Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”

Referat la Drept International Privat

„Norma conflictuală privind bunurile”

Student: Răileanu CătălinGrupa:409

Bucuresti 2009Cuprins:

1.Determinari conceptuale.

1.1.Bunurile si drepturile reale.1.2.Obligaţiile reale de a face (obligaţiile propter rem) şi obligaţiile opozabile terţilor (obligaţiile scriptae in rem).

2.Determinarea legii aplicabile bunurilor (lex rei sitae).

2.1.Legea situaţiei bunurilor (lex rei sitae).2.2.Determinarea legii situaţiei bunului.

3.Domeniul de aplicare a legii situaţiei bunului.

4.Excepţii de la aplicarea legii situaţiei bunului.

5.Legea aplicabilă unor categorii de bunuri.

5.1.Drepturile asupra creaţiei intelectuale (bunurile necorporale).5.2.Drepturile de creanţă.5.3.Titlurile de valoare.5.4.Titlurile de credit (efectele de comerţ).

5.4.1.Dispoziţii comune.5.4.2.Cambia şi biletul la ordin.5.4.3.Cecul.5.4.4.Concluzii privind legea aplicabilă titlurilor de credit (cambia, biletul la ordin, cecul).

Norma conflictuala privind bunurile

1.Determinari conceptuale

1.1Bunurile si drepturile reale

Drepturile patrimoniale cuprind drepturile reale şi drepturile de creanţă.Dreptul real este dreptul subiectiv în virtutea căruia titularul său poate să-şi exercite atributele asupra unui lucru determinant, în mod direct şi nemijlocit .

Dreptul de creanţă este dreptul subiectiv în temeiul căruia creditorul poate pretinde debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva .

Drepturile reale sunt asimilate bunurilor, iar drepturile de creanţă pot fi asimilate bunurilor prin valoarea economică ce-şi găseşte temeiul în ele .

Din analiza dispoziţiilor art. 474 C.civ. rezultă că drepturile patrimoniale şi acţiunile privind valorile economice pe care aceste drepturi le prezintă, împreună cu aceste valori economice sunt "bunuri" în sens larg.

1.2. Obligaţiile reale de a face (obligaţiile propter rem) şi obligaţiile opozabile terţilor (obligaţiile scriptae in rem)

Anumite obligaţii care corespund unor drepturi de creanţă sunt caracterizate printr-o opozabilitate mai largă, nemăifiind legate strict de persoana debitorului iniţial determinat.

Obligaţia propter rem reprezintă un accesoriu al unui drept real şi urmează soarta acestuia. Această obligaţie este strâns legată de bun şi îl urmează în mâna oricui s-ar găsi bunul respectiv. Fără să se confunde cu dreptul real, obligaţia propter rem este o categorie intermediară între dreptul real şi dreptul de creanţă.

De exemplu, reprezintă obligaţii propter rem - obligaţiile proprietarilor de terenuri agricole (obligaţii stabilite prin acte normative) de a lua anumite măsuri de conservate a calităţilor solului, de folosire raţională a acestuia, de a executa anumite îmbunătăţiri funciare etc. în acest caz constatăm existenţa unor sarcini reale - obligaţii reale de a face - care grevează dreptul real asupra terenului şi îl vor urma în mâna oricui s-ar transmite. Orice titular al dreptului real asupra terenului în cauză va deveni şi debitor al obligaţiei accesorii propter rem.

Obligaţia scriptae in rem este strâns legată de posesia unui lucru nemişcător, creditorul neputând obţine satisfacerea dreptului său decât dacă posesorul actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept.Obligaţia scriptae in rem are o opozabilitate mai largă decât au în principiuobligaţiile.

De exemplu, reprezintă obligaţie scriptae in rem - obligaţia proprietarului de a asigura locatarului folosinţa lucrului închiriat. Dacă imobilul este înstrăinat altui proprietar, noului proprietar îi revine obligaţia scriptae in rem de a respecta clauzele contractului de închiriere, chiar dacă nu a fost parte la acel contract.

