Regionalismele

Regionalismele sunt fapte de limba (fonetice morfologice , sintactice sau lexicale) specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii."Regional" & "popular" repezinta categorii distincte: prima se defineste pe baza criteriului "geografic"(regional se opune in general), ia a doua se defineste pe baza criteriului "sociocultural" ("popular" se opune lui "literar"); spre deosebire de reginalisme , folosite numai in anumite zone, elementele populare sunt intrebuintate pe tot teritoriul tarii, indeosebi de vorbitorii cu un grad mai redusde instructie.* Dupa nivelul limbii la care se manifesta ,regionalismele se clasifica astfel:a) regionalisme fonetice: hier , hire ,chiatra , ghine (fier , fire , piatra , bine)b) regionalisme gramaticale (forme gramaticale specifice anumitor arii geografice): oi merge , a face (voi merge , va face), in Moldova; lucra , manca (lucreaza , mananca), in Transilvania; asta, aia , astia (acesta, aceea , acestia), in Muntenia;c) regionalisme lexicale (cuvinte care cunosc o circulatie limitata ,in principiu o anumita arie geografica): moldovenisme- omat (zapada) , papusoi (porumb) , colb (praf); ardelenisme- coparseu (sicriu) , paparada (omleta) , clop (palarie); muntenisme- nitel (putin) , pacla (ceata), lele (matusa);d) regionalisme semantice (sensuri diferite ale aceluias cuvant , repatizate pe arii dialectale; de exemplu , ginere are, in aria nordica ,sensul "ginere", pe cand in sud are & sensul "mire").Anumite regionalisme prezinta conservari ale unor fonetisme arhaice, precum formele etimologice cu â in locul diftongului âi , in cuvinte de origine latina: câne , mâne , pâne.Din punct de vedere stilistic, regionalismul are, ca & arhaimul, o functie de evocare ori de caracterizare a vorbirii personajelor in mod intamplator sau intentionat.Daca examinam limba scriitorilor din a doua jumatate a secolului trecut , se constata ca folosirea regionalismelor vizeaza efecte estetice, atat in planul personajelor , cat & in acela al autorului. Regionalismele care apar in vorbirea personajelor indeplinesc functii complexe in contextul operei:creeaza culoarea locala, prin acumularea particularitatilor regionale, care dau autenticitate & vigoare exprimarii & ajuta la caracterizarea personajelor. Valorificarea regionalismelor , ca "elemente de sugestie", prezinta o etapa superioara a maiestriei artistice , intrucat presupune interventia creatoare a autorului, prin selectarea particularitatilor regionale tipice, dozate cu discernamant & incadrate in contexte artistice relevante.Regionalismele care apar in limbajul autorului (in planul naratiunii) exprima participarea afectiva a acestuia la desfasurarea faptelor narate.In aceasta privinta, functia evocatoare a regionalismului , semnificativa la autori precum I. Creanga & M. Sadoveanu, constituie o trasatura specifica artei scriitorilor, contribuind la realizarea unitatii lingvistice & stilistice a operei lor.

Vocabularul limbii romane: componentele si masa vocabularului COMPONENTELE VOCABULARULUII. VOCABULARUL FUNDAMENTAL (FONDUL PRINCIPAL LEXICAL) cuprinde aproximativ 1.500 de cuvinte cunoscute şi utilizate de toţi vorbitorii de limbă română şi este format din:a) cuvinte foarte vechi (moştenite sau împrumutate din alte limbi);b) cuvinte folosite frecvent în vorbire;

c) cuvinte cu mai multe sensuri (polisemantice);d) cuvinte care intră în componenţa unor locuţiuni sau expresii specifice limbii române.

Cuvintele care compun vocabularul fundamental al limbii române denumesc:- părţi ale corpului omenesc: cap, ochi, gură, picior,braţ etc;- alimente: apă, lapte, pâine, brânză, carne etc;- obiecte de strictă necesitate şi acţiuni frecvente:casă, masă, a mânca, a merge, a face, a respira, a sta, a locui etc.- păsări şi animale (în special domestice): pui, găină,câine, pisică, porc, vacă, oaie, cal etc;- arbori şi fructe: castan, plop, stejar, măr, păr -pere,nuc - nucă, cais - caisă etc;- grade de rudenie: mamă, tată, fiu, fiică, bunic etc;- zilele săptămânii: luni, joi, duminică etc;- momente ale zilei, anotimpuri, luni: dimineaţa,iarna, iunie etc;- culori folosite des: alb, negru, roşu, verde etc;- conjuncţii, prepoziţii, numerale: dar, şi, peste, trei,mie etc.

II. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) şi este compusă din:- arhaisme;- regionalisme;- elemente de jargon şi de argou;- neologisme;- termeni tehnici şi ştiinţifici.

1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale şi construcţii sintactice care au dispărut din limba comună şi sunt de mai multe feluri:

• arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieşite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiţ, colibă etc.• arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunţare, ieşite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc;• arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi şi structuri sintactice învechite:* morfologice: aripe, inime, iernei, palaturi etc.;* sintactice: Gazeta de Transilvania;

2. Regionalismele sunt cuvintele şi formele de limbă specifice vorbirii dintr-o anumită regiune: barabulă (cartof), curechi (varză), dadă (soră mai mare), sămădău (porcar), sabău (croitor), cucuruz (porumb);

• regionalisme fonetice - forme cu circulaţie restrânsă a unor cuvinte de uz general: bărbat (bărbat), deşte (degete), gios (jos), frace (frate) etc;

3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuinţate de anumite persoane cu

intenţia de a impresiona şi a-şi evidenţia o pretinsă superioritate culturală: bonjour, madam', O.K., week-end, look.

Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri şi Caragiale pentru ilustrarea snobismului personajelor.

4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi înţeleşi: biştari (bani), curcan (poliţist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica (închisoare), mişto (frumos sau batjocură), naşpa (urat) etc.

5. Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din alte limbi:• limba latină savantă: colocviu, biblic, literă, fabulă, pictură etc;• din limba franceză: monument, poezie, recamier etc;• din limba italiană: capodoperă, spaghete, pizza etc;• din limba germană: sortiment, ştachetă, tact etc;• din limba engleză: star, derbi, penalii etcÎmprumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice: cutremur - seism; amănunt - detaliu; ceresc - celest; (a) bănui - (a) suspecta; moarte - deces;prăpastie - abis etc

6. Limbajul tehnic cuprinde cuvinte şi expresii specifice unui domeniu al tehnicii: bielă, bară de direcţie, cheie franceză;

7. Limbajul ştiinţific cuprinde cuvinte şi expresii folosite în diferite domenii ale ştiinţei: bisturiu, catgut, adjectiv, fotosinteză, electron, polinom etc