficiază de servicii de colectare a deşeurilor menajere şi de faptul că în aceste zone rurale nu există servicii specializate pentru colectarea şi transportul deşeurilor menajere, la generarea deşeurilor participând activ şi turişti care vizitează Delta Dunării, se poate estima statistic cantitatea de deşeuri menajere necolectate ca fiind de circa 6 132 tone. La acest calcul s-a luat în considerare că fiecare locuitor al rezervaţiei produce circa 0,64 kg/deşeu/zi la care s-au adăugat şi turişii care au vizitat teritoriul rezervaţiei si care au folosit diferite forme de cazare desfăşurate prin activităţile de turism specializate. Cantitatea de deşeuri generate, este reprezentată de cantităţi de deşeuri necolectate, depozitate în locuri mai mult sau mai puţin amenajate pe întreg teritoriu al RBDD (Tabel 7.1.).

Tabel 7.1.1. Cantitatea de deşeuri înregistrate în 2005 în perimetrul RBDD

Specificaţie Cod deşeu Cantitate generată

to

Cantitate valorificată

to

Cantitate eliminată,

to

Rămasă în stoc

to

Rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scânduri 03 01 05 5,44 5,1 0,79 5,5

Alte baterii şi acumulatori 16 06 05 5,46 0 0 5,46

Alte deşeuri nespecificate în altă parte 02 01 99 0,265 0 0,265 0

Alte uleiuri de motor de transmisie şi ungere, uleiuri de santină 13 02 61,11 11,74 2,55 71,46

Amabalaje metalice 15 01 04 2,347 0 2,245 0,242

Ambalaje de hartie şi carton 20 01 01 9,847 1,535 3,034 16,681

Ambalaje de materiale plastice-PET 20 01 39 12,1295 4,326 5,7145 37,756

Cenuşa zburătoare de la arderea lemnului şi turbei 10 01 03 2,45 0 2,45 0

Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat fără altă specificaţie 20 00 322 0 322 0

Deşeuri de la prepararea şi procesarea cărnii, peştelui şi a altor alimente de origine animală 02 02 0,485 0 0,05 0,435

Nămoluri de spălare şi curăţare 02 02 01 1,065 1,065 0 0

Materii care nu se pretează consumului sau procesării 02 03 04 2,61 0 2,8 0,1

Deşeuri de ţesuturi animale 02 02 02 7,2 0 7,2 0,3

Deţeuri metalice (cutii conserve) 02 01 10 2 0 0 2

Deşeuri de ţesuturi vegetale 02 01 03 468 400 2 1396

Deşeuri din sticlă 20 01 02 0,478 0 0,478 0,14

Metale feroase, nespecificate în altă parte 16 01 17 1327,6 1402,5 173,7 1067

125

Deşeuri reţinute pe site 19 08 01 5,7057 1,5925 0 8,4812

Deşeuri municipale şi asimilabile cuprind totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri menajere), deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti. În anul 2005, la Sulina s-au colectat 4.834 mc deşeuri atât de la populaţie şi agenţi economici, cât şi din serviciile publice din care 478 mc reprezintă cantităţile de deşeuri stradale.

Tabel 7.1.2. Distribuţia deşeurilor menajere colectate în anul 2005

Tupuri principale de de deşeuri Cod deşeu 2003 to

2004 to

2005 to

Total 7968 9640 8051

Menajere colectate neselectiv de la populaţie, Sulina

20 03 01 2615 2954 2777

Menajere colectate neselectiv de la populaţie, rest RBDD

20 03 01 3660 4670 3220

Menajere de la agenţi economici, Sulina

20 03 01 1363 1590 1576

Menajere de la agenţi economici, rest RBDD

20 03 01 0 0 0

Din servicii municipale, total din care: 20 03 330 426 478

- deşeuri stradale 20 03 03 247 319 358

- deşeuri din pieţe 20 03 02 33 43 48

- din grădini, parcuri şi spaţii verzi 20 02 02 50 64 72

În oraşul Sulina salubrizarea este asigurată de Administraţia Serviciilor Publice Locale. Deşeurile generate sunt eliminate în prezent prin depozitare finală în depozitul din oraş, cu o suprafaţă de 1,2 ha. Depozitul este neconform, nu este autorizat din punct de vedere al protecţiei mediului, acesta urmând a fi închis în anul 2017. Colectarea şi transportul deşeurilor menajere se face cu mijloace proprii ale societăţii de salubrizare, numărul de gospodării deservite fiind de 1644 iar al locuitorilor de 3 600. Priorităţile în domeniul managementului deşeurilor menajere în cazul anului 2005, au fost modernizarea dotării serviciului de salubrizare în vederea optimizării colectării deşeurilor prin montarea containerelor tip europubelă şi a containerelor metalice, urmând a se achiziţiona o autogunoieră şi mai multe coşuri stradale precum şi amenajarea unor platforme la ghenele de gunoi, planificându-se totodată modernizarea sistemului de colectare selectivă a deşurilor reciclabile.

7.1.1. Deşeuri biodegradabile Deşeurile biodegradabile reprezintă o componentă majoră, în această categorie fiind cuprinse:

deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;

deşeuri vegetale din parcuri, grădini;

deşeuri biodegradabile din pieţe;

componenta biodegradabilă din deşeurile stradale;

nămol de la epurarea apelor uzate orăşeneşti; Teoretic, hârtia este biodegradabilă, dar din punctul de vedere al Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, hârtia face parte din materialele reciclabile şi nu va fi inclusă în

126

categoria biodegradabilelor, excepţie făcând hârtia de cea mai proastă calitate, ce nu poate fi reciclată. Soluţia de recuperare/reciclare şi de reducere a materiilor biodegradabile trimise spre depozitare finală, disponibilă pentru teritoriul rezervaţiei la acestă oră este compostarea (degradare aerobă). Pentru a se utiliza în mod eficient compostarea este necesară o colectare separată a deşeurilor organice. Colectarea separată a materiei biodegradabile poate fi realizată în toate regiunile în care populaţia locuieşte în „medii verzi”, gospodării cu grădini. Cel mai mare volum de deşeuri biodegradabile poate fi colectat în mediul rural, dar acest lucru trebuie evitat, deoarece populaţia din aceste medii practică metode ecologice de a reutiliza materiile biodegradabile în propriile gospodării.

Pentru deşeurile biodegradabile, HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, care transpune Directiva 99/31/CE, privind depozitarea deşeurilor, stipulează necesitatea scăderii cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate.

7.1.2. Valorificarea deşeurilor municipale Deşeurile generate sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice), într-o foarte mică măsură, la nivel Administraţiei Serviciilor Publice Sulina şi a Consililui Local Sf. Gheorghe. Pentru a atinge ţintele stabilite în legislaţia europeană şi naţională, sistemul pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje va cuprinde: colectarea separată, sortarea şi procesarea, reciclarea finală. Din cauza procentului scăzut de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie, componentele reciclabile din deşeurile menajere, (hârtie, carton, sticlă, materiale plastice, metale) nu se recuperează, ci se elimină prin depozitare finală împreună cu celelalte deşeuri urbane.

Prin acţiunea "Împreună pentru o Deltă curată" în cadrul unui contract de sponsorizare între ARBDD şi S.C. Henkel România s-au distribuit două prese de balotat PET-uri (Consiliul Local Sulina respectiv Administraţiei Serviciilor Publice Locale Sulina şi Consiliul Local Sf. Gheorghe cu obligaţia de a permite accesul la aceste servicii şi pentru celalte Consilii Locale din perimetrul RBDD. Acţiunea a demarat la sfarşitul lunii mai 2004 şi până în prezent s-au colectat selectiv peste 13 tone de PET-uri (Fig. 7.1.2.)

127

Fig. 7.1.2. Ambalaje de plastic colectate la Sulina şi Sf. Gheorghe

Această colectare selectivă a deşeurilor de plastic tip PET, a ambalajelor de hârtie şi carton începută la Sulina prin Administraţia Serviilor Publice Locale şi la Consiliul Local Sf. Gheorghe este îngreunată de valorificarea acestora către agenţii autorizaţi să desfăşoare activităţi de valorificare a deşeurilor recuperabile, datorită transportului foarte costistor (neexistând la ora actuală fonduri financiare), deşeurile selective fiind depozitate în incinta ASPL Sulina fiind foarte greu de valorificat, descurajând astfel extinderea colectării selective.

7.1.3. Tratarea deşeurilor municipale – Nu este cazul în RBDD

7.1.4. Incinerarea deşeurilor municipale – Nu este cazul în RBDD Deşeurile sunt substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, pe care deţinătorul le înlătură folosind diferite forme. De regulă, deşeurile reprezintă ultima etapă din ciclul de viaţă al unui produs. Una dintre cele mai acute probleme legate de protecţia mediului este reprezentată de generarea deşeurilor în cantităţi mari şi gestiunea necorespunzătoare a acestora. Gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor conduce la numeroase cazuri de contaminare a solului şi a apelor subterane şi de suprafaţă, ameninţând totodată şi sănătatea populaţiei.

7.2. Deşeuri de producţie

7.2.1. Deşeuri periculoase – Nu este cazul în RBDD

7.3. Deşeuri generate din activităţi medicale Pe teritoriul RBDD există doar o singură unitate sanitară, Centrul de Sănătate din Sulina. Centrul de Sănătate Sulina are un număr de 30 de paturi şi un număr de 23 angajaţi. Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale este în prezent reglementată de Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 219/2002 care aprobă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi Ordinul 219/2002 privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale. Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale reprezintă reglementarea modului în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină aceste deşeuri. O atenţie deosebită acordându-se deşeurilor periculoase pentru a preveni astfel contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate. În anul 2005 au rezultat 60 mc deşeuri menajere, deşeuri care au fost eliminate final pe depozitul de gunoi din Sulina. Deşeurile infecţioase, înţepătoare-tăietoare rezultate în anul 2005 au fost de 148 kg, acestea au fost colectate zilnic de către personalul auxiliar de serviciu şi incinerate în aer liber în instalaţii improvizate, neexistând un contract cu cu vre-un agent economic prestator de servicii pentru eliminarea finală în condiţii de maximă securitate pentru protecţia mediului.

7.4. Nămoluri

128

7.4.1. Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti – Nu este cazul

7.4.2. Nămoluri generate de apele uzate industriale – Nu este cazul

7.5. Depozite de deşeuri Pe teritoriul RBBD nu există depozite de deşeuri conform normelor în vigoare. Fiecare localitate din teritoriul rezervaţiei au locuri mai mult sau mai puţin amenajate pentru depozitarea deşeurilor, acestea fiind stabilite prin Planurile urbane generale ale comunei respective. Suprafaţa ocupată a locurilor amenajate pentru depozitarea necontrolată a deşeurilor pe teritoriul rezervaţiei este de 1,802 ha, inclusiv depozitul de la Sulina. Acestea sunt uneori amplasate în locuri sensibile (în apropierea locuinţelor, a apelor de suprafaţă sau subterane, a zonelor de agrement) şi nu sunt amenajate corespunzător pentru protecţia mediului, conducând la poluarea apelor şi solului din zonele respective. Depozitarea deşeurilor este necontrolată, deschisă, fără nivelare şi acoperire. Toate gropile de gunoi de pe teritoriul RBDD nu sunt autorizate din punct de vedere a mediului. În localităţile din perimetrul RBDD (comunele cu satele arondate) s-a constatat că, deşeurile sunt depozitate neselectiv, împrăştiate pe toată suprafaţa spaţiului alocat, iar deşeurile uşoare sunt răspândite prin antrenarea vântului împrăştiindu-le pe o suprafaţă apreciabilă în jurul acestora. Cantităţile de deşeuri nepericuloase se regăsesc la toate depozitele/gropile de gunoi de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, transmise de către societăţile generatoare de deşeuri în anul 2005.

Tabel 7.5.1. Deşeuri nepericuloase colectate în RBDD în 2005

Categorii de deşeuri 2003 to

2004 to

2005 to

Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor preparare şi procesarea alimentelor

629 579 481.4

Deşeuri din prelucrarea lemnului, plăcilor şi a mobilei 8 8 5.89

Deşeuri din procesele termice 1 0.55 2.45

Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi (cu excepţia uleiurilor comestibile şi a celor din capitolele 05,12 şi 19)

258 274 61

7.5.1. Depozite de deşeuri municipale Sulina Depozitul actual de deşeuri de la Sulina în suprafaţă de 1.2 ha nu este folosit corespunzător, nu se compactează şi nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute; nu există un control strict al calităţii şi cantităţii de deşeuri care intră pe depozit; nu există facilităţi pentru controlul biogazului produs; drumurile principale şi secundare pe care circulă utilajele de transportat deşeuri nu sunt întreţinute, mijloacele de transport nu sunt spălate la ieşirea din depozit; depozitul nu estet împrejmuit, nu are intrare corespunzătoare şi panouri de avertizare. Colectarea deşeurilor menajere de la populaţie şi de la agenţii economici se efectuează neselectiv, deşeurile ajung pe depozit ca atare, amestecate, astfel pierzându-se o mare parte a potenţialului lor util (hârtie, sticlă, metale, materiale plastice). de monitorizare a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor. Capacitatea actuală a depozitului oraşului Sulina este de 10.100 tone şi urmează să fie închis, conform HG nr. 349/2005, în 2017. Depozitul de gunoi al oraşului Sulina este situat în partea de est a oraşului la o distanţă de aproximativ 7 000 m de zonele locuite, distanţa până la Dunăre fiind de

129

aproximativ 400 m iar faţă de Marea Neagră de aproximativ 100 m. Depozitul de gunoi iniţial a ocupat o suprafaţă de 12.000 mp, acualmente suprafaţa este de 9.000 mp, diferenţa de 3.000 mp o reprezintă o masă de deşeuri înglobate în nisip. Depozitul de gunoi nu este îmrejmuit, depozitarea deşeurilor se face neselectiv, acestea fiind diversificate şi îmrăştiate pe toată suprafaţa ocupând o arie mult mai extinsă decât cea expusă.