In cazul obligaţiilor scriptae in rem legate de posesiunea unui bun - legea stabileşte condiţiile în care acestea sunt opozabile terţilor dobânditori ai bunului.

2. Determinarea legii aplicabile bunurilor (lex rei sitae)

2.1. Legea situaţiei bunurilor (lex rei sitae)

Statutul real, definit ca ansamblul drepturilor reale asupra bunurilor privite ut singuli sau ca universitate, este supus legii locului situării bunului, adică regulii lex rei sitae sau lex situs.

Această regulă este exprimată şi prin dispoziţiile art. 49 din Legea nr.105/1992 conform cărora, posesia, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanţii reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea se află sau sunt situate, afară numai dacă prin dispoziţii speciale se prevede altfel.

Fundamentul regulii lex rei sitae îl reprezintă faptul că prin aplicarea acestei legi toate bunurile de pe teritoriul unui stat sunt cârmuite de aceeaşi lege indiferent de proprietar, regimul juridic al bunurilor fiind unic.Prin aplicarea legii situaţiei bunului se asigură siguranţa circuitului civil al bunurilor atât în relaţiile dintre părţi cât şi faţă de terţi.

2.2. Determinarea legii situaţiei bunului

In legătură cu determinarea legii situaţiei bunului apar dificultăţi în cazul în care bunul se află pe nave sau aeronave în marea liberă şi în spaţiul aerian de deasupra acesteia, precum şi în cazul conflictului mobil de legi privind bunurile.

A)Bunurile aflate pe nave sau aeronave în marea liberă şi in spaţiulaerian de deasupra acesteia sunt supuse legii pavilionului navei sau aeronavei, calege a locului situării acestor bunuri.In acest sens, art. 55 din Legea nr. 105/1992 dispune că constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse:a)legii pavilionului pe care îl arborează nava sau aeronava;b)legii aplicabile statutului organic al întreprinderii de transport pentruvehiculele feroviare şi rutiere din patrimoniul ei.

Conform dispoziţiilor art. 56, legea arătată de art. 55 se aplică deopotrivă:a)bunurilor aflate în mod durabil la bord, formându-i dotarea tehnică;

b)creanţelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenţatehnică, întreţinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

B)In cazul conflictului mobil de legi privind bunurile mobile se puneproblema determinării domeniului de aplicare al legilor aflate în conflict.Soluţiile sunt diferite, iar deosebirea este determinată pe de o parte - de sistemul adoptat pentru modul de soluţionare a conflictului mobil de legi pe de altă parte - de particularităţile concrete ale speţei analizate în funcţie de reglementările cuprinse în legile aflate în prezenţă, în mod deosebit în legea forului. De asemenea, regimul juridic al unor bunuri este supus unor reglementări speciale adoptate prin convenţii internaţionale.

Conform dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 105/1992, constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care şi-a schimbat aşezarea sunt cârmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul când s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv.C)In cazul conflictului mobil de legi privind bunurile imobile, Legea nr.105/1992 conţine reglementări în art. 145Astfel, conform art. 145 - uzucapiunea este cârmuită de legea statului unde bunul se afla la începerea termenului de posesie prevăzut în acest scop.

In cazul în care bunul a fost dus într-un alt stat unde se împlineşte durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere să se aplice legea acestui din urmă stat, dacă sunt reunite, cu începere de la data deplasării bunului, toate condiţiile cerute de menţionata lege (art. 146 - din Legea nr. 105/1992).

Deşi în conţinutul dispoziţiilor cuprinse în art. 145-146 nu se face referire expresă la natura imobiliară a bunurilor reglementate prin aceste dispoziţii, calificarea acestora ca bunuri imobile se impune deoarece uzucapiunea este aplicabilă în mod exclusiv bunurilor imobile. Situaţiile concrete în care s-ar putea aplica aceste dispoziţii sunt mai rare, legiuitorul având în vedere toate ipotezele posibile care trebuie acoperite de reglementări corespunzătoare. Apreciem că un conflict mobil de legi privind bunurile imobile ar putea să apară în cazurile analizate în dreptul internaţional public privind succesiunea statelor.

