Valorificarea resursele minerale ale judetului Bacau

Abstract

În lucrare, sunt prezentate resursele minerale identificate pe teritoriul jud. Bacău şi propunerile

de valorificare durabilă a acestora prin tehnologii cunoscute în practica mondială. De asemena,

sunt prezentate propuneri de reconstrucţie ecologică a sit-urilor degradate, precum şi de atragere

în circuitul economic a unor resurse neexploatate prin a căror valorificare s-ar obţine produse

ecologice solicitate pe piaţa internă şi internaţională şi filierele de valorificare durabilă a

resurselor.

S-a ales judetul Bacau, deoarece resursele minerale au un rol determinant in economia sa, fiind

strans legate de capitalul natural, dar si de conditiile socio-economice. Trebuie sa se mentioneze

faptul ca viziunea moderna de abordare a ecosistemelor presupune pe de o parte intelegerea

mediului natural inconjurator, care trebuie respectat pe baza intelegerii ecosistemelor sale

componente, iar pe de alta parte intelegerea altor sisteme incluse in mediul natural prin

asimilarea lor ca ecosistem. Scopul acestei abordari este gasirea unui model de dezvoltare

accesibil, diferentiat pentru fiecare tip de sistem ecologic in vederea valorificarii cat mai

eficiente a resurselor existente si punerea in valoare de noi resurse . Efectele economice trebuie

privite şi în context social, valorificarea resurselor minerale favorizeaza crearea de locuri de

muncă, stimulează şi susţine industria orizontală şi serviciile pentru industrie, ajuta la

dezvoltarea economica e localitatilor ce depind de o singura resursa minerala.

CUVINTE CHEIE

resurse minerale;

refacere ecologică;

filiere de valorificare;

externalităţi;

dezvoltare durabilă

Judetul Bacau

Judeţul Bacău se întinde pe o suprafaţă de 6.621 km şi are 716.176 locuitori, la

nivelul anului 2009. Raportat la regiunea de dezvoltare Nord – Est, Judeţul Bacău

se întinde pe o suprafaţă ce reprezintă aproximativ 18% şi concentrează 19,3% din

populaţia regiunii, fiind al doilea judeţ din cadrul regiunii, după judeţul Iaşi, ca

număr de locuitori.

Poziţionat pe unităţi de relief diferite, grupa central - estică a Carpaţilor Orientali,

Subcarpaţii şi depresiunea Tazlău – Caşin, lunca Siretului şi podişul Bârladului,

judeţul Bacău dispune de resurse variate, a căror exploatare a condus la

ascensiunea economică.

Varietatea resurselor naturale ale judeţului a impulsionat dezvoltarea unor

anumite sectoare economice. Calitatea solurilor a stimulat dezvoltarea agriculturii,

în zonele de deal şi de munte s-a dezvoltat exploatarea şi prelucrarea lemnului,

existenţa izvoarelor minerale cu proprietăţi curative a susţinut dezvoltarea

turismului balnear în staţiunea Slănic Moldova, reţeaua hidrografică şi acumulările

de apă au condus la dezvoltarea sectorului piscicol. Industria extractivă şi cea metalurgică au

progresat pe baza resurselor subsolului: zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale, zăcămintele de

cărbune brun, sarea gemă, săruri de potasiu, gipsuri, gresii, argile comune, nisipuri şi pietrişuri.

Datorită poziţionării geografice, judeţul Bacău se înscrie în zonele cu potenţial în exploatarea

resurselor de energie alternativă: biomasă, microhidro şi energie eoliană.

Aşadar, judeţul Bacău dispune de o varietate de resurse care au susţinut activitatea economică

intensă a judeţului.