7.5.2. Depozite de deşeuri industriale– Nu este cazul în RBDD

7.5.3. Impactul depozitelor de deşeuri industriale şi urbane asupra mediului

Situaţia de pe teritoriul RBDD Actualele practici de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor din mediul rural sunt necorespunzătoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu. Impactul generat de deşeurile produse şi depozitate necontrolat constă în afectarea calităţii factorilor de mediu, a solului şi subsolului prin infiltrarea levigatului. Infiltraţiile din depozitele de deşeuri afectează apele subterane şi apele de suprafaţă prin antrenarea substanţelor solubile existente în deşeuri sau provenite din procesul de descompunere a acestora, antrenarea de către curenţii de aer a deşeurilor uşoare cât şi emisia în atmosferă a gazului de fermentare rezultat din procesul de descompunere a acestora. Amplasate de cele mai multe ori în apropierea aşezărilor umane şi a resurselor de apă de suprafaţă, depozitele de deşeuri menajere poluează atât prin aspectul dezolant al zonei, mirosuri neplăcute, cât şi prin răspândirea deşeurilor uşoare prin antrenarea vântului, împrăştiindu-le pe o suprafţă apreciabilă în jurul acestora. Efectele asupra omului, sunt directe în cazul depozitării deşeurilor menajere, din cauza conţinutului mare de microorganisme printre care şi agenţii patogeni care, prin intermediul apei, aerului şi solului ajung în organismul uman. În perioada de vară, gazele nocive rezultate în urma descompunerii substanţelor organice constituie o sursă de afectare majoră pentru sănătatea omului. Riscurile majore rezultate din depozitarea necontrolată a deşeurilor, neaplicarea măsurilor de reducere a volumului acestora apar mai evident în situaţii cu precipitaţii abundente, viituri, care antrenează cantităţi de deşeuri de toate categoriile, producând poluarea apelor de suprafaţă.

7.5.4. Iniţiative adoptate pentru reducerea impactului deşeurilor asupra mediului Măsurile pentru o gestionare corespunzătoare a deşeurilor pe teritoriul RBDD trebuie să ţină cont de principalele opţiuni pentru gestionarea deşeurilor, cum sunt:

1. minimizarea/reducerea deşeurilor; 2. refolosirea, recuperarea, reciclarea deşeurilor;

Strategia naţională a deşeurilor şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor elaborate de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, ca şi toate recomandările privind gestionarea corespunzătoare a deşeurilor, conduc la opţiuni ce pot fi aplicate cu succes şi pe teritoriul rezervaţiei, şi anume compostarea. Compostarea deşeurilor menajere este o alternativă viabilă şi uşor de aplicat înglobând materialele care ridică probleme în depozitele de deşeuri cum ar fi deşeurile organice (biodegradabile), care prin transformare degajă metan ce contribuie la încălzirea globală, răspândesc mirosuri neplăcute şi acizi care devin toxici infestând terenul şi apele subterane. Compostarea elimină aceste materiale organice din depozite fiind un proces mai ieftin şi mai ecologic decât incinerarea, transformând deşeul nedorit şi dezgustător într-un produs bun pentru sol, care practic foloseşte şi nu distruge “calităţile” materiei organice conţinute în deşeuri. În acest sens toate consiliile locale de pe teritoriul RBDD au primit informaţii cu privire la realizarea şi producerea compostului încă din anul 2004.

7.6. Tendinţe privind generarea deşeurilor

7.6.1. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale

130

Prognoza de bază ia în considerare factorii de influenţă şi anume: evoluţia populaţiei; evoluţia economiei; racordare la sistemele centrale de canalizare/epurare; prognoza activităţilor de construcţii; schimbări în comportamentul consumatorilor, educaţia privind mediul înconjurător, nivelul de trai. Nu se poate face o prognoză privind generarea deşeurilor la nivel de rezervaţie, deoarece indicatorii care se i-au în calcul trebuiesc identificaţi prin analize statistice, la nivel de judeţ. Se constată totuşi o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri provenite de la populaţia ce locuieşte la oraşe, respectiv Sulina, în special la ambalajele de hârtie şi carton şi la PET-uri datorită faptului că produsele comercializate sunt ambalate/preambalate astfel. În mediul rural printr-o conştientizare insistentă a populaţei, am poatea vorbi, în perioada următoare de o reducere accentuată a deşeurilor biodegradabile, prin utilizarea tehnologiilor de preparare a compostului şi folosirea acestuia în gospodăriile proprii.

7.6.2. Prognoza privind generarea deşeurilor de producţie – Nu este cazul

7.7. Îmbunătăţirea calităţii managementului deşeurilor Depozitarea deşeurilor, pe lângă faptul că este un proces tehnologic destul de scump, mai prezintă un dezavantaj: poluează mediul. Soluţia nu constă în depozitarea acestora pe locuri virane, pe spaţiile verzi sau în parcuri, ci în colectarea selectivă şi reciclarea lor. Această metodă permite recuperarea substanţelor valoroase pentru reciclare. Depozitarea deşeurilor trebuie să se facă în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

hârtie si cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate şi propuse de către primăriile din fiecare localitate;

sticle PET si alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;

sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care se ocupă cu achiziţionarea acestora;

deşeuri fieroase (fier, tablă s.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele "REMAT";

deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.)

realizarea de către fiecare locuitor a compostului pentru îmbunătăţirea calităţii solului şi producerea de legume ecologice.

7.8. Substanţe şi preparate chimice periculoase

7.8.1. Substanţe reglementate de Protocolul de la Montreal (ODS) La nivelul Reztervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu se cunosc societăţi care folosesc în mod frecvent substanţe reglementate de protocolul de la Montreal.

7.8.2. Situaţia biocidelor (utilizare, import, export) Biocidele sunt substanţe chimice care ucid organisme vii şi se împart în patru grupe principale: dezinfectante şi produse biocide generale, conservanţi, pesticide, alte produse biocide. La nivelul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Tulcea, au fost eliberate 3 autorizaţii care folosesc substanţe chimice periculoase (grupa de toxicitate I-IV) asupra sănătăţii umane şi 2 autorizaţii pentru societăţile care desfăşoară acestă activitate sub formă de prestării servicii. Aceste substanţe sunt folosite în tratarea plantelor de cultură şi a dăunătorilor.

131

7.8.3. Evaluarea riscului utilizării substanţelor chimice periculoase asupra sănătăţii

umane şi a mediului. – Nu este cazul

7.9. Concluzii Obiective propuse de către ARBDD pentru teritoriul rezervaţiei în perioada următoare:

- continuarea conştientizării agenţilor economici, a populaţiei locale privind modul de colecatre selectivă a deşeurilor la sursă sau la punctele gospodăreşti a sticlei, hârtiei, cartonului, ambalajelor, PET-urilor, importanţa acestora în procesele de reciclare, valorificare;

- colectarea selectivă, la sursă sau la punctele gospodăreşti a materiei organice; - conformarea cu politica deşeurilor şi atingerea obiectivelor propuse prin

realizarea pe teritoriul RBDD a punctelor de colectare selectivă a deşeurilor, astfel încât prin realizarea unui transport pe apă cu o navă specială, deşeurile colectate selectiv să fie direcţionate către staţia de transfer de la Tulcea.

8. RADIOACTIVITATEA Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii (Sf.Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea

9. MEDIUL URBAN

9.3. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement

9.3.1. Parcuri În localităţile din perimetrul RBDD suprafaţa ocupată de parcuri este foarte mică. În anul 2005, suprafaţa totală a spaţiilor verzi din oraşul Sulina a fost de 4.200 mp. Primăria oraşului a alocat fonduri pentru întreţinerea corespunzătoare a acestei suprafeţe. În localitatea Sf. Gheorghe repartizarea spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement a fost organizată astfel: Parc public - 314 mp, Parc civic - 980 mp, Parc pentru copii - 420 mp, Teren pentru piaţă – 1.500 mp, Teren pentru sport – 4.100 mp

9.3.2. Scuaruri Nu este cazul

9.3.3. Dezvoltarea zonelor comerciale În cursul anului 2005 nu au fost realizate investiţii privind dezvoltarea zonelor comerciale.

9.4 Aşezările urbane

9.4.1 Reţele de alimentare cu apă. Reţele de canalizare Una din problemele acute ale locuitorilor din „Delta Dunării” este lipsa apei potabile. Soluţionarea alimentării cu apă potabilă a locuitorilor Deltei Dunării, este o problemã vitală. Folosirea apei direct din Dunăre pentru consum menajer, în condiţiile în care calitatea apei s-a deteriorat foarte mult faţă de perioada de referinţă 1950 – 1960, constituie un mare risc pentru populaţia din Delta Dunării, afectând considerabil sănătatea acesteia. Dacã pentru o parte din localităţile din Delta Dunării alimentarea cu apã potabilã a fost parţial rezolvată (reţelele de distribuţie a apei potabile nu acoperă întreaga suprafaţă a localităţii), pentru majoritatea localităţilor deltei, aceastã problemă nu este încă rezolvată. Din cele 25 localităţi din Delta Dunării, numai 9 au rezolvată parţial problema alimentării cu apã potabilă, iar pentru patru localităţi, sistemul de alimentare cu apă este început, parţial realizat şi se află în fază de execuţie, iar pentru alte localităţi există doar proiecte, la care nu s–a început execuţia, din lipsã de fonduri. Aceste localităţi sunt: Chilia Veche, Sulina, Sfântu Gheorghe, Crişan, Mila 23, Maliuc, Gorgova, Pardina, Partizani, Caraorman, iar Sfiştofca, C.A.Rosetti şi Letea sistemul de alimentare cu apă este început, parţial realizat dar nefinalizat.

Pentru alte localităţi din deltă sunt realizate proiectele de execuţie ale sistemelor de alimentare cu apã, urmând ca în funcţie de fondurile disponibile sã se înceapă realizarea acestora. Dintre aceste localităţi amintim: Ceatalchioi, Pătlăgenca, Tudor Vladimirescu,

132

Periprava. Pentru toate sistemele de alimentare cu apã din Delta Dunãrii s-a adoptat soluţia de prelevare a apei brute din surse de suprafaţă în vederea potabilizării, deoarece

în Delta Dunãrii pânza freatică se caracterizează prin existenţa unui strat acvifer freatic aflat la adâncimi sub 2 m ( 1,05 – 1,35 ) pe grinduri joase şi 1,67 m pe relieful de dune

joase, fiind influenţat de raporturile cauzale dintre nivelul hidrostatic şi fluctuaţiile nivelelor apelor Dunãrii.

142

Tabel 9.4.1. Propuneri pentru lucrări de alimentare cu apă în localităţile din RBDD

Nr. crt.

Comuna Localitatea

Proiecte propuse – Faza Caracteristici

reţea apã

Lungime prevãzutã în

proiect (Km)

Sursã

finanţare Proiecte

finalizat fãrã începerea execuţiei

Proiecte finalizate cu începerea execuţiei

Propuneri de proiecte

(prin PUG)

1 Crişan Crişan

–

Extindere reţele alimentare cu apã şi modernizare staţie de potabilizare

–

Extinderea propusã se realizeazã cu ţevi PEHD

Extindere: 6,441 Total: 11,141

Fonduri locale

2 Crişan Mila 23

–

Extindere reţele alimentare cu apã (EF)

–

Pentru reţeaua existentã şi cea propusã s–au utilizat ţevi PEHD

Existent: 2,2 Extindere: 2,5 Total: 4,7

Fonduri locale

3 Crişan Caraorman

–

Înfiinţare sistem alimentare cu apã (EN)

Pentru reţeaua propusã s–au utilizat ţevi PEHD

Total: 11 Fonduri locale

4.

Maliuc Maliuc

–

–

Reabilitare şi extindere reţele alimentare cu apã, inclusiv modernizare staţie potabilizare apã

Pentru proiectul propus se vor utiliza conducte PEHD şi sisteme moderne de potabilizare a apei

Existent: 1.25

Identificare fonduri pentru realizare

5. Maliuc Partizani

–

Execuţie staţie modularã de potabilizare a apei

Înfiinţarea reţelelor de distribuţie a apei

Pentru proiectul propus se vor utiliza conducte PEHD

Total: 3.3 Identificare fonduri pentru realizare

6. Maliuc Gorgova

– Proiectul finalizat pentru staţie modularã de potabilizare a apei şi pentru reţelele de distribuţie a apei

Extindere reţele existente de alimentare cu apã

Reţelele existente sunt realizate cu conducte PEHD

Existent: 2.96 Identificare fonduri pentru eventuale extinderi de reţea apã

143

7. Sf.Gheorghe Sf.Gheorghe

Extindere reţele alimentare cu apã

Modernizare staţie tratare apã (EN)

– Reţelele propuse se vor realiza cu conducte PEHD

Existent: 4,02 Exindere: 4,0 Total: 8,02

Identificare fonduri pentru extinderi de reţea apã

8. Sulina - Reabilitare şi extindere reţele alimentare cu apã (EF)

–

Reţelele propuse se vor realiza cu conducte PEHD

75% fonduri ale Bãncii Europene de Investiţii 25% fonduri locale

9.

