Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Master: Comunicare şi Relaţii Publice

COMUNICAREA DE MASĂ

Ştiri online vs. Ştiri TV/ din presa scrisă

Disciplină: Teoria Comunicării

Profesor: Drd. Maria Iova

Masterand: Alexandra Capotă

Anul I, grupa I

Decembrie 2013

Introducere

În ziua de azi, noile tehnologii îi acaparează din ce în ce mai mult pe indivizi, făcându-i

chiar să renunţe la vechile obiceiuri sau hobby-uri. Acestea sunt asemeni unei caracatiţe, care-şi

întinde cu rapiditate tentaculele peste tot, fără să ierte pe nimeni.

Oamenii nici nu realizează cu câtă uşurinţă au trecut de la media tradiţionale la cele

moderne. Ei nu mai sunt la fel de interesaţi informaţiile oferite de presa scrisă, de radio sau de

televiziune, preferând să afle “noutăţile” din mediul online; nu se mai uită la emisiuni de

divertisment, părânduli-se mai distractiv să se joace pe internet sau să navigheze pe reţelele de

socializare, şi nu mai vizionează filme la TV pentru că este mai la îndemână să le descarce de pe

internet. Se pare că multimedia a câştigat foarte mult teren pe toate planurile.

Lucrarea de faţă îşi propune să arate cât de mult sunt interesaţi indivizii de ştirile online,

comparativ cu cele din televiziune sau presa scrisă, şi care dintre ele au mai multă credibilitate

ori influenţează mai mult opiniile şi comportamentul consumatorilor.

Cercetarea este de tip cantitativ şi se bazează pe metoda sondajului de opinie (de audienţă

a mijloacelor de comunicare de masă) . Este un studiu explorativ, pur aplicativ, care utilizează un

chestionar mai simplu, cu un număr mai mic de întrebări.

Eşantionul este format din 150 de participanţi, persoane care utilizează Facebook sau alte

reţele de socializare. Aceştia vor fi împarţiţi pe trei categorii de vârste: 18-29 de ani, 30-45 de ani

şi peste 45 de ani. Va exista, astfel, o delimitare mai clară a părerilor şi a opţiunilor în funcţie de

acest criteriu.

1

Cap. 1 CADRU TEORETIC

1.1. Ce este comunicarea de masă?

În opinia lui Mihai Coman1 comunicarea de masă leagă conglomerate sociale enorme,

aici regăsindu-se acele forme de comunicare în care un grup de emiţători profesionişti transmit

mesaje către un număr foarte mare de receptori. Între producătorii de mesaje şi beneficiarii lor se

interpun instalaţii tehnice sofisticate (studiouri de televiziune, relee, sateliţi) şi instituţii

complexe.

După C. Wright2, comunicarea de masă este definită prin trei caracteristici: este

direcționată către o audiență mare, eterogenă si anonimă; mesajele sunt transmise public,

adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audienței simultan; comunicarea tinde

să fie sau să opereze într-un sistem organizat complex și care presupune multe cheltuieli.

T. O'Sullivan şi colaboratorii săi3 oferă următoare definiţie a comunicării de masă:

“practica şi produsul care oferă divertisment şi informaţii unei audienţe formate din persoane

necunoscute; aceste conţinuturi, transmise pe suporturi tipărite, sonore şi audiovizuale, au

statutul unor mărfuri, care sunt produse industrial, cu ajutorul unor tehnologii complexe, sunt

regularizate de stat şi finanţate de firme particulare; aceste conţinuturi sunt consumate în mod

personal, privat, de către publicul lor”.

1.2. Caracteristicile comunicării de masă

Pornind de la modelul elementar al comunicării (CINEVA transmite un MESAJ, prin

intermediul unui CANAL, pentru a fi receptat de unul sau mai mulţi BENEFICIARI) , se poate

individualiza comunicarea de masă prin sublinierea caracteristicilor4 emiţătorului, canalului de

difuzare, receptorului şi conţinutului transmis.

1 Coman, 2007, p. 162 Wright, 1959, apud Severin, Tankard, 2004, p. 163 O'Sullivan et alii, 1994, apud Coman, 2007, pp. 22-234 Coman, 2007, pp. 27-34

2

Producătorii mesajelor sunt oameni specializaţi atât în căutarea şi procesarea informaţiei,

cât şi în conceperea şi fabricarea divertismentului. Ei lucrează în structuri organizaţionale

complexe, bazate pe o diviziune accentuată a muncii, pe ierarhii clare, pe norme şi proceduri de

lucru standardizate; sunt grupaţi în instituţii ramificate, în care producţia urmează aceleaşi reguli

ca în marile unităţi industriale: ea se desfăşoară pe principiul “bandei rulante”. Vizează

rentabilitatea şi eficienţa şi este marcată de competeţia cu instituţiile similare.