Bacăul se confruntă cu o problemă în ceea ce priveşte ponderea populaţiei active în totalul

judeţului, care asociată cu numărul ridicat de beneficiari ai pensiilor de stat indică o presiune

socială deosebită asupra economiei judeţene. Din datele existente pentru perioada 2001-2006 se

poate remarca o diminuare continuă a numărului de persoane active din populaţia judeţului

Bacău: dacă în anul 2001 populaţia activă civilă era de 275.600 persoane, numărul persoanelor

ocupate scăzuse la 238.000 în 2006 (o diminuare de 14%), aceasta scădere fiind mai pronunţată

în cazul populaţiei de sex feminin (de la 130.800 la 105.200) decât a celei de sex masculin (de la

144.800 la 132.800). Ritmul de scădere a populaţiei active a fost mult mai alert în comparaţie cu

media naţională (scădere de 5% în aceeaşi perioadă), dar se încadrează în tendinţa la nivel

regional (în regiunea Nord-Est, scăderea a fost de 15%). În 2006, judeţul Bacău număra cel mai

redus procent al populaţiei active din totalul locuitorilor şi cel mai mare număr de beneficiari ai

asigurărilor pensie de stat din regiunea Nord-Est. Trebuie remarcat faptul că deşi turismului îi

este atribuit un anumit rol în relansarea economiei judeţului Bacău, acest sector se confrunta cu o

productivitate foarte scăzută şi cu un nivel extrem de redus de investiţii.

Principala dificultate cu care se confruntă noile afaceri deschise în sectorul turismului o

reprezintă lipsa sprijinului financiar public şi cerinţa de a plăti impozite şi taxe începând cu

momentul 0, ceea ce generează probleme specifice de cash-flow pentru aceşti operatori.

Zonele de potenţial turistic ridicat, precum Slănic Moldova şi Tg. Ocna ridică probleme serioase

în privinţa infrastructurii de cazare şi a serviciilor conexe, fiind în prezent mai atractive pentru

tratament şi mai puţin pentru persoanele tinere/ turismul de weekend / turismul de afaceri.

Problemele severe evidenţiate ca puncte cheie de intervenţie pentru stimularea creşterii

turismului sunt: starea infrastructurii de transport, promovarea imaginii judeţului şi formarea

resurselor umane în sensul creării unor servicii de calitate, definirea unor circuite turistice

cuprinzătoare, consilierea operatorilor şi a autorităţilor pentru crearea unor pachete integrate de

produse şi servicii, asocierea AP locale pentru promovarea brandurilor locale.

De asemenea, o altă necesitate critică a turismului din judeţul Bacău este nevoia unei mai

buneorientări a serviciilor către categorii specifice de consumatori şi nevoia unui branding al

judeţului (diferitelor zone cu potenţial)/ activităţi turistice

• Tendinţe privind sursele de finanţare

Fondurile europene reprezintă un potenţial major de dezvoltare dar accesarea acestora comportă

costuri administrative importante pe care marea majoritate a localiţilor judeţului Bacău nu le pot

susţine. În acest sens, Consiliul Judeţean Bacău poate deveni motorul agregării şi stimulării

iniţiativelor la nivel de judeţ, atât prin susţinerea costurilor proprii ale autorităţilor locale pe

proiecte cât şi prin realizarea de proiecte în parteneriat cu scopul creşterii capacităţii

administrative.

O altă oportunitate care începe să se dezvolte în judeţul Bacău este cea a realizării unor

parteneriate public private. Pentru a reuşi angrenarea acestor parteneriate, un rol important îl au

şi alţi actori în asociere cu Consiliul Judeţean. Camerele Agricole, băncile şi alte servicii

financiare şi de consultanţă sunt actorii cheie ce pot dezvolta aceste iniţiative. Dezvoltarea

proceselor de politici publice la nivel judeţean şi local reprezintă o condiţie a dezvoltării acestor

iniţiative prin consacrarea utilizării instrumentelor de tipul studiilor de impact.

Avantajele pe care parteneriatele public-private le aduc administraţiei publice locale sunt

multiple:

- soluţii diverse de finanţare privată a proiectelor publice,

- reducerea costurilor pentru administraţiile centrale sau locale

- utilizarea know-how-ului şi a managementul privat în cadrul proiectelor publice

- inovaţie tehnică şi un nivel mai ridicat al calităţii serviciilor furnizate.