3. Domeniul de aplicare a legii situaţiei bunului

Legea statului pe teritoriul căruia se află bunul, reglementează următoarele aspecte ce țin de statutul real:

a)bunurile asupra cărora se pot exercita drepturi reale şi clasificareaacestor bunuri

Art. 50 din Legea nr. 105/1992 prevede că natura mobiliară sau imobiliară, cât şi conţinutul drepturilor reale asupra bunurilor se determină în conformitate cu legea locului unde se află sau sunt situate.In art. 51, Legea nr. 105/1992 conţine o calificare legală a noţiunii de bunuri imobile, precizând că platformele şi alte instalaţii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate ca bunuri imobile.

b)drepturile reale existente asupra bunurilor, precum şi calificarea acestordrepturi.De exemplu, dreptul civil român cunoaşte drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii .

c)modurile şi condiţiile de constituire, transmitere şi stingere adrepturilor reale.In legătură cu acestea, se impune a fi făcută următoarea distincţie:

-modurile specifice de dobândire sau transmitere a drepturilor reale, precum şi de stingere a acestora, sunt supuse legii situaţiei bunului;Astfel, legea situaţiei bunului reglementează: ocupaţiunea, accesiunea, uzucapiunea, înscrierea în cartea funciară, precum şi prescripţia extinctivă, exproprierea, rechiziţia, confiscarea.

Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate cu privire laun bun este reglementată pe planul dreptului internaţional privat prin dispoziţiileart. 145 - 146 din Legea nr. 105/1992.

Conform dispoziţiilor art 145, uzucapiunea este cârmuită de legea statului unde bunul se afla la începerea termenului de posesie, prevăzut în acest scop.In cazul în care bunul a fost adus într-un alt stat, unde se împlineşte durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere să se aplice legea acestui din urmi stat, dacă sunt reunite, cu începere de la data deplasării bunului, toate condiţiile cerute de menţionata lege.

-modurile nespecifice de dobândire sau transmitere a drepturilor reale, cum ar fi contractul sau testamentul, pot fi supuse fie legii locului situării bunului.

Astfel, sunt supuse legii locului situării bunului (lex rei sitae) - aspectele ce ţin de statutul real, cum ar fi: condiţiile de naştere a dreptului real, domeniul transmiterii proprietăţii, suportarea riscului lucrului etc.In schimb, aspectele de altă natură decât cea reală sunt supuse altor legi, constituind limitări aduse regulii lex rei sitae. în principiu, legea locului situării bunului nu reglementează următoarele aspecte:

-capacitatea persoanei care contractează cu privire la un bun - fiindreglementată de legea personală (lexpersonalis); ^|

-condiţiile de formă ale actelor juridice - fiind supuse regulii locus regitactum;

-condiţiile de fond şi efectele contractului - fiind cârmuite de legea contractului (lex contractus).

d) formele de publicitate privind bunurile, în cazurile stabilite de lege Din analiza dispoziţiilor art. 64, 65 şi 87 din Legea nr. 105/1992, rezultă că sunt supuse regulii lex rei sitae atât formele de publicitate privind un bun imobil -pentru opozabilitate faţă de terţi, cât şi formele de publicitate cu efect constitutiv de drepturi reale imobiliare - chiar dacă temeiul juridic al naşterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii dreptului real sau garanţiei reale îl constituie dispoziţiile altei legi.e) regimul juridic al dreptului de proprietate şi al celorlalte drepturi reale.

Legea situaţiei bunului reglementează conţinutul drepturilor reale, adică prerogativele pe care aceste drepturi le conferă titularului lor, precum şi modul de exercitare a acestor prerogative.