Chilia –Veche Chilia –Veche

–

Extindere şi modernizare staţie de tratare a apei Extindere reţele alimentare cu apã (EF)

–

Extinderea propusã s–a realizat cu conducte PEHD


Fonduri locale

10.

Pardina Pardina

–

–

Extindere reţele alimentare cu apã, loc.Pardina

Extinderea propusã se va realiza cu conducte PEHD


Identificare fonduri pentru extinderi de reţea apã

11. C.A. Rosetti C.A. Rosetti Sfiştofca Letea

Alimentarea cu apã a Localităţilor Sfiştofca, C.A. Rosetti şi Letea (EN)

Finalizarea staţiei de potabilizare a apei şi a sistemului de alimentare. Extinderea reţelelor de distribuţie.

Staţie de potabilizare a apei şi reţele aducţiune – distribuţie cu conducte PEHD

Sfiştofca Exitent: 3,0 Propus: 12,4 Total: 15,4 C.A. Rosetti Existent: 17,736 Propus: 4,914 Total: 22,65 Letea Existent: 10,349 Propus: 5,101 Total: 15,45

Identificare fonduri pentru finalizare investiţie începutã şi pentru extindere reţea apã propusã

144

Tabel 9.4.2. Propuneri pentru lucrări de canalizare în localităţile din RBDD

Nr. crt.

Comuna Localitatea

Proiecte propuse – Faza Caracteristici reţea canalizare

menajerã

Lungime reţea canalizare prevãzutã

în proiect (PUG) (Km)

Sursã finanţare Proiect

finalizat fãrã începerea execuţiei

Proiect finalizat cu începerea execuţiei

Propuneri de proiecte (prin PUG)

1. C.A. Rosetti C.A. Rosetti Sfiştofca Letea

–

–

Reţele de canalizare menajerã şi staţii de epurare pentru localitãţile comunei, Sfiştofca, C.A. Rosetti şi Letea.

Sistem unitar de colectare şi evacuare a apelor uzate menajere

Sfiştofca: 17,0 C.A. Rosetti: 27,15 Letea: 20,35

Identificare fonduri pentru realizare investiţie propusã prin PUG

2

Crişan Crişan Mila 23 Caraorman

–

–

Reţele de canalizare menajerã şi staţii de epurare pentru localitãţile comunei: Crişan, Mila 23 şi Caraorman.

Sistem unitar de colectare şi evacuare a apelor uzate menajere .

Crişan: 12,0 Mila 23: 5,0 Caraorman: 5,0


3.

Maliuc Maliuc Gorgova Partizani

–

–

Reţele de canalizare menajerã şi staţii de epurare în localitãţile comunei Maliuc, Gorgova, Partizani.

Sistem unitar de colectare şi evacuare a apelor uzate menajere

Maliuc: 2,1 Gorgova: 3,5 Partizani: 4,0


4.

Sf. Gheorghe

–

–

Reabilitare şi extindere reţele de canalizare menajerã în localitate, inclusiv staţie de epurare’’

Soluţii moderne pentru epurare şi conducte

Extindere : 5,0 Total: 9,0

Identificare fonduri pentru realizare proiect propus

5 Sulina –

–

Reabilitare şi extindere reţele de canalizare menajerã în localitate, inclusiv staţie de epurare’’

Soluţii moderne pentru epurare şi conducte

Extindere: 4,5 Total: 10,0


145

6.

Chilia –Veche

–

–

Înfiinţare reţea de canalizare menajerã şi staţie de epurare pentru Chilia-Veche

Sistem unitar de colectare şi evacuare a apelor uzate menajere.

Total: 21,0


7

Pardina

–

–

Înfiinţare reţele de canalizare menajerã şi staţie de epurare pentru localitatea Pardina

Sistem unitar de colectare şi evacuare a apelor uzate menajere.

Total: 7,0


147

9.4.2 Dezvoltarea sistemului urban. Procesul de urbanizare În cadrul activităţilor socio-economice, care au incidenţă asupra elementelor de mediu, o componentă importantă se referă la evoluţia aşezărilor umane, care este strâns legată de evoluţia şi mişcarea populaţiei, de construirea şi utilizarea spaţiilor de locuit. Analizând situaţia solicitărilor de acorduri de mediu se constată o tendinţă de construire de case de vacanţă în diverese localităţi din perimetrul RBDD. Dezvoltarea unui sistem urban este în mod substanţial influenţată de aplicarea unui management adecvat axat pe patru ţinte principale:

- dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea accesului la această infrastructură; - asigurarea accesului la locuinţe; - protecţia mediului ambiant; - diminuarea sărăciei.

Urbanizarea, definită ca fenomen de creştere accelerată a populaţiei urbane, de apariţia de noi oraşe şi de extindere în teritoriu a celor existente presupune şi necesită dezvoltarea unor facilităţi semnificative şi din punct de vedere al sănătăţii şi igienei mediului:

- alimentarea centralizată cu apă potabilă; - racordarea la reţeaua de canalizare şi epurarea apelor uzate menajere; - colectarea organizată a deşeurilor.

9.4.3 Amenajarea teritorului În perimetrul RBDD, toate comunele au Planuri de Urbanism General (PUG) aprobate care includ obiectivele principale ale amenajării teritoriale:

- dezvoltarea economică şi socială echilibrată a comunelor şi localităţilor; - îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţii umane; - utilizarea raţională a terenului; - conservarea tradiţiilor arhitecturale şi culturale locale.

Conform datelor deţinute dintr-o analiză a evoluţiei suprafeţelor cuprinse în intravilan în perioada ultimilor 10 ani se constată o tendinţă de creştere a suprafeţei de intravilan.

9.4.4. Concentrările urbane În perimetrul RBDD sunt 25 de localităţi organizate în 7 comune (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan, C.A. Rosetti, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche) şi un oraş (Sulina) în care tăiesc peste 12.000 de locuitori.

Tabel 9.4.4.1. Localităţile din RBDD

Nr. Crt.

Municipiu Oraş Comuna

Localitate Populaţie

1 Tulcea T.Vladimirescu 383

2. Sulina Sulina 4.630

3. Ceatalchioi Ceatalchioi 718

4. Chilia-Veche Chilia-Veche 2.495

5. C.A.Rosetti C.A. Rosetti 997

6. Pardina Pardina 606

7. Crişan Crişan 1357

8. Maliuc Maliuc 1015

9. Mahmudia Băltenii de Jos 98

10. Nufăru Ilganii de Jos 88

11. Murighiol Uzlina 4

12. Sf.Gheorghe Sf. Gheorghe 880

148

9.4.5. Poluarea aerului în zona urbană Sursele de poluare atmosferică amplasate în interiorul rezervaţiei sunt de mică capacitate şi nu constituie pericole de creare a unor situaţii critice din punct de vedere al poluării mediului. Acestea sunt reprezentate de sursele de energie termică individuale aflate în dotarea caselor, caselor de vacanţă sau pensiunilor ce funcţionează în general cu combustibil lichid sau solid (biomasă). Principala sursă de poluare a aerului o constituie în continuare gazele rezultate din traficul naval şi tranzitul maritim. În anul 2005 nu s-au făcut determinări privind poluarea aerului. În anul 1999 s-au efectuat măsurători în oraşul Sulina, în două campanii (vara şi toamna) în colaborare cu APM Bacău. Măsurătorile au scos în evidenţă valori crescute peste limita CMA la indicatorul ozon, la toate măsurătorile, media pe zi fiind cuprinsă între 0,035 - 0,067 µg/mc, valoarea coeficientului sinergic (calculat în funcţie de SO2, O3, NO2) fiind cuprisă între 1,44 - 2,29 (conform STAS 12574/1987 valoarea coeficientului sinergic < 1).

9.4.6. Aglomerări urbane În perimetrul RBDD nu sunt aglomerări urbane. În jurul RBDD există un număr de localităţi rurale şi urbane (Isaccea, Babadag) şi Municipiul Tulcea însumând o populaţie de peste 150.000 locuitori.

9.4.7. Zgomot şi vibraţii în aglomerările urbane În cursul anului 2005 nu s-au înregistrat fenomene majore de poluare prin zgomot. Principala sursă a unei astfel de poluări o constituie traficul naval motorizat. Nu s-au făcut determinări privind nivelul de zgomot în RBDD.

9.5. Mediul urban - obiective şi măsuri Priorităţile administraţiilor local urbane, ale Consiliului Judeţean Tulcea şi ARBDD Tulcea sunt îndreptate în sensul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi a factorilor de mediu în arealul urban dat fiind condiţiile menţionate anterior.

9.5.1. Poluarea aerului Principalele surse de poluarea a aerului în perimetrul RBDD o constituie din exterior sursele situate pe platforma industrială a municipiului Tulcea (FERAL, ALUM, TREMAG) iar din interior, navele ce tranzitează RBDD.

9.5.2 Zgomotul Cadrul legislativ general în domeniul zgomotului este asigurat de acte normative care reglementează zgomotul ambiental şi care cuprinde dispoziţii referitoare la obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a lua măsuri specifice pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii şi la atribuţiile şi răspunderile autorităţilor privind controlul surselor de poluare şi protecţia sănătăţii populaţiei. Actele normative reglementează zgomotul ambiental în timp ce directivele din aquis-ul comunitar de mediu se referă la controlul zgomotului la sursă. Domeniul de acţiune în ceea ce priveşte zgomotul:

-zgomotul produs de nave şi ambarcaţiuni cu motor; -zgomotul produs de diverse echipamente; -zgomotul produs de aparatura electrocasnică.

149

9.5.3 Transportul Utilizarea excesivă a mijloacelor de transport naval individuale în defavoarea mijloacelor de transport în comun este una din cauzele poluării sonore precum şi o sursă majoră de emisii de poluanţi în atmosferă. Având în vedere dispoziţiile din Legea 82/1993, privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunări” în ceea ce priveşte anumite atribuţii ale ARBDD Tulcea, respectiv atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea împreună cu Ministerul Transporturilor de reguli de circulaţie şi acces pe braţele Dunării pentru bărci, şalupe, nave fluviale şi maritime s-a finalizat în cursul anului 2005 de către ARBDD Tulcea documentaţia pentru promovarea unui act normativ privind stabilirea unor reguli speciale de navigaţie pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” pe canalele şi lacurile navigabile, în vederea completării Regulamentului de navigaţie pe Dunăre. Navigaţia este o principală componentă a infrastructurii regionale, privită ca o activitate cu impact asupra ecosistemelor din Delta Dunării şi nu poate fi neglijată din programul de dezvoltare fiind necesară promovare unui sistem de reguli care să ţină cont atât de dezvoltarea regiunii dar în acelaşi timp şi de evoluţia ecosistemelor deltaice vis-a-vis de dinamica fluviului Dunărea. Această activitate constituie nu numai suportul de dezvoltare a activităţilor economice din RBDD, dar şi modalitatea populaţiei locale de a se deplasa în interiorul deltei. Pe termen lung aplicarea unui sistem managerial de reguli, precum şi o strictă supraveghere a acestora, precum şi a restricţiilor în navigaţie crează premizele menţinerii stării de funcţionalitate a ecosistemelor deltaice. Această activitate se va dezvolta în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile şi menţinerea biodiversităţii în biomul deltaic. Ministerul Transporturilor, Locuinţelor şi Turismului, prin Programul Naţional Strategic asigură fondurile necesare navigaţiei şi menţinerii rutelor navigabile. Prin implementarea Sistemului Integrat de Monitoring în RBDD, această componentă va beneficia şi de suport logistic satelitar - GPS. Regulamentul special de navigaţie pe canalele şi lacurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” va asigura respectarea măsurilor de siguranţă pentru navigaţie, mediu şi desfăşurarea unui turism civilizat.

9.5.4 Spaţiile verzi Deşi la nivel de mediu urban suprafeţele spaţiilor verzi sunt mici, această deficienţă este compensată prin întinderile mari de ape aflate în vecinătatea localităţilor din Delta Dunării (lacuri, gârle, canale, etc.) şi cele de uscat (grinduri, plaje, ostroave, etc.) ce au un imens potenţial peisagistic şi recreativ. În continuare se are în vedere mărirea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a perdelelor forestiere de protecţie.