Riscul principal al PPP consta în faptul că fără o atentă reglementare şi monitorizare a procedurii

de selecţie a partenerului privat şi a derulării proiectelor de tip PPP, aceste proiecte pot deveni un

mijloc periculos de "înghiţire" a resurselor statului. De exemplu, în Marea Britanie, unul dintre

statele cu expertiza vastă în acest domeniu, pregătirea unui contract PPP important durează

aproximativ un an.

Încurajarea investiţiilor publice şi private de către autorităţile locale şi judeţene din Bacău poate

luă

forme diferite, incluzând:

- parteneriate publice/private sub formă de contracte, concesii, societăţi mixte;

- stimulente fiscale, credite, mecanisme de reinvestiţii;

- folosirea bunurilor publice pentru încurajarea investiţiilor

- finanţarea datoriilor sau alte aranjamente investiţionale care sunt luate de către oraşe cu propria

răspundere(în cadrul propriului bilanţ municipal) sau de către “emisii de obligaţiuni” în afara

sistemului financiar public

- atragere fondurilor structural

Vestul si sudul judetului Bacau sunt cele mai bogate in resurse minerale, desi judetul este vazut

ca unul dintre cele mai sarace din tara, din acest punct de vedere. Astfel, exista gresie, in zona de

munte, cu rezerve de nisip si de pietris, in vaile Siretului si Trotusului, dar si cu sare gema, de la

Tirgu Ocna.

In acest sens, printre bogatiile amintite, se numara si apar apele minerale naturale

necarbogazoase (desi exista cel putin un producator autorizat, la Sascut), ape minerale

carbogazoase (desi Slanicul Moldovei este celebru pentru ele), apele minerale terapeutice (care

se gasesc tot in Slanic, dar si in Tirgu Ocna si Moinesti). De asemenea argila, de care judetul nu

duce lipsa, desi nu sunt cariere in exploatare. Carbune de la minele din Comanesti au fost

inchise, dar zacamint de acest fel mai exista acolo, iar in caz de mare criza energetica s-ar putea

sa fim nevoiti sa redeschidem aceste mine.

De fapt – spun autorii analizei Ziarului Financiar -, la jumatatea anului 2011 in Romania existau

licente de exploatare doar pentru 77 de substante minerale, de la andezit la ape minerale, la

calcar, uraniu, cupru, huila sau sare. De aceste licente raspunde Agentia Nationala pentru

Resurse Minerale (ANRM).

Intre astfel de resurse nu sint incluse petrolul si gazele naturale, iar judetul Bacau inca exceleaza

din acest punct de vedere, pentru ca in zona Moinesti se mai extrag titei si gaze naturale.

Romania a avut, insa, pina la 550 de licente de exploatare in domeniu, dar despre ele nu se mai

stie nimic. Multe au fost anulate, iar unele zacaminte vor fi ramas neatractive pentru investitori.

Oricum, ANRM nu divulga prea multe date in acest sens.In ceea ce priveste exploatarile, se fac

in Romania, mai ales de catre intreprinderi private, mai putin de cele ale statului – cum este cazul

rezervelor de sare de la Tirgu Ocna.

Astfel, cele mai importante rezerve minerale din judetul Bacau ramin cele de la Tirgu Ocna, de

unde sarea este luata si prelucrata la Borzesti, dar si apele minerale din zonele Slanic Moldova,

Tirgu Ocna si Moinesti. Nu sint lipsite de importanta nici rezervele de nisip si pietris, pentru ca

in Romania inca se mai construieste cite ceva.

Resursele reprezintă potenţialul material, natural, financiar şi uman de care o societate la un

moment dat şi care exprimă posibilităţile ei de dezvoltare.

Punctul de plecare în analiza factorilor de producţie îl constituie resursele economice (sau

productive): ansamblul mijloacelor disponibile şi susceptibile de a fi valorificate în producereade

bunuri materiale şi în prestarea de servicii. Indiferent de felurile lor şi de modificarea continuăa

acestora, resursele pot fi analizate atât ca stocuri, cât şi ca fluxuri (ca existent la un moment datşi

ca proces de atragere şi utilizare economică a lor într-o perioadă de timp). Legătura permanentă

dintre cele două stări ale resurselor se realizează prin însuşi procesul economic, proces în care ele

apar atât ca intrări în producţie, cât şi ca ieşiri din aceasta. Producţia însăşi este apreciată prin

soldul resurselor în perioada de referinţă.