Astfel, legea situaţiei bunului reglementează modul de exercitare al posesiei, folosinţei şi dispoziţiei privind bunurile, precum şi dezmembrămintele dreptului de proprietate. In dreptul civil român sunt cunoscute următoarele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: dreptul de uzufruct; dreptul de uz;

dreptul de abitaţie; dreptul de servitute; dreptul de superficie. |f)regimul juridic al posesiunii şi acţiunile posesoriiJ(conform dispoziţiilor

art. 49 din Legea nr. 105/1992).g)mijloacele de apărare a drepturilor reale, adică acţiunile reale. h)sarcinile fiscale asupra bunurilori)măsurile de urmărire şi de executare silită asupra bunurilor sunt supuse

legii locului unde se realizează care, de regulă, coincide cu legea locului situării bunului.

j)Obligaţiile propter rem şi scriptae in rem sunt supuse regulii lex rei sitae.

4. Excepţii de la aplicarea legii situaţiei bunului

Anumite bunuri sunt exceptate de la aplicarea legii locului situării lor, datorită naturii lor specifice sau poziţiei în care se află. Aceste bunuri sunt, în principiu, următoarele:

1)Bunurile aflate în curs de transport- res in transitujCa regulă, conform dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 105/1992, bunul aflat în curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat.

Dacă aceste bunuri ar fi supuse legii locului situării lor, ar însemna că întimpul transportului de la locul de expediţie până la locul de destinaţie ar fi supuse unor legi diferite, succesive, având în vedere că transportul poate fi efectuat pe teritoriul mai multor state.

Conform dispoziţiilor art. 59 alin. 2 din Legea nr. 105/1992 - dacă titlul (documentul de transport) reprezintă marfa, legea care i se aplică, în calitatea sa de bun mobil cârmuieşte drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică. Deci, în cazul în care bunul (marfa) face obiectul unui titlu reprezentativ, drepturile referitoare la marfă sunt supuse legii titlului, arătată în mod expres în

cuprinsul acestuia. în lipsa unei asemenea precizări, natura titlului se determină potrivit legii statului în care îşi are sediul întreprinderea emitentă.

Dispoziţiile cuprinse în cele două texte de lege sunt coordonate, stabilind ca regulă legea statului de unde a fost expediat bunul, pentru a cârmui mărfurile aflate în curs de transport.De la regula aplicării legii locului de expediţie, Legea nr. 105/1992instituie anumite excepţii.

Astfel, conform art. 59 alin. 1 din Legea nr. 105/1992, legea statului în care îşi are sediu întreprinderea emitentă a titlului reprezentativ al mărfii se aplică numai dacă titlul respectiv nu precizează în mod expres ce lege i se aplică mărfii aflate în tranzit.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 105/1992 bunul aflat în curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afară numai dacă părţile interesate au ales prin acordul lor, o altă lege, care devine astfel aplicabilă; bunul este depozitat într-un antrepozit sau pus sub sechestru în temeiul unor măsuri asigurătorii sau ca urmare a unei vânzări silite, în aceste cazuri fiind aplicabilă, pe perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost aşezat temporar;

Bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind în acest caz supus legii sale naţional.

Legea statului exportator cârmuieşte şi condiţiile şi efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului, dacă părţile nu au convenit altfel (conform art. 54 din Legea nr. 105/1992).Din analiza coordonată a dispoziţiilor art. 53, 54 şi 59 rezultă că se acordă prioritate legii voinţei părţilor, iar in lipsă legii statului expeditor.

2) Mijloacele de transportRegimul juridic al mijloacelor de transport este supus unor legi diferite, în

funcţie de faptul dacă au sau nu pavilion.a) Navele şi aeronavele sunt guvernate de legea pavilionului pe care îl

arborează - conform dispoziţiilor art. 55 lit. a) şi art. 139 - 140 din Legea nr.105/1992.

Sistemele de drept internaţional privat admit că navele şi aeronavele sunt cârmuite de legea statului sub al cărui pavilion navighează sau de legea statului unde sunt înmatriculate.

Conform dispoziţiilor cuprinse în Codul aerian - toate aeronavele civile se înmatriculează în registrul unic de înmatriculare de aeronave civile, dovada naţionalităţii române fiind făcută cu certificatul de înmatriculare .Şi pentru nave este reglementată obligaţia de a fi înmatriculate pentru a obţine dreptul de a naviga şi a arbora pavilionul român .