9.5.5. Agenda Locală 21 În anul 1992, în cadrul Conferinţei de la Rio de Janeiro, 170 de state, printre care şi România, au recunoscut în mod unanim cerinţa urgentă de a adopta o strategie globală pentru secolul următor denumită Agenda 21 a cărei opţiune să fie aplicarea principiilor dezvoltării durabile. Pornind de la prevederile Conferinţei de la Rio de Janeiro, fiecare autoritate locală are obligaţia de a elabora propria Strategie Locală de Dezvoltare Durabilă. În 2005, ARBDD împreună cu Consiliul Judeţean Tulcea au elaborat un program cadru privind obiectivele conservării diversităţii biologice şi dezvoltării durabile în perimetrul RBDD. Acest program (Master Plan) se concentrează mult mai mult şi mai aproape de

150

definiţia dezvoltării: Plănuirea managementului schimbărilor la nivel local şi regional pentru accelerarea creşterii nivelului de trai şi îmbunătăţirea sistemului de exploatare a resurselor într-un mod durabil. Acesta acoperă nu numai forma fizică a dezvoltării, dar de asemenea toate celelalte elemente care au influenţă asupra oamenilor din Delta Dunării şi se cer a fi bine făcute, incluzând dezvoltarea infrastructurii ca şi dezvoltarea socială, culturală, comunitară respectând aspectele de mediu. Toate acestea sunt incluse în conceptul complex al dezvoltării durabile. Planul Master al RBDD aderă la principiile dezvoltării durabile, împreună cu definiţiile impuse de Naţiunile Unite şi acceptate de majoritatea naţiunilor guvernamentale din lumea întreagă. În câteva cuvinte, dezvoltarea durabilă este explicată astfel: „… dezvoltarea care asigură răspunsurile nevoilor prezentului fără să compromită abilitatea viitoarelor generaţii să îşi satisfacă necesarul lor” (Comisia Mondială de Dezvoltare şi Mediu, 1987). Planul Master - suport pentru dezvoltarea durabilă în RBDD a fost supus dezbaterii publice în cuprinsul său regăsindu-se obiective şi acţiuni cu termen de implementare imediată, termen scurt, mediu şi lungstructurate în următoarele categorii:

- îmbunătăţirea infrastructurii utilităţilor publice, transport si comunicaţii în vederea reducerii poluării şi izolării comunităţilor umane pentru creşterea standardelor de viaţă; - prevenirea şi reducerea efectelor catastrofelor naturale; - programul lucrărilor de reconstrucţie ecologică; - obiectivele monitoringului RBDD; - promovarea cresterii economice si a dezvoltării sociale; - ecotourismul - turismul durabil, recomandări pentru gestionare durabilă; - dezvoltarea culturală - modelul funcţional al conservării valorilor etno-culturale; - navigaţia în Delta Dunării-legislaţia si controlul navigaţiei; - învăţământ, sănătatea umană; - folosirea energiilor neconvenţionale.

10. PRESIUNI ASUPRA MEDIULUI

10.1. Agricultura

10.1.1. Interacţiunea agriculturii cu mediul Agricultura, este o activitate complexă cu acţiune directă asupra mediului; este o activitate care presupune introducerea în mediu a multor substanţe care pot afecta atât ecosistemul antropic unde se desfăşoară activitatea cât şi ecosistemele adiacente. Ecosistemele agricole din RBDD însumează o suprafaţă de 61.453 ha, reprezentând 12,9% din teritoriul acesteia. Aceste ecosisteme sunt concentrate în zona economică a deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic. Agroecosistemele din delta maritimă sunt reduse ca suprafaţă dar şi ca potenţial agroproductiv.

151

Ca structură de folosinţă a terenurilor agricole, cea mai mare pondere o are terenul arabil (63%), urmat de pajişti naturale (36,7%). Viile şi livezile ocupă suprafeţe nesemnificative pe loturile private ale locuitorilor. În economia agricolă a RBDD o caracteristică a terenurilor agricole, care determină modul lor de folosinţă şi care a influenţat în mare măsură activităţile tradiţionale ale locuitorilor este aceea că ele se găsesc în proporţie de peste 64% în incinte îndiguite şi desecate (poldere), iar restul, preponderent pajişti naturale sunt situate pe grindurile continentale (circa 2.560 ha), grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare, grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic, în regim liber de inundaţie. Pe teritoriul RBDD agricultura se desfăşoară în sistem privat şi cuprinde două activităţi majore: cultivarea cerealelor şi a altor plante şi creşterea animalelor. Activitatea agricolă se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar de sub ape. În condiţiile unui management bun, ecosistemele agricole din delta fluviatilă pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase, porumb, legume, cartofi, soia şi plante furajere. Structura de culturi însămânţate în anul 2005, respectă în mare parte recomandările şi a asigurat posibilitatea aplicării unei rotaţii bune a culturilor.

În anul 2005 a fost cultivată o suprafaţă de 20.541 ha având o structură diversă de culturi:

- cereale păioase 9.939 ha (48,4%); - porumb 2.871 ha (14,0%); - floarea soarelui 3.099 ha (15,1%) - plante leguminoase (soia, fasole, mazăre) 341 ha (1,7%); - alte culturi (rapiţă, canepa, şofrănel, legume, cartofi) 2.111 ha (10,3%) - plante de nutreţ 2.180 ha (10,6%) - din care 1.530 ha lucernă.

Fig. 10.1.1. Structura culturilor de câmp din RBDD, în anul 2005

În vederea prevenirii poluării solului se urmăreşte ca utilizatorii terenurilor agricole să respecte o serie de reglemetări specifice:

- Respectarea tehnologiilor nepoluante de cultură, elaborate şi omologate pentru condiţiile din Delta Dunării.

- Combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor numai prin utilzarea substanţelor fito-farmaceutice şi erbicide nepoluante, avizate pentru utilizare de către ARBDD.

cereale paioase

porumb

floarea soarelui

plante leguminoase(soia,

fasole, mazare)

alte culturi(rapita, canepa,

sofranel, legume, cartofi)

plante de nutret

152

Reducerea efectelor secetei şi combaterea deşertificării Delta Dunării este una din zonele cele mai secetoase ale ţării, zona oraşului Sulina fiind reprezentativă din acest punct de vedere cu precipitaţii anuale de circa 350 mm. Protecţia ecosistemelor, în special a agroecosistemelor (cele mai afectate), împotriva fenomenului de secetă, poate fi realizată numai prin aplicarea unor măsuri complexe. Rezultatele obţinute în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea într-o perioadă de circa 20 ani (1974-1995), au fundamentat elaborarea unui complex de măsuri pentru atenuarea efectelor secetei şi prevenirea deşertificării, program structurat pe două categorii de măsuri:

Măsuri ce pot fi aplicate fără angajarea de fonduri suplimentare, faţă de cele angajate în activitatea curentă de producţie: sistemul de lucrare al solului, structuri de culturi adecvate condiţiilor pedoclimatice, cultivare de soiuri şi hibrizi rezistenţi la secetă, cultivarea de plante ce acoperă bine terenul şi o perioadă lungă de timp (lucernă, ierburi, mulcirea terenului prin tocarea şi împrăştierea producţiei secundare).

Măsuri care necesită fonduri pentru realizarea unor lucrări speciale: introducerea irigaţiilor, realizarea de perdele de protecţie a solului şi culturilor.

În Delta Dunării nu sunt sisteme de irigaţie în funcţiune - sistemul din incinta agricolă Pardina fiind dezafectat. În anul 2005 nu s-au raportat suprafeţe de cultură irigate.

Îngrăşăminte În Delta Dunării au fost folosite în anul 2005 pentru fertilizare numai îngrăşăminte organice şi foliare, care nu au afectat starea de mediu.

Tabel 10.1.2. Utilizarea îngrăşămintelor în perimetrul RBDD în 2005

Nr.

Crt. Tip îngrăşământ

Suprafaţa

fertilizatã (ha)

Cantitate

(t/an)

% din

suprafaţa

arabilã*

1. Organice 235 1.215 0,6

2. Amendamente 0 0 0

3. Chimice total - azotoase - fosfatice - potasice - complexe

1.020 1.020

- - -

350 350

- - -

2,6 2,6

- - -

Produse fitosanitare Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt avizate pentru utilizare numai produse ce în urma testelor efectuate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi nepoluante şi care nu au impact negativ asupra ecosistemelor.

Tabel 10.1.3. Tratamente de protecţie a culturilor în RBDD în 2005 Nr.

crt. Tip produs

Suprafaţa

(ha) Cantitate (kg/an) Observaţii

1. Erbicide 4.551 2.678 Autorizate de ARBDD

153

2. Fungicide - -

3. Insecticide şi acaricide 1.373 340 Autorizate de ARBDD

Soluri afectate de reziduuri zootehnice Nu este cazul.

Irigaţii Suprafeţele irigate sunt mici, fără influenţă negativă asupra solului.

10.1.1.1. Evoluţia utilizării solului în agricultură Din suprafaţa totală de 38.797 ha de teren arabil cuprinsă în RBDD, în anul 2005 au fost cultivate 20.541 ha (53%). Suprafeţele necultivate nu au fost cultivate din motive preponderent financiare, şi parţial datorită nivelului ridicat al apelor din primăvara anului 2005.

10.1.1.2. Evoluţia terenurilor arabile retrase din circuitul agricol În anul 2005 nu s-au scos din circuitul agricol suprafeţe de teren arabil.

10.1.1.3. Evoluţia suprafeţelor împădurite. Din totalul de fond forestier de 22.650 ha administrat de Regia Naţională a Pădurilor, 15.261 ha este pădure. În anul 2005 s-au împădurit 371 ha din care integral 335 ha.

Tabel 10.1.4. Evoluţia suprafeţelor împădurite în RBDD

Acţiunea/Anul Ha Mii lei

2004 2005 % 2004 2005

Împăduriri integrale

262 335 +22 12.706.229 3.919.569

Completări şi refaceri

22 36 +39 279.259 480.981

Total 284 371 +23,5 12.985.488 4.400.550

10.1.1.4. Evoluţia şeptelului

Situaţia efectivelor de animale în anul 2005, comparativ cu anii anteriori se prezintă astfel:

Tabel 10.1.5. Evoluţia efectivului de animale în RBDD

Nr.

crt. Categorii de animale

Efective (nr. de capete)

Evoluţie

2005 faţă

de 2004

%

2001 2002 2003 2004 2005

1. Bovine total 13455 13770 14.233 12.418 13.131 +6

2. Vaci lapte 4930 4747

3. Alte bovine (bubaline) 8525 9023

4. Ovine total 86389 95254 104.848 86.241 102.587 +19

5. Caprine

6. Porcine 8059 10338 13.424 16.136 16.053 -0,5

7. Păsări total 247687 274150 270.114 306.870

293.691 -4

8. Găini ouătoare 159929 187467

9. Cabaline 3839 4154 4.924 4.948 5.236 +6

10. Animale blanã

154

Aceste efective de animale sunt cele existente în comunele ce au teritoriul administrativ cuprins în totalitate în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - comunele Ceatalchioi, Chilia Veche, Crişan, C.A. Rosetti, Maliuc, Pardina, Sfântu Gheorghe şi oraşul Sulina.

Datele prezentate evidenţiază că în anul 2005 au scăzut efectivele de porcine şi păsări şi au crescut efectivele de ovine, bovine şi cabaline.

10.1.1.5. Agricultura ecologică Sistemul de agricultură practicat până nu demult a asigurat obţinerea de producţii agricole ce au rezolvat problema hranei populaţiei, cât şi livrarea unor cantităţi de produse, dar a adus şi prejudicii mediului şi solului în incintele îndiguite şi cultivate (distrugerea florei, distrugerea pădurilor şi a zonelor acoperite cu stuf, transformarea incintelor în ogoare întinse deschise vânturilor uscate vara şi viscolelor iarna, eroziunea eoliană a solului, poluare solurilor, scăderea fertilităţii). Rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul INCDD asigură încă de acum soluţii proprii agriculturii durabile, care aplicate permit să se asigure condiţii pentru ca în viitor să se aplice integral principiile acestui concept.

Soluţiile cocretizate care parţial se aplică, dar care ar trebui aplicate pe toate suprafeţele ce se cultivă sunt:

- rotaţia culturilor care elimină problemele legate de boli, dăunători, buruieni şi contribuie la menţinerea fertilităţii solului; - metode de combatere integrală a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor cu utilizarea unor cantităţi mici de substanţe chimice nepoluante şi biodegradabile; - culturi cu soiuri şi hibrizi de plante adaptate condiţiilor pedologice din RBDD; - tehnologii nepoluante de cultură; - executarea lucrărilor în perioadele optime şi cu respectarea normelor tehnice funcţie de tipul de sol şi de cultură; - măsuri agro-fitotehnice pentru refacerea potenţialului de producţie al solurilor organice degradate prin ardere.

Producţia agricolă în viitor trebuie orientată pentru extinderea a două preocupări cu multiple avantaje: nepoluante şi eficiente economic. Rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul INCDD asigură încă de acum soluţii proprii agriculturii durabile, care aplicate permit să se asigure condiţii pentru ca în viitor să se aplice integral principiile acestui concept.

10.1.3. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului Ca orice activitate umană activităţile agricole au produs şi produc modificări în ecosisteme, cele mai evidente fiind în incintele îndiguite şi desecate. Cel mai puternic impact antropic este reducerea conţinutului de materie organică din sol, mai ales în zonele de turbă unde destufizarea s-a făcut prin arderea stufului. Fenomenul de salinizare specific unor soluri ca cele din deltă, nu se face simţit decât pe suprafeţe mici şi pe ansamblu nu se pune problema creşterii conţinutului de săruri datorită supradesecării incintelor. Poluarea directă, determinată de prezenţa rezidurilor de pesticide organo – clorurate în sol este diferită de la o incintă la alta, în funcţie de când se cultivă terenul repectiv. Condiţiile climatice excesiv de secetoase şi nefinalizarea investiţiilor pentru introducerea irigaţiilor au efecte nefavorabile în ceea ce priveşte evoluţia solurilor, dar fac ca şi recoltele la majoritatea culturilor să fie mici şi inconstante, departe de capacitatea reală a fertilităţii solurilor.