Canalul se referă la un ansamblu de tehnologii controlate de numeroase instituţii

specializate. Acest sistem permite îmbunătăţirea calităţii comunicării , creşterea ariei de difuzare

şi a vitezei cu care circulă mesajele. În funcţie de canal, F. Balle împarte media în trei tipuri:

media autonomă- suportul de transmitere poartă în el mesajul; media de difuzare- suportul are

doar funcţia de a transmite mesajele (releele, cablul, satelitul) ; media de comunicare- permite

instaurarea dialogului la distanţă (telefonul, poşta tradiţională sau cea electronică) . Suportul

electronic (audiovizualul) oferă mesaje care apar şi dispar cu mare rapiditate.

Audienţa este constituită dintr-o multitudine de oameni, risipiţi în plan geografic,

eterogeni din punct de vedere socio-cultural, care nu pot comunica între ei sau cu persoanele care

au produs mesajele. Aceste grupuri eterogene, pe langa faptul că sunt deosebit de numeroase,

sunt şi diferite din punct de vedere economic, social, cultural, religios şi chiar lingvistic.

Termenul “masificat” , folosit frecvent pentru a denumi acest tip de audienţe, nu se referă la

amploarea maselor, ci la diversitatea nedefinită a acestora. În ultimele decenii, dezvoltarea noilor

tehnologii a condus la o anume “demasificare” a audienţelor. S-a multiplicat, astfel, oferta de

programe TV şi au permis fragmentarea “masei” în numeroase publicuri specializate.

Conţinutul- mesajele mass-media sunt distribuite ca bunuri de consum. După Denis

McQuail5, “un produs mass-media este o marfă sau un serviciu vândut unor consumatori

potenţiali, în concurenţă cu alte produse mass-media”. În general, oferta mass-media cuprinde

următoarele mari categorii de bunuri culturale: informaţii, idei şi opinii, divertisment, mesaje cu

conţinut educational. Aceste mesaje sunt construite pe baza “principiului numerelor mari”,

pentru a fi accesibile cât mai multor oameni. Ele trebuie să fie simple, clare, accesibile, puţin

specializate, atrăgătoare, intime, mereu inedite.

5 McQuail, 1987, apud Coman, 2007, p. 32

3

1.3. Conceptul de “masă”

După Mihai Coman6, masa reprezintă “un conglomerat uriaş de oameni care nu se cunosc

între ei, nu se află în relaţii de proximitate spaţială, nu comunică, nu au valori şi scopuri comune

şi pe care nu-i leagă decât un singur lucru- consumul aceluiaşi produs cultural, distribuit pe scară

largă prin tehnologii moderne.”

Denis McQuail7 oferă următoarea definiţie: “un agregat de spectatori, cititori, ascultători

şi privitori, caracterizat prin dispersie, anonimat, lipsă de organizare socială, inconsistenţă în

compoziţia socială”.

Michel-Louis Rouquette8 este de părere că “masa este o realitate cu feţe multiple, dar care se

recunoaşte întotdeauna prin coalescenţa unui efect de număr şi a unui efect de influneţă”.

El prezintă cele patru trăsături ale maselor, identificate de Canetti 9: masa tinde în

permanenţă să crească (destinul ei este să absoarbă un număr tot mai mare de indivizi) ; liberă de

orice raport social formal, lipsită de vreo ierarhie, masa tinde să instituie în cadrul său egalitatea

absolută; masa urmăreşte “densitatea” , scopul ei fiind să ocupe un volum compact; ea acoperă

distanţele fizice, separaţiile şi golurile; masa impune existenţa unei direcţii comune apte să-i

mobilizeze pe toţi membrii săi, accentuându-le, astfel, egalitatea funcţională;

1.4. Efecte ale comunicării de masă

După L. Bogart10, “mass-media are o universalitate pe care nu o are nici o altă instituţie:

presa oferă un bagaj comun de idei şi imagini, care depăşeşte barierele sociale şi geografice”.

Mass-media acţionează, potrivit lui Denis McQuail11, asupra indivizilor, grupurilor,

instituţiilor, şi chiar asupra întregii societăţi. Ea poate afecta personalitatea indivizilor în

dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume) , în dimensiunea afectivă (crearea sau

modificarea unor atitudini şi sentimente) sau în dimensiunea comportamentală (schimbări ale

modului de acţiune şi fenomene de mobilizare socială) .