Conform studiului realizat în rândul actorilor locali interesaţi (APL, instituţii publice, mediul de

afaceri şi ONG) principalele resurse existente în judeţul Bacău, pe care se poate baza dezvoltarea

economică a judeţului, sunt reprezentate de terenuri agricole favorabile dezvoltării agriculturii şi

zootehniei (56,0% dintre participanţi la studiu) , resursele umane de care dispune judeţul

(42,0%), dar si resursele turistice (ape minerale, cadru natural, staţiuni), resursele energetice

(ţiţei, gaz, cărbune) şi resursele hidrografice importante de care dispune judeţul, peste 30 %.

Industria extractivă reprezintă una din ramurile cele mai importante ale economiei naţionale

deoarece este principala producătoare de materii prime şi resurse energetice.

În sfera noţiunii de industrie extractivă intră activităţile realizate în scopul introducerii în

circuitul economic a unui volum cât mai mare de resurse minerale, activităţi care constau din:

studii geologice fundamentale, lucrări geologice de prospecţiune şi exploatare, evaluarea

rezervelor evidenţiate, proiectarea lucrărilor necesare pentru deschiderea zăcămintelor, realizarea

propriu-zisă a instalaţiilor de extracţie şi preparare, procesul de exploatare, prepararea în vederea

îmbogăţirii încomponenţi utili şi uneori valorificarea primară a materiilor prime.

Mineralele sunt substanţe anorganice, solide, lichide sau gazoase, omogene din punct de vedere

fizico-chimic, cristalizate sau amorfe, care s-au format înscoarţa pământului prin reacţii chimice

în timpul unor procese endogene (în interiorul scoarţei) sau exogene (de suprafaţă). În domeniul

mineralelor seinclude şi unele produse de natură organică (cărbune, petrol, gaze naturale).

În compoziţia mineralelor intră toate elementele chimice ale sistemului periodic, în general sub

formă de combinaţii chimice: oxizi ai metalelor, săruri ,mai rar sub formă de elemente native:

sulf, aur etc.

În natură mineralele se găsesc de obicei asociate sub forme diverse şi în anumite raporturi

formând rocile.

După condiţiile geologice în care s-au format rocile se clasifică în roci magmatice sau eruptive,

roci sedimentare şi roci metamorfice.

Rocile magmatice, formate prin consolidarea magmei reprezintă 95% dincompoziţia litosferei.

Conţin cantităţi mari de silicaţi şi mici cantităţi de minerale metalifere. Din această categorie fac

parte diferite varietăţi de granit.

Rocile sedimentare s-au format in urma proceselor de distrugere a scoarţei de către agenţii

externi, apa, aerul şi sunt reprezentate de: bauxite, argile, puri, gresii,calcar, gips, sare, roci

organogene caustobiolitice, cărbune, petrol.

Rocile metamorfice au rezultat din transformarea rocilor magnetice sau sedimentare sub acţiunea

temperaturilor şi presiunilor mari produse în scoarţa pământului. Dintre acestea fac parte şi

şisturile cristaline, micaşisturile,cuarţurile, marmura, etc.

Asocierea mineralelor utile, cu minerale de gangă sau steril formează minereurile, din care se

pot extrage printr-un proces tehnologic, unul sau mai multe metale: minereuri de Fe Cu, Pb, Zn

etc. sau substanţe nemetalifere: minereul de sulf, de grafit, de cuarţ etc. Când nu se urmăreşte

valorificarea unui element chimic anume, rocile sunt utilizate ca atare sub formă de roci minerale

utile argile, calcare, etc.

Minereurile pot fi simple, când conţin o singură substanţă extractibilă şi valorificabilă sau

complexe când conţin mai multe asemenea substanţe.

Acumulările naturale de substanţe minerale utile din care acestea se pot rage în a anumite

condiţii de localizare şi de timp constituie zăcăminte.

Zăcămintele de substanţe minerale utile se clasifică din punct de vedere al

formei în:

-zăcăminte stratiforme, delimitate de plane paralele şi cu dezvoltare maresingură direcţie.