155

Creşterea animalelor se face în sistem extensiv, taurinele şi ovinele fiind ţinute aproape întregul an pe păşuni, în totală neconcordanţă cu resursele de bază furajeră. Păşunile naturale deşi au o pondere însemnată în structura terenului agricol ele sunt de mică productivitate, unele inundabile, altele salinizate şi nu asigură decât un procent relativ mic din necesarul de masă verde pentru efectivele de taurine, ovine şi cabaline existente. De aceea presiunea de păşunat este mare, iar în unele zone populaţia îşi dispută zonele de păşunat sau solicită păşuni în zonele cu protecţie integrală.

10.1.4. Utilizarea durabilă a solului Utilizarea durabilă a solului constituie o preocupare permanentă pentru ARBDD, solicitând celor care utilizează resursele de sol din RBDD să aplice recomandările elaborate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea pentru diferite activităţi desfăşurate în RBDD:

Agricultură. Realizarea unor structuri de culturi ce permit rotaţii încadrate în asolamente specifice, respectarea de tehnologii nepoluante pentru cultura plantelor, utilizarea de substanţe fitofarmaceutice şi erbicide nepoluante, avizate pentru folosire în RBDD, în combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din culturi, repartizarea animalelor la păşunat funcţie de capacitatea de suport a pajiştilor.

Piscicultură. Inundarea eleşteelor folosite pentru piscicultură la cotele stabilite prin tehnologii, menţinerea pe uscat şi cultivarea o perioadă de 4 – 5 ani a o parte din eleşteele cu soluri compactate, menţinerea pe uscat a unor eleştee abandonate şi îmlăştinite, trecerea în regim liber de inundaţie a unor eleştee amenajate pe soluri cu conţinut ridicat de sulfuri şi materie organică.

Silvicultură. Executarea lucrărilor de împădurire numai în condiţii de umiditate normală a solului, combaterea insectelor dăunătoare numai cu insecticide avizate pentru utilizare în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Stuf. Recoltarea şi transportul stufului numai în perioade de îngheţ, când solul nu este în pericol ridicat de degradare prin treceri repetate cu utilajele utilizate.

10.2. Industria Majoritatea unităţilor industriale sunt concentrate în localităţile urbane din zona limitrofă a deltei propriu-zise. În perimetrul RBDD există şi unităţi de industrializare a peştelui care absorb un procent deloc neglijabil din populaţia Deltei Dunării sau localităţile periferice RBDD, amplasate astfel:

Fabrica de semiconserve peşte (SC ECOFISH SRL) Jurilovca în cadrul căreia se desfăşoară activităţile de prelucrare a peştelui şi a produselor din peşte, respectiv fabricarea semiconservelor. Fabrica are o capacitate de 400 tone produs finit/an, produsele fiind distribuite atât pe piaţă internă cât şi la export.

Fabrica de conserve din peşte (SC DANUBIU RO 2002), Jurilovca, desfăşoară activităţi de prelucrare a peştelui şi a produselor din peşte, respectiv fabricarea conservelor. Fabrica are o capacitate de 800 tone produs finit/an, produsele fiind distribuite atât pe piaţă internă cât şi la export. Fabrica asigură locuri de muncă pentru locuitorii din Jurilovca, Ceamurlia, Babadag, Baia, Sălcioara, etc.

În curs de autorizare se află Fabrica de făină peşte Jurilovca (SC PISCICOLA TOUR SRL).

Atelier semiconserve peşte (SC SIAV SRL) Sulina, în cadrul căruia se desfăşoară activităţi ce au ca scop final obţinerea peştelui marinat, afumat şi refrigerat.

156

Pentru diminuarea impactul asupra mediului unităţile de producţie, încă din faza de proiectare şi-au luat măsurile necesare pentru epurarea apelor uzate şi pentru o gestionare ecologică a deşeurilor. Astfel industria se dezvoltă pe baza exploatării şi valorificării resurselor proprii, în primul rând a resurselor piscicole, agricole (legumicole, cerealiere, animaliere etc.), stuficole, a minereurilor nemetalifere şi a materialelor de construcţii. Între resursele specifice, peştele şi stuful prezintă cea mai mare însemnătate, atât pe plan local pentru economia arealului deltaic, cât şi în funcţionarea unor ramuri industriale de interes naţional. Acestor resurse li se alătură, în proporţii mai mici, lemnul de esenţe moi (salcie şi plop), resurse agricole, vânatul, precum şi particularităţile peisagistice ca mijloc de punere în valoare prin turism. Amplasarea unităţilor cu activitate industrială este strâns legată şi condiţionată de existenţa resurselor de sol şi subsol ce constituie materia primă pentru ramurile industriale respective, ca şi de căile de transport (fluviale, maritime, terestre), de potenţialul uman al regiunii, gradul de urbanizare şi, nu în ultimul rând, de tradiţia meşteşugărească. În perimetrul RBDD funcţionează câteva unităţi economice ce reprezintă industria alimentară: ateliere de reparaţii, puncte de colectare peşte, fabrici de prelucrare peşte conserve şi semiconserve la Crişan şi Jurilovca.

Resursele de subsol. Pe teritoriul deltei propriu-zise, acestea sunt, până în prezent, limitate la nisipurile din grindurile fluvio-marine şi la cele din cordoanele litorale. Nisipurile din grindurile fluvio-marine au constituit obiect de exploatare, cele din grindul Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % SiO) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei - ambalaj şi în procesul tehnlogic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. Momentul decembrie 1989 a determinat stoparea şi abandonarea tuturor instalaţiilor care, în prezent, nu se integrează în peisajul deltei. Nisipurile din cordoanele litorale. Cercetările geologice au evidenţiat prezenţa, în procente modeste, a mineralelor grele în cordonul Cardon – Sfiştofca şi, cu deosebire, în grindul Chituc.

Importanţa resurselor naturale ca mijloace de subzistenţă ale populaţiei locale În satele din Delta Dunării, locuitorii se bazează pe resursele naturale de peşte, terenuri de păşunat, terenuri agricole, stuf, pentru desfăşurarea unor activităţi tradiţionale, care le asigură subzistenţa: pescuit, creşterea animalelor, agricultura, recoltarea stufului. Activităţile din exploatarea resurselor naturale le aduc un venit în gospodărie, în măsuri variabile de la o gospodărie la alta, şi de la un sat la altul (in funcţie de situarea fizico-geografică a localităţii). Un număr mic de locuitori din populaţia activă deţine locuri de muncă constante: personalul din cadrul primăriilor, personalul şcolilor, cel de la poliţia locala, precum şi întreprinzătorii particulari din domeniul comerţului (deţinătorii de magazine mici). Aceste locuri de muncă aduc un venit financiar stabil sub formă de salariu/profit. În satele mărginaşe din Delta Dunării (Chilia Veche, Dunavăţ, Mahmudia, Murighiol, Nufăru, Beştepe, Ceatalchioi, Pardina) locuitorii depind atât de pescuit cât şi de agricultură. Amenajările agricole sunt utilizate pentru agricultură, atât de către localnici, care folosesc loturi mici, pentru subzistenţă, dar mai ales de către firmele concesionare, pentru obţinere de profit. În câteva sate din interiorul deltei, precum Mila 23, Crişan, Sfântu Gheorghe, principalul venit este obţinut din pescuit, dată fiind lipsa terenurilor agricole. În aceste localităţi agricultura se practică doar pe loturi mici în grădinile gospodăriilor.

157

Locuitorii satelor din RBDD au dreptul sa pescuiască 3 kg de peşte pe zi/familie. În acest scop ARBDD a eliberat un număr de 1.934 de licenţe de pescuit comercial şi 3.465 de permise de pescuit familial pentru toate localităţile din perimetrul RBDD. Turismul este o sursă de venit în special pentru locuitorii din Crişan, Mila 23, Sfântu Gheorghe, datorită conditiilor fizico-geografice favorabile. Sătenii care deţin pensiuni turistice, au anumite facilităţi fiscale sub formă de scutiri.

Beneficiile pentru gospodăriile locale din exploatarea resurselor naturale Gospodăriile locale beneficiază din exploatarea resurselor naturale din deltă în sensul subzistenţei localnicilor. Exploatarea resurselor naturale este reglementată de legi şi norme de aplicare a acestora, de către instituţii locale, judeţene şi naţionale. Localnicii folosesc cota de peşte pentru consum propriu, precum şi pentru asigurarea meselor pentru turişti; cota de stuf este utilizată pentru construcţii în gospodării, pentru garduri, acoperişuri şi anexe gospodăreşti. Terenurile de păşunat sau terenurile agricole (agricultura - acolo unde este cazul, precum în Chilia Veche, C.A. Rosetti sau în satele mărginaşe Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării) sunt folosite pentru creşterea animalelor şi agricultură. În satele fără terenuri agricole, (precum Mila 23, Crişan, Sfântu Gheorghe), localnicii folosesc terenul din gospodărie pentru grădinărit. Produsele obţinute nu sunt suficiente, însă contribuie la rezilienţa gospodăriei.

Sectoarele cheie ale economiei

Pescuitul şi piscicultura Resursele pescăreşti de apă dulce sunt reprezentate prin cele 160.000 ha ape interioare din spaţiul geografic al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, din care cca. 110.000 ha ape permanente iar diferenţa variază în funcţie de regimul hidrologic şi influenţează nivelul resursei. Resursele pescăreşti marine sunt în apele litorale ale Mării Negre de cca 140.000 ha cuprinse în interiorul rezervaţiei, nivelul acestor resurse depinzând de intensitatea migraţiilor spre ţărm a speciilor de interes pentru economie. Resursa de peşti marini migratori este prezentă în interiorul rezervaţiei temporar şi sezonier în apropierea gurilor Dunării şi pe braţele principale pe care se deplasează spre sectoarele de reproducere aflate în amonte de deltă. Amenajările piscicole însumează 39.567 000 ha şi sunt utilizate pentru creşterea puietului şi a peştelui pentru consum din specii de cultură cu potenţial ridicat de valorificare a hranei naturale şi artificiale. Majoritatea acestor amenajări sunt abandonate sau în declin.

Pescuitul, ca activitate economică tradiţională cuprinde pescuitul peştilor de apă

dulce (a. delta; b. Razim-Sinoie; c. Dunăre), pescuitul peştilor migratori (a. scrumbie;

b. sturioni) şi pescuitul peştilor marini din zona litorală.

Pescuitul peştilor de apă dulce, înregistrează un declin evident în ultimii ani comparativ cu perioadele anterioare, ca urmare a influenţei negative a unui complex de factori incluzând şi factorii de mediu (poluare, modificarea regimului hidrologic, etc.) dar şi supraexploatarea acestor resurse. Dinamica populaţiilor era direct influenţată de factorii naturali, dintre care factorul hidrologic era cel mai important: mărimea capturilor în deltă era direct proporţională cu mărimea şi durata viiturilor Dunării, de care depindea mărimea suprafeţei de creştere şi productivitatea. Confom evaluărilor, cantităţile reale pescuite în 1996 – 2003 sunt de 6.000 – 7.000 tone, care includ consumul populaţiei locale, pescuitul sportiv, braconajul.

158

Creşterea poluării Dunării cu azot şi fosfor la sfârşitul anilor 1970 şi, îndeosebi, după anul 1980 a determinat eutrofizarea apelor şi modificarea structurii comunităţilor de peşti, în care domină carasul, plătica şi babuşca.

Pescuitul peştilor marini, înregistrează deasemeneia un declin evident acesta fiind în funcţie şi de distanţa zonelor de aglomerare a şprotului.

Pescuitul peştilor migratori se bazează pe scrumbia de Dunăre şi pe trei specii de sturioni, care migrează din Marea Neagră în Dunăre, spre zonele de reproducere.

Pentru Scrumbia de Dunăre sectorul de reproducere cel mai intens este între Călăraşi şi Olteniţa (Km 370 – 442). Capturile de scrumbie înregistrează o evoluţie ciclică a intensităţii migraţiei, ciclurile minimelor şi maximelor având loc la 10 – 11 ani. În perioada 1960 – 1994, cantităţile pescuite au evoluat între minima de 200 tone/an şi maxima de 2 400 tone/an.

Sturionii înregistrează un declin continuu în ultimii 30 de ani, cantităţile pescuite scăzând de la cca 300 tone (1960) la cca 6 tone (1994), declinul fiind mai pronunţat la speciile de morun şi nisetru, şi mai puţin la specia păstrugă. După anul 1994, cantitatea pescuită de sturioni a început să crească treptat, ajungând ca în anul 2003 sa atingă 19 tone. Aceasta se datorează, în mare parte, reducerii pieţei negre. Calea de migraţie a sturionilor a fost întreruptă de construirea barajelor de la Porţile de Fier (în anul 1970) şi Ostrovul Mare la Km 863,5 (în anul 1984). Cantităţile de puiet de sturioni din toate cele trei specii care se deplasează spre mare, dovedesc că sturionii se reproduc şi în aval de barajele construite. Suprapescuitul sturionilor pare să fie un factor important care a determinat starea actuală a populaţiilor acestor specii valoroase. Principalele areale de pescuit sturioni sunt la sudul gurilor de vărsare Sulina şi Sfântu Gheorghe, şi pe Dunăre în toate cele 4 ţări riverane (Km 95 – 162; Km 170 – 252; Km 490; Km 740; Km 845 – 860).