Legea pavilionului reglementează printre altele, drepturile reale şi degaranţie asupra navei sau aeronavei, precum şi formele de publicitate privitoare

la actele prin care se constituie, se transmit şi se sting asemenea drepturi (conform art.140 lit. d) - din Legea nr. 105/1992).

De asemenea, legea pavilionului cârmuieşte şi următoarele aspecte:-constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui

mijloc de transport (art. 55);-regimul bunurilor aflate la bord în mod durabil, formându-i dotarea

tehnică (art. 56 lit. a)-creanţele care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenţa tehnică,

întreţinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport (art. 56 lit. b).b) Vehiculele feroviare şi rutiere sunt guvernate de legea statutului

organic al întreprinderii de transport din patrimoniul căreia fac parte aceste vehicule (conform dispoziţiilor art. 55 lit. b - din Legea nr. 105/1992).Legea statutului organic al întreprinderii de transport este legea sediului social al acesteia, conform dispoziţiilor art. 40-41 din Legea nr. 105/1992.

Legea statutului organic al întreprinderii de transport are pentru vehiculele feroviare şi rutiere acelaşi domeniu de aplicare pe care îl are legea pavilionului în cazul navelor şi aeronavelor.

3)Bunurile aparţinând unui stat - conform principiului imunităţii statuluişi bunurilor sale.

Principiul imunităţii statului şi bunurilor sale îşi are izvorul în convenţii internaţionale sau în reglementări interne ale statului pe teritoriul căruia se află bunul statului străin.

Conform acestui principiu, statutul juridic al unui stat şi bunurile sale nu pot fi supuse legilor sau jurisdicţiei altui stat potrivit regulii "egalul asupra egalului nu are autoritate".Regimul juridic al bunurilor unui stat străin este stabilit de legea statului căruia îi aparţin.

Prin tratate pot fi prevăzute excepţii de la imunitatea de jurisdicţie.In anumite situaţii beneficiază de imunitate şi bunurile aparţinând unor

organizaţii internaţionale, regimul juridic al acestor bunuri fiind reglementat prin convenţii internaţionale.

4)Universalităţile de bunuri cunosc un regim juridic special dinperspectiva dreptului internaţional privat. Astfel:-universalităţile de bunuri aparţinând unei persoane fizice având ca izvor succesiunea, sunt supuse legii aplicabile moştenirii;-„transmiterea universalităţii de bunuri între persoane juridice ca efect al reorganizării acestora, este supusă legii personale a persoanei juridice reorganizate.

5)Bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuseunui regim special.

Reglementările privind această categorie de bunuri îşi au izvorul în convenţii internaţionale. In acest sens, România este parte la:

-Convenţia asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale - adoptată în cadrul ONU la Paris în 1970 ( la care România a aderat prin Legea nr. 79/1993);

-Convenţia UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal adoptată la Roma în 1995 (ratificată de România prin Legea nr. 149/1997)

5. Legea aplicabilă unor categorii de bunuri

5. 1. Drepturile asupra creaţiei intelectuale (bunurile necorporale)

In acest domeniu, la nivel internaţional, există reglementări prin care se urmăreşte-realizarea unui drept uniform în privinţa conflictelor de legi.In Legea nr. 105/1992 - normele conflictuale privind dreptul de proprietate intelectuală - sunt cuprinse în dispoziţiile art. 60-63. Conform dispoziţiilor cuprinse în această lege, distingem mai multe forme ale drepturilor intelectuale.

A)Dreptul de autor;Art. 60 din Legea nr. 105/1992 face următoarea distincţie în privinţa legii care cârmuieşte dreptul de autor:-naşterea, conţinutul şi stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creaţie intelectuală sunt supuse legii statului unde acesta a fost pentru prima oară adusă la cunoştinţa publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat (art. 60 alin. 1);-operele de creaţie intelectuală nedivulgate sunt supuse legii naţionale a autorului (art. 60 alin. 2).