Cărbunii, petrolul şi rocile sedimentare apar în zăcăminte deaceastă formă.

-zăcământ filonian, format prin umplerea cu minerale utile a unei fisuri dinscoarţa pământului.

Sub această formă se găsesc în special minereurile de metale neferoase şi unele elemente native

-zăcăminte sub formă de masiv, cu dimensiuni aproximativ egale în toatecele trei direcţii ale

spaţiului. Sub această formă se pot prezenta zăcămintele de minereu de fier, cărbune, sare gemă.

În vederea exploatării în condiţii de eficienţă economică, zăcămintele se că înfuncţie de volumul

rezervelor de zăcăminte:

- foarte mari, cu rezerve de minereu de peste 30 mil.t

- mari, cu rezerve de 10-30 mil.t

- mijlocii, cu rezerve de 3-10 mil.t

- mici, cu rezerve de 0,6-3 mil.t

- foarte mici, cu rezerve de 0,1-0,6 mil.t

- speciale cu rezerve sub 0,1 mil.t

În funcţie de natura zăcământului, forma lui şi cantitatea de rezerve de minereu exploatabil se

stabilesc condiţiile tehnologice de extracţie şi preparare.

Condiţiile de exploatare şi valorificare a zăcămintelor la nivelul de dezvoltare actuală a tehnicii

însumează condiţiile de calitate şi de zăcământ.

Condiţiile de calitate se definesc cu ajutorul următorilor indicatori: conţinutul mediu minim în

component util, conţinutul minim extractibil, cantitea

de rezerve de minereu exploatabil.

Conţinutul mediu minim reprezintă cel mai mic conţinut mediu de zăcământ la care minereul

poate fi valorificat economic.

Conţinutul minim în substanţă minerală utilă de la care exploatarea unuizăcământ devine

economică are o tendinţă generală de scădere în timp şi variazăîn funcţie de natura substanţei, de

preţul ei, de conjunctura şi necesitatea mică, decondiţiile de localizare, exploatare şi prelucrare

etc.

Pentru a stabili conţinutul mediu minim al unui zăcământ se face un calcul tehnico-economic

care ţine seama de randamentele medii realizate în procesele de exploatare, preparare, prelucrare,

de costul de producţie al produsului (metal), de preţul de vânzare al produsului (metal) etc.

Conţinutul mediu minim, Cmin, se poate calcula cu formula

în care:

m -extracţie în substanţă utilă la preparare.

Pentru câteva minereuri industriale conţinuturile medii minime orientative încomponenţi utili

sunt prezentate în tabel :

Conţinuturi medii minime în componenţii utili a unor minereuri:

Conţinutul minim extractibil reprezintă conţinutul de la care minereul nu mai poate fi preparat în

condiţii economice conform tehnicii actuale; de exemplu în cazul concentrării prin flotaţie,

conţinutul minim extractibil este conţinutul de metal în sterilele uzinei de preparare.

Condiţiile de zăcământ se referă la un număr mare de factori cum sunt:

-grosimea straturilor de substanţă utilă (1 m pentru lignit, 0,3m pentru huilă,câţiva cm pentru

minereuri aurifere);

-adâncimea maximă de exploatare economică (1500 m pentru huilă, 2000 m pentru zăcăminte

aurifere peste 7000 m pentru petrol etc);

-proprietăţile fizico-mecanice ale substanţei utile şi ale rocilor înconjurătoare;

-aşezarea geografică;

-condiţiile de lucru şi de prelucrare.

Zăcămintele care îndeplinesc condiţiile industriale impuse sunt cuprinse în grupa rezervelor de

bilanţ (RB).

Din rezervele de bilanţ cea mai mare parte o reprezintă rezervele exploatabile(RE) în timp ce

rezervele neexploatabile (RN) sunt rezerve rămase în lucrări miniere de protecţie.

Dacă se înmulţeşte valoarea rezervelor exploatabile cu coeficienţii de extracţie cantitativă

(randamente de extracţie) se obţin rezervele industriale (RI).