Piscicultura este o activitate economică constând în creşterea peştelui de cultură în bazine amenajate. Din suprafaţa totală amenajată de bazine piscicole din RBDD, 50 % a fost destinată creşterii în sistem furajat cu ciclu de creştere de 2 ani, iar restul în regim nefurajat cu ciclu de creştere de 3 ani. În crescătorii se cresc, de regulă, speciile: Cyprinus carpio (crap), Ctenopharyngodon idella (cosaş), Hypophathalmichthys molitrix (sânger), Aristichthys nobilis (novac). Cele 3 specii chinezeşti au avut o proporţie de 29% în perioada 1969 – 1974, 40 % după 1989 şi peste 50 % după 1989. Producţiile totale obţinute în amenajările piscicole nu au crescut proporţional cu suprafaţa amenajată. Este important de menţionat că deşi suprafaţa şi producţiile totale au crescut, producţia marfă livrată la piaţă a rămas, în general, la acelaşi nivel de 4.000 – 5.000 tone/an. Cele mai mari cantităţi livrate la piaţă, respectiv 6 000 tone/an s-au înregistrat în anii 1976 – 1977. Este cunoscut faptul că activitatea de piscicultură a fost, întotdeauna, susţinută de stat prin subvenţii, înregistrând în fiecare an pierderi. Astfel, este semnificativ faptul că în perioada 1970 – 1974 pierderile au reprezentat jumătate din profitul planificat. După anul 1990, activitatea de piscicultură s-a redus cu cca 70 – 75 % în suprafaţă. În prezent, piscicultura din RBDD se bazează în mare măsură pe creşterea peştelui în regim extensiv, fără furaje şi fără îngrăşăminte, pe suprafeţe ce reprezintă procente reduse din suprafaţa totală amenjată (sub 25%)

Plantele melifere şi medicinale, ciupercile comestibile.

Plantele melifere. Delta Dunării este folosită de crescătorii de albine an de an, datorită compoziţiei floristice complexe, obţinându-se o miere „polifloră”. Datorită perioadei mai mare de timp, în care plantele înfloresc, nu necesită manipulări şi deplasări la intervale scurte, unde apicultorii au cele mai mari pierderi.

159

Baza meliferă din Delta Dunării trebuie valorificată în totalitate, deoarece această resursă asigură permanent cules de calitate şi în cantităţi întotdeauna sigure, faţă de alte culesuri din aceeaşi perioadă de timp practicate în alte zone. În funcţie de compoziţia florei melifere şi de suprafaţa ocupată s-a făcut şi o estimare a producţiei de miere (kg/ha), astfel: păduri de salcie (20 kg/ha), pajişti naturale (50 kg/ha), mană de stuf (20 kg/ha).

Plantele medicinale. În Delta Dunării, un adevărat laborator fitoterapeutic, se găsesc peste 195 specii de plante medicinale din flora spontană.

Ciupercile comestibile. Această resursă este influenţată de următorii factori: existenţa materiei organice în diferite stadii de descompunere; umiditatea din sol pentru germinarea sporilor şi formarea miceliului; temperatura din sol corespunzătoare germinării sporilor şi formării miceliului (aprilie – mai şi august – octombrie). Din cele peste 250 de specii de ciuperci superioare identificate în deltă sunt puţine acelea care pot face obiectul colectării pentru consum în stare proaspătă sau conservate. Familia Agaricaceae, genul Agaricus, ciuperci saprofite tericole constituie principala familie cu producţie pentru consum şi din care se vor menţiona câteva specii. Ciuperca de câmp sau ciuperca oilor (Agaricus arvensis Schaeff. şi Fr., syn. Psalliota arvensis Schaeff. şi Fr.), Ciuperca de pădure (Agaricus silvaticus Schaeff. şi Secr., syn. Psalliota silvatica Schaeff. şi Quél), Ciuperca de bălegar, (Agaricus campestris L.)

Stuful şi valorificarea lui Stuful şi, respectiv, stufăriile (Scirpo-Phragmitetum) formează fitocenoza predominantă în Delta Dunării, acoperind cca 160 000 ha, din care aproximativ 100 000 ha reprezintă comunitatea stuficolă monodominantă. Condiţiile fizico-geografice (relief, climă, apă, sol) şi cele hidrobiologice constituie un habitat extrem de favorabil în dezvoltarea asociaţiilor stuficole, fapt ce conferă Deltei Dunării regiunea cea mai reprezentativă şi mai extinsă din Europa. Stuful a fost folosit tradiţional în economia casnică rurală în cele mai diverse scopuri: ca material de construcţii, combustibil şi furaj pentru animale (în prima perioadă de vegetaţie). Stuful ca material în construcţii este cel drept cu înălţimea de peste 2 m şi diametrul mai mare de 10 mm. Cel din zona marină, caracterizat printr-o mai mare rezistenţă la degradare în timp, este mai solicitat ca material în construcţii. Stuful ca biomasă se foloseşte în mod tradiţional pentru păşunat (bovine) când este tânăr, ca sursă de energie de către localnici în anotimpul rece. Articole de uz gospodăresc, cum ar fi carpete, decoraţiuni interioare, jaluzele, pereţi despărţitori, garduri, rafturi sau ca umbrar pentru sere. Împletiturile pot fi făcute într-o varietate de dimensiuni în funcţie de necesităţi. Confecţionarea de fascine, pentru protecţia malurilor şi digurilor la eroziune etc.

Fondul forestier Pădurile ocupă suprafaţa de 22 520 ha (3,9 % din teritoriul rezervaţiei, din care păduri naturale 8 000 ha; păduri plantate în regim liber de inundaţie 5 400 ha; păduri plantate în amenajări silvice 5400 ha (Carasuhat – 540 ha, Murighiol – 367 ha, Pardina – 425 ha, Sfântu Gheorghe – 1 285,7 ha; Rusca – 979 ha).

160

Pădurile din delta fluviatilă se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Păduri se găsesc şi în unele areale din interiorul deltei. Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie pure, care ocupă părţile mai joase şi plopişuri pure sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte. Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: salcia albă, salcia plesnitoare, plopul alb, plopul cenuşiu, şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate, realizate prin plantaţii (97 % din totalul speciilor). Pe Câmpul Chilia (Câşla) se găsesc resturi ale vegetaţiei naturale şi sunt reprezentate prin exemplare de frasin comun şi frasin pufos. Suprafaţa pădurilor este de cca 116 000 ha din care, pe specii: plopi euroamericani – 5 400 ha (55 %); salcie – 4 000 ha (42 %); frasin –180 ha (2,0 %); salcâm – 80 ha (1 %); alte specii (plopi indigeni şi diverse foioase moi) – 50 ha (1,0 %). În prezent, pădurile de plantaţie artificială ocupă 60 % din suprafaţă. Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluviatiă. Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţiile (plantaţii cu plopi negri hibrizi şi sălcii), dar şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă de 1 280 ha. Suprafaţa pădurilor este de 6 300 ha, din care, pe specii: plopi euroamericani – 1 135 ha (18%); plopi indigeni – 1 829 ha (29 %); salcie – 1 135 ha (18 %); frasin – 630 ha (10 %); stejar – 440 ha (7 %); alte foioase – 1 195 ha (18 %) din care salcâm – 423 ha. Aceste arborete au o mare importanţă ecologică şi ştiinţifică, având caracter de unicat pe plan naţional şi mondial. Pe suprafeţe restrânse, datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni interdune) şi ecologice, pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă. Valorificarea resursei. Volumul de masă lemnoasă pe specii existent în aceste păduri, apreciat la cca. 1 660 000 m

3, constituie o resursă care este valorificată atât pentru

necesităţile locale cât şi exterioare, îndeosebi plantaţiile de plopi. Masa lemnoasă ce se poate exploata anual este apreciată la 77 780 m

3.

10.3 Energie şi transport

10.3.1.Impactul sectorului energetic asupra mediului În perimetrul RBDD nu există unităţi producătoare de energie electrică. Pentru transportul energiei electrice din Ucraina în sistemul nostru, în extravilanul oraşului Isaccea este construită staţia de transformare 750/400 kv care esteamplasată pe o suprafaţă de18 ha. Aspectele impactului sectorului energetic sunt următoarele:

- Efecte biologice ale câmpului electric de 59 Hz; - Producerea de ozon; - Impactul asupra terenurilor agricole; - Impactul vizual ( estetic ) şi impactul ecologic; - Impactul liniilor de transport asupra populaţiilor de păsări sălbatice de talie Mare.

10.3.2 Consumul brut de energie - nu este cazul

10.3.3 Generarea de energie şi încalzirea la nivel de unităţi adminstrative

161

În perimetrul RBDD energia termică este asigurată în marea majoritate a cazurilor din surse individuale, centrale termice proprii sau sobe. Încălzirea este asigurată individual - cu sobe – la clădirile de locuit individuale şi chiar la cele colective. Încălzirea centralizată din oraşul Sulina nu funcţionează. Energia termică necesară pentru încălzirea tuturor spaţiilor construite pe raza teritorială a se obţine prin arderea combustibililor lichizi şi solizi (biomasă). Societăţile economice, industriale, agricole, etc. de pe raza teritorială RBDD îşi asigură încălzirea spaţiilor de producţie şi birourile prin instalaţii proprii: cu energie electrică, sobe cu acumulare de căldură sau în centrale termice proprii cu funcţionare pe combustibil gazos. Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma emisiilor de gaze de combustie. Ca surse de producere a energiei se pot enunţa centralele termice din dotarea pensiunilor, pontoanelor dormitor sau de la instituţiile publice. Centralele termice funcţionează cu combustibil lichid, motorină sau CLU, sau cu combustibil solid - lemn, stuf (brichete). Încălzirea gospodăriilor populaţiei se face cu surse electrice de energie termică, sau sobe ce funcţionează cu combustibil lichid.

10.3.4 Impactul consumului de energiei asupra mediului Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma emisiilor de gaze de combustie

13.3.5 Impactul producerii de ţiţei şi gaz natural asupra mediului - nu este cazul.

10.3.6 Energii neconvenţionale Utilizarea energiilor neconvenţionale în perimetrul RBDD are o amploare nesemnificativă, fiind reprezentată de câteva iniţiative locale de folosire a panourilor solare pentru încălzirea apei menajere.

10.3.7 Evoluţia energiei în perioada 1995-2005 şi tendinţele generale de mediu în

următorii ani Consumul de energie electrică la nivelul unităţilor economice din RBDD va cunoaşte o uşoară creştere în perioada următoare datorată dezvoltării turismului şi a unităţilor de prestaţii de servicii. Se constată şi tendinţa dezvoltării producătorilor de energie neconvenţională, bazată în principal pe utilizarea energiei solare şi fotonice şi mai puţin pe utilizare energiei eoliene.

10.3.8. Impactul transporturilor asupra mediului. Emisii din transporturi Pe teritoriul RBDD transportul fluvial de mărfuri si persoane este asigurat de către operatori autorizaţi să desfăşoare această activitate. Cei mai reprezentativi sunt : SC NAVROM SA, SC DELTACONS SA, AFDJ Galaţi, SC COMPLEX DELTA SRL, SC KANDABAC SRL. Traficul de mărfuri si persoane este asigurat prin porturile: Tulcea (mineralier, comercial si turistic), Mahmudia (mineralier si turistic), Isaccea (comercial şi de pasageri), Sulina (mineralier, comercial şi turistic). În anul 2005 numai prin SC Navrom SA au fost transportaţi pe toate relaţiile 207.626 pasageri persoane şi circa 4.600 tone de marfă. Transportatori care efectuează operaţiuni cu potenţial impact asupra mediului sunt transport fluvial de combustibil: SC ADVADELT SRL, SC STAR 2000 SA, SC Tom&Fan SRL , SC Kasandra Impex SRL.

162

10.3.9. Evoluţia transporturilor şi acţiuni desfăşurate în scopul reducerii emisiilor

din transporturi Dezvoltarea transporturilor în perimetrul RBDD a cunoscut o creştere considerabilă, în ultimii ani în special, prin creşterea numărului de ambarcaţii motorizate de mică capacitate de transport (4-10 locuri) şi puteri de propulsie variabile (10-100 CP). Totodată s-a constatat şi creşterea numărul navelor de transport pasageri în scop turistic de capacitate mică şi medie (10-80 locuri). S-a constatat creşterea numărului motoarelor de propulsie în doi timpi. Având în vedere pericolul creşterii impactului acestei activităţi asupra ecosistemelor naturale din RBDD, ARBDD a elaborat, împreună cu autoritate navală din Tulcea un regulament privind desfăşurarea activităţii de transport naval. Acest regulament aflat în fază de aprobare va stabili reguli stricte de deplasare în perimetrul RBDD şi în special pe canalele interioare, constând în limitarea vitezelor de deplasare, caracteristicile motoarelor folosite, acordându-se importanţă motoarelor în patru timpi cu combustibili ecologici (biodiesel, uleiuri combustibile, etc.) sau motoarelor electrice.

