Curentul electric din orice latură a unei reţele electrice complete, în care există maimulte generatoare, este suma algebrică a curenţilor produşi de fiecare sursă în parte, dacă aracţiona singură în reţea, celelalte surse fiind pasivizate.Prin pasivizarea unei surse de tensiune se înţelege anularea tensiunii saleelectromotoare, iar prin pasivizarea unei surse de curent se înţelege anularea curentului sursei.Rezultă că pasivizarea sursei de tensiune ideale este echivalentă cu înlocuirea sa printr-olegătură (conexiune, scurtcircuit), iar pasivizarea sursei de curent – cu întreruperea circuituluiîn punctul în care se afla sursa.Teorema superpoziţiei se aplică numai reţelelor complete. Dacă sunt incomplete (auborne de acces), ele trebuie completate în prealabil, aşa cum s-a arătat în capitolul precedent.Teorema superpoziţiei rezultă din caracterul liniar al ecuaţiilor corespunzătoare aplicăriiteoremelor lui Kirchhoff la reţele liniare.Se consideră cazul general, în care reţeaua are atât surse de tensiune, cât şi surse decurent. Sistemul ecuaţiilor cuprinde L' ecuaţii liniare, independente, L' fiind numărul de laturicu curenţi necunoscuţi. Laturile care cuprind surse de curent (deci curenţi cunoscuţi) seînlocuiesc prin injecţii de curenţi în nodurile reţelei.Rezolvând acest sistem de ecuaţii cu regula lui Cramer, curentul unei laturi s va aveaformaI Y E A I s skkLs n nnN S

−g k g

1 1

, (30.1-1)în care coeficienţii Ysk sunt admitanţe de transfer între laturile s şi k, iar coeficienţii Asn suntfactori de influenţă de la noduri independente la laturi. Această relaţie se mai poate prezentasub formaI I J s skkLs n

nN S

−1 1

, (30.1-2)unde Isk = Ysk Egk este curentul produs în latura s de t.e.m. Egk din latura k, când celelalte sursesunt pasivizate, iar Jsn = Asn Ign este curentul produs în latura s de injecţia de curent Ign înnodul n, când celelalte surse sunt pasivizate.30.2. METODE DE TRANSFIGURARESe numeşte transfigurare operaţia prin care o porţiune de reţea electrică este înlocuităcu alta, de regulă mai simplă, care îi este echivalentă din punct de vedere al interacţiunii (printensiuni, curenţi) cu restul reţelei. Noua porţiune este numită echivalenta celei pe care o109înlocuieşte. Două circuite (sau reţele incomplete) care se pot înlocui reciproc se numesccircuite echivalente (sau reţele echivalente), iar reprezentările lor în desene, scheme, senumesc scheme echivalente.În cele ce urmează se vor considera transfigurări şi scheme echivalente valabile în regimpermanent sinusoidal.Stabilirea impedanţelor şi admitanţelor echivalente reprezintă un exemplu detransfigurare, folosit î Teoremele lui Kirchhoff prezentate la regimul electrocinetic se pot extinde si in regimul cvasistationar (regimul permanent sinusoidal, prescurtat c.a.):

                                                                                                                                                                   (86)

                                                                               (87)

 notatiile folosite avand aceleasi semnificatii ca si cele utilizate in paragrafele §3.2.4 si anume:

            k reprezinta o latura de circuit,

            r un nod al circuitului electric iar

            p un ochi al aceleiasi retele.

            Relatia (86) exprima prima teorema a lui Kirchhoff  in c.a.:

suma algebrica a valorilor instantanee a curentilor dintr-un nod electric este nula.

            Relatia (87) exprima cea de a doua teorema a lui Kirchhoff in c.a.:

suma algebrica a valorilor instantanee ale tensiunilor electromotoare din laturile unui ochi electric ( bucla) este egala cu suma algebrica a caderilor de tensiune instantanee din laturile respective.

Aceasta exprimare nu se refera la bucle cuplate inductiv.

            Transpuse in planul complex, relatiile (86) si (87) au forma:

                                                                                                                                                      (88)

            .                                                    (89)

Pentru exemplificare, aplicam aceste teoreme pentru nodul (fig. 30-a) si bucla (fig. 30 - b):

  si

.

n cazul circuitelor dipolare pasive.