După gradul de cunoaştere, rezervele se înscriu în următoarele categorii:

- rezerva A, sigură, la care se cunoaşte cantitatea, calitatea şi procesultehnologic de valorificare,

la scară industrială sau semiindustrială a substanţelor minerale utile conţinute.

-rezerva B, vizibilă, la care se cunoaşte cantitatea şi unele date privind comportarea substanţelor

minerale utile în procesul tehnologic, realizat la scară

de laborator.

-rezerve C1 (probabilă) şi C2 (posibilă) puţin cunoscute şi a căror aprecierese face prin

comparaţie cu zăcăminte similare.

Rezervele A + B sau A + B + C1 se planifică şi se raportează ca rezerve bilanţ, iar rezervele C2

numai ca rezerve geologice.

Exploatarea zăcămintelor de minereuri.

Zăcămintele de minereuri feroasese exploatează în principal la suprafaţă prin dizlocarea

minereurilor din masiv cu ajutorul explozivilor. Minereul şi sterilul rezultat după împuşcare se

încarcă cu excavatoarele cu cupă în camioane basculante (Căpuş).

O altă metodă este exploatarea în subteran, în abataje. Etajul, delimitat între două orizonturi este

împărţit pe verticală prin galerii transversale. Din galeriile de sub etaje se forează găuri de mină

în evantai astfel proiectate încât explozia în masă să formeze pâlnii din care minereul să cadă

prin găurile de evacuare pentru a fi transportat (Chelar, Băişoare etc.). Metoda este aplicabilă în

condiţiile dezăcământ regulat cu roci rezistente şi prezintă o eficienţă economică ridicată.

Zăcămintele de minereuri neferoase pot fi exploatate în carieră (Moldova Nouă, Roşia Poenari)

şi în subteran (regiunea Baia Mare) când se aplică metodelede deschidere: cu galerii de coastă,

cu puţ şi cu metode combinate.

Indicatorii tehnico-economici la exploatarea substanţelor minerale.

Pentru aprecierea modului de desfăşurare a lucrărilor de exploatare a zăcămintelor de substanţe

minerale utile şi eficienţei economice se folosesc o serie de indicatori tehnico-economici:

Indicatori de mecanizare ai operaţiilor miniere:

a) volum excavat mecanic:

pentru exploatările de cărbune din ţara noastră acesta este de 93-100%.

b) cantitatea transportată mecanic:

Pentru exploatările de cărbune din ţara noastră, indicele de mecanizare a transportului subteran

este de 93-95%.

Pentru creşterea eficienţei economice, la executarea lucrărilor miniere se aplică graficul ciclic

care fixează la o anumită oră din schimb, operaţie cronometrată din succesiunea desfăşurării

lucrărilor.

Randamentul de abataj este unul dintre cei mai importanţi indicatori specifici ai industriei

miniere:

care ilustrează nivelul atins de productivitatea muncii în sectorul minier.

Dintre indicatorii de consum mai importanţi sunt: consumul de exploziv înabataj (Ce); consumul

de material de armare (Cm); consumul de energie electrică (Cw); consumul de aer comprimat

(Ca).

Aceşti indicatori se calculează prin raportare de exemplu la 1000 t cărbune şi trebuie să se înscrie

în normele prescrise, conform specificului exploatării.

Resursele minerale din jud Bacau

Resursele minerale au configuraţia din tabelul de mai sus. Dintre acestea, rezervele recuperabile

de ţiţei şi condensat sunt în declin accentuat. Resursele de cărbune totalizează 5.487 mii t iar

distribuţia geologică şi calitatea resursei au făcut ca acestea să nu mai aibă valori semnificative

pentru economia Judeţului.

Rezervele de sare gemă, bogat reprezentate în zonă (peste un miliard tone) oferă oportunităţi

de valorificare. Nevalorificate sau incomplet valorificate sunt resursele de săruri de potasiu, gips,

sulf şi rocile ce pot fi folosite ca materiale de construcţie.

Resursele de ape minerale formează un adevărat tezaur în cadrul patrimoniului resurselor

minerale ale Judeţului, foarte departe de a fi pus în valoare.