10.3.10. Situaţia parcului auto la nivel naţional

Navigatia in perimetrul RBDD În perimetrul RBDD, navigaţia se desfăşoară atât cu nave de tonaj maritim (gabaritul maxim admis pentru navele maritime fiind de 200 m lungime, 28 m lăţime şi pescajul de 7,32 m) pe canalul Sulina (Dunarea Maritimă până la portul Brăila), cât şi cu alte tipuri de nave care pot circula atât pe cele trei braţe (Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe), cât şi pe canalele interioare şi complexele lacustre (Tabel 10.3.9.).

Tabel 10.3.9. Caracteristicile tehnice ale navelor care se deplasează în RBDD

Nr. Crt.

Tipul navei sau ambarcaţiunii şi puterea instalată

Caracteristici principale

L x B ( m )

Echipaj

Capacit. transport

produse ( to )

Capacit. de

transport persoane

Viteza economică

(km/h)

I Ambarcaţiuni agrement >250CP

2 - 3 - 10 cca. 25

II Nave profesioniste

1 Şalupă remorcher / remorcher >200CP

SR 65 CP 9,06 x 2,7 2 5 6 13-14

SR 150 CP 9,95 x 3,90 2-3 17 25 18

SR 180 CP

Şalupe servitute 180 CP 16,9 x 3,80 2 8 12 18 - 22

Şalupe inspecţie 150 P 12,64 x 3,24 2 6 10 18 - 22

Şalupe servitute tip jet 170 P

10,9 x 2,79 2 2 6 35

Remorcher 150 CP 15,6 x 3,80 3 6 12 18

Remorcher 180 CP

2 Remorchere >200CP

Remorcher 200 CP 21,5 x 4,20 3 - - 18

Remorcher 400 CP 32,2 x 5,80 5 - - 20

Remorcher 555 CP 33,4 x 6,3 5 - - 20

3 Bac Motor (BM): 150 CP, 180 CP, 215 CP

17,71 x 3,65 3 - - 17

163

4 Impingătoare >2400CP

Împingătoare 560 CP 20,8 x 7,7 3 - - 16



5 Hidrobuze şi nave de pasageri turistice

27,5 x 5,00 4 6 - 16 30, 60, 80 18 - 24

6 Nave transport pasageri

Pasager clasic 840 CP 45,21 x 7,09 x 6 80 300 24

Pasager clasic 1.640 CP 61,4 x 11,3 x 6 140 600 25

Pasager pe aripi portante 1.000 CP

21,32 x 4,80 5 8 51 50

7 Nave de pescuit costier 385 CP

25,75 x 7,22 5 18 - 16

8 Nave tehnice

Ponton dotat cu greifer 24,28 x 9,6 1 - - -

Doc plutitor 41,5 x 16,16 4 - - -

Macara plutitoare 40,5 x 20 3 - - -

9 Nave tancuri

Nepropulsate 20 x 4 1 30 -200 - -

Propulsate 54,26 x 9,9 5 30 - 200 - 15

10 Nave nepropulsate ptr. mărfuri solide în vrac

Gabară 100 to 28 x 7 1 100 - -

Ceam 100 to 26,7x7,2 1 100 - -

Ceam 500 to 49,9x7,51 1 500 - -

Barjă 1000 to 38,25 x 11 - 1000 - -

Barjă 1500 to 70,2 x 11 - 1500 - -

Barjă 3000 to 88,96 x 11 - 3000 - -

11 Nave nepropulsate destinate cazării pasageri

Ponton-Dormitor 28,2 x 5 1 18 - 40 20 - 42 -

12 Nave maritime cca. 6000 CP

130 x 18 x 9 21 4000 0 26

NOTĂ : L – lungimea; B – lăţimea. În perimetrul RBDD activitatea de transport naval se defăşoară pe următoarele trasee:

- trasee deschise navigaţiei, în tot timpul anului, supuse normelor de navigaţie interne şi internaţionale;

- traseele deschise navigaţiei în interiorul unităţilor morfohidrografice dintre braţe, ambarcaţiunilor cu motor, navelor cu pescaj redus şi ambarcaţiunilor fără motoare propulsoare, şi cu autorizaţiile de practicare a activităţilor de transporturi pe ape, emise de Consiliul judeţean Tulcea;

- traseele deschise navigaţiei în interiorul unităţilor morfohidrografice dintre braţe, ambarcaţiunilor cu motor, navelor cu pescaj redus şi ambarcaţiunilor fără motoare propulsoare, şi cu autorizaţiile de practicare a activităţilor de transporturi pe ape, emise de Consiliul judeţean Tulcea;

- trasee navigabile situate în lacurile şi gârlele naturale, zonele de reproducere a faunei acvatice, în zonele economice şi tampon sunt deschise numai navigaţiei ambarcaţiunilor fără propulsie mecanică, în scopul valorificării resurselor naturale regenerabile sau a deplasărilor de agrement în condiţii de strictă necesitate, pe perioade limitate, deplasării ale unor ambarcaţiuni autopropulsate;

- trasee în interiorul ariilor strict protejate se face numai în scopul desfăşurării activităţilor de cercetare ştiinţifică şi monitoring;

- trasee deschise navigaţiei în scop turistic, care cuprind canale şi gârle navigabile turismului, cu ambarcaţiuni autopropulsate stabilite şi aprobate anual de ARBDD situate în zonele economice şi tampon (pe traseele navigabiel sunt plantate

164

semnale de reglementare a navigaţiei şi de protecţie a zonelor traversate de traseele navigabile).

10.4. Turismul Statutul Deltei Dunării de arie protejată a determinat un proces de reorganizare a turismului ce se desfăşoară pe acest teritoriu in contextul valorificării durabile a resurselor naturale şi în special a resursei peisagistice cu impact minim asupra integrităţii ecosistemelor naturale.

Dezvoltarea durabilă a turismului si ecoturismul sunt concepte utilizate tot mai des în activitatea de turism pe plan mondial cu toate implicaţiile financiare şi sociale pe care le au. Aceste concepte au fost preluate şi adaptate condiţiilor din RBDD şi au stat la baza definirii obiectivelor de management privind organizarea şi controlul activităţii turistice din RBDD. Initial, obiectivele incluse în Planul de Management s-au axat în primul rând pe organizare, control, norme de practicare a turismului pe teritoriul RBDD, ca activitate economică ce ar putea veni în conflict cu politica de conservare şi protecţie a naturii Deltei Dunării. Activitatea de turism desfăşurată în RBDD nu este pe măsura potenţialului deosebit de ridicat al zonei. Considerăm, însă, că pe lângă datele oficiale luate în considerare în aprecierea fenomenului turistic din RBDD trebuie să fie luat în considerare şi fenomenul turismului neorganizat prin agenţi economici autorizaţi, acest fenomen fiind invariabil şi în anul 2005. Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul RBDD sunt:

- Sejur pentru odihnă, practicat prin intermediul companiilor de turism, în unul din hotelurile de pe teritoriul RBDD sau folosind hotelurile plutitoare

- Turism itinerant, practicat fie individual sau prin intermediul excursiilor organizate

- Turism specializat, ştiinţific (pentru ornitologi, specialişti, cercetători, studenţi)

- Programe speciale de tineret, pentru cunoaşterea, înţelegerea şi preţuirea naturii

- Turism rural, în cadrul căruia turiştii sunt găzduiţi şi ghidaţi de localnici - Cura helio – marină, pe plajele de la Sulina, Sf. Gheorghe, Gura Portiţei

- Foto safari, practicat pentru cei care vor să imortalizeze pe peliculă peisaje din Delta Dunării

- Turism pentru practicarea sporturilor nautice - Turism pentru practicarea pescuitului sportiv şi a vânătorii sportive.

Principalele structuri de primire turistică Oferta de cazare disponinilă în RBDD este de circa 4.500 locuri în hoteluri, hoteluri plutitoare, pensiuni urbane şi rurale, căsuţe, bungalouri, popasuri turistice sau campinguri. În comparatie cu anul 2003, se constată o dezvoltare puternică a structurilor de primire turistice, atat cantitativ cât şi calitativ.

Tabel 10.4.1. Principalele structuri de cazare turistică în RBDD

Nr.crt Tipul structurii de

cazare

Capacitate locuri

(2003)

Capacitate locuri (2004)

1 Hoteluri 1018 1252

2 Hoteluri plutitoare 252 522

3 Campinguri 320 244

4 Cabane 26 20

5 Pensiuni 459 856

165

6 Popasuri turistice 50

7 Sate de vacanta 262 488

8 Tabere 770 770

9 Vile 248

10 TOTAL 3.107 4.450

Oferta de activităţi recreative cuprinde: excursii în delta cu şalupe, catamarane sau bărci cu rame, observare de păsări, partide de pescuit, explorarea deltei cu caiace, vizitarea localitatilor, mese tradiţionale etc. Creşterea numărului de structuri de cazare se datorează în primul rând prezenţei hotelurilor plutitoare pe teritoriul RBDD şi a construirii de pensiuni turistice clasificate în localităţile deltei. Structurile de primire în cadrul cărora nu s-au înregistrat schimbări semnificative sunt campingurile (Crişan şi Murighiol). Pe lângă acest număr total de locuri de cazare se adaugă cele disponibile în gospodăriile locale care primesc turişti:

- Sf. Gheorghe: circa 150 gospodării - Crişan: circa 100 gospodării - Murighiol: circa 50 gospodării - Mila 23: circa 100 gospodării - Gorgova: circa 50 gospodării - Maliuc: circa 30 gospodării - Sulina: circa 200 gospodării

În comparaţie cu situaţia anterioară privind operatorii de servicii turistice în Delta Dunării, în ultimii ani s-au dezvoltat multe agenţii şi tour-operatori, cu sediul în Bucureşti sau în alte oraşe care cuprind oferte de servicii turistice în RBDD. Majoritatea acestora au în dotare pontoane dormitor, vase de croazieră, ambarcaţiuni de agrement, şalupe rapide şi bărci cu motor. Şi agenţiile de turism din Tulcea şi-au lărgit capacităţile proprii de cazare şi transport în funcţie de cerere.

Flota complexelor turistice din Delta Dunării se cifrează la aproximativ 141 nave de diferite capacităţi (bărci cu motor, şalupe, nave agrement,etc.) Astfel din datele existente şi permisele/autorizaţiile eliberate de către serviciul de reglementare din cadrul ARBDD, prin prelucrarea lor au rezultat că un număr de 3 682 de persoane (elevi, studenţi, cercetători, turişti) au vizitat Delta Dunării în anul 2005. Pentru turismul organizat, practicat de diverse societăţi comerciale, au fost eliberate 51 autorizaţii pentru transportul persoaneleor pe întreg anul 2005, capacitatea acestora fiind cuprinsă între 4 şi 18 locuri. Pentru accesul ocazional al turiştilor au fost eliberate permise/autorizaţii pentru pontoane dormitor ce au desfăşurat activităţi de turism un număr de 187 zile. Deasemenea au mai fost eliberate un număr de aproximativ 90 permise/autorizaţii a diferiteolr nave (BM, BR,SR,etc.) cu capacităţi diferite pentru transportul mărfurilor şi persoanelor pe teritoriul RBDD. Numărul total al turiştilor care au vizitat Delta Dunării în anul 2005 evaluat prin mijloace proprii de evaluare, cu sprijinul agenţilor ecologi din fiecare district existent pe teritoriul rezervaţiei a fost de 23 884 persoane, cu 9570 persoane mai puţine faţă de anul 2004. Turiştii au foslosit diferite forme de cazare (Tabel 10.4.2.)

166

Tabel 10.4.2. Vizitatori în RBDD, în 2005 şi forme de cazare folosite

Anul Turişti cazaţi

în campinguri

Turişti romani

Turişti străini

Turişti români cazaţi în

gospodării locale

Turişti străini cazaţi în

gospodării locale

2004 9.597 17.169 1.763 1.506 3.419

2005 1.610 10.108 2.786 4.250 5.130

Activitatea de turism în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării trebuie să devină o activitate organizată, practicată în grup sau individual şi în condiţiile unei colaborări strânse între operatorii de turism, prestatori de servicii, comunităţile locale şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi în RBDD conform datelor primite de la o parte din agenţii economici care au fost autorizaţi să desfăşoare activităţi de turism în Delta Dunării, arată că sezonul turistic în anul 2005, are o perioadă de maxim în lunile mai-septembrie, în celelalte luni, numărul turiştilor fiind foarte redus, dinamica fluxului de turişti pe luni în anul 2005 fiind redtă în graficul de mai jos. În anul 2005 s-au înregistrat prin raportările primite un număr de 11.611 turişti, dintre care 10.497 turişti români şi 1.114 turişti străini, înregistrându-se o scădere faţă de anul 2004 cu 1,2%.

Fig. 10.4.1. Evoluţia numărului vizitatorilor RBDD în 2005

Comparativ cu situaţia ultimilor cinci ani, vizitarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a avut diferite variaţii, situaţiile transmise de către agenţii de turism, nefiind concludente, deoarece nu transmit datele în mod real şi neexistând restrângeri în acest sens (Fig. 10.4.2.).