B)Dreptul de proprietate industrialăArt. 61 prevede că naşterea, conţinutul şi stingerea dreptului de

proprietate industrială sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de înregistrare.Legea aplicabilă transmiterii drepturilor de proprietate industrială este diferită în funcţie de modalitatea transmiterii:-transmiterea pe cale contractuală este supusă regulii lex contractus;-transmiterea pe cale succesorală este supusă regulii lex succesionis.

C)Aspecte privind reparaţia materială şi moralăArt. 62 dispune că obţinerea reparaţiei materiale şi morale este supusă

legii statului unde a avut loc încălcarea dreptului de autor sau de proprietate industrială.

Deci, fapta ilicită de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală precum şi obligaţia de reparaţie sunt supuse legii locului încălcării - lex loci delicti commissi.

Această lege reglementează şi prejudiciul, chiar dacă rezultatul păgubitor se produce în altă ţară decât cea unde a avut loc încălcarea.

D)Reglementări privind ocrotirea drepturilor străinilorConform art. 63 - drepturile de autor şi de proprietate industrială ale

persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine sunt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

5.2. Drepturile de creanţă

Din dispoziţiile art. 474 C.civ. român rezultă că aceste drepturi sunt încadrate în categoria bunurilor mobile necorporale. Drepturile de creanţă nu cunosc o reglementare expresă pe planul dreptului internaţional privat. In general se consideră că drepturile de creanţă sunt supuse, în principiu, legii care reglementează izvorul lor.

De la această lege există unele excepţii conform cărora, sub anumite aspecte, creanţele sunt supuse legii locului situării lor. De exemplu, dreptul de creanţă care se urmăreşte sub forma dreptului general al creditorului chirografar nu este supus legii din care izvorăşte, ci legii forului deoarece aici se realizează executarea silită şi potrivit acestei legi se distribuie preţul între creditori când sunt mai mulţi.

Legea nr. 105/1992 dispune în art. 120 că cesiunea de creanţă este supusă, dacă părţile nu au convenit altfel, legii creanţei cedate. Alegerea altei legi, prin acordul cedentului şi cesionarului, nu este opozabilă debitorului cedat decât cu consimţământul său. Obligaţiile dintre cedent şi cesionar sunt supuse legii care se aplică raportului pe care s-a bazat cesiunea.

5.3 Titlurile de valoare

Uneori creanţele se încorporează în înscrisul constatator, bunul incoporal (creanţa) localizându-se unde se află înscrisul, de exemplu, în cazul titlurilor de valoare.

Titlurile de valoare cuprind:-valorile mobiliare (acţiunile, obligaţiunile);-titlurile reprezentative ale mărfurilor (conosamentul, recipisa de depozit, warantul);-titlurile de credit sau efectele de comerţ (cambia, biletul de ordin, cecul).

1)In privinţa valorilor mobiliare Legea nr. 105/1992 face distincţie între legea aplicabilă emiterii valorilor mobiliare şi legea aplicabilă transmiterii acestora.

a)Conform dispoziţiilor art. 57, emiterea de acţiuni nominative, la ordinsau la purtător,, precum şi de obligaţiuni este supusă legii aplicabile statutuluiorganic al persoanei juridice emitente.Legea aplicabilă emisiunii valorilor mobiliare reglementează următoareleaspecte:-condiţiile de fond şi de formă ale acţiunilor şi obligaţiunilor;-condiţiile de fond şi efectele contractului de subscriere, dintre societatea emitentă şi dobânditorul titlului.

b)Conform prevederilor art. 58, condiţiile şi efectele transmiterii valorilormobiliare sunt supuse unor legi diferite, în funcţie de felul titlului, după modul său e circulaţie şi anume:legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cât priveşte titlul normativ;-legii locului de plată a titlurilor la ordin;-legii locului unde se află titlul la purtător în momentul transmiterii, în raporturile dintre posesorii succesivi, precum şi dintre aceştia şi terţele persoane.

2)In privinţa titlurilor reprezentative ale mărfurilor art. 59 din Legea nr. 105/1992 prevede că legea arătată expres în cuprinsul unui titlu de valoare stabileşte dacă acesta întruneşte condiţiile spre a fi un titlu reprezentativ al mărfii pe care o specifică. In lipsa unei asemenea precizări, natura titlului se determină potrivit legii statului în care îşi are sediul întreprinderea emitentă.Dacă titlul reprezintă marfa, legea care i se aplică, în calitatea sa de bun mobil, cârmuieşte drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifică.

5.4. Titlurile de credit (efectele de comerţ)

Titlurile de credit fac parte din categoria titlurilor de valoare. Legea nr. 105/1992 reglementează aspectele de drept internaţional privat legate de cambie, bilet de ordin şi cec, prin dispoziţiile art. 127- 138.

5.4.1. Dispoziţii comunea)CapacitateaConform dispoziţiilor art. 127, persoana care, potrivit legii sale naţionale,

este lipsită de capacitatea de a se angaja prin cambie, bilet de ordin sau cec, se obligă totuşi valabil printr-un asemenea titlu, dacă semnătura a fost dată într-un stat a cărui lege îl consideră capabil pe subscriitor.

Rezultă că, în principiu, ca regulă generală, capacitatea persoanelor care semnează titlul de valoare este supusă legii naţionale a fiecăreia. In art. 127 se instituie o excepţie de la această regulă, conform căreia, dacă persoana semnatară a titlului este incapabilă după legea sa naţională, dar este considerată capabilă după legea locului subscrierii titlului (lex loci actus), se apreciază că se

obligă în mod valabil prin titlul respectiv. Această excepţie se aseamănă cu „teoria interesului naţional" aplicabilă în materia capacităţii persoanei fizice.

b)Condiţiile de formăDin dispoziţiile art. 128 alin. 1 rezultă că angajamentul asumat în materiede cambie, bilet de ordin sau cec este supus condiţiilor de formă ale legii statuluiunde angajamentul a fost subscris. în materie de cec, îndeplinirea condiţiilor de;formă prevăzute de legea locului plăţii este suficientă.

Ca regulă generală, condiţiile de formă privind biletul la ordin, cambia, sau cecul, sunt supuse regulii Jocus regit actum". Printr-o dispoziţie specială prevăzută de art. 128 alin. 1 teza II, condiţiile de formă privind cecul sunt acceptate, ca soluţie alternativă, dacă corespund legii locului plăţii.

Conform dispoziţiilor art. 128 alin. 2, dacă angajamentul este nevalabil," potrivit legii arătate, dar se conformează legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de formă a primului angajament nu infirmă validitatea celui ulterior.

Această excepţie rezultă din caracterul autonom al drepturilor şiobligaţiilor dobânditorilor în sensul că fiecare dobânditor succesiv al titlului estetitularul unui drept originar, propriu, ci nu al unui drept derivat, rezultat din cel al transmiţătorului.

c)Acţiunea de regres şi protestulConform art 129, termenele stabilite pentru exercitarea acţiunii de regres

sunt determinate, faţă de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat naştere.

Din dispoziţiile art. 130 rezultă că forma şi termenele de protest, cât şi condiţiile de formă ale unor acte necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor în materie de cambie, bilet la ordin sau cec sunt stabilite de legea statului unde trebuie întocmit protestul sau un alt act necesar.

5.4.2. Cambia şi biletul la ordin

Legea nr. 105/1992 reglementează aspectele de drept internaţional privat legate de cambie şi biletul la ordin prin dispoziţiile art. 131-134 din lege, dispunând ce lege este aplicabilă: efectelor obligaţiilor, dobândirii creanţei, acceptării titlurilor de credit, pierderii sau furtului titlurilor respective.

a)Efectele obligaţiilor (art. 131)Efectele obligaţiilor acceptantului unei cambii şi semnatarului unui bilet la

ordin sunt supuse locului unde aceste titluri sunt plătibile.Efectele pe care le produc semnăturile celorlalţi obligaţi prin cambie sau

bilet la ordin sunt determinate de legea statului pe teritoriul căruia au fost date semnăturile.

Legea nr. 105/1992 face distincţie între legea aplicabilă efectelor obligaţiilor acceptantului cambiei şi semnatarului unui bilet la ordin şi legea

aplicabilă efectelor pe care le produc semnăturile celorlalţi obligaţi prin aceste titluri.

In primul caz se aplică lex loci solutionis, iar în al doilea caz se aplică lex loci actus.

b)Dobândirea creanţei (art. 132)Legea locului unde titlul a fost constituit stabileşte dacă posesorul cambiei

dobândeşte creanţa care a dat loc emisiunii titlului.c)Acceptarea cambiei (art. 133)

Legea statului unde este pîătibilă cambia stabileşte dacă acceptarea poate fi restrânsă la o parte din sumă, precum şi dacă posesorul titlului este sau nu obligat să primească o plată parţială.

d)Pierderea sau furtul titlului (art. 134)Legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt plătibile determină

măsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului.

5.4.3. Cecul

Aspectele de drept internaţional privat privind cecul sunt reglementate prindispoziţiile art. 135-138 din Legea nr. 105/1992.

a) Calitatea de tras (art. 135)Legea statului unde cecul este plătibil determină persoanele asupra cărora

poate fi tras un asemenea titlu.Din dispoziţiile art. 135 rezultă că determinarea persoanelor asupra cărora

poate fi tras cecul este supusă locului plăţii (lex loci solutionis).b)Nulitatea cecului şi întinderea acestei nulităţi (art. 136)In cazul în care, potrivit legii arătate în art. 135, cecul este nul din cauză

că a fost tras asupra unei persoane neîndreptăţite, obligaţiile ce decurg din semnăturile puse pe titlu în alte state, ale căror legi nu cuprind 6 asemenea restricţie sunt valabile.

Reglementarea cuprinsă în art. 136 presupune că fiecare obligaţie care rezultă din titlu este supusă unei legi proprii în privinţa valabilităţii şi efectelor sale, respectiv legii locului subscrierii (lex loci actus).

c)Efectele obligaţiilor (art. 137)Legea statului pe al cărui teritoriu au fost subscrise obligaţiile ce decurg din cec determină efectele acestor obligaţii.

d)Domeniul de aplicare al legii cecului (art. 138)Legea statului unde cecul este plătibil reglementează îndeosebi:-dacă titlul trebuie tras la vedere sau poate fi tras la uh anumit termen de la vedere, precum şi efectele postdatării;-termenele de prezentare;-dacă cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat şi care sunt efectele produse de aceste menţiuni;

-dacă posesorul poate cere şi dacă este obligat să primească o plată paritară;dacă cecul poate fi barat sau poate să cuprindă clauza "plătibil în cont" ori o expresie echivalentă şi care sunt efectele acestei barări, clauze sau expresii echivalente;-dacă posesorul are drepturi speciale asupra provizionului şi care este natura lor;-dacă trăgătorul poate să revoce cecul sau să facă opoziţie la plata acestuia;-măsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau furt al cecului;-dacă un protest sau o constatare echivalentă este necesară pentru-conservarea dreptului de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţiobligaţi.

5.4.4. Concluzii privind legea aplicabilă titlurilor de credit (cambia, biletul la ordin, cecul)

Emiterea şi punerea în executare a titlurilor de credit presupun existenţa unei diversităţi de situaţii conflictuale, soluţionate prin aplicarea mai multor legiuit.Astfel:

a)legea locului subscrierii titlului (tex loci actus) se aplică îndeosebipentru următoarele aspecte:- capacitatea subscriitorilor;-condiţiile de fond şi de formă ale titlului;-efectele obligaţiilor rezultând din titlu;-regimul acţiunilor directe şi de regres.

b)legea locului emisiunii titlului - se aplică în situaţii expres prevăzute de jege (de exemplu art. 129 şi art. 132).

c)legea locului plăţii (tex loci solutionis) - loc menţionat de trăgător pe titlu - se aplică pentru majoritatea aspectelor legate de plata titlului.

d)legea forului se aplică în situaţiile în care este necesară intervenţia unui organ public (de exemplu în cazul protestului prevăzut de art. 130 sau în cazul executării titlului).