6 Coman, 2007, p. 177 McQuail, 1987, apud Coman, 2007, p. 318 Rouquette, 2002, pp. 15-209 Canetti, 1966, apud Rouquette, 2002, pp. 20-2110 Bogart, 1995, apud Coman, 2007, p. 14911 McQuail, 1987, apud Coman, 2007, pp. 150-151

4

Influenţa mass-mediei poate să conducă poate conduce la realizarea acordului,

identificării sau internalizării valorilor transmise prin presă. Acordul defineşte acceptarea

conştientă a influenţei unui mesaj (individual aderă în chip raţional la conţinutul acestuia) .

Identificarea implică asumarea valorilor promovate de mass-media şi imitarea comportamentului

arătat de acestea. Internalizarea presupune asimilarea valorilor, semnificaţiilor şi modelelor de

comportament difuzate de mass-media şi topirea lor în valorile care constituie concepţia despre

lume şi în modul de comportament al indivizilor. Internalizarea reprezintă punctual terminus al

unui process de influenţare.

Mihai Coman12 vorbeşte despre trei tipuri de teorii ale efectelor comunicării de masă:

teoriile efectelor puternice, teoriile efectelor limitate şi teoriile efectelor slabe.

Din prima categorie fac parte: modelul “stimul-răspuns”- indivizii sunt vulnerabili la

mesajele mass-media şi pot fi manipulaţi uşor; modelul “hegemonic”- clasele dominante se

folosesc de sistemul educative şi de canalele de informare în masă pentru a-şi impune ideologia;

modelul “dependenţei”- presa controlează resursele de informare şi comunicare de care celelalte

sisteme au nevoie pentru a funcţiona eficient; modelul “spiralei tăcerii”- cei care nu sunt de

accord cu punctele de vedere trasmise de presă vor avea tendinţa să se retragă din dezbaterea

publică, de teamă că, mergând contra curentului, vor fi marginalizaţi.

Teoriile efectelor limitate sunt următoarele: modelul “fluxului în doi paşi”- în drumul său

către public, mesajul presei este filtrate de către un factor intermediar (liderul de opinie) ;

modelul cultivării- expunearea intense la mesajele mass-mediei conduce la fixarea unei viziuni

comune asupra lumii, a unor roluri comune şi a unor valori comune; modelul “agendei”- presa

focalizează atenţia publicului asupra unei liste limitate de teme, ignorând, în schimb, altele.

Din cea de-a treia categorie face parte modelul “uses and gratifications”, conform căruia

publicul este active şi, atunci când face apel la sistemul comunicării de masă, o face pentru a-şi

satisfice anumite nevoi.

1.5. Impactul noilor tehnologii asupra comunicării de masă şi asupra individului

Potrivit lui Wright13, una dintre schimbările determinate de noile tehnologii o reprezintă

chiar punerea sub semnul întrebării a definiției comunicării de masă. Internetul, listele de e-mail,

12 Coman, 2007, pp. 153-18113 Wright, 1959, apud Severin, Tankard, 2004, p. 16

5

dezbaterile de la radio la care ascultătorii pot suna, World Wide Web, televiziunea prin cablu şi

hibrizi de tipul cărţilor care au incluse CD-uri sau cupoane care oferă posibilitatea de a afla mai

multe informaţii despre un anumit domeniu nu pot fi atât de usor catalogaţi ca părţi ale

comunicării de masă. Noile medii de comunicare se caracterizează prin: amestecarea unor

tehnologii de tipul tipăritură şi radio care erau diferite anterior; trecerea de la lipsa de media la o

abundenţă a mijloacelor de comunicare; trecerea de la un conţinut adresat masei la un conţinut

realizat pentru grupuri sau indivizi; trecerea de la media unidirecţionale către media interactive

etc.

Isabelle Pailliart şi colaboratorii săi14 sunt de părere că propagarea noilor tehnologii de

informare şi comunicare în viaţa cotidiană este însoţită de o intelectualizare a indivizilor. O altă

consecinţă identificată de aceştia este creşterea importanţei logicii economice, în detrimentul

interesului public, “logica economică dominând mass-media clasice şi, în general, întregul sector

al presei scrise şi al audiovizualului, atât în ceea ce priveşte producţia, cât şi livrarea”. Ei mai

cred că logica de comercializare a informaţiilor duce, în numele liberei circulaţii a datelor, la

slăbirea protecţiei privind viaţa privată şi că însuşirea inegală a acestor noi tehnologii duc la

excludere socială.

Derrick de Kerckhove15, membru al Programului de Cultură si Tehnologie McLuhan, a

sugerat că rețeaua de comunicare modernă are unele efecte subtile, dar importante:” Noile media

ne transformă într-o societate foarte inteligenta. În loc sa fim omogenizați prin controlarea

reacțiilor noastre, așa cum se întâmplă când urmărim pasiv televizorul, noi suntem invitați să

contribuim într-un mod direct si bazat pe cooperare, prin ceea ce gândim, la felul în care gândesc

ceilalți”.

Umberto Eco16 îşi spune şi el părerea cu privire la impactul pe care noile tehnologii îl au

asupra societăţii: “Într-o societate de masă, în timpul civilizației industriale, observăm într-

adevar un proces de mitizare asemanator cu cel din societățile primitive”.

Cap. 2 STUDIU DE CAZ

14 Pailliart et alii, 2002, pp. 77-7915 De Kerckhove, 1995, apud Severin, Tankard, 2004, p. 2716 Eco, 2008, p. 277

6

Ştiri online vs. Ştiri TV/ din presa scrisă

În ziua de azi, din ce în ce mai multă lume renunţă la televizor, radio sau presă scisă, în

favoarea online-ului. Trăim într-o lume în care internetul a devenit indispensabil, în care oamenii

nu-şi mai iau informaţiile din presă, ci din mediul virtual, nu mai ştiu să comunice şi să se

distreze în alt fel, decât virtual.

Această lucrare vrea să arate în ce manieră sunt interesaţi indivizii de ştirile online,

comparativ cu cele din televiziune sau presa scrisă, şi care dintre ele au mai mare credibilitate ori

influenţează mai mult opiniile şi comportamentul consumatorilor. Pentru a confirma această

ipoteză s-a efectuat o cercetare de tip cantitativ, bazată pe metoda sondajului de opinie (de

audienţă a mijloacelor de comunicare de masă) .

Chestionarul este unul scurt, având opt întrebări- factuale şi de opinie. Cele mai multe

sunt închise, pentru a fi mai uşor de completat, pentru a evita eventualele erori generate de

operaţiile de postcodificare, şi pentru a face mai uşoară şi mai rapidă prelucrarea datelor. Am

adăugat şi două întrebări deschise, cu scopul de a vedea ceea ce gândesc subiecţii cu adevărat, ce

apare mai proeminent în mintea lor, în legătură cu această problemă.

Eşantionul este format din 150 de participanţi, împărţiţi pe trei categorii de vârste: 18-29

de ani, 30-45 de ani şi peste 45 de ani (pentru a observa dacă diferă sau nu părerile şi opţiunile în

funcţie de acest criteriu) . Subiecţii au fost aleşi din mediul virtual, prieteni de pe Facebook şi de

pe Twitter, pentru a vedea în ce măsură mai sunt ei interesaţi de ştirile din televiziune sau din

presa scrisă şi cât sunt de influenţati de mediul online şi de informaţiile care circulă pe internet.

7

CHESTIONAR Nume: Prenume: Vârsta:

1. Cât de des vă uitaţi la televizor/ citiţi ziare? a) Destul de des (în fiecare zi) b) Ocazional, când am timp c) Nu mă uit la televizor/ nu citesc ziare

2. Cât de des intraţi pe internet? a) Destul de des (în fiecare zi) b) Ocazional, când am timp c) Nu folosesc internetul

3. Urmăriţi ştirile a) La televizor b) În ziare c) Pe internet

4. Vi se par utile ştirile de pe internet (Facebook)? Pe o scală de la 1 la 10, alegeţi cifra care s-ar potrivi opiniei dumneavoastra: Inutile: 1 2 3 4 Relativ utile: 5 6 7 Foarte utile: 8 9 10 5. Precizaţi 3 motive pentru care citiţi ştirile de pe internet (Facebook)

6. Vi se par mai credibile a) Ştirile TV b) Ştirile din presa scrisă c) Ştirile online

7. Credeţi că au o influenţă sau un impact mai mare asupra publicului a) Ştirile TV b) Ştirile din presa scrisă c) Ştirile online

8. Cum credeti ca vor avea acces pe viitor oamenii la informaţii?

8

BIBLIOGRAFIE

Coman, Mihai (2007), Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iaşi

Eco, Umberto (2008), Apocaliptici și integranți. Comunicații de masă și teorii ale

culturii de masă, Editura Polirom, Iași

Pailliart, Isabelle (coord.) , (2002), Spaţiul public şi comunicarea, Editura Polirom,

Iaşi

Rotariu, Traian; Iliuţ, Petru (1997), Ancheta sociologica si sondajul de opinie,

Editura Polirom, Iaşi

9

Rouquette, Michel-Louis (2002), Despre cunoaşterea maselor, Editura Polirom,

Iaşi

Severin, Werner J. , Tankard James V. Jr. (2004), Editura Polirom, Iaşi

10