Fig. 10.4.2. Evoluţia turiştilor în RBDD în perioada 2001-2005 În cursul anului 2005, Centrele de Informare şi Educaţie Ecologică au oferit informaţii generale despre RBDD, precum şi informaţii privind practicarea turismului în RBDD unui număr total de 3.633 vizitatori, din care: 1.627 vizitatori români şi 2.006 vizitatori

167

străini. Pentru vizitarea pădurilor Letea şi Caraorman au fost oferite servicii de ghidare unui număr de 190 vizitatori, din care 60 vizitatori români şi 130 vizitatori străini. Pentru a veni în sprijinul turiştilor, a fost actualizată permanent baza de date cu informaţii turistice (capacităţi de cazare, posibilităţi de agrement, transport, etc) puse la dispoziţie de operatorii de turism cu activitate pe teritoriul RBDD. De asemenea, a fost actualizat permanent domeniul „turism”(în lb. romînă şi lb. engleză) - din pagina web a ARBDD, care cuprinde informaţii despre: formele de turism practicate în RBDD, reguli de vizitare, centrele de informare din perimetrul RBDD, trasee turistice, posibilităţi de transport în RBDD, agenţi economici care desfăşoară activităţi de turism. În centrele de informare ARBDD, turiştilor le-au fost puse la dispoziţie pliante şi hărţi(modelul care a fost realizat în colaborare cu SC Henkel România SRL). În anul 2005, în vederea promovării dezvoltării turismului şi mai ales a ecoturismului, ARBDD a participat la Târgul de Turism de la Londra. Cu acest prilej, au fost puse la dispoziţia vizitatorilor standului României – desk-ul ARBDD diferite materiale informative: pliante, broşuri, autocolante, iar pe panoul din stand au rulat 2 prezentări: „RBDD - Potenţial turistic” şi „RBDD – în imagini” (prezentările au fost realizate în format Power Point). Organizarea Expoziţiei „ECO-MEDIU 2005” Arad a oferit posibilitatea de a se prezenta potenţialul turistic şi oportunităţile pentru dezvoltarea activităţii de turism în RBDD, pe lângă celelalte subiecte abordate de ARBDD în cadrul expoziţiei. Originalitatea peisajului deltei, îmbinarea apei şi uscatului, biodiversitatea ecosistemelor generează motivaţii diverse pentru toate categoriile de turişti, favorizând dezvoltarea şi promovarea ecoturismului pe teritoriul RBDD.

Propuneri de dezvoltare durabila a turismului

Deoarece dezvoltarea turismului şi a infrastructurii turistice în judeţ şi pe teritoriul RBDD reprezintă o prioritate actuală atât la nivel naţional cât şi la nivel regional şi local este necesar a fi cunoscute toate datele necesare dezvoltării durabile a turismului, fără a afecta ecosistemele naturale. Pentru cei care activează în zone protejate planificarea dezvoltării turistice trebuie sa se facă în stransă legatură cu planificarea ecologică, planificare ce presupune ca toate elementele de mediu să fie supravegheate şi analizate pentru determinarea celor mai adecvate modele de dezvoltare şi amenajare teritorială.

Sistemele de planificare ecologică sau a mediului trebuie să tină cont de urmatoarele principii şi acţiuni:

Principiul precauţiei în luarea deciziei;

Principiul prevenirii riscurilor ecologice (producerea unor efecte negative asupra mediului) şi a producerii daunelor;

Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

Principiul “poluatorul plăteşte”;

Înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor;

Crearea sistemului de monitorizare integrată a mediului (supraveghere, prognoză, avertizare si intervenţie);

Utilizarea durabilă a tuturor resurselor existente;

Crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale si a populaţiei la elaborarea şi aplicarea planurilor de dezvoltare;

Dezvoltarea colaborarii internaţionale pentru asigurarea protecţiei mediului.

168

10.5. Poluări accidentale În anul 2005, în perimetrul RBDD nu au fost semnalate accidente de poluare accidentală. Începând din septembrie 2005, au fost semnalate trei focare de gripă aviară, în localităţile Maliuc, Crişan şi Caraorman. Focarele au fost izolate şi asanate conform normelor internaţionale.

10.6. Impactul realizării Canalului de Navigaţie de Mare Adâncime pe braţul Chilia

(Ucraina)

În anul 2005, lucrările de realizare a Canalului de Navigaţie de Mare Adâncime Dunăre-Marea Neagră pe care Ucraina intenţionează să îl realizeze pe braţul Chilia, au fost oprite şi nu s-a semnalat creşteri ale traficului naval diferite faţă de anii anteriori. În cursul anului 2005, comisia internaţională stabilită, la solicitarea României, în baza Convenţiei de la Espoo, pentru a analiza efectele potanţiale ale realizării canalului asupra întregului sistem deltaic şi-a încheiat activitate de teren şi urmează ca până la sfârşitul lunii aprilie 2006 să elaboreze raportul final.

169

11.1. Cheltuieli şi resurse pentru protecţia mediului

Tabel 11.1.1. Investiţii de mediu prevăzute şi realizate în programele de conformare - 2005

Nr. Crt.

Denumire societate

Măsuri prevăzute în programul de conformare

Investiţii planificate Investiţii realizate

Valoare P.I.F Valoare P.I.F.

1 SC THALASA SRL

Utilizarea tehnologiilor de piscicultura conform legislatiei in vigoare, prin populari cu puiet de peste preluat de la o societate specializata si autorizata, obtinerea de puiet prin reproductie artificiala si natural dirijata a speciilor valoroase, cresterea pestelui de consum

5000 30.10.2005 6600 2005

Intretinere diguri 1000 31.12.2005 1500 2005

Igienizare bazine prin arderea stufului cu avizul ARBDD

2000 31.05.2005 2000 2005

Folosirea de remonti si reproducatori, parcarea de specii de peste din bazinele naturale din RBDD se va face cu avizul si in cnditiile impuse de ARBDD

3000 10.04.2005 3400 2005

Mentinerea in permanenta la statiile de pompare, la instalatiile de tip calugar a sitelor pentru protectia fondului piscicol

2000 31.12.2005 2000 2005

In cladirea statiei de pompare 8a din AP Popina se va instala într-o camera un cantar unde se va face receptia cantitativa a pestelui si intocmirea documentelor de transport respectiv avizul de expeditie

1500 31.12.2005 1500 2005

2 SC DASLER SRL TIMISOARA

instalatie de preluare si neutralizare reziduuri menajere lichide si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mal sau plutitoare

30000 27.06.2005 11200 2005

170

3 SC MACSIM DELTA SNC

dotarea hotelului plutitor cu instalatii de stocare-preluare si tratare ape reziduale de tip menajer si cu racorduri de descarcare a acestora

30000 20.11.2005 30000 2005

4 SC ELECTRICA SERV SA TULCEA

dotarea hotelului plutitor cu instalatii de stocare-preluare si tratare ape reziduale de tip menajer si cu racorduri de descarcare a acestora

30000 20.11.2005 50000 2005

5 SC WPG INTRERCEPT SRL imprejmuirea amplasamentului

500 15.04.2005 300 2005

Platforma betonata de depozitare a deseurilor metalice si nemetalice valorificabile si dotarea cu cantar capacitate 1000 kg

500 15.04.2005 1000 2005

Put colector acoperit 50 15.04.2005 200 2005

6 SC ECOFISH SRL


1440000 30.06.2005 568040 2005

Reparatii instalatii hidrotehnice 20000 30.09.2005 25316 2005

Repunerea in functiune a statiilor de pompare(reparatii pompe)

30000 30.09.2005 11224 2005

7 SC ECOFISH SRL


23000 31.12.2005 18000 2005

Consolidare diguri 12000 31.12.2005 51281 2005

171

Repunere in functiune a statiilor de pompare

172400 31.12.2005 24885 2005

Amenajarea unui punct de conditionare primara si livrare peste

6000 30.06.2005 42131 2005

8 SC ELECTRICA SA – SUCURSALA TULCEA

Protectie antipasare prin montare de teci electroizolante LEA 13Km-LEA 9216

830000 31.12.2005 34400 2005

Protectie antipasare la transformatoarele aeriene prin montare de teci electroizolante pe bornele de medie tensiune - 8 PTA -LEA 9216

220000 31.12.2005 34400 2005

Protectie antipasare prin montare de teci electroizolante LEA 72,5 Km LEA 9218, LEA 111.06,LEA 111.07

4660000 31.12.2005 101153 2005

Protectie antipasare la transformatoarele aeriene prin montare de teci electroizolante pe bornele de medie tensiune - 62 PTA - LEA 9218, LEA 100.08, LEA 111.06, LEA111.07

1840000 31.12.2005 200000 2005

Protectie antipasare prin montare de teci electroizolante LEA 100 Km - 102.02 LEA 111.08, LEA 111.07

6450000 31.12.2005 100000 2005

montare cuiburi pasare 31.12.2005 8750 2005

9 SC OBRETIN SRL


31.12.2005 14500 2005

Total

1580895

0 2005 1343780 2005

172

Tabel 11.1.2. Alte investitii şi cheltuieli de mediu realizate pe anul 2005

Nr. Crt.

Denumirea societăţii

Măsuri prevăzute în programul de conformare

Investiţii planificate Investiţii realizate

Valoare P.I.F Valoare (RON)

P.I.F

SC NMG SRL inchidere garla Lac Mermelegiu Complex Somova - Parcheş

2005 53000 2005

SC RADUTA SPORTING TOURS SRL populari cu puiet sturioni

2005 175000 2005

SC RADUTA SPORTING TOURS SRL

repopulari cu puiet in zona Babina - Cernovca

2005 200000 2005

SC BLACK SEA STURGEON SRL populari cu puiet sturioni

2005 42000 2005

SC AMOREL SRL populari cu puiet sturioni 2005 7000 2005

SC CONECTII INTERNATIONALE SRL populari cu puiet sturioni

2005 9000 2005

SC PISCICOLA TOUR SRL populari cu puiet sturioni 2005 6000 2005

SC PISCICOLA TOUR SRL populari icre embrionate 2005 60000 2005

SC VICKY POND SRL

Utilizarea tehnologiilor de piscicultura conform legislatiei in vigoare, prin populari cu puiet de peste preluat de la o societate specializata si autorizata,obtinerea de puiet prin reproductie artificiala si natural dirijata a speciilor valoroase,cresterea petelui de consum.

31.12.2005 14500 2005

reabilitare statie pompare 31-dec.-05 14000 2005

SC HER & STRA CIPRYNUS SRL

Utilizarea tehnologiilor de piscicultura conform legislatiei in vigoare, prin populari cu puiet de

31.12.2005 17000 2005

173

peste preluat de la o societate specializata si autorizata, obtinerea de puiet prin reproductie artificiala si natural dirijata a speciilor valoroase, cresterea pestelui de consum

SC DELTA SAMITUR SRL


31.12.2005 4000 2005

SC DELTA FISH SRL


31.12.2005 9700 2005

SC AFDJ RA GALATI aparari de maluri pe canalul Sulina - etapa I

300000 2005 161000 2005

aparari de maluri pe canalul Sulina si sistem de masuratori topohidrografice si semnalizare pe Dunare

47800000 2008 111500 2005

ranfluarea navei Rostock 2005 161000 2005

ARBDD reconstructia ecologica a incintei Fortuna

2005 1146000 2005

174

reconstructia ecologica a amenajarilor piscicole abandonate din zona Holbina - Dunavat

2005 276000 2005

reconstructia ecologica a zonei Magearu - Cardon

2005 276000 2005

consolidare de mal la platforma Centrului de Monitorizare Ornitologica Grindul Lupilor

2005 262000 2005

dotari 260000 2005 259996 2005

DIRECTIA SILVICA TULCEA pregatire teren pentru impaduriri 2005 500000 2005

pregatirea solului pentru impaduriri

2005 113400 2005

intretinere plantatii 2005 203900 2005

impaduriri 2005 201800 2005

intretinere benzi izolatoare 2005 107000 2005

reparatii gard de protectie rezervatie stiintifica

2005 1700 2005

achizitionare si intretinere pichet de incendiu

2005 8200 2005

Total 48360000 2005 4398996 2005

175

11.1.3 Tabel centralizator investiţii mediu 2005

1 Investiţii de mediu prevăzute şi realizate în programele de conformare - 2005

15778950 2005 1343780 2005

2 Alte investitii şi cheltuieli de mediu realizate pe anul 2005 48360000 2005 4398996 2005

3 Total investitii de mediu pe anul 2005 (RON) 64138950 2005 5742776 2005

176

11.2 Cheltuieli şi investiţii înregistrate de Garda de mediu

11.3 Fondul de mediu Societăţi ce işi desfăşoară activitatea în perimetrul RBDD şi au obligaţia de a plăti taxa privind Fondul de Mediu: 153 Societăţi ce işi desfăşoară activitatea în perimetrul RBDD şi care au plătit taxa privind Fondul de Mediu: 24

11.4. Concluzii Activităţile economice (agricultură şi activităţi industroale) desfăşurate în perimetrul RBDD nu sunt activităţi de mare amploare, cu excepţia activităţii de transport naval, şi s-au desfăşurat în limitele stabilite prin autorizaţiile de mediu, fără a se înregistra grave încălcări privind respectarea normelor în domeniu.

Documents

Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta