Upload
revista-iuventa
View
226
Download
5
Embed Size (px)
DESCRIPTION
revista IUVENTA, numarul 12
Citation preview
SUMAR
EDITORIAL
INTERVIU
Film, cinematografie și filosofie
Interviu cu Răzvan Alupoaie și Andrei Antal (StudPass)Interviu cu Andreea LucaciInterviu cu Vladimir Găitan și Alexandru Iordăchescu
MULTICULTURALITATE
ESEU ARGUMENTATIV
PÂNZĂ DE PĂIANJEN
INVITAȚIE LA VIS
COMPOZIȚIA FRUMOSULUI
“Documentary can and should use all thestrategies of fictional construction to get at truth”
Black Swan sau Somnul rațiunii naște și... geniiDespre nașterea poeziei și rațiunea de a fi a poeziei
„Ecranul Global”- Gilles Lipovetsky
Poemul IPoemul IIPoemul IIIPoemul IVPoemul VPoemul VIPeliculă alb-negru
Film mutOscar pentru rozele ce mor- Tribut lui MacedonskiPlumb în lumină
111416
4
21
30
27
37
4648
45
38
41
42
37
Dragoș- Andrei PREUTESCU
Elena UNGUREANU
Irina IVANOV
Simona CASAPU
Carmen Ana ROTARU
Codruţa RĂBĂGEL
Cornelius Ioana DRĂGAN
Ştefania ARGEANU
Roxana LIXANDRU
Ionuţ BUDA
Mădălina POPA
Victoria BALTAG
Miruna BACALI
Sonia-Sânziana ILIESCU
Cosmin PARGHIE
Oana ROMAN (interior și copertă)
Ina CIOBANU
Alexandra MAFTEI
Elena MAFTEI
Redactor-șef
Redactor-șef adjunct
Editare, Design, Ilustrații
Corector
Redactori
Foto
REDACȚIA IUVENTA
33
SUMAR
EDITORIAL
INTERVIU
Film, cinematografie și filosofie
Interviu cu Răzvan Alupoaie și Andrei Antal (StudPass)Interviu cu Andreea LucaciInterviu cu Vladimir Găitan și Alexandru Iordăchescu
MULTICULTURALITATE
ESEU ARGUMENTATIV
PÂNZĂ DE PĂIANJEN
INVITAȚIE LA VIS
COMPOZIȚIA FRUMOSULUI
“Documentary can and should use all thestrategies of fictional construction to get at truth”
Black Swan sau Somnul rațiunii naște și... geniiDespre nașterea poeziei și rațiunea de a fi a poeziei
„Ecranul Global”- Gilles Lipovetsky
Poemul IPoemul IIPoemul IIIPoemul IVPoemul VPoemul VIPeliculă alb-negru
Film mutOscar pentru rozele ce mor- Tribut lui MacedonskiPlumb în lumină
111416
4
21
30
27
37
4648
45
38
41
42
37
Dragoș- Andrei PREUTESCU
Elena UNGUREANU
Irina IVANOV
Simona CASAPU
Carmen Ana ROTARU
Codruţa RĂBĂGEL
Cornelius Ioana DRĂGAN
Ştefania ARGEANU
Roxana LIXANDRU
Ionuţ BUDA
Mădălina POPA
Victoria BALTAG
Miruna BACALI
Sonia-Sânziana ILIESCU
Cosmin PARGHIE
Oana ROMAN (interior și copertă)
Ina CIOBANU
Alexandra MAFTEI
Elena MAFTEI
Redactor-șef
Redactor-șef adjunct
Editare, Design, Ilustrații
Corector
Redactori
Foto
REDACȚIA IUVENTA
33
5
film e o mare realizare. Se găsesc şi porţiuni Filmul şi filosofia (de viaţă)negative în lumea cinematografică.
Nu de multă vreme, o colegă m-a întrebat De ce filmele pot fi o filosofie în imagini? ce aş alege astăzi între film şi teatru. I-am
Poate fi filmul o poartă către înţelegerea răspuns fără prea mari ezitări că aş alege filmul, filosofiei? Cu siguranţă este, chiar dacă există şi chiar dacă frecvent merg şi la teatru. În ultimii ani argumente (Wartenberg, 2006) care contestă o mi-am dedicat o mare parte a timpului vizionând posibilă existenţă a filozofiei în film. Filmul filme, dar filme bune, care au destul de multă prezintă un model de idee filozofică. Spectatorul profunzime filozofică (dacă mi se permite să spun nu are acces la desfăşurarea acţiunii din film, dar astfel) în scenariul lor. Îmi plac şi actorii speciali, asistă la imaginile de pe ecran şi îşi formează dar revin mai târziu asupra lor. anumite cutiuţe vizuale pline cu ideile din film.
Atât filosofia cât şi filmul folosesc imaginea Filmul se remarcă printr-o sinteză a unor pentru a prezenta o idee, o temă principală. În elemente care în muzică, teatru, pictură, nu pot filosofie, prin citire, se formează o imagine exista şi funcţiona. Imaginea în mişcare, jocul mentală, prin film apare una vizuală, deja actorilor, felul regizorului de a gândi totul şi construită de regizor. Wartenberg, în eseul său temele abordate, îi conferă filmului o realitate de (2006) analizează două volume dedicate dincolo de realitate. Filmul este o altă artă, cum „filmului ca filosofie”, iar unul dintre autori aduce de multe ori s-a spus, care devine tot mai în atenţie rolul imaginii ca filosofie:importantă. Noile canale de comunicare, accesul
nelimitat la internet, permite unui număr tot mai „My interest in images is not so mare de iubitori de film (de lungmetraj şi de much the role of the image in scurtmetraj) să vizioneze de câte ori poftesc orice p h i l o s o p h y a s i n t h e ecranizare. Aş trece puţin prin gândurile lui philosophy we can discerne in Nietzsche, care spunea că „arta şi nimic altceva
the image.” (Falzon apud decât arta: avem arta, ca să nu pierim din pricina
W a r t e n b e r g , 2 0 0 6 : 2 1 ) .adevărului”. Da, filmul de multe ori ne spune
adevăruri, într-o formă mai plăcută, mai colorată, Regizorul şi actorul care m-a pasionat în mai animată. Fie că e vorba de iubire, război,
ultimul timp este Woody Allen. Găsesc în filmele istorie, mediu, politică, filmul este o artă care lui (e bine să faci, preventiv, şi o incursiune în spune adevăruri. Însă este de înţeles că nu orice viaţa privată a acestuia) realităţi atît de comune
Film, cinematografie si filosofie,
5
film e o mare realizare. Se găsesc şi porţiuni Filmul şi filosofia (de viaţă)negative în lumea cinematografică.
Nu de multă vreme, o colegă m-a întrebat De ce filmele pot fi o filosofie în imagini? ce aş alege astăzi între film şi teatru. I-am
Poate fi filmul o poartă către înţelegerea răspuns fără prea mari ezitări că aş alege filmul, filosofiei? Cu siguranţă este, chiar dacă există şi chiar dacă frecvent merg şi la teatru. În ultimii ani argumente (Wartenberg, 2006) care contestă o mi-am dedicat o mare parte a timpului vizionând posibilă existenţă a filozofiei în film. Filmul filme, dar filme bune, care au destul de multă prezintă un model de idee filozofică. Spectatorul profunzime filozofică (dacă mi se permite să spun nu are acces la desfăşurarea acţiunii din film, dar astfel) în scenariul lor. Îmi plac şi actorii speciali, asistă la imaginile de pe ecran şi îşi formează dar revin mai târziu asupra lor. anumite cutiuţe vizuale pline cu ideile din film.
Atât filosofia cât şi filmul folosesc imaginea Filmul se remarcă printr-o sinteză a unor pentru a prezenta o idee, o temă principală. În elemente care în muzică, teatru, pictură, nu pot filosofie, prin citire, se formează o imagine exista şi funcţiona. Imaginea în mişcare, jocul mentală, prin film apare una vizuală, deja actorilor, felul regizorului de a gândi totul şi construită de regizor. Wartenberg, în eseul său temele abordate, îi conferă filmului o realitate de (2006) analizează două volume dedicate dincolo de realitate. Filmul este o altă artă, cum „filmului ca filosofie”, iar unul dintre autori aduce de multe ori s-a spus, care devine tot mai în atenţie rolul imaginii ca filosofie:importantă. Noile canale de comunicare, accesul
nelimitat la internet, permite unui număr tot mai „My interest in images is not so mare de iubitori de film (de lungmetraj şi de much the role of the image in scurtmetraj) să vizioneze de câte ori poftesc orice p h i l o s o p h y a s i n t h e ecranizare. Aş trece puţin prin gândurile lui philosophy we can discerne in Nietzsche, care spunea că „arta şi nimic altceva
the image.” (Falzon apud decât arta: avem arta, ca să nu pierim din pricina
W a r t e n b e r g , 2 0 0 6 : 2 1 ) .adevărului”. Da, filmul de multe ori ne spune
adevăruri, într-o formă mai plăcută, mai colorată, Regizorul şi actorul care m-a pasionat în mai animată. Fie că e vorba de iubire, război,
ultimul timp este Woody Allen. Găsesc în filmele istorie, mediu, politică, filmul este o artă care lui (e bine să faci, preventiv, şi o incursiune în spune adevăruri. Însă este de înţeles că nu orice viaţa privată a acestuia) realităţi atît de comune
Film, cinematografie si filosofie,
în viața de zi cu zi. Sunt simple poveşti care devin ciudăţeniilor care se ivesc în dragoste. În multe
mari şi profunde doar prin modul în care Allen filme pune în joc slăbiciunile femeilor şi ale
reuşeşte să convingă şi să atragă publicul bărbaţilor, unde, evident, iubirea primeşte
spectator. Aduce în atenţie un tip de „complex abordări dintre cele mai simpatice, iar mesajul lui
c h a r a c t e r ” ascuns pare a fi:
(Gircus, 2002: „La naiba cu voi!
1 1 ) p r i n Până la urmă
p e r s o n a j e l e trebuie să iubiţi la
create, în jurul lor orice vârstă, deci,
g r a v i t â n d o d o m n i l o r ,
istorisire uşor de domnişoarelor şi
digerat la prima doamnelor, veţi
vedere, dar odată i u b i , v ă v e ţ i
cu ideile filosofice îndrăgost i , nu
pe care regizorul metodic, ci într-o
v r e a s ă l e a d e v ă r a t ă
transmită, apar incertitudine a
surpr i ze . Ma i m o m e n t e l o r ! ”
m u l t , A l l e n Asta pentru a
r e u ş e ş t e u n potoli aşteptarea
anumit „incorporation of contradictions and alesului sau alesei, ori căutarea perfecţiunii şi
complexities that broaden its significance over a multe alte abordări metodice ale celor prinşi de
wide range of issues” (Gircus, 2002:13). monotonie.
Dintre filmele sale pot lua ca exemple Filozofia de viaţă este subiectul abordat de
Radio Days (1987) sau Annie Hall (1977). Ca Woody Allen în filmele sale, el fiind în adevăratul
în orice carte bună, găsim şi în filmele lui Allen sens al cuvântului un anume filozof (nu am spus
bucăţele de biografie personală, uneori foarte anume neintenţionat). Ne putem gândi la Vicky
multe. Regizorul reuşeşte să facă dintr-o simplă Cristina Barcelona (2008) unde „nebunia” ajunge
idee, cum este aceea a ascultătorilor de radio, o până acolo încât să le facă pe Penelope Cruz şi
întreagă abordare artistică şi filosofică, iar în Scarlett Johansson să se iubească pentru că ele
Annie Hall nu vrea să arate decît partea comică a iubesc acelaşi bărbat. Povestea e foarte simplă,
dar mesajul e puternic. Ultimele sale
filme Midnight in Paris (2011) şi To
Rome with Love (2012) tratează
aceleaşi enigmatice probleme ale vieţii
de cuplu, care apar de pe urma unor
mici compromisuri. La Allen nu poţi
niciodată descoperi totul, dar poți fi pus
în situaţia de a face ceva mult mai util:
de a nu te simţi niciodată ameninţat de
nefirescul uman.
Am luat exemplul filmelor lui Allen
pentru că pe el îl cunosc cel mai bine. La
fel de bine putem proceda cu Alfred
Hitchcock, Seijun Suzuki, Akira
Kurosawa sau Alexander Sokurov. La
u l t imul vă garantez o ţ inută
cinematografică extrem de diferită de
6
ceea ce vedem în mod obişnuit, experienţa modul în care se produc filmele. Nu mai vorbim
ecranizărilor sale merită trăită. de o simplă politică a unei mari corporaţii din
Pentru a încheia în parte cu filosofia din lumea filmului, care are o strategie anume în
filme, pot doar să mai propun un mic pasaj din evaluarea şi satisfacerea poftelor venite din
eseul aceluiaşi Wartenberg: partea spectatorilor. Industria cinematografică
de astăzi trebuie să fie atentă şi la regizorii „While philosophy is a practice independenţi şi la filmele produse în alte zone ale guided by the desire to attain globului care prind tot mai mult la public; trebuie
truth, films are normally made să ţină cont de locul unde se difuzează ele, de
to engage their audiences.” vizualizarea lor online tot mai liberă şi gratuită
(2006:20). etc. Un exemplu este luarea în calcul a lungimii în
minute a filmului. Daniel Cojocaru analizează
câteva idei pe baza acestui subiect în
Suplimentul de Cultură („Sunt prea lungi
filmele?”) şi explică de ce
industria cinematografică
Cinematografia – despre
puterea industriei
Cinematografia şi filmul sunt două trebuie să
componente care depind una de cealaltă, astăzi îşi reevalueze modul de producţie al filmului şi
mai mult ca niciodată, poate că mai târziu comercializarea lui. Un exemplu care îmi vine în
balanţa va înclina în favoarea cuiva. Aşa cum minte acum este filmul Cloud Atlas. Este foarte
spunea Aristarco Guido în „Cinematografia ca lung şi obositor pentru cei care sunt simpli
artă” (carte față de care am unele reţineri, luând devoratori de film şi nu fac parte din categoria
în calcul anul apariţiei în România şi anume celor care aşteptă mesaje subliminale, care au
1965), „filmul este o artă, cinematografia - o răbdare să primească ideile potrivite şi văd filmul
industrie”. Ce este de remarcat e faptul că ca o filosofie pusă în imagini. Acolo regăsim o
cinematografia devine tot mai dependentă de sumă de teme simbolice, cum ar fi libertatea,
7
în viața de zi cu zi. Sunt simple poveşti care devin ciudăţeniilor care se ivesc în dragoste. În multe
mari şi profunde doar prin modul în care Allen filme pune în joc slăbiciunile femeilor şi ale
reuşeşte să convingă şi să atragă publicul bărbaţilor, unde, evident, iubirea primeşte
spectator. Aduce în atenţie un tip de „complex abordări dintre cele mai simpatice, iar mesajul lui
c h a r a c t e r ” ascuns pare a fi:
(Gircus, 2002: „La naiba cu voi!
1 1 ) p r i n Până la urmă
p e r s o n a j e l e trebuie să iubiţi la
create, în jurul lor orice vârstă, deci,
g r a v i t â n d o d o m n i l o r ,
istorisire uşor de domnişoarelor şi
digerat la prima doamnelor, veţi
vedere, dar odată i u b i , v ă v e ţ i
cu ideile filosofice îndrăgost i , nu
pe care regizorul metodic, ci într-o
v r e a s ă l e a d e v ă r a t ă
transmită, apar incertitudine a
surpr i ze . Ma i m o m e n t e l o r ! ”
m u l t , A l l e n Asta pentru a
r e u ş e ş t e u n potoli aşteptarea
anumit „incorporation of contradictions and alesului sau alesei, ori căutarea perfecţiunii şi
complexities that broaden its significance over a multe alte abordări metodice ale celor prinşi de
wide range of issues” (Gircus, 2002:13). monotonie.
Dintre filmele sale pot lua ca exemple Filozofia de viaţă este subiectul abordat de
Radio Days (1987) sau Annie Hall (1977). Ca Woody Allen în filmele sale, el fiind în adevăratul
în orice carte bună, găsim şi în filmele lui Allen sens al cuvântului un anume filozof (nu am spus
bucăţele de biografie personală, uneori foarte anume neintenţionat). Ne putem gândi la Vicky
multe. Regizorul reuşeşte să facă dintr-o simplă Cristina Barcelona (2008) unde „nebunia” ajunge
idee, cum este aceea a ascultătorilor de radio, o până acolo încât să le facă pe Penelope Cruz şi
întreagă abordare artistică şi filosofică, iar în Scarlett Johansson să se iubească pentru că ele
Annie Hall nu vrea să arate decît partea comică a iubesc acelaşi bărbat. Povestea e foarte simplă,
dar mesajul e puternic. Ultimele sale
filme Midnight in Paris (2011) şi To
Rome with Love (2012) tratează
aceleaşi enigmatice probleme ale vieţii
de cuplu, care apar de pe urma unor
mici compromisuri. La Allen nu poţi
niciodată descoperi totul, dar poți fi pus
în situaţia de a face ceva mult mai util:
de a nu te simţi niciodată ameninţat de
nefirescul uman.
Am luat exemplul filmelor lui Allen
pentru că pe el îl cunosc cel mai bine. La
fel de bine putem proceda cu Alfred
Hitchcock, Seijun Suzuki, Akira
Kurosawa sau Alexander Sokurov. La
u l t imul vă garantez o ţ inută
cinematografică extrem de diferită de
6
ceea ce vedem în mod obişnuit, experienţa modul în care se produc filmele. Nu mai vorbim
ecranizărilor sale merită trăită. de o simplă politică a unei mari corporaţii din
Pentru a încheia în parte cu filosofia din lumea filmului, care are o strategie anume în
filme, pot doar să mai propun un mic pasaj din evaluarea şi satisfacerea poftelor venite din
eseul aceluiaşi Wartenberg: partea spectatorilor. Industria cinematografică
de astăzi trebuie să fie atentă şi la regizorii „While philosophy is a practice independenţi şi la filmele produse în alte zone ale guided by the desire to attain globului care prind tot mai mult la public; trebuie
truth, films are normally made să ţină cont de locul unde se difuzează ele, de
to engage their audiences.” vizualizarea lor online tot mai liberă şi gratuită
(2006:20). etc. Un exemplu este luarea în calcul a lungimii în
minute a filmului. Daniel Cojocaru analizează
câteva idei pe baza acestui subiect în
Suplimentul de Cultură („Sunt prea lungi
filmele?”) şi explică de ce
industria cinematografică
Cinematografia – despre
puterea industriei
Cinematografia şi filmul sunt două trebuie să
componente care depind una de cealaltă, astăzi îşi reevalueze modul de producţie al filmului şi
mai mult ca niciodată, poate că mai târziu comercializarea lui. Un exemplu care îmi vine în
balanţa va înclina în favoarea cuiva. Aşa cum minte acum este filmul Cloud Atlas. Este foarte
spunea Aristarco Guido în „Cinematografia ca lung şi obositor pentru cei care sunt simpli
artă” (carte față de care am unele reţineri, luând devoratori de film şi nu fac parte din categoria
în calcul anul apariţiei în România şi anume celor care aşteptă mesaje subliminale, care au
1965), „filmul este o artă, cinematografia - o răbdare să primească ideile potrivite şi văd filmul
industrie”. Ce este de remarcat e faptul că ca o filosofie pusă în imagini. Acolo regăsim o
cinematografia devine tot mai dependentă de sumă de teme simbolice, cum ar fi libertatea,
7
Referinţe
1.Cojocaru, Daniel, „Sunt filmele prea lungi?” Suplimentul de Cultură, Nr. 384, Ianuarie 2013,
http://suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/International/8130.
2.Gircus, Sam B., The films of Woody Allen, Cambridge, University Press, 2002.
3.Wartenberg, E. Thomas, „Beyond Mere Illustration: How films can be philosophy” The Journal of
Aesthetics and art Criticism 64, no. 1 (2006): 19-32, http://www.jstor.org/.
Dragoş-Andrei PREUTESCU
Redactor-şef IUVENTA
8
violenţa, mitul. Pare greu, pentru că filmul joacă Cinematografia rămâne un constituent
aceste simboluri-temă în mai multe planuri al filmului dintotdeauna. Avem documentare,
istorice şi ficţionale care construiesc un mesaj avem filmele de scurtmetraj, lungmetraj, avem
interesant: chiar dacă istoria se va repeta, desenele animate care pun la un loc
pentru că omul este repetitiv, trebuie să sentimentele şi imaginaţia publicului, dar în
acţionezi acum pentru a nu se petrece ceva. acelaşi timp transmit un mod de a vedea
lucrurile şi momentele din viaţă. Avem
În ultimul timp observăm şi o relansare a adevăruri şi realităţi, avem imaginea care
cinematografiei româneşti. A plecat Nicolaescu, lucrează perfect cu ideile filosofice. Avem actorii
dar a rămas Mungiu şi un alt grup de regizori şi regizorii tot mai perfecţionaţi în arta filmului şi
încă mai puţin remarcaţi, care produc ceva ce se avem spectatorul liber să aleagă şi să înţeleagă.
vinde bine dincolo de graniţă. Filmele româneşti Iată, într-o mică incursiune teoretică, cum arată
nu mai sunt strict pentru publicul românesc, cinematografia şi puterea ecranului din spatele
sunt despre români şi România. ei.
Referinţe
1.Cojocaru, Daniel, „Sunt filmele prea lungi?” Suplimentul de Cultură, Nr. 384, Ianuarie 2013,
http://suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/International/8130.
2.Gircus, Sam B., The films of Woody Allen, Cambridge, University Press, 2002.
3.Wartenberg, E. Thomas, „Beyond Mere Illustration: How films can be philosophy” The Journal of
Aesthetics and art Criticism 64, no. 1 (2006): 19-32, http://www.jstor.org/.
Dragoş-Andrei PREUTESCU
Redactor-şef IUVENTA
8
violenţa, mitul. Pare greu, pentru că filmul joacă Cinematografia rămâne un constituent
aceste simboluri-temă în mai multe planuri al filmului dintotdeauna. Avem documentare,
istorice şi ficţionale care construiesc un mesaj avem filmele de scurtmetraj, lungmetraj, avem
interesant: chiar dacă istoria se va repeta, desenele animate care pun la un loc
pentru că omul este repetitiv, trebuie să sentimentele şi imaginaţia publicului, dar în
acţionezi acum pentru a nu se petrece ceva. acelaşi timp transmit un mod de a vedea
lucrurile şi momentele din viaţă. Avem
În ultimul timp observăm şi o relansare a adevăruri şi realităţi, avem imaginea care
cinematografiei româneşti. A plecat Nicolaescu, lucrează perfect cu ideile filosofice. Avem actorii
dar a rămas Mungiu şi un alt grup de regizori şi regizorii tot mai perfecţionaţi în arta filmului şi
încă mai puţin remarcaţi, care produc ceva ce se avem spectatorul liber să aleagă şi să înţeleagă.
vinde bine dincolo de graniţă. Filmele româneşti Iată, într-o mică incursiune teoretică, cum arată
nu mai sunt strict pentru publicul românesc, cinematografia şi puterea ecranului din spatele
sunt despre români şi România. ei.
11
interviu
eseli, plini de energie şi
poftă de viaţă, zâmbăreţi Vşi deschişi, băieţii de la
StudPass au răspuns întrebărilor cu
dezinvoltura tinerilor care nu au nimic de
ascuns şi care îşi doresc să fie mereu cu
un pas înaintea vieţii. Pulsul acestui nou
concept de afacere în Iaşi şi reuşita pe
piaţa locală se caracterizează printr-un
singur cuvânt cheie: muncă.
www.studpass.ro
Elena Ungureanu: Cum aţi putea defini atunci s-a aprins beculeţul. Logo-ul a fost creat
„StudPass-ul”? într-un parc, stând la soare, în timp ce mâncam
Răzvan Alupoaei: StudPassul este un card de pizza, fără bani în buzunar, la fel ca aproape orice
reduceri pe baza căruia studenţii beneficiază de alt student.
reduceri în locaţiile partenere. A.A.: Studenţii spun „Pass” preţurilor mari.
Andrei Antal: Un concept nou în Iaşi care ajută
studenţii să îşi economisească banii de buzunar, E.U.: StudPass este un proiect condus de tineri
putându-şi îndeplini aproape toate dorinţele. pentru tineri. Cum reuşeşte un astfel de proiect să
mişte „economiile studentului” şi să aducă
E.U.: Cum aţi ajuns la StudPass? schimbări majore asupra situaţiei sale financiare?
R.A.: Ne-am hotărât pe 1 mai 2012, stând la o R.A.: Toţi din echipa de conducere suntem
bere. Atunci am luat decizia de a pune bazele studenţi şi ştim cât de importantă este partea
acestui proiect. Sloganul „The way for students” a financiară pentru fiecare. Cum aduce schimbări
venit după ce am stat trei ore la teatru. Am ieşit şi majore? Simplu! Bei „două beri la preţ de una”.
Foto: Răzvan Alupoaei (stg.) şi Andrei Antal (dr.)
11
interviu
eseli, plini de energie şi
poftă de viaţă, zâmbăreţi Vşi deschişi, băieţii de la
StudPass au răspuns întrebărilor cu
dezinvoltura tinerilor care nu au nimic de
ascuns şi care îşi doresc să fie mereu cu
un pas înaintea vieţii. Pulsul acestui nou
concept de afacere în Iaşi şi reuşita pe
piaţa locală se caracterizează printr-un
singur cuvânt cheie: muncă.
www.studpass.ro
Elena Ungureanu: Cum aţi putea defini atunci s-a aprins beculeţul. Logo-ul a fost creat
„StudPass-ul”? într-un parc, stând la soare, în timp ce mâncam
Răzvan Alupoaei: StudPassul este un card de pizza, fără bani în buzunar, la fel ca aproape orice
reduceri pe baza căruia studenţii beneficiază de alt student.
reduceri în locaţiile partenere. A.A.: Studenţii spun „Pass” preţurilor mari.
Andrei Antal: Un concept nou în Iaşi care ajută
studenţii să îşi economisească banii de buzunar, E.U.: StudPass este un proiect condus de tineri
putându-şi îndeplini aproape toate dorinţele. pentru tineri. Cum reuşeşte un astfel de proiect să
mişte „economiile studentului” şi să aducă
E.U.: Cum aţi ajuns la StudPass? schimbări majore asupra situaţiei sale financiare?
R.A.: Ne-am hotărât pe 1 mai 2012, stând la o R.A.: Toţi din echipa de conducere suntem
bere. Atunci am luat decizia de a pune bazele studenţi şi ştim cât de importantă este partea
acestui proiect. Sloganul „The way for students” a financiară pentru fiecare. Cum aduce schimbări
venit după ce am stat trei ore la teatru. Am ieşit şi majore? Simplu! Bei „două beri la preţ de una”.
Foto: Răzvan Alupoaei (stg.) şi Andrei Antal (dr.)
12
interviu
(râde)
A.A.: StudPass ajută studenţii să poată ieşi mai
des în oraş fără frica faptului că nu le vor ajunge
banii şi că vor limitaţi de preţurile mari. Aceste
bariere dipar în momentul în care ştii că ai în
buzunar cardul.
E.U.: Ce importanţă au acordat studenţii acestui
proiect?
R.A.: La început au fost reticenţi şi a trebuit să
investim foarte mult timp să-i convingem că
aceste reduceri sunt reale, dar am pus pe primul
loc nevoile studenţilor şi iată că am reuşit.
A.A.: La început nu au acordat o foarte mare
importanţă fiind puţin sceptici asupra acestui
concept, însă cu timpul au prins încredere.
E.U.: Care sunt avantajele de care un student
poate beneficia dacă deţine un card StudPass?
R.A.: În primul rând este influenţată pozitiv
partea financiară. Chiar dacă unora li se pare o
investiţie mare suma de 39 de lei, îţi scoţi
investiţia cu vârf şi îndesat pe parcursul unui an
calendaristic. Dacă accesaţi site-ul nostru veţi
găsi o paletă largă de facilităţi şi reduceri pe care
le presupune deţinerea unui astfel de card.
A.A: Distracţie, economii şi un portofel fericit.
(râde). E.U.: Poţi să reuşeşti astăzi singur şi fără „pile”?
R.A.: Oricât de bun ai fi, fără să cunoşti pe
E.U.: Care sunt obstacolele prin care trebuie să cineva, trebuie să recunosc, cu părere de rău că
treacă un tânăr dornic de afirmare profesională nu prea eşti.... băgat în sema.
ca să reuşească să intre şi să se menţină pe A.A.: Poţi, dar e preferabil cu.
câmpul muncii pe o poziţie de lider în România?
R.A.: Pentru a avea succes trebuie să dedici E.U.: Ce feedback aţi primit de la tineri referitor
foarte mult timp dezvoltării profesionale, trebuie la acest proiect?
să participi la numeroase acte de voluntariat. R.A.: Primele persoane care au aflat că vrem să
Este foarte greu să pui bazele unui astfel de demarăm acest proiect au fost colegii mei de la
proiect. Practic, tinerii care au iniţiativă nu sunt facultate care ne-au sprijinit de la început, ne-au
ajutaţi deloc. Există o lege prin care studenţii oferit idei şi au făcut ca visul de a avea în Iaşi un
care îşi deschid o societate (SRL-D) pot beneficia card de reduceri să fie posibil.
de anumite facilităţi. Noi nu am putut beneficia A.A.: „Eşti nebun, dar abia aştept să am şi eu
de ele în ciuda faptului că eram studenţi la buget, cardul”, „Multă baftă şi poţi conta pe mine!”.
deoarece aveam restanţe, fapt care nu este
stipulat nicăieri cum că ar fi un impediment în E.U.: Ce planuri aveţi de viitor?
aplicarea legii. R.A.: În primul rând să îmbunătăţim numărul de
A.A: Trebuie depăşite mentalităţile învechite şi utilizatori şi ofertele actuale, să mărim echipa şi
toate barierele întinse de către instituţiile de să punem în practică multe idei pe care le avem
stat. şi pe care nu le putem concretiza încă din cauza
aspectului financiar. bine stai acasă.
A.A.: Pe plan persoanl vreau să mă mut în A.A.: Să aibă încredere în ei, mult tupeu, noroc,
Zimbabwe, iar cu StudPassul să fac studenţii să pile şi multă bere. (râde)
conştientizeze că este un drept de-al lor, iar ceea
ce facem noi acum ar trebuie să existe din partea E.U.: Un cuvânt de încheiere pentru cititorii
universităţilor. Revistei Iuventa?
R.A.: Foarte puţini tineri mai au curajul să facă
E.U.: Ce recomandaţi tinerilor care au astfel de ceva. Majoritatea aşteaptă să le cadă din cer. Citiţi
iniţiative ca şi voi? cât mult!
R.A.: Să nu se îndoiască de capacităţile lor, să A.A.: Implică-te şi vei fi recompensat de tine
aibă foarte mult curaj, să nu renunţe niciodată, înşuţi!
perseverenţă multă, nervi de oţel, să fie dispuşi
să renunţe la proprii bani din buzunar şi să îşi
formeze o echipă. Dacă pleci singur la drum, mai
Elena UNGUREANURedactor-şef adjunct IUVENTA
13
interviu
12
interviu
(râde)
A.A.: StudPass ajută studenţii să poată ieşi mai
des în oraş fără frica faptului că nu le vor ajunge
banii şi că vor limitaţi de preţurile mari. Aceste
bariere dipar în momentul în care ştii că ai în
buzunar cardul.
E.U.: Ce importanţă au acordat studenţii acestui
proiect?
R.A.: La început au fost reticenţi şi a trebuit să
investim foarte mult timp să-i convingem că
aceste reduceri sunt reale, dar am pus pe primul
loc nevoile studenţilor şi iată că am reuşit.
A.A.: La început nu au acordat o foarte mare
importanţă fiind puţin sceptici asupra acestui
concept, însă cu timpul au prins încredere.
E.U.: Care sunt avantajele de care un student
poate beneficia dacă deţine un card StudPass?
R.A.: În primul rând este influenţată pozitiv
partea financiară. Chiar dacă unora li se pare o
investiţie mare suma de 39 de lei, îţi scoţi
investiţia cu vârf şi îndesat pe parcursul unui an
calendaristic. Dacă accesaţi site-ul nostru veţi
găsi o paletă largă de facilităţi şi reduceri pe care
le presupune deţinerea unui astfel de card.
A.A: Distracţie, economii şi un portofel fericit.
(râde). E.U.: Poţi să reuşeşti astăzi singur şi fără „pile”?
R.A.: Oricât de bun ai fi, fără să cunoşti pe
E.U.: Care sunt obstacolele prin care trebuie să cineva, trebuie să recunosc, cu părere de rău că
treacă un tânăr dornic de afirmare profesională nu prea eşti.... băgat în sema.
ca să reuşească să intre şi să se menţină pe A.A.: Poţi, dar e preferabil cu.
câmpul muncii pe o poziţie de lider în România?
R.A.: Pentru a avea succes trebuie să dedici E.U.: Ce feedback aţi primit de la tineri referitor
foarte mult timp dezvoltării profesionale, trebuie la acest proiect?
să participi la numeroase acte de voluntariat. R.A.: Primele persoane care au aflat că vrem să
Este foarte greu să pui bazele unui astfel de demarăm acest proiect au fost colegii mei de la
proiect. Practic, tinerii care au iniţiativă nu sunt facultate care ne-au sprijinit de la început, ne-au
ajutaţi deloc. Există o lege prin care studenţii oferit idei şi au făcut ca visul de a avea în Iaşi un
care îşi deschid o societate (SRL-D) pot beneficia card de reduceri să fie posibil.
de anumite facilităţi. Noi nu am putut beneficia A.A.: „Eşti nebun, dar abia aştept să am şi eu
de ele în ciuda faptului că eram studenţi la buget, cardul”, „Multă baftă şi poţi conta pe mine!”.
deoarece aveam restanţe, fapt care nu este
stipulat nicăieri cum că ar fi un impediment în E.U.: Ce planuri aveţi de viitor?
aplicarea legii. R.A.: În primul rând să îmbunătăţim numărul de
A.A: Trebuie depăşite mentalităţile învechite şi utilizatori şi ofertele actuale, să mărim echipa şi
toate barierele întinse de către instituţiile de să punem în practică multe idei pe care le avem
stat. şi pe care nu le putem concretiza încă din cauza
aspectului financiar. bine stai acasă.
A.A.: Pe plan persoanl vreau să mă mut în A.A.: Să aibă încredere în ei, mult tupeu, noroc,
Zimbabwe, iar cu StudPassul să fac studenţii să pile şi multă bere. (râde)
conştientizeze că este un drept de-al lor, iar ceea
ce facem noi acum ar trebuie să existe din partea E.U.: Un cuvânt de încheiere pentru cititorii
universităţilor. Revistei Iuventa?
R.A.: Foarte puţini tineri mai au curajul să facă
E.U.: Ce recomandaţi tinerilor care au astfel de ceva. Majoritatea aşteaptă să le cadă din cer. Citiţi
iniţiative ca şi voi? cât mult!
R.A.: Să nu se îndoiască de capacităţile lor, să A.A.: Implică-te şi vei fi recompensat de tine
aibă foarte mult curaj, să nu renunţe niciodată, înşuţi!
perseverenţă multă, nervi de oţel, să fie dispuşi
să renunţe la proprii bani din buzunar şi să îşi
formeze o echipă. Dacă pleci singur la drum, mai
Elena UNGUREANURedactor-şef adjunct IUVENTA
13
interviu
interviu
14
Andreea Lucaci
un nume tânăr şi puternic în inima
teatrului ieşean. Absolventă a
Facultăţii de Teatru din cadrul
Universităţii de Arte „George Enescu”
Iaş i , secţ iunea Actor ie , sub
îndrumarea atentă a Conf. Univ. Dr.
Mihaela Arsenescu Werner şi a Lect.
Dr. Doru Aftanasiu, Andreea îşi
continuă cu perseverenţă şi tenacitate
studiile în domeniul ales, tot aici, la
Iaşi. Un caracter disciplinat, mereu
înclinat spre public, ea ne-a povestit
despre ce face cu pasiune, din pasiune.
Elena Ungureanu: Când a luat naştere rămas un personaj la care mă tot gândesc. Cred
dragostea pentru teatru? că tocmai aici este tot farmecul! Să te tot
Andreea Lucaci: Nu m-am gândit niciodată la descoperi, să te tot provoci!
asta. Chiar nu ştiu un moment precis când s-a
întâmplat... sau poate că îmi place să cred că e E.U.: Cât de mult lucrezi la o piesă de teatru?
ceva mai mult decât asta. Cred că aici e vorba de A.L.: Eu cred că timpul de lucru la o piesă nu e
o chemare, un har pe care îl ai sau nu îl ai. Cine niciodată clar delimitat. În schimb, timpul de
ştie!? La primul spectacol de teatru la care am repetiţii, da. Poţi repeta o lună, două la o piesa,
fost, am plâns. Se întâmpla prin clasa întâia şi era dar de lucrat la personaj poţi să lucrezi o
vorba despre „ Harap-Alb”, la Teatrul perioadă, o stagiune, o viaţă. Depinde cât de tare
„Luceafarul”. Mi-aduc aminte perfect. Să fi fost te bântuie personajul. Eu sunt foarte autocritică
oare un prim semn de dragoste? Habar n-am! şi atunci rămân cu frământări mult timp după
Cert e că nu mă ştiu să-mi fi dorit un alt drum. premieră.
E.U.: Ţi s-a întâmplat să joci un rol complet
nepotrivit personalităţii tale? E.U.: Cine te-a influenţat în privinţa alegerii
A.L.: Toate rolurile sunt diferite dar încerc să le carierei?
apropii cumva de mine, să găsesc şi cele mai mici A.L.: Nu m-am gândit niciodată la o altă opţiune.
similarităţi. Complet nepotrivit personalităţii Au avut parinţii mei pentru mine o altă variantă,
mele? Hm, da! Când interpretam rolul unei femei dar degeaba. Desigur, chiar şi aşa înverşunată şi
cu mari probleme de viaţă, traume în cel mai hotărâtă, eram oarecum speriată. Mi se părea
tenebros sens al cuvântului, halucinaţii, nebunii. prea mult să îndrăznesc să cred că eu am
M-am tot gândit şi mi-am imaginat, am studiat înclinaţiile necesare pentru această profesie. Ei
personaje din viaţa reală. Nu a fost uşor şi a bine, în perioada aceea a temerilor mele, am
interviu
15
întâlnit-o pe Ozana Costin, un om extraordinar şi experienţă şi har. Ultimul ingredient face
frumos cum rar mai poţi întâlni. Ea m-a încurajat, diferenţa.
m-a învăţat, m-a pregătit, ca o mamă. De fapt, e
„mămica mea” în ceea ce priveşte teatrul. E.U.: Care este piesa de teatru „de suflet” a ta?
A.L.: Toate piesele mi se lipesc de suflet. Ba când
E.U.: Ce calităţi trebuie să aibă un actor? le repet, ba când le joc, ba când îmi amintesc de
A.L.: Generozitate, sinceritate, perseverenţă, ele. Momentan mă simt ataşată de piesa la care
răbdare şi o dorinţă cât mai arzătoare să repet acum: „Pradul”, în regia lui Lucian Dan
reuşească… pentru că nu e uşor deloc. Şi pe lângă Teodorovici, la Teatrul Naţional „Vasile
toate acestea este esenţial să ai şi un dram de Alecsandri”. Lucrez într-o formulă foarte
noroc. Din păcate, e o profesie care, mai ales la frumoasă, cu nişte actori senzaţionali şi un
început, ţine incredibil de mult şi de noroc, de regizor extraordinar. E o experienţă din care am
şansa de a cunoaşte oamenii potriviţi la de învăţat o mulţime de lucruri. Sigur îmi va
momentul potrivit. rămâne „piesa de suflet” multă vreme de acum
încolo.
E.U.: Eşti satisfăcută de alegerea pe care ai
făcut-o? E.U.: Cine şi ce influenţează repertoriul teatrului
A.L.: Da, da, da. Cu toate că nu îmi este deloc astăzi?
uşor. E o bătălie îngrozitoare şi o concurenţă la A.L: Nu ştiu dacă s-a făcut vreodată un studiu
care e bine uneori să nici nu te gândeşti. Dar sunt asupra cerinţelor publicului, dar practic el e
pasionată de ceea ce fac şi îmi place la nebunie, judecătorul suprem. El primeşte sau nu ceea ce i
aşa că nici nu contează că e teribil de greu. se oferă. Şi mai contează mult şi vremurile în care
trăim cu toate caracteristicele lor.
E.U.: Ce reprezintă publicul pentru un artist?
A.L.: Totul! E.U.: Cât de mult contează să ai un model în
viaţă?
E.U.: Câtă muncă se ascunde în spatele unei A.L.: Numai unul? Glumesc. (râde) Nu cred că
piese de teatru? am un model absolut. Găsesc modele în toti
A.L.: Multă, dar e o muncă extraordinar de oamenii pe care îi respect şi de la care am de
plăcută şi de frumoasă. Uiţi de timp, uită şi el de învăţat câte ceva. De pildă, de la doamna Mihaela
tine... te întrebi, te frămânţi, cauţi, scormoneşti, Arsenescu Werner am învăţat ce înseamnă
încerci, te bucuri, plângi, deznădăjduieşti, speri, devotamentul şi profesionalismul în meseria
innebuneşti. Sunt convinsă că dacă fiecare om şi- asta. (Am avut un mare noroc să fiu studenta
ar iubi cu devotament meseria sa cu munca pe unei actriţe excepţionale, cum este dumneaei).
care aceasta o implică, am deveni cu toţii Uite, pentru mine, ea va rămâne mereu un
muuuuult mai buni. model!
E.U.: Care sunt planurile profesionale pentru E.U.: Ce ai vrea să le transmiţi cititorilor Revistei
viitor? Iuventa?
A.L.: Să joc cât mai mult şi să tot cresc A.L.: Bucuraţi-vă de absolut tot ce vi se întâmplă
profesional. şi iubiţi-vă cu toată inima meseriile pe care le
alegeţi!
E.U.: „Mulţi actori, puţini artişti”. Eşti de acord cu
această afirmaţie?
A.L.: Da, dar e firesc să fie aşa şi poate că e o
fericire că se întâmplă asta. Cu atât mai mult îi
vom preţui pe adevăraţii artişti. Eu cred că un
artist e o combinaţie rară dintre muncă, talent,
Elena UNGUREANU Redactor-şef adjunct IUVENTA
interviu
14
Andreea Lucaci
un nume tânăr şi puternic în inima
teatrului ieşean. Absolventă a
Facultăţii de Teatru din cadrul
Universităţii de Arte „George Enescu”
Iaş i , secţ iunea Actor ie , sub
îndrumarea atentă a Conf. Univ. Dr.
Mihaela Arsenescu Werner şi a Lect.
Dr. Doru Aftanasiu, Andreea îşi
continuă cu perseverenţă şi tenacitate
studiile în domeniul ales, tot aici, la
Iaşi. Un caracter disciplinat, mereu
înclinat spre public, ea ne-a povestit
despre ce face cu pasiune, din pasiune.
Elena Ungureanu: Când a luat naştere rămas un personaj la care mă tot gândesc. Cred
dragostea pentru teatru? că tocmai aici este tot farmecul! Să te tot
Andreea Lucaci: Nu m-am gândit niciodată la descoperi, să te tot provoci!
asta. Chiar nu ştiu un moment precis când s-a
întâmplat... sau poate că îmi place să cred că e E.U.: Cât de mult lucrezi la o piesă de teatru?
ceva mai mult decât asta. Cred că aici e vorba de A.L.: Eu cred că timpul de lucru la o piesă nu e
o chemare, un har pe care îl ai sau nu îl ai. Cine niciodată clar delimitat. În schimb, timpul de
ştie!? La primul spectacol de teatru la care am repetiţii, da. Poţi repeta o lună, două la o piesa,
fost, am plâns. Se întâmpla prin clasa întâia şi era dar de lucrat la personaj poţi să lucrezi o
vorba despre „ Harap-Alb”, la Teatrul perioadă, o stagiune, o viaţă. Depinde cât de tare
„Luceafarul”. Mi-aduc aminte perfect. Să fi fost te bântuie personajul. Eu sunt foarte autocritică
oare un prim semn de dragoste? Habar n-am! şi atunci rămân cu frământări mult timp după
Cert e că nu mă ştiu să-mi fi dorit un alt drum. premieră.
E.U.: Ţi s-a întâmplat să joci un rol complet
nepotrivit personalităţii tale? E.U.: Cine te-a influenţat în privinţa alegerii
A.L.: Toate rolurile sunt diferite dar încerc să le carierei?
apropii cumva de mine, să găsesc şi cele mai mici A.L.: Nu m-am gândit niciodată la o altă opţiune.
similarităţi. Complet nepotrivit personalităţii Au avut parinţii mei pentru mine o altă variantă,
mele? Hm, da! Când interpretam rolul unei femei dar degeaba. Desigur, chiar şi aşa înverşunată şi
cu mari probleme de viaţă, traume în cel mai hotărâtă, eram oarecum speriată. Mi se părea
tenebros sens al cuvântului, halucinaţii, nebunii. prea mult să îndrăznesc să cred că eu am
M-am tot gândit şi mi-am imaginat, am studiat înclinaţiile necesare pentru această profesie. Ei
personaje din viaţa reală. Nu a fost uşor şi a bine, în perioada aceea a temerilor mele, am
interviu
15
întâlnit-o pe Ozana Costin, un om extraordinar şi experienţă şi har. Ultimul ingredient face
frumos cum rar mai poţi întâlni. Ea m-a încurajat, diferenţa.
m-a învăţat, m-a pregătit, ca o mamă. De fapt, e
„mămica mea” în ceea ce priveşte teatrul. E.U.: Care este piesa de teatru „de suflet” a ta?
A.L.: Toate piesele mi se lipesc de suflet. Ba când
E.U.: Ce calităţi trebuie să aibă un actor? le repet, ba când le joc, ba când îmi amintesc de
A.L.: Generozitate, sinceritate, perseverenţă, ele. Momentan mă simt ataşată de piesa la care
răbdare şi o dorinţă cât mai arzătoare să repet acum: „Pradul”, în regia lui Lucian Dan
reuşească… pentru că nu e uşor deloc. Şi pe lângă Teodorovici, la Teatrul Naţional „Vasile
toate acestea este esenţial să ai şi un dram de Alecsandri”. Lucrez într-o formulă foarte
noroc. Din păcate, e o profesie care, mai ales la frumoasă, cu nişte actori senzaţionali şi un
început, ţine incredibil de mult şi de noroc, de regizor extraordinar. E o experienţă din care am
şansa de a cunoaşte oamenii potriviţi la de învăţat o mulţime de lucruri. Sigur îmi va
momentul potrivit. rămâne „piesa de suflet” multă vreme de acum
încolo.
E.U.: Eşti satisfăcută de alegerea pe care ai
făcut-o? E.U.: Cine şi ce influenţează repertoriul teatrului
A.L.: Da, da, da. Cu toate că nu îmi este deloc astăzi?
uşor. E o bătălie îngrozitoare şi o concurenţă la A.L: Nu ştiu dacă s-a făcut vreodată un studiu
care e bine uneori să nici nu te gândeşti. Dar sunt asupra cerinţelor publicului, dar practic el e
pasionată de ceea ce fac şi îmi place la nebunie, judecătorul suprem. El primeşte sau nu ceea ce i
aşa că nici nu contează că e teribil de greu. se oferă. Şi mai contează mult şi vremurile în care
trăim cu toate caracteristicele lor.
E.U.: Ce reprezintă publicul pentru un artist?
A.L.: Totul! E.U.: Cât de mult contează să ai un model în
viaţă?
E.U.: Câtă muncă se ascunde în spatele unei A.L.: Numai unul? Glumesc. (râde) Nu cred că
piese de teatru? am un model absolut. Găsesc modele în toti
A.L.: Multă, dar e o muncă extraordinar de oamenii pe care îi respect şi de la care am de
plăcută şi de frumoasă. Uiţi de timp, uită şi el de învăţat câte ceva. De pildă, de la doamna Mihaela
tine... te întrebi, te frămânţi, cauţi, scormoneşti, Arsenescu Werner am învăţat ce înseamnă
încerci, te bucuri, plângi, deznădăjduieşti, speri, devotamentul şi profesionalismul în meseria
innebuneşti. Sunt convinsă că dacă fiecare om şi- asta. (Am avut un mare noroc să fiu studenta
ar iubi cu devotament meseria sa cu munca pe unei actriţe excepţionale, cum este dumneaei).
care aceasta o implică, am deveni cu toţii Uite, pentru mine, ea va rămâne mereu un
muuuuult mai buni. model!
E.U.: Care sunt planurile profesionale pentru E.U.: Ce ai vrea să le transmiţi cititorilor Revistei
viitor? Iuventa?
A.L.: Să joc cât mai mult şi să tot cresc A.L.: Bucuraţi-vă de absolut tot ce vi se întâmplă
profesional. şi iubiţi-vă cu toată inima meseriile pe care le
alegeţi!
E.U.: „Mulţi actori, puţini artişti”. Eşti de acord cu
această afirmaţie?
A.L.: Da, dar e firesc să fie aşa şi poate că e o
fericire că se întâmplă asta. Cu atât mai mult îi
vom preţui pe adevăraţii artişti. Eu cred că un
artist e o combinaţie rară dintre muncă, talent,
Elena UNGUREANU Redactor-şef adjunct IUVENTA
16
Despre o tehnologie care a acaparat toate însuşit relativ recent, sub bagheta regizorului
mijloacele de comunicare. Despre trecerea, într- Sergiu Nicolaescu, în Ultimul corupt din România,
un ritm alert, de la ecranul-spectacol- care era din 2012:
calea predominantǎ de relaţionare într-o razǎ a Vladimir Gǎitan: Trebuie sǎ-ţi mǎrturisesc cǎ eu
omenirii apusǎ parcǎ, la ecranul omniprezent, cu nu am deschis în viaţa mea un computer şi nici
impact global. Am punctat certitudini ale realitǎţii mǎcar un laptop. Nu sunt duşmanul acestor
cinematografice, am avut curiozitatea de a şti lucruri, copiilor mei le-am luat de-acum 10 ani, la
care este, la ora ecranului hipermodern, destinul primele apariţii. Dar, efectiv, mi-am prelungit
gândirii şi al expresiei artistice. În esenţǎ, am plǎcerea de a citi o carte. Referitor la ce se
adresat întrebǎri şi am primit rǎspunsuri. De la doi întamplǎ cu acest domeniu: sunt atehnic. Mi-am
maeştri: actorul Vladimir Gǎitan şi regizorul Alex refuzat orice implicare în aceste ȋntâmplǎri-3D,
Iordǎchescu. 4D, ecran tactil, miniatural. M-am retras în
Pentru început, l-am invitat la dialog pe cochilia mea şi mǎ uit la filme normale. Am vǎzut
iubitul Horia Vrăbete-personaj pe care şi l-a Avatar, care a fost mai ciudat pentru mine, l-am
Vladimir Gǎitan: Simplitatea este un cuvânt pe care am început să-l uitam foarte mult!
Alex Iordǎchescu: Trebuie imaginat un nou mod de a rezista, nu prin IMAGINI, ci dincolo de IMAGINI!
interviu interviu
17
acceptat ca atare, dar, în general, mǎ feresc de Din punctul meu de vedere,
zona asta, pentru cǎ din punct de vedere cinematografia americanǎ a fǎcut foarte mult rǎu
profesional o consider foarte falsǎ, artificialǎ. În Europei, pentu cǎ a venit cu o forţǎ financiarǎ
curând se va renunţa la noi, probabil…Unde va uriaşǎ, iar Europa nu a putut sǎ ţinǎ pasul.
mai fi Dustin Lee Hoffman, unde va mai fi Robert Vorbesc de marile industrii de fim, gen Cinecittà
De Niro, Pacino (Alfredo James)? Aceştia sunt (care a fost unul din cele mai mari studiouri de
câţiva din actorii uriaşi a cǎror interpretare m-a film din lume şi, totodatǎ, supranumit „Oraşul
fascinat dintotdeauna. Consider aceste tehnici filmului"). Urmǎtoarea generaţie s-a oprit la
nocive, mai ales pentru copii. Aş introduce un Depardieu şi cam atât!Dar s-a uitat de Alain
program foarte bine controlat asupra acestui Delon, Lino Ventura, Jean Gabin, Michel
fenomen despre care aud cǎ se vorbeşte tot mai Serrault… Actori minunaţi, minunaţi…!!! Vorbim
des şi care se poate rǎzbuna foarte urât pe de nişte vremuri care s-au cam dus şi trist este cǎ
noi toţi: acum se bat recorduri, prin toate nu vine nimic în loc. Iar despre ceea ce vine, pot
mijloacele, având ca miză violenţa. Acest gen spune cǎ sunt nişte accidente. E puţin! Înainte
de cinematografie duce la infantilitate, la vorbeam de o şcoalǎ, iar acum vorbim de nişte
imbecilitate. accidente.”
Chiar dacǎ este de acord cu afirmaţia Înainte de a afla ce lipseşte acestei ere a
despre cinematograf a criticului de film, Jean cumulului, ce înregistreazǎ transformǎri
Serroy, Gǎitan nu ezitǎ sǎ fie sincer, profunde, resimţite, mai ales, la nivelul formei
pǎstrându-şi calmitatea şi diplomaţia definitorii. originale, prototipice a sǎlii de spectacol, i-am
Astfel,ne împǎrtǎşeşte opinia sa: „Eu am depre adresat întrebarea:
critici o pǎrere destul de rezervatǎ, pentru cǎ ei
nu au o operǎ proprie şi se ocupǎ cu a fi contra La ce tip de ecran ar trebui sǎ revinǎ
muncii celuilalt.” cinematograful, astfel încât sǎ aibǎ loc o
diminuarea consistentǎ a mutaţiei culturale ?
„Fenomenul mutaţiei culturale afecteazǎ,
astǎzi, tot mai multe aspecte ale creaţiei, dar şi
ale existenţei însǎşi. Voi fi sincer. Eu consider cǎ
ar tebui sǎ revenim la ecranul clasic, normal, la
aşa-zisul ecran plat. Sunt un bun spectator de
cinema, prefer sǎ mǎ deplasez din fotoliul meu
pentru un film bun, un film de calitate, la ecranul
actual din sǎlile de cinema, care mǎ satisface, dar
nu-mi prea place nici acest sunet foarte eficient,
dat foarte tare. Am întâlnit aceastǎ realitate a
sunetului dat la maxim, în ultimele mele vizionǎri
(The Ladykillers, de Tom Hanks), dar cred cǎ
Coordonatele amintirilor domniei sale acest apect ţine şi de operator, care realizeazǎ
conţin nume sonore ale cinematografiei italiene şi setǎrile într-o asemenea manierǎ. Am fost şi în
nu numai, mǎrturisind: alte sǎli de cinematograf unde acest sunet dolby
surround era prezent, dar era plǎcut, nu era
Vladimir Gǎitan: „Eu nu am sǎ uit niciodatǎ agresiv. Sunt genul de spectator care vrea
filmele ruseşti excepţionale, care mi-au bucurat mǎsurǎ şi-atâta tot”.
tinereţea sau cinematograful italian, despre care Vladimir Gǎitan a mai spus si ceea ce
tânǎra generaţie nu ştie: Alberto Sordi, David scapǎ, de fapt, acestui univers, aflat într-o
Kaufman… continuǎ expansiune: „Simplitatea… ador şi, în
„Cinematograful este un mijloc de
a spune ceea ce nimeni nu poate
spune prin cuvinte, în afarǎ poate
de poezie. El este în sine un limbaj,
care e combinaţia mai multor arte,
un limbaj infinit de frumos, infinit
de profund şi care poate nara orice
poveste." (afirma, într-un interviu,
criticul de film, Jean Serroy)
16
Despre o tehnologie care a acaparat toate însuşit relativ recent, sub bagheta regizorului
mijloacele de comunicare. Despre trecerea, într- Sergiu Nicolaescu, în Ultimul corupt din România,
un ritm alert, de la ecranul-spectacol- care era din 2012:
calea predominantǎ de relaţionare într-o razǎ a Vladimir Gǎitan: Trebuie sǎ-ţi mǎrturisesc cǎ eu
omenirii apusǎ parcǎ, la ecranul omniprezent, cu nu am deschis în viaţa mea un computer şi nici
impact global. Am punctat certitudini ale realitǎţii mǎcar un laptop. Nu sunt duşmanul acestor
cinematografice, am avut curiozitatea de a şti lucruri, copiilor mei le-am luat de-acum 10 ani, la
care este, la ora ecranului hipermodern, destinul primele apariţii. Dar, efectiv, mi-am prelungit
gândirii şi al expresiei artistice. În esenţǎ, am plǎcerea de a citi o carte. Referitor la ce se
adresat întrebǎri şi am primit rǎspunsuri. De la doi întamplǎ cu acest domeniu: sunt atehnic. Mi-am
maeştri: actorul Vladimir Gǎitan şi regizorul Alex refuzat orice implicare în aceste ȋntâmplǎri-3D,
Iordǎchescu. 4D, ecran tactil, miniatural. M-am retras în
Pentru început, l-am invitat la dialog pe cochilia mea şi mǎ uit la filme normale. Am vǎzut
iubitul Horia Vrăbete-personaj pe care şi l-a Avatar, care a fost mai ciudat pentru mine, l-am
Vladimir Gǎitan: Simplitatea este un cuvânt pe care am început să-l uitam foarte mult!
Alex Iordǎchescu: Trebuie imaginat un nou mod de a rezista, nu prin IMAGINI, ci dincolo de IMAGINI!
interviu interviu
17
acceptat ca atare, dar, în general, mǎ feresc de Din punctul meu de vedere,
zona asta, pentru cǎ din punct de vedere cinematografia americanǎ a fǎcut foarte mult rǎu
profesional o consider foarte falsǎ, artificialǎ. În Europei, pentu cǎ a venit cu o forţǎ financiarǎ
curând se va renunţa la noi, probabil…Unde va uriaşǎ, iar Europa nu a putut sǎ ţinǎ pasul.
mai fi Dustin Lee Hoffman, unde va mai fi Robert Vorbesc de marile industrii de fim, gen Cinecittà
De Niro, Pacino (Alfredo James)? Aceştia sunt (care a fost unul din cele mai mari studiouri de
câţiva din actorii uriaşi a cǎror interpretare m-a film din lume şi, totodatǎ, supranumit „Oraşul
fascinat dintotdeauna. Consider aceste tehnici filmului"). Urmǎtoarea generaţie s-a oprit la
nocive, mai ales pentru copii. Aş introduce un Depardieu şi cam atât!Dar s-a uitat de Alain
program foarte bine controlat asupra acestui Delon, Lino Ventura, Jean Gabin, Michel
fenomen despre care aud cǎ se vorbeşte tot mai Serrault… Actori minunaţi, minunaţi…!!! Vorbim
des şi care se poate rǎzbuna foarte urât pe de nişte vremuri care s-au cam dus şi trist este cǎ
noi toţi: acum se bat recorduri, prin toate nu vine nimic în loc. Iar despre ceea ce vine, pot
mijloacele, având ca miză violenţa. Acest gen spune cǎ sunt nişte accidente. E puţin! Înainte
de cinematografie duce la infantilitate, la vorbeam de o şcoalǎ, iar acum vorbim de nişte
imbecilitate. accidente.”
Chiar dacǎ este de acord cu afirmaţia Înainte de a afla ce lipseşte acestei ere a
despre cinematograf a criticului de film, Jean cumulului, ce înregistreazǎ transformǎri
Serroy, Gǎitan nu ezitǎ sǎ fie sincer, profunde, resimţite, mai ales, la nivelul formei
pǎstrându-şi calmitatea şi diplomaţia definitorii. originale, prototipice a sǎlii de spectacol, i-am
Astfel,ne împǎrtǎşeşte opinia sa: „Eu am depre adresat întrebarea:
critici o pǎrere destul de rezervatǎ, pentru cǎ ei
nu au o operǎ proprie şi se ocupǎ cu a fi contra La ce tip de ecran ar trebui sǎ revinǎ
muncii celuilalt.” cinematograful, astfel încât sǎ aibǎ loc o
diminuarea consistentǎ a mutaţiei culturale ?
„Fenomenul mutaţiei culturale afecteazǎ,
astǎzi, tot mai multe aspecte ale creaţiei, dar şi
ale existenţei însǎşi. Voi fi sincer. Eu consider cǎ
ar tebui sǎ revenim la ecranul clasic, normal, la
aşa-zisul ecran plat. Sunt un bun spectator de
cinema, prefer sǎ mǎ deplasez din fotoliul meu
pentru un film bun, un film de calitate, la ecranul
actual din sǎlile de cinema, care mǎ satisface, dar
nu-mi prea place nici acest sunet foarte eficient,
dat foarte tare. Am întâlnit aceastǎ realitate a
sunetului dat la maxim, în ultimele mele vizionǎri
(The Ladykillers, de Tom Hanks), dar cred cǎ
Coordonatele amintirilor domniei sale acest apect ţine şi de operator, care realizeazǎ
conţin nume sonore ale cinematografiei italiene şi setǎrile într-o asemenea manierǎ. Am fost şi în
nu numai, mǎrturisind: alte sǎli de cinematograf unde acest sunet dolby
surround era prezent, dar era plǎcut, nu era
Vladimir Gǎitan: „Eu nu am sǎ uit niciodatǎ agresiv. Sunt genul de spectator care vrea
filmele ruseşti excepţionale, care mi-au bucurat mǎsurǎ şi-atâta tot”.
tinereţea sau cinematograful italian, despre care Vladimir Gǎitan a mai spus si ceea ce
tânǎra generaţie nu ştie: Alberto Sordi, David scapǎ, de fapt, acestui univers, aflat într-o
Kaufman… continuǎ expansiune: „Simplitatea… ador şi, în
„Cinematograful este un mijloc de
a spune ceea ce nimeni nu poate
spune prin cuvinte, în afarǎ poate
de poezie. El este în sine un limbaj,
care e combinaţia mai multor arte,
un limbaj infinit de frumos, infinit
de profund şi care poate nara orice
poveste." (afirma, într-un interviu,
criticul de film, Jean Serroy)
18
acelaşi timp, îmi este dor de acest cuvânt, pe film în lume, fie micǎ sau mare contribuţia lui.
care am început cu toţii sǎ-l uitǎm foarte mult! Cred cǎ el este bogat la nivel de interpretare. Şi
Simplitatea şi normalitatea. Dorinţa asta îmi place când fiecare poate sǎ-şi croiascǎ filmul
permanentǎ de epatare, de agresivitate, dorinţa lui, sǎ existe o plasticitate a "materiei" filmului. Mi
asta exasperantǎ, indusǎ, de a fi în pas cu… Dar nu se pare cǎ lumea în care trǎim nu e linearǎ sau
mai vreau sǎ fiu în pas cu..! Mi-e dor de lucrurile binarǎ şi îmi doresc sǎ fac filme care sǎ traducǎ
retro, de tehnicile mai puţin avansate de altǎdatǎ! "ţesutul" acesta. Cel puţin, îmi place ideea asta,
Sunt lucruri care ţin de plǎcerea, intimitatea mǎ face sǎ mǎ simt mai liber şi îmi permite sǎ fac
noastrǎ şi nu de a fi în pas cu ceva anume.” lucruri neaşteptate.”
Îndrǎgitul actor Vladimir Gǎitan le De asemenea, regizorul Iordǎchescu a
pregǎteşte cinefililor o întâlnire cu Pescǎruşul, menţionat cǎ:
invitându-ne, în acest sens, la frumoasa premierǎ S-a trecut de la ecran la ecrane, mai mici,
a piesei cehoviene, din luna aprilie, în aceeaşi mai multe. Raporturile s-au inversat, atât în talie,
locaţie: Teatrul de Comedie, din Bucureşti. cât şi în proiecţie / emisie. Prin multiplicarea lor,
imaginile şi-au pierdut substanţa şi legǎtura cu
L-aţi cunoscut în Periferic (în regia lui sacrul, au devenit „iluzii adevǎrate", „realitate
Bogdan George Apetri), unde a fǎcut parte din virtualǎ", droguri ieftine. În stare de dependenţǎ,
distribuţie alǎturi de Ana Ularu, Andi Vasluianu, nevoia de a satisface pulsiunea scopicǎ depǎşeşte
Mimi Brănescu, în 2010. A regizat scurtmetrajul capacitatea de a înţelege şi a asimila imaginile,
Andreea şi tramvaiul în 2004. Este producǎtorul care trebuie sǎ-şi îndeplineascǎ funcţiunea din ce
filmelor: La cosmétique du bonheur (2013), în ce mai repede, din ce în ce mai intens (în
Lullaby to My Father (2012), Ryna (2005) şi sensul: violent, vulgar, etc ).
L'enfance d'Icare / Copilăria lui Icar (2009). Cea
din urmǎ producţie menţionatǎ a stârnit Cinematograful despre care vorbeşti nu
interpretǎri controversate din partea mass-mediei cred cǎ va mai „reveni" ca atare, sau, în orice caz,
româneşti, care neînţelegând dorinţa umano- nu în civilizaţia noastrǎ. Trebuie imaginat un nou
regizorialǎ de a traduce o viziune interioarǎ, a mod de a rezista, nu prin imagini, ci dincolo de
spus despre debut cǎ este „pretenţios”. Regizorul imagini. Altfel zis, dat fiind cǎ imaginea nu va
Alex Iordǎchescu mi-a spus, în interviul acordat mai regǎsi dimensiunea sacrului, (sau cel puţin
în mai 2011 despre „Copilǎria lui Icar" cǎ „Este un nu va mai fi recunoscutǎ ca atare) devine urgent
film relativ ermetic, nu pentru cǎ mi-am dorit sǎ sǎ-i luǎm puterea nocivǎ de a se prezenta sub
fie aşa, ci pentru cǎ am privilegiat intuiţiile pe care chipul realitǎţii, deci sǎ o "dezvǎluim" ca iluzie.
le-am avut pe moment, formelor mai Ultimul film al lui Amos Gitai, „Lullaby to my
convenţionale. Nu e neapǎrat o calitate, idealul father", merge pe linia asta. Asta nu înseamnǎ cǎ
este sǎ le imbini în mod armonios. Am remarcat cǎ nu e poezie şi "cinema" în filmul lui, dar reuşeşte
filmul a atins deseori oameni foarte sensibili şi / sǎ se desprindǎ de orice fascinaţie pentru
sau cu o educaţie care îi face sǎ-şi punǎ întrebǎri imagini şi, tocmai, prin cinematografie (cadraj,
(ştiinţe sociale, filozofie, etc.).” montaj, alternanţă ficţiune / documentar), sǎ
A explicat ce înseamnǎ, în viziunea sa, meargǎ „dincolo" de imagini. Este inutil sǎ
„discursul despre cinema”, printr-o trimitere precizez cǎ majoritatea oamenilor nu înţeleg
eficientǎ şi practicǎ la filmul realizat, Copilǎria lui nimic din filmul ǎsta sau nu le place... Dar cred cǎ
Icar: e calea cea bunǎ pe care Amos o exploreazǎ.”
Alex Iordǎchescu: „Am lucrat intuitiv pe
aspectul cinematografic, cu dorinţa de a traduce o
viziune interioarǎ. Am scris note de intenţii, dar ce
e important, pânǎ la urmǎ, este ce aduce acest
interviu
Ştefania ARGEANU studentă, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, UAIC, Iaşi
http://auraedaile.blogspot.com/
3 in 1
Lifeboat
18
acelaşi timp, îmi este dor de acest cuvânt, pe film în lume, fie micǎ sau mare contribuţia lui.
care am început cu toţii sǎ-l uitǎm foarte mult! Cred cǎ el este bogat la nivel de interpretare. Şi
Simplitatea şi normalitatea. Dorinţa asta îmi place când fiecare poate sǎ-şi croiascǎ filmul
permanentǎ de epatare, de agresivitate, dorinţa lui, sǎ existe o plasticitate a "materiei" filmului. Mi
asta exasperantǎ, indusǎ, de a fi în pas cu… Dar nu se pare cǎ lumea în care trǎim nu e linearǎ sau
mai vreau sǎ fiu în pas cu..! Mi-e dor de lucrurile binarǎ şi îmi doresc sǎ fac filme care sǎ traducǎ
retro, de tehnicile mai puţin avansate de altǎdatǎ! "ţesutul" acesta. Cel puţin, îmi place ideea asta,
Sunt lucruri care ţin de plǎcerea, intimitatea mǎ face sǎ mǎ simt mai liber şi îmi permite sǎ fac
noastrǎ şi nu de a fi în pas cu ceva anume.” lucruri neaşteptate.”
Îndrǎgitul actor Vladimir Gǎitan le De asemenea, regizorul Iordǎchescu a
pregǎteşte cinefililor o întâlnire cu Pescǎruşul, menţionat cǎ:
invitându-ne, în acest sens, la frumoasa premierǎ S-a trecut de la ecran la ecrane, mai mici,
a piesei cehoviene, din luna aprilie, în aceeaşi mai multe. Raporturile s-au inversat, atât în talie,
locaţie: Teatrul de Comedie, din Bucureşti. cât şi în proiecţie / emisie. Prin multiplicarea lor,
imaginile şi-au pierdut substanţa şi legǎtura cu
L-aţi cunoscut în Periferic (în regia lui sacrul, au devenit „iluzii adevǎrate", „realitate
Bogdan George Apetri), unde a fǎcut parte din virtualǎ", droguri ieftine. În stare de dependenţǎ,
distribuţie alǎturi de Ana Ularu, Andi Vasluianu, nevoia de a satisface pulsiunea scopicǎ depǎşeşte
Mimi Brănescu, în 2010. A regizat scurtmetrajul capacitatea de a înţelege şi a asimila imaginile,
Andreea şi tramvaiul în 2004. Este producǎtorul care trebuie sǎ-şi îndeplineascǎ funcţiunea din ce
filmelor: La cosmétique du bonheur (2013), în ce mai repede, din ce în ce mai intens (în
Lullaby to My Father (2012), Ryna (2005) şi sensul: violent, vulgar, etc ).
L'enfance d'Icare / Copilăria lui Icar (2009). Cea
din urmǎ producţie menţionatǎ a stârnit Cinematograful despre care vorbeşti nu
interpretǎri controversate din partea mass-mediei cred cǎ va mai „reveni" ca atare, sau, în orice caz,
româneşti, care neînţelegând dorinţa umano- nu în civilizaţia noastrǎ. Trebuie imaginat un nou
regizorialǎ de a traduce o viziune interioarǎ, a mod de a rezista, nu prin imagini, ci dincolo de
spus despre debut cǎ este „pretenţios”. Regizorul imagini. Altfel zis, dat fiind cǎ imaginea nu va
Alex Iordǎchescu mi-a spus, în interviul acordat mai regǎsi dimensiunea sacrului, (sau cel puţin
în mai 2011 despre „Copilǎria lui Icar" cǎ „Este un nu va mai fi recunoscutǎ ca atare) devine urgent
film relativ ermetic, nu pentru cǎ mi-am dorit sǎ sǎ-i luǎm puterea nocivǎ de a se prezenta sub
fie aşa, ci pentru cǎ am privilegiat intuiţiile pe care chipul realitǎţii, deci sǎ o "dezvǎluim" ca iluzie.
le-am avut pe moment, formelor mai Ultimul film al lui Amos Gitai, „Lullaby to my
convenţionale. Nu e neapǎrat o calitate, idealul father", merge pe linia asta. Asta nu înseamnǎ cǎ
este sǎ le imbini în mod armonios. Am remarcat cǎ nu e poezie şi "cinema" în filmul lui, dar reuşeşte
filmul a atins deseori oameni foarte sensibili şi / sǎ se desprindǎ de orice fascinaţie pentru
sau cu o educaţie care îi face sǎ-şi punǎ întrebǎri imagini şi, tocmai, prin cinematografie (cadraj,
(ştiinţe sociale, filozofie, etc.).” montaj, alternanţă ficţiune / documentar), sǎ
A explicat ce înseamnǎ, în viziunea sa, meargǎ „dincolo" de imagini. Este inutil sǎ
„discursul despre cinema”, printr-o trimitere precizez cǎ majoritatea oamenilor nu înţeleg
eficientǎ şi practicǎ la filmul realizat, Copilǎria lui nimic din filmul ǎsta sau nu le place... Dar cred cǎ
Icar: e calea cea bunǎ pe care Amos o exploreazǎ.”
Alex Iordǎchescu: „Am lucrat intuitiv pe
aspectul cinematografic, cu dorinţa de a traduce o
viziune interioarǎ. Am scris note de intenţii, dar ce
e important, pânǎ la urmǎ, este ce aduce acest
interviu
Ştefania ARGEANU studentă, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, UAIC, Iaşi
http://auraedaile.blogspot.com/
3 in 1
Lifeboat
The aim of this essay is to give a slightly fact a filmmaking practice (1998:12), cinematic
perspective on documenting the documentaries: tradition and mode of audience reception, it
strategies and techniques recommended by this remains a practice without clear boundaries as
cinematographic genre which is documentary well. In Documenting the Documentary
film. The purpose of this paper is to open new (1998:11), it is said that documentary is not
opinion and ideas in depth about the represented as “different” from fiction. The
requirements of realizing a documentary and reasons can be found in the different ontological
provide a wider knowledge about film genres status of the documentary image, closer
boundaries. We shall expect other debates and indexical relation to the real, the intimate
researches on this topic as well. connection to the real world, the psychical world
As Bill Nichols says (1998:11), in which we live. Documentary appeals to viewer
'documentary calls for specific techniques to precisely because of the truth that it claims,
give cinematic embodiment to live encounter whether at the level of fact or image. Contrasting,
and historical events, experience and reflection, in fiction films, no matter how realistic they may
argumentation and research. Like ethnographic be, some form of “suspension of disbelief” is
fieldwork, calls for specific ways of being among always operative (1998:20). Because
and apart from those ultimately represented in documentary is the form of cinema that is most
words or film. It calls for an ethics of closely bound to the real world, to actual personal
responsibility, an aesthetics of film form, and a and collective problems, hopes and struggles, it
politics of representation'. Also, Bill Nichols is understandable that concrete issues of ethics,
considers documentary a discipline of visual politics and technology would take precedence
representation. He argued that a documentary over the intangible of aesthetics. Richard
should be done with responsibility, rigorousity Barsam, in The vision of Robert Flaherty: The
and professionalism. About docummentarysts, Artist as Myth and Filmaker (1998) argued: “ Yet
he says that they should follow the tradition of as we increasingly garner our news and
explorers, missionaries, colonialists, tourists, information about our world – indeed, our very
travellers and ethnographers, often choose to perception and comprehension of it – from the
live and work among others. If they do not live visual media, it is more important than ever to
among the people whom they also film, they “do understand the textual strategies by which
set out to grasp the issue that confront their individual documentaries are organized”. At the
social partners in the construction of reality”, same time, because of its impressive stylistic
Nichols says. Also he argued: “ But whether heterogeneity, it has a place within avant-garde,
they come from afar or begin close by (with the category that is usually perceived as in stark
family and loved ones, long-fought issues or opposition to, if not the antithesis of, commercial
personal struggles), documentary filmmakers film. It can be said that a documentary
then must find ways to represent what they interrogates the more traditional depiction of the
discover and believe, and want others to discover truth as stable, objective and knowable, even
and believe as a result of their own though suggesting that identity itself is shifting
representations”. Although documentary is in and fragmentary. As William Rothman
21
multiculturalitate
“Documentary can and should use all the strategies of fictional construction to get at truth”
The aim of this essay is to give a slightly fact a filmmaking practice (1998:12), cinematic
perspective on documenting the documentaries: tradition and mode of audience reception, it
strategies and techniques recommended by this remains a practice without clear boundaries as
cinematographic genre which is documentary well. In Documenting the Documentary
film. The purpose of this paper is to open new (1998:11), it is said that documentary is not
opinion and ideas in depth about the represented as “different” from fiction. The
requirements of realizing a documentary and reasons can be found in the different ontological
provide a wider knowledge about film genres status of the documentary image, closer
boundaries. We shall expect other debates and indexical relation to the real, the intimate
researches on this topic as well. connection to the real world, the psychical world
As Bill Nichols says (1998:11), in which we live. Documentary appeals to viewer
'documentary calls for specific techniques to precisely because of the truth that it claims,
give cinematic embodiment to live encounter whether at the level of fact or image. Contrasting,
and historical events, experience and reflection, in fiction films, no matter how realistic they may
argumentation and research. Like ethnographic be, some form of “suspension of disbelief” is
fieldwork, calls for specific ways of being among always operative (1998:20). Because
and apart from those ultimately represented in documentary is the form of cinema that is most
words or film. It calls for an ethics of closely bound to the real world, to actual personal
responsibility, an aesthetics of film form, and a and collective problems, hopes and struggles, it
politics of representation'. Also, Bill Nichols is understandable that concrete issues of ethics,
considers documentary a discipline of visual politics and technology would take precedence
representation. He argued that a documentary over the intangible of aesthetics. Richard
should be done with responsibility, rigorousity Barsam, in The vision of Robert Flaherty: The
and professionalism. About docummentarysts, Artist as Myth and Filmaker (1998) argued: “ Yet
he says that they should follow the tradition of as we increasingly garner our news and
explorers, missionaries, colonialists, tourists, information about our world – indeed, our very
travellers and ethnographers, often choose to perception and comprehension of it – from the
live and work among others. If they do not live visual media, it is more important than ever to
among the people whom they also film, they “do understand the textual strategies by which
set out to grasp the issue that confront their individual documentaries are organized”. At the
social partners in the construction of reality”, same time, because of its impressive stylistic
Nichols says. Also he argued: “ But whether heterogeneity, it has a place within avant-garde,
they come from afar or begin close by (with the category that is usually perceived as in stark
family and loved ones, long-fought issues or opposition to, if not the antithesis of, commercial
personal struggles), documentary filmmakers film. It can be said that a documentary
then must find ways to represent what they interrogates the more traditional depiction of the
discover and believe, and want others to discover truth as stable, objective and knowable, even
and believe as a result of their own though suggesting that identity itself is shifting
representations”. Although documentary is in and fragmentary. As William Rothman
21
multiculturalitate
“Documentary can and should use all the strategies of fictional construction to get at truth”
22
multiculturalitate
(1998:23) argues, “by the late of 1970s, the of institutional exhibition practices and attain
prevailing view within the field was that all fiction successful commercial runs. In her analysis,
films are really documentaries, that all Linda Williams argues that the aim of
documentary films are fiction, hence that they do contemporary documentary filmmakers is to seek
not fundamentally differ. Documentaries and the “reverberations and repetitions” that reveal
fiction films are equally to be resisted”. In multiple and contingent “truths” rather than a
Representing the reality (Nichols, 1991) and unitary, unproblematic ”truth”. In 1989, a
Theorizing the Documentary (Renov, 1993), the documentary about an “inept” documentary
dominant view is that although documentaries filmmaker and economic hardship in Flint,
are not inherently more truthful than fiction Michigan, became the most commercially
films, there are important differences between successful documentary ever made – Roger And
them. A documentary, “is generally regarded as Me (1998:19). Even if the more intimate
the work from which all subsequent efforts to autobiographical mode of documentary is
bring real life to the screen have stemmed'' political , at the same it is personal.
(1998:24). The implication is that fiction films Linda Williams argued that we exist in an
are not efforts to bring real life to the screen, era in which there is a remarkable hunger for
here are efforts to bring to the screen the documentary images of the real. Nowadays
imaginary life of fantasy and myth. William people are interested in finding out information
Rothman (1998:24) argues that fictional films from around the world. They need to find the real
do bring real life to the screen but their and true information. At the same time, people
characters are imaginary, even though the become interested in news about violence.
camera's subject is real. Furthermore, “Interestingly, violent trauma has become the
documentaries are steeped in fantasy or/and emblem of the real in the new verite genre or the
myth. Finally, he concludes: “What is fictional independent amateur video…”.
about a fiction film resides in its fiction that it is
only fiction”. Linda Williams, in Mirrors without For this analysis, this essay will consider
Memories (1998:379) underlines the fact that Errol Morris's film, The Thin Blue Line (1987),
nowadays era, where the electronic and about the murder of a police officer and the near
computer world generated images, the camera, execution of the “wrong man”, and Michael
the article sensationally proclaims, “can lie”. Moore' s film, Roger And Me (1989), about the
In a documentary, like in any cinematographic dire effects of a General Motors plant closing.
product, everything is important: technique About Roger And Me, William says that
materials, filming, actors, the chosen story. “A “coincident with the hunger for documentary
camera is a physical object; a dog can truth is the clear sense that this truth is subject to
acknowledge its presence by licking it. But when manipulation and construction by docu-auteurs
a camera is filming, it is no ordinary object”, who, whether on camera, or behind, are
William Rothman says (1998:29). Despite its forcefully calling the shots.” This is a paradox of
presence, viewers who are absent are also the presumptuous manipulation of documentary
magically present through the presence of truth, allied with serious crusade to reveal some
camera, what is absent and also present, what is ultimate truth. The Thin Blue Line is a
present is also absent (idem). Actors are as well postmodern documentary approach to the
important in a documentary. To act as if he/she is trauma of an inaccessible past because of its
the character he/she is playing, an actor must impressive success in intervening in the truths
act as if no camera is in his/her presence. known about this past. In 1976, Dallas police
officer Robert Wood was murdered, patently by
Several documentary films, like The Thin twenty-eight-year old drifter named Randall
Blue Line (1987), Paris Is Burning (1990) etc., Adams. Morris' s film was instrumental in
have managed to break through the stranglehold absolving a man wrongfully accused of murder. In
23
multiculturalitate
the film, the “true” story of Randall Adams, the exposed, truths should be strategically line up
man convicted of the murder of officer Wood, against them. The man found innocent by the
and his accuser, David Harris, the young film remains a code. The viewer can learn almost
hitchhiker whom Adams picked up during the nothing of his past and his lack of knowledge
night of the murder, ends with Harris's cryptic, appears necessary to the investigation of the
but dramatic confession of the murder on a official lies. Moriss scrupulously sticks to stylized
taped phone conversation with Errol Morris and silent docudrama re-enactment that show
(1989:383). This documentary dig toward an only what each witness claims happened. On the
“impossible archaeology, picking at the scabs of other hand, he creates a documentary form that
lies which have covered over the inaccessible now falls shy of verite as a style, conventionalizes
ordinary event”, Linda William says. The his hypothetical re-enactment and never offers
filmmaker asks question, draws maps, interviews any of them as an image of what actually
historians, police, witnesses. He seeks to uncover happened. As does his crosscutting among
a past which will produce new truths of guilt and different “witnesses” to the crime who contradict
innocence in the present. Accused of murder, each other, in The thin Blue Line, Morris's
Randall Adams is free now, taking into account constant re-enactment of the crime “reminds us
Morris's film as well. Williams (1989:383) agrees of how every documentary constructs the
that The Thin Blue Line was stylistically talking, evidentiary reference points it requires” (Nichols,
remarked upon for its film-noirish beauty, its 1991).
apparent abandonment of cinema verite realism
for studied, often slow-motion, and highly Roger And Me present a real story in
expressionistic re-enactments of different Moore's eyes. In fact, the film chronology was a
witnesses' version of the murder, all to the tune little bit changed. Also, Moore's documentation of
of Philip Glass' s hypnotic score. Like many the decline of the city of Flint in the wake of the
recent documentaries obsessed with traumatic plant closing, entailed an obligation to represent
events of the past, The Thin Blue Line is self- events in the sequence in which they actually
ref lexive. As in Roger And Me, the occurred. Harlan Jacobs (1989:388) argues that
documentarian's role in constructing and staging Moore betrays his journalist/documentarian's
these competing narratives thus becomes commitment to the objective portrayal of
paramount. In place of the self-obscuring voyeur historical fact when he implies that events that
of verite realism, it encounters a new presence in occurred prior to the major layoffs at the plant
the persona of the documentarian (1989:383). were the effect of these layoffs. Moore gives
some responses to this attack. He says that he
In The Thin Blue Line, Moriss achieves has a place in the film and should not attempt to
something more useful to the production of play the role of objective observer, but of partisan
truth. His interviews get the interested parties investigator. The argument between Moore and
talking in a special way. In a key statement in Jacobs seems to be about where documentarians
defense of his intrusive, self-reflexive style, should draw the line in manipulating the
Moriss has attacked the hallowed tradition of historical sequence of their material. In fact, this
cinema verite, like Williams dispute about: is a question of a commitment to objectivity
”There is no reason why documentaries can't be versus a commitment to fiction.
as personal as fiction filmmaking and bear the
imprint of those who made them. Truth isn't Moore argues that his first commitment is
guaranteed by style or expression. It isn't to entertain and that this entertainment is
guaranteed by anything”. Morris gives to the faithful to the essence of the history. Mattew
viewer some truths and withholds others. His Bernstein, in Documentaphobia and Mixed Modes
approach to truth is altogether strategic. Truth (1985:399) explain that in this way, Moore
exists for Morris because lies exist. If lies are to be betrays the cause and effect reverberation
22
multiculturalitate
(1998:23) argues, “by the late of 1970s, the of institutional exhibition practices and attain
prevailing view within the field was that all fiction successful commercial runs. In her analysis,
films are really documentaries, that all Linda Williams argues that the aim of
documentary films are fiction, hence that they do contemporary documentary filmmakers is to seek
not fundamentally differ. Documentaries and the “reverberations and repetitions” that reveal
fiction films are equally to be resisted”. In multiple and contingent “truths” rather than a
Representing the reality (Nichols, 1991) and unitary, unproblematic ”truth”. In 1989, a
Theorizing the Documentary (Renov, 1993), the documentary about an “inept” documentary
dominant view is that although documentaries filmmaker and economic hardship in Flint,
are not inherently more truthful than fiction Michigan, became the most commercially
films, there are important differences between successful documentary ever made – Roger And
them. A documentary, “is generally regarded as Me (1998:19). Even if the more intimate
the work from which all subsequent efforts to autobiographical mode of documentary is
bring real life to the screen have stemmed'' political , at the same it is personal.
(1998:24). The implication is that fiction films Linda Williams argued that we exist in an
are not efforts to bring real life to the screen, era in which there is a remarkable hunger for
here are efforts to bring to the screen the documentary images of the real. Nowadays
imaginary life of fantasy and myth. William people are interested in finding out information
Rothman (1998:24) argues that fictional films from around the world. They need to find the real
do bring real life to the screen but their and true information. At the same time, people
characters are imaginary, even though the become interested in news about violence.
camera's subject is real. Furthermore, “Interestingly, violent trauma has become the
documentaries are steeped in fantasy or/and emblem of the real in the new verite genre or the
myth. Finally, he concludes: “What is fictional independent amateur video…”.
about a fiction film resides in its fiction that it is
only fiction”. Linda Williams, in Mirrors without For this analysis, this essay will consider
Memories (1998:379) underlines the fact that Errol Morris's film, The Thin Blue Line (1987),
nowadays era, where the electronic and about the murder of a police officer and the near
computer world generated images, the camera, execution of the “wrong man”, and Michael
the article sensationally proclaims, “can lie”. Moore' s film, Roger And Me (1989), about the
In a documentary, like in any cinematographic dire effects of a General Motors plant closing.
product, everything is important: technique About Roger And Me, William says that
materials, filming, actors, the chosen story. “A “coincident with the hunger for documentary
camera is a physical object; a dog can truth is the clear sense that this truth is subject to
acknowledge its presence by licking it. But when manipulation and construction by docu-auteurs
a camera is filming, it is no ordinary object”, who, whether on camera, or behind, are
William Rothman says (1998:29). Despite its forcefully calling the shots.” This is a paradox of
presence, viewers who are absent are also the presumptuous manipulation of documentary
magically present through the presence of truth, allied with serious crusade to reveal some
camera, what is absent and also present, what is ultimate truth. The Thin Blue Line is a
present is also absent (idem). Actors are as well postmodern documentary approach to the
important in a documentary. To act as if he/she is trauma of an inaccessible past because of its
the character he/she is playing, an actor must impressive success in intervening in the truths
act as if no camera is in his/her presence. known about this past. In 1976, Dallas police
officer Robert Wood was murdered, patently by
Several documentary films, like The Thin twenty-eight-year old drifter named Randall
Blue Line (1987), Paris Is Burning (1990) etc., Adams. Morris' s film was instrumental in
have managed to break through the stranglehold absolving a man wrongfully accused of murder. In
23
multiculturalitate
the film, the “true” story of Randall Adams, the exposed, truths should be strategically line up
man convicted of the murder of officer Wood, against them. The man found innocent by the
and his accuser, David Harris, the young film remains a code. The viewer can learn almost
hitchhiker whom Adams picked up during the nothing of his past and his lack of knowledge
night of the murder, ends with Harris's cryptic, appears necessary to the investigation of the
but dramatic confession of the murder on a official lies. Moriss scrupulously sticks to stylized
taped phone conversation with Errol Morris and silent docudrama re-enactment that show
(1989:383). This documentary dig toward an only what each witness claims happened. On the
“impossible archaeology, picking at the scabs of other hand, he creates a documentary form that
lies which have covered over the inaccessible now falls shy of verite as a style, conventionalizes
ordinary event”, Linda William says. The his hypothetical re-enactment and never offers
filmmaker asks question, draws maps, interviews any of them as an image of what actually
historians, police, witnesses. He seeks to uncover happened. As does his crosscutting among
a past which will produce new truths of guilt and different “witnesses” to the crime who contradict
innocence in the present. Accused of murder, each other, in The thin Blue Line, Morris's
Randall Adams is free now, taking into account constant re-enactment of the crime “reminds us
Morris's film as well. Williams (1989:383) agrees of how every documentary constructs the
that The Thin Blue Line was stylistically talking, evidentiary reference points it requires” (Nichols,
remarked upon for its film-noirish beauty, its 1991).
apparent abandonment of cinema verite realism
for studied, often slow-motion, and highly Roger And Me present a real story in
expressionistic re-enactments of different Moore's eyes. In fact, the film chronology was a
witnesses' version of the murder, all to the tune little bit changed. Also, Moore's documentation of
of Philip Glass' s hypnotic score. Like many the decline of the city of Flint in the wake of the
recent documentaries obsessed with traumatic plant closing, entailed an obligation to represent
events of the past, The Thin Blue Line is self- events in the sequence in which they actually
ref lexive. As in Roger And Me, the occurred. Harlan Jacobs (1989:388) argues that
documentarian's role in constructing and staging Moore betrays his journalist/documentarian's
these competing narratives thus becomes commitment to the objective portrayal of
paramount. In place of the self-obscuring voyeur historical fact when he implies that events that
of verite realism, it encounters a new presence in occurred prior to the major layoffs at the plant
the persona of the documentarian (1989:383). were the effect of these layoffs. Moore gives
some responses to this attack. He says that he
In The Thin Blue Line, Moriss achieves has a place in the film and should not attempt to
something more useful to the production of play the role of objective observer, but of partisan
truth. His interviews get the interested parties investigator. The argument between Moore and
talking in a special way. In a key statement in Jacobs seems to be about where documentarians
defense of his intrusive, self-reflexive style, should draw the line in manipulating the
Moriss has attacked the hallowed tradition of historical sequence of their material. In fact, this
cinema verite, like Williams dispute about: is a question of a commitment to objectivity
”There is no reason why documentaries can't be versus a commitment to fiction.
as personal as fiction filmmaking and bear the
imprint of those who made them. Truth isn't Moore argues that his first commitment is
guaranteed by style or expression. It isn't to entertain and that this entertainment is
guaranteed by anything”. Morris gives to the faithful to the essence of the history. Mattew
viewer some truths and withholds others. His Bernstein, in Documentaphobia and Mixed Modes
approach to truth is altogether strategic. Truth (1985:399) explain that in this way, Moore
exists for Morris because lies exist. If lies are to be betrays the cause and effect reverberation
between events by this reordering. “The real from the real truth. This is the distinctive
lesson of this debate would seem to be that Moore postmodern feature of documentarians. For in
did not trust his audience to learn about the past revealing the fabrications, the myths, the
in any other way than through the verite capture frequent moments of scapegoating when easy
of”(1998:389). Moore assumed that if he did not fictional explanation of trauma, violence, crime
have footage from the historical period prior to his and disillusions were substituted for more
filming in Flint he couldn't show it. A b o u t difficult ones, these documentaries do not
Moore's film, Linda Williams says that “the simply play off truth against lie, nor do they play
choice needn't be between boring, laborious fact off one fabrication against another. In reality,
and entertaining fiction true to the essence, but they show how lies function as partial truths to
not detail of historical events”. This opposition both the agents and witnesses of history's
poses a false contrast between a naïve faith in the trauma (1989: 387).
documentary truth of images and the despairing
comprehension of fictional manipulation. Paul Bibliography:
Arthur ' s affirmation (in Documenting the 1.Arthur, Paul. 1993, “Jargons of Authenticity
Documentary, 1989:410) is very persuasive: ” (Three American Moments)” in Theorizing the
…it is precisely Moore's confection of an Documentary, ed. Michael Renov, Routledge,
ineffectual, uncertain, journalistic self that lends New York.
an everyman quality to his social analysis”. In 2.Barsam, Richard. 1988, The Vision of Robert
Roger And Me, the truth is not guaranteed and Flaherty: The Artist as Myth and Filmmaker,
cannot be transparently reflected by a mirror with Indiana University Press, Bloomington.
a memory, although some kinds of partial and 3.Bernstein, Matthew. 1998, “Documentaphobia
contingent truths are nevertheless the always and Mixed Modes” in Documenting the
receding goal of the documentary tradition. As Documentary (chapter 24), Wayne State
Matthew Bernstein says (1998:410), the University Press, Detroit.
improvisational nature of the film is superficial 4.Grant , Keith Barry and Sloniowski, Jeannette.
and Moore's everyman status is an improbable 1998, Documenting the Documentary, Wayne
posture. State University Press, Detroit, pp. 379 – 417.
In the discussion surrounding the truth 5.Renov, Michael. 1993, ed. Theorizing
claims of many contemporary documentaries, Documentary,
attention has centred upon the self-reflexive Routledge, London and New York.
challenge to once hallowed techniques of verite. 6.Rothman, William. 1998, “The Filmmaker as
It has become an axiom of the new documentary Hunter “in Documenting the Documentary
that films cannot reveal the truth of events, but (chapter one), Wayne State University Press,
only the ideologies and consciousnesses that Detroit.
construct competing truth – the fictional master 7.Moore, Michael. 1989, “ Michael and Me”,
narratives by which we make sense of events Interview with Harlan Jacobson. Film comment
(1989:386). For current documentaries, the 25, no. 6.
validity of events is the truth from the 8.Nichols, Bill. 1991, Representing Reality:
documentary. It creates a new reality and that Issues and Concepts in Documentary , Indiana
reality is the truth for the documentary. University Press, Bloomington, pp. 22-34.
In conclusion, even documentary can and 9.Williams, Linda. 1998. “Mirrors without
should use all the strategies of fictional Memories” in Documenting the Documentary
construct ion to f ind t ruth, most o f (chapter 23), Wayne State University Press,
documentarians create a different reality with Detroit.
their film. It can be said that the reality of the
viewer's eyes is the reality of the documentary
and this reality can be a little or more different
24
multiculturalitate
Victoria BALTAGSociologist PhD student , Anthropology,
University College London
between events by this reordering. “The real from the real truth. This is the distinctive
lesson of this debate would seem to be that Moore postmodern feature of documentarians. For in
did not trust his audience to learn about the past revealing the fabrications, the myths, the
in any other way than through the verite capture frequent moments of scapegoating when easy
of”(1998:389). Moore assumed that if he did not fictional explanation of trauma, violence, crime
have footage from the historical period prior to his and disillusions were substituted for more
filming in Flint he couldn't show it. A b o u t difficult ones, these documentaries do not
Moore's film, Linda Williams says that “the simply play off truth against lie, nor do they play
choice needn't be between boring, laborious fact off one fabrication against another. In reality,
and entertaining fiction true to the essence, but they show how lies function as partial truths to
not detail of historical events”. This opposition both the agents and witnesses of history's
poses a false contrast between a naïve faith in the trauma (1989: 387).
documentary truth of images and the despairing
comprehension of fictional manipulation. Paul Bibliography:
Arthur ' s affirmation (in Documenting the 1.Arthur, Paul. 1993, “Jargons of Authenticity
Documentary, 1989:410) is very persuasive: ” (Three American Moments)” in Theorizing the
…it is precisely Moore's confection of an Documentary, ed. Michael Renov, Routledge,
ineffectual, uncertain, journalistic self that lends New York.
an everyman quality to his social analysis”. In 2.Barsam, Richard. 1988, The Vision of Robert
Roger And Me, the truth is not guaranteed and Flaherty: The Artist as Myth and Filmmaker,
cannot be transparently reflected by a mirror with Indiana University Press, Bloomington.
a memory, although some kinds of partial and 3.Bernstein, Matthew. 1998, “Documentaphobia
contingent truths are nevertheless the always and Mixed Modes” in Documenting the
receding goal of the documentary tradition. As Documentary (chapter 24), Wayne State
Matthew Bernstein says (1998:410), the University Press, Detroit.
improvisational nature of the film is superficial 4.Grant , Keith Barry and Sloniowski, Jeannette.
and Moore's everyman status is an improbable 1998, Documenting the Documentary, Wayne
posture. State University Press, Detroit, pp. 379 – 417.
In the discussion surrounding the truth 5.Renov, Michael. 1993, ed. Theorizing
claims of many contemporary documentaries, Documentary,
attention has centred upon the self-reflexive Routledge, London and New York.
challenge to once hallowed techniques of verite. 6.Rothman, William. 1998, “The Filmmaker as
It has become an axiom of the new documentary Hunter “in Documenting the Documentary
that films cannot reveal the truth of events, but (chapter one), Wayne State University Press,
only the ideologies and consciousnesses that Detroit.
construct competing truth – the fictional master 7.Moore, Michael. 1989, “ Michael and Me”,
narratives by which we make sense of events Interview with Harlan Jacobson. Film comment
(1989:386). For current documentaries, the 25, no. 6.
validity of events is the truth from the 8.Nichols, Bill. 1991, Representing Reality:
documentary. It creates a new reality and that Issues and Concepts in Documentary , Indiana
reality is the truth for the documentary. University Press, Bloomington, pp. 22-34.
In conclusion, even documentary can and 9.Williams, Linda. 1998. “Mirrors without
should use all the strategies of fictional Memories” in Documenting the Documentary
construct ion to f ind t ruth, most o f (chapter 23), Wayne State University Press,
documentarians create a different reality with Detroit.
their film. It can be said that the reality of the
viewer's eyes is the reality of the documentary
and this reality can be a little or more different
24
multiculturalitate
Victoria BALTAGSociologist PhD student , Anthropology,
University College London
Tinerețea poate însemna, în esență, o
perioadă de mari descoperiri sufletești și este
necesar să o trăiești la prezent, nu raportându-te
în tot ce faci la extremul viitor, prezentul trebuie
trăit în mod cumpătat, iar a te refugia în viitor
pentru a-ți justifica inactivitatea, nefericirea ori
O seară de vineri când într-o sală de plictiseala actuală e greșit. Fiecare poate avea un
cinema simțurile îți sunt acaparate de o metaforă scop, obiectiv major în viață spre care își
a geniului convertit în nebunie inerentă... Nu concentrează toate energiile în speranța că îl va
credeai că granița de la genialitate la nebunie e realiza. Celebra butadă: nu se poate fără sacrificii
atât de fragilă, că poți ușor să te trezești, că treci e la ea acasă în fiecare dintre viețile noastre. Dar
frontiera atunci când toată ființa ta e concentrată până unde să mergi cu acel sacrificiu? Ruinându-
într-un singur scop, măreț pentru tine, chiar vital. ți prezentul în scopul acelui obiectiv reprezentat
În biblioteca spiritului tău primești o invitație: vrei în mintea ta? Merită?
să vii la Lebăda Neagră? În sinea ta zâmbești cu Iulius Mall se ivește și intri cu sentimente
superioritate: “O fi vreun film banal, ce suscită contrare. Ea e acolo, a ajuns deja și așteptați să
masele, dar în sine nu are nici o valoare”, însă înceapă filmul. Timpul se scurge și Black Swann
totuși te decizi să mergi. Parcă ai auzit ceva se iveşte! Intri în atmosferă filmului. Începi să
despre el. Parcă ar fi vorba despre efectele unei realizezi metafora pe care vrea să o ilustreze
munci totale asupra rațiunii, dar nu ai toate datele această balerină ce caută perfecțiunea. O ignori
necesare pentru a te edifica. cu desăvârșire pe fata de lângă tine și pentru
prima oară te simți la cinema ca și la operă, simți
Seara de vineri vine și în pasul tău grăbit, acele emoții, acei stimuli electrici care îți inundă
metrii se scurg spre citadela Iulius Mall. Pe drum corpul într-un torent amazonian... E muzică din
gândurile îți zburdă aiurea și începi, fără să fundal, te copleșește în ton cu naratiunea...
realizezi, să faci o comparație între mall și un palat
din Viena din secolele Habsburgilor când valsul Mintea nu ți se oprește decât asupra celei
era la el acasă. Te amuzi de modalitatea în care ce vrea să întruchipeze atât pe Lebăda Albă cât și
lumea de azi înțelege să-și petreacă timpul și pe cea Neagră... O muncă teribilă, dublată de o
gândurile îți sunt filtrate de vocea unei tinere: mamă dictator, care-și realizează prin fiică
“Știi dragă, eu merg la mall numai cu soțul, am propr i i le e i ambiţ i i devenind uneor i
șofer!”. Nu te abții să nu comentezi, tot în sinea ta, neîndurătoare. O fostă “mică prinţesă” trebuie să
stupiditatea și banalitatea tipologiei pe care o se retragă pentru a lăsa locul alteia trăind o
reprezintă, dar te oprești când vezi pe două bănci, adevărată dramă...
două perechi de îndrăgostiți ce-și savurează
dragostea sub protecția lunii. În fond, lasă-i să și- Lacul Lebedelor și teribila muncă
o savureze, trăiesc o iluzie plăcută, aptă de a-i neîntreruptă a unei tinere pentru a reuși ca din
face să se bucure de viață. străfundurile ființei sale să scoată la lumină și o
eseu argumentativ
Black Swan sau Somnul ratiuni naste
si... genii
27
,
, ,
Tinerețea poate însemna, în esență, o
perioadă de mari descoperiri sufletești și este
necesar să o trăiești la prezent, nu raportându-te
în tot ce faci la extremul viitor, prezentul trebuie
trăit în mod cumpătat, iar a te refugia în viitor
pentru a-ți justifica inactivitatea, nefericirea ori
O seară de vineri când într-o sală de plictiseala actuală e greșit. Fiecare poate avea un
cinema simțurile îți sunt acaparate de o metaforă scop, obiectiv major în viață spre care își
a geniului convertit în nebunie inerentă... Nu concentrează toate energiile în speranța că îl va
credeai că granița de la genialitate la nebunie e realiza. Celebra butadă: nu se poate fără sacrificii
atât de fragilă, că poți ușor să te trezești, că treci e la ea acasă în fiecare dintre viețile noastre. Dar
frontiera atunci când toată ființa ta e concentrată până unde să mergi cu acel sacrificiu? Ruinându-
într-un singur scop, măreț pentru tine, chiar vital. ți prezentul în scopul acelui obiectiv reprezentat
În biblioteca spiritului tău primești o invitație: vrei în mintea ta? Merită?
să vii la Lebăda Neagră? În sinea ta zâmbești cu Iulius Mall se ivește și intri cu sentimente
superioritate: “O fi vreun film banal, ce suscită contrare. Ea e acolo, a ajuns deja și așteptați să
masele, dar în sine nu are nici o valoare”, însă înceapă filmul. Timpul se scurge și Black Swann
totuși te decizi să mergi. Parcă ai auzit ceva se iveşte! Intri în atmosferă filmului. Începi să
despre el. Parcă ar fi vorba despre efectele unei realizezi metafora pe care vrea să o ilustreze
munci totale asupra rațiunii, dar nu ai toate datele această balerină ce caută perfecțiunea. O ignori
necesare pentru a te edifica. cu desăvârșire pe fata de lângă tine și pentru
prima oară te simți la cinema ca și la operă, simți
Seara de vineri vine și în pasul tău grăbit, acele emoții, acei stimuli electrici care îți inundă
metrii se scurg spre citadela Iulius Mall. Pe drum corpul într-un torent amazonian... E muzică din
gândurile îți zburdă aiurea și începi, fără să fundal, te copleșește în ton cu naratiunea...
realizezi, să faci o comparație între mall și un palat
din Viena din secolele Habsburgilor când valsul Mintea nu ți se oprește decât asupra celei
era la el acasă. Te amuzi de modalitatea în care ce vrea să întruchipeze atât pe Lebăda Albă cât și
lumea de azi înțelege să-și petreacă timpul și pe cea Neagră... O muncă teribilă, dublată de o
gândurile îți sunt filtrate de vocea unei tinere: mamă dictator, care-și realizează prin fiică
“Știi dragă, eu merg la mall numai cu soțul, am propr i i le e i ambiţ i i devenind uneor i
șofer!”. Nu te abții să nu comentezi, tot în sinea ta, neîndurătoare. O fostă “mică prinţesă” trebuie să
stupiditatea și banalitatea tipologiei pe care o se retragă pentru a lăsa locul alteia trăind o
reprezintă, dar te oprești când vezi pe două bănci, adevărată dramă...
două perechi de îndrăgostiți ce-și savurează
dragostea sub protecția lunii. În fond, lasă-i să și- Lacul Lebedelor și teribila muncă
o savureze, trăiesc o iluzie plăcută, aptă de a-i neîntreruptă a unei tinere pentru a reuși ca din
face să se bucure de viață. străfundurile ființei sale să scoată la lumină și o
eseu argumentativ
Black Swan sau Somnul ratiuni naste
si... genii
27
,
, ,
lebădă neagră... Dualitatea lumină-întuneric e Și somnul rațiunii ca efect al acestei
ilustrată în acest film, însă această dualitate își patimi mistuitoare începe să nască monștrii. Dar,
găsește spațiu în cadrul aceleiași ființe. Ea caută înclin să cred eu, pentru a ilustra lebăda neagră,
perfecțiunea absolută, e criticată în acest sens de era necesar acest somn al rațiunii. Nu mă voi opri
genialul regizor pentru că nu dă frâu liber pasiunii, aici asupra ilustrării geniale a transformării
fiind prea rigidă, căutând să facă totul perfect. protagonistei, a halucinațiilor îndreptate spre
acel scop. E suficient să spun că trăirile sale
Până la urmă în fiecare dintre noi această pasionale și pline de voluptate alături de rivala sa
dualitate e prezentă și realizarea unui echilibru sunt necesare pentru a trezi întunericul din ea,
este oarecum dificil, dar a fi conduși de una dintre reprimarea până atunci a instinctului sexual,
extreme, spre exemplu lumina, e aproape nepermițîndu-i să înfățișeze acea lebădă neagră.
impos i b i l , Subconștientu
nu ex is tă l ei, aparent
puritate pe h a o t i c ,
a c e s t iraț ional, a
pamânt... Și g ă s i t
ea vrea să r e s o r t u r i l e
facă un rol n e c e s a r e
perfect, își pentru a trezi
dorește să l e b ă d a
i l u s t r e z e neagră: scene
a m b e l e de o pasiune
extreme în clocotitoare,
m o d inundate de o
s u c c e s i v . ambiție fără
Formidabilă m a r g i n i ,
este iluzia și fondată pe o
halucinaț ia d o z ă
c ă r e i a î i sănătoasă de
cade pradă i n v i d i e
ca efect al ( s e n t i m e n t
acelei munci p o z i t i v î n
neîntrerupte. Ba chiar mai mult, una dintre acest caz), într-un ropot al genialității cu care
balerine i se înfățișează ca o rivală, ca posibilă regizorul vrea să-i impună calitățile necesare
înlocuitoare, în cazul în care nu va face față. Și pentru a putea fi aproape de perfecțiune.
invidia se trezește în sufletul ei... e prea aproape Rațiunea devine moartă, iar protagonista
ca o alta să-i fure visul. reușește să scoată la iveală lebăda neagră într-o
interpretare genială. Muzica din fundal și jocul
Mulți au clasat acest film drept un thriller superb al halucinațiilor te acaparează într-un
cu lesbiene, date find trăirile contradictorii cărora ritm frenetic al spiritului. Ești la cinema?
le cade pradă protagonista sfâșiată de o nevoie Nicidecum, parcă ești la operă odată cu
reprimată de pasiune și voluptate. Camera ei metamorfozarea finală!
trădează sacrificiile pe care le-a făcut, rutina vieții
ei: repetiții, acasă, somn, înconjurată de zeci de
jucării de pluş, cu o mamă care îi guvernează
viața, amintindu-i constant, în mod faptic, dacă nu Ionuţ BUDA
verbal, de necesitatea muncii neîntrerupte. student UBB, Cluj-Napoca
eseu argumentativ
28
lebădă neagră... Dualitatea lumină-întuneric e Și somnul rațiunii ca efect al acestei
ilustrată în acest film, însă această dualitate își patimi mistuitoare începe să nască monștrii. Dar,
găsește spațiu în cadrul aceleiași ființe. Ea caută înclin să cred eu, pentru a ilustra lebăda neagră,
perfecțiunea absolută, e criticată în acest sens de era necesar acest somn al rațiunii. Nu mă voi opri
genialul regizor pentru că nu dă frâu liber pasiunii, aici asupra ilustrării geniale a transformării
fiind prea rigidă, căutând să facă totul perfect. protagonistei, a halucinațiilor îndreptate spre
acel scop. E suficient să spun că trăirile sale
Până la urmă în fiecare dintre noi această pasionale și pline de voluptate alături de rivala sa
dualitate e prezentă și realizarea unui echilibru sunt necesare pentru a trezi întunericul din ea,
este oarecum dificil, dar a fi conduși de una dintre reprimarea până atunci a instinctului sexual,
extreme, spre exemplu lumina, e aproape nepermițîndu-i să înfățișeze acea lebădă neagră.
impos i b i l , Subconștientu
nu ex is tă l ei, aparent
puritate pe h a o t i c ,
a c e s t iraț ional, a
pamânt... Și g ă s i t
ea vrea să r e s o r t u r i l e
facă un rol n e c e s a r e
perfect, își pentru a trezi
dorește să l e b ă d a
i l u s t r e z e neagră: scene
a m b e l e de o pasiune
extreme în clocotitoare,
m o d inundate de o
s u c c e s i v . ambiție fără
Formidabilă m a r g i n i ,
este iluzia și fondată pe o
halucinaț ia d o z ă
c ă r e i a î i sănătoasă de
cade pradă i n v i d i e
ca efect al ( s e n t i m e n t
acelei munci p o z i t i v î n
neîntrerupte. Ba chiar mai mult, una dintre acest caz), într-un ropot al genialității cu care
balerine i se înfățișează ca o rivală, ca posibilă regizorul vrea să-i impună calitățile necesare
înlocuitoare, în cazul în care nu va face față. Și pentru a putea fi aproape de perfecțiune.
invidia se trezește în sufletul ei... e prea aproape Rațiunea devine moartă, iar protagonista
ca o alta să-i fure visul. reușește să scoată la iveală lebăda neagră într-o
interpretare genială. Muzica din fundal și jocul
Mulți au clasat acest film drept un thriller superb al halucinațiilor te acaparează într-un
cu lesbiene, date find trăirile contradictorii cărora ritm frenetic al spiritului. Ești la cinema?
le cade pradă protagonista sfâșiată de o nevoie Nicidecum, parcă ești la operă odată cu
reprimată de pasiune și voluptate. Camera ei metamorfozarea finală!
trădează sacrificiile pe care le-a făcut, rutina vieții
ei: repetiții, acasă, somn, înconjurată de zeci de
jucării de pluş, cu o mamă care îi guvernează
viața, amintindu-i constant, în mod faptic, dacă nu Ionuţ BUDA
verbal, de necesitatea muncii neîntrerupte. student UBB, Cluj-Napoca
eseu argumentativ
28
eseu argumentativ
30
Despre nașterea și rațiunea de a fi a poeziei
Poezia este mai mult decât o specie pe care îl deschideai din când în când sau,
dintr-un gen literar, este suma trăirilor chiar mai frumos, într-o revistă școlară.
derivate din experiențe multe sau puține, Nu oricine poate scrie poezii și cred
bune sau rele. De cele mai multe ori ea cu tărie că ele nu se scriu oricând. Din
scoate la iveală urmele lăsate de anumite scurta mea experiență pot spune că mai
întâmplări în sufletul autorului. ales în adolescență, poeziile se scriu
Poezia scrisă pe hârtie este astăzi atunci când trăiești o serie de sentimente
apanajul nostalgicilor care nu s-au născut care ai senzația că te vor marca pentru
în era internetului și care și-au expus cu totdeauna sau atunci când începi să-ți pui
mai mult sau mai puțin talent primele câteva întrebări care știi că ar fi bine să
încercări de a scrie versuri pe o foaie. Am rămână retorice pentru moment. Trăirile
prins și eu acea perioadă în care poeziile sunt combustibilul și motorul cu care
nu se scriau pe portaluri dedicate, ci merge mașinuța numită poezie, în
rămâneau sub formă de text într-un caiet momente de bucurie, de tristețe și de
Pr
imel
e cu
vin
te a
le p
rim
av
erii
goliciune sufletească profundă, versurile rațiunii îți dai seama că spațiul și
sunt drumul spre echilibru, un fel de loc cuvintele nu trebuie irosite inutil dacă nu
secret pentru care doar tu ai cheia. știi exact cum să reformulezi ceea ce ai
Avantajul de a nu le publica este vrea să păstrezi sub formă de probă
acela că nimeni nu te judecă și nu te scrisă a propri i lor cumpene ș i
include într-o categorie în funcție de o transformări spirituale.
serie de criterii care nu au nicio legătură Autocritica legată de cât de bună e
cu mesajul și frumusețea modului în care o poezie prin comparație cu cele
îl exprimi. Principalul dezavantaj al anterioare este și ea tot rațională, de
păstrării operelor sub cheie este acela aceea este greu de spus câtă trăire și câtă
că s-ar putea să te întrebi cândva de ce rațiune este în poezie, pentru că ea e
nu ai avut curajul să te expui judecății oglinda sufletului scriitorului. O oglindă
experților. care nu arată, asemenea celei folosite
Atunci când rescrii un vers de cine pentru chip, mereu același lucru. Tocmai
știe câte ori până găsești cuvintele cele incapacitatea de a stabili proporțiile
mai potrivite, exprimarea în versuri exacte trăire-rațiune face din acest mod
devine brusc rațională. Tot cu ajutorul de expresie o artă în sine.
Sonia-Sânziana ILIESCU
Membră a Asociaţiei Studenţilor Francofoni
din Iaşi, Departamentul de Relaţii Externe
joc
de
fr
un
ze
eseu argumentativ
31
eseu argumentativ
30
Despre nașterea și rațiunea de a fi a poeziei
Poezia este mai mult decât o specie pe care îl deschideai din când în când sau,
dintr-un gen literar, este suma trăirilor chiar mai frumos, într-o revistă școlară.
derivate din experiențe multe sau puține, Nu oricine poate scrie poezii și cred
bune sau rele. De cele mai multe ori ea cu tărie că ele nu se scriu oricând. Din
scoate la iveală urmele lăsate de anumite scurta mea experiență pot spune că mai
întâmplări în sufletul autorului. ales în adolescență, poeziile se scriu
Poezia scrisă pe hârtie este astăzi atunci când trăiești o serie de sentimente
apanajul nostalgicilor care nu s-au născut care ai senzația că te vor marca pentru
în era internetului și care și-au expus cu totdeauna sau atunci când începi să-ți pui
mai mult sau mai puțin talent primele câteva întrebări care știi că ar fi bine să
încercări de a scrie versuri pe o foaie. Am rămână retorice pentru moment. Trăirile
prins și eu acea perioadă în care poeziile sunt combustibilul și motorul cu care
nu se scriau pe portaluri dedicate, ci merge mașinuța numită poezie, în
rămâneau sub formă de text într-un caiet momente de bucurie, de tristețe și de
Pr
imel
e cu
vin
te a
le p
rim
av
erii
goliciune sufletească profundă, versurile rațiunii îți dai seama că spațiul și
sunt drumul spre echilibru, un fel de loc cuvintele nu trebuie irosite inutil dacă nu
secret pentru care doar tu ai cheia. știi exact cum să reformulezi ceea ce ai
Avantajul de a nu le publica este vrea să păstrezi sub formă de probă
acela că nimeni nu te judecă și nu te scrisă a propri i lor cumpene ș i
include într-o categorie în funcție de o transformări spirituale.
serie de criterii care nu au nicio legătură Autocritica legată de cât de bună e
cu mesajul și frumusețea modului în care o poezie prin comparație cu cele
îl exprimi. Principalul dezavantaj al anterioare este și ea tot rațională, de
păstrării operelor sub cheie este acela aceea este greu de spus câtă trăire și câtă
că s-ar putea să te întrebi cândva de ce rațiune este în poezie, pentru că ea e
nu ai avut curajul să te expui judecății oglinda sufletului scriitorului. O oglindă
experților. care nu arată, asemenea celei folosite
Atunci când rescrii un vers de cine pentru chip, mereu același lucru. Tocmai
știe câte ori până găsești cuvintele cele incapacitatea de a stabili proporțiile
mai potrivite, exprimarea în versuri exacte trăire-rațiune face din acest mod
devine brusc rațională. Tot cu ajutorul de expresie o artă în sine.
Sonia-Sânziana ILIESCU
Membră a Asociaţiei Studenţilor Francofoni
din Iaşi, Departamentul de Relaţii Externe
joc
de
fr
un
zeeseu argumentativ
31
33
„Această cinematizare s-a infiltrat Realitatea a devenit un vis filmat,
pretutindeni, numeroase sfere ale vieţii sociale melodizat şi ritmat în sunetul aşteptat al viorilor
ajungând să imite universul-cinema. Fenomenul şi acordeoanelor. [...] Această generalizare a
starizării însuşi, născut din marele ecran, îşi procesului de cinematizare a provocat o avalanşă
anexează mediile creatorilor, ale politicii, ale d e c r i t i c i c a r e d e n u n ţ ă c o n t r o l u l
sportului, ale oamenilor de rând, ale căror imagini comportamentelor, sărăcia existenţelor,
sunt puse la îndemâna mulţimilor. Dar procesul prăbuşirea raţiunii, derealizarea lumii,
depăşeşte cu mult cercul celebrităţilor starizate. formatarea culturii. Tot atâtea chestiuni
[...] Cam peste tot, centrele oraşelor sunt tratate filosofico-sociale de fond, ridicate de gânditorii
tot mai frecvent ca nişte decoruri, luminate prin critici ai hipermodernităţii, care dovedesc faptul
jocuri de proiectoare, finisate de urbanişti- că cinematograful nu se reduce la statutul unui
scenografi, desenate de designeri-decoratori, simplu divertisment de masă: el a devenit lume şi
puse în scenă conform unei dramaturgii cu ţintă stil de viaţă, ecran global şi cineviaţă. Din această
turistică şi care, cadrând privirea, impune o perspectivă, n-am mai putea gândi cineviziunea
cineviziune. Le vizitezi aşa cum ai privi un film. hipermodernă fără o reflecţie de tip transpolitic,
Muzicienii de pe străzi, aduşi acolo pentru a transsocial şi transmediatic, implicând devenirea
însufleţi locurile, creează o baie sonoră individualităţii în raporturile sale cu existenţa".
permanentă care-l plonjează pe turist în
echivalentul unui film: auzindu-i, turistul chiar
crede că asistă la aşa ceva. (Ecranul Global, Gilles Lipovetsky, Jean Serroy,
pp. 302;305, Editura Polirom, 2008)
-1- aici pare a fi o problemă: să includem realul din
film în viaţa noastră sau realul din viaţa noastră
Nu ştiu cât de mult imită viaţa socială în film? Se poate face şi pentru asta o educaţie.
„universul-cinema”, pentru că procesul pare a fi Cinefilii îndârjiţi ştiu la ce să se aştepte şi cum să
invers. Nu degeaba se spune „viaţa bate filmul”. reacţioneze. La urma urmei omul este un visător.
Filmul, la nivel de idei şi imagini de multe ori pare a Ori îşi naşte singur visele şi dorinţele, ori le preia
nu depăşi nivelul social. Doar dacă vorbim de deja fabricate, de multe ori din filme, din
filmele animate, de science-fiction, dar până şi reclame, din muzică. Că nu se îndeplinesc, asta e
acolo găsim ceva ce nu pare a depăşi realitatea partea a doua, dar visul este ceva fictiv, inventat,
(oare?). Este doar o altă transpunere a realităţii sau creat, mitic. Cinematograful este o existenţă.
o interpretare a ei. Este posibil ca „cinematizarea” Poate cuprinde idei, oameni, simboluri, trăiri.
despre care vorbesc autorii să acapareze mintea Dar nu la fel se manifestă şi viaţa fiecăruia dintre
oamenilor de multe ori, dar se întâmplă de mult noi? Existenţa cinematografică nu se manifestă
vreme aşa, nu de ieri de azi. Acum industria în timp real, ci în unul repetat sau prelucrat
cinematografică este mai abuzivă, îşi intensifică pentru a fi repetat. Repetiţia aceasta este
comercializarea, iar filmul aduce în atenţie teme „cineviziunea” autorilor. Nu mai este viziunea
dintre cele mai diferite, care cuprind fără să ne dăm umană, este cea cinematografică, dar care vine
seama şi porţiuni reale din viaţa noastră. Tocmai tot de la oameni.
Dragoș PREUTESCU
panza de paianjen
33
„Această cinematizare s-a infiltrat Realitatea a devenit un vis filmat,
pretutindeni, numeroase sfere ale vieţii sociale melodizat şi ritmat în sunetul aşteptat al viorilor
ajungând să imite universul-cinema. Fenomenul şi acordeoanelor. [...] Această generalizare a
starizării însuşi, născut din marele ecran, îşi procesului de cinematizare a provocat o avalanşă
anexează mediile creatorilor, ale politicii, ale d e c r i t i c i c a r e d e n u n ţ ă c o n t r o l u l
sportului, ale oamenilor de rând, ale căror imagini comportamentelor, sărăcia existenţelor,
sunt puse la îndemâna mulţimilor. Dar procesul prăbuşirea raţiunii, derealizarea lumii,
depăşeşte cu mult cercul celebrităţilor starizate. formatarea culturii. Tot atâtea chestiuni
[...] Cam peste tot, centrele oraşelor sunt tratate filosofico-sociale de fond, ridicate de gânditorii
tot mai frecvent ca nişte decoruri, luminate prin critici ai hipermodernităţii, care dovedesc faptul
jocuri de proiectoare, finisate de urbanişti- că cinematograful nu se reduce la statutul unui
scenografi, desenate de designeri-decoratori, simplu divertisment de masă: el a devenit lume şi
puse în scenă conform unei dramaturgii cu ţintă stil de viaţă, ecran global şi cineviaţă. Din această
turistică şi care, cadrând privirea, impune o perspectivă, n-am mai putea gândi cineviziunea
cineviziune. Le vizitezi aşa cum ai privi un film. hipermodernă fără o reflecţie de tip transpolitic,
Muzicienii de pe străzi, aduşi acolo pentru a transsocial şi transmediatic, implicând devenirea
însufleţi locurile, creează o baie sonoră individualităţii în raporturile sale cu existenţa".
permanentă care-l plonjează pe turist în
echivalentul unui film: auzindu-i, turistul chiar
crede că asistă la aşa ceva. (Ecranul Global, Gilles Lipovetsky, Jean Serroy,
pp. 302;305, Editura Polirom, 2008)
-1- aici pare a fi o problemă: să includem realul din
film în viaţa noastră sau realul din viaţa noastră
Nu ştiu cât de mult imită viaţa socială în film? Se poate face şi pentru asta o educaţie.
„universul-cinema”, pentru că procesul pare a fi Cinefilii îndârjiţi ştiu la ce să se aştepte şi cum să
invers. Nu degeaba se spune „viaţa bate filmul”. reacţioneze. La urma urmei omul este un visător.
Filmul, la nivel de idei şi imagini de multe ori pare a Ori îşi naşte singur visele şi dorinţele, ori le preia
nu depăşi nivelul social. Doar dacă vorbim de deja fabricate, de multe ori din filme, din
filmele animate, de science-fiction, dar până şi reclame, din muzică. Că nu se îndeplinesc, asta e
acolo găsim ceva ce nu pare a depăşi realitatea partea a doua, dar visul este ceva fictiv, inventat,
(oare?). Este doar o altă transpunere a realităţii sau creat, mitic. Cinematograful este o existenţă.
o interpretare a ei. Este posibil ca „cinematizarea” Poate cuprinde idei, oameni, simboluri, trăiri.
despre care vorbesc autorii să acapareze mintea Dar nu la fel se manifestă şi viaţa fiecăruia dintre
oamenilor de multe ori, dar se întâmplă de mult noi? Existenţa cinematografică nu se manifestă
vreme aşa, nu de ieri de azi. Acum industria în timp real, ci în unul repetat sau prelucrat
cinematografică este mai abuzivă, îşi intensifică pentru a fi repetat. Repetiţia aceasta este
comercializarea, iar filmul aduce în atenţie teme „cineviziunea” autorilor. Nu mai este viziunea
dintre cele mai diferite, care cuprind fără să ne dăm umană, este cea cinematografică, dar care vine
seama şi porţiuni reale din viaţa noastră. Tocmai tot de la oameni.
Dragoș PREUTESCU
panza de paianjen
-2- necesitate retro de a respira poveştile oamenilor
care interiorizeazǎ roluri pe scenǎ. În esenţǎ, ni se
Arta este mai mult decât viaţa. Este făcută oferǎ vieţi rostite de specificul actorilor,
de viaţă şi prin oameni. Arta este înfăptuită de regizorilor, scenografilor-de întreaga echipǎ de
oameni, dar devine în mod miraculos divină. artişti - aşa cum ştiu ei mai bine, cu seriozitate,
Atunci când spun artă, spun puterea de a mă duce adevǎr, credinţǎ, având la baza inimilor iubirea
într-o altă lume, mai fericită, într-un univers al pentru frumos.
posibilităţilor. Şi ce altă ramură artistică reuşeşte Mǎ întreb şi vǎ întreb, totodatǎ: Avem cu
asta mai bine decât cinematografia? Nimic nu mai adevǎrat nevoie de o realitate devenitǎ un vis
este străin filmului, de la începuturi, cu imagine filmat, melodizat şi ritmat, de bǎi sonore, decoruri
monocromă, fără sunet, tehnică rudimentară, artificiale?
până la efectele speciale şi 3 D. Regizori, Unde ajungem dacǎ imitǎm universul-
politicieni, oameni de afaceri, toţi cu o viziune şi un cinema? Cine ne inspirǎ, de fapt, cu adevǎrul
vis, ei sunt cei care au reuşit să ducă dialogului dintre oameni? Cine sunt cei ce
cinematograful pe cele mai înalte culmi. Nu însufleţesc locurile şi întâlnirile? Când şi de ce s-a
degeaba îmi aduc aminte de Aviatorul, un film erodat obiceiul frumos de a frecventa sǎlile de
despre un om care iubea filmul. Howard Hughes, cinema?
un om de afaceri care nu a ezitat să investească în Oare noul stil adoptat, “cinesenzaţiile”,
evoluţia cinematografiei, prin tehnică şi tematică. „cineimaginile”, “cinevieţile” – toate acestea
În timpurile de astăzi, cele mai banale evenimente redate la extrem nu ne artificializeazǎ propriile
nu ocolesc pelicula. Aceste imagini sunt prezentate experienţe umane? De la cele mai simple zvâcniri
dur, fără menajamente, ca în arta străzii. Pelicula pânǎ la cele mai complexe viziuni, trǎiri,
foloseşte realitatea brută, iar viaţa a început să sentimente, cadre de a privi o situaţie pur
imite filmul. Oraşele sunt imense decoruri pentru omeneascǎ. Pânǎ când vom accepta setarea
pelicula vieţii, pentru filmul fiecăruia. Astăzi, filmul luminozitǎţii interioare, folosindu-ne de un
se afundă în banal, uneori în spectacular, program sofisticat? Pânǎ când vom preface realul,
amestecate într-un amalgam ce frapează. Viaţa ne preferând virtualul, doar pentru cǎ e comod sǎ nu
oferă aspecte demne de peliculă, iar filmul ne ajută te mişti, sǎ nu citeşti, sǎ nu ai curaj sǎ-ţi exprimi
să percepem subtilităţile vieţii, cele două admiraţia, recunoştinţa, emoţia resimţite în faţa
influenţându- se într-o manieră continuă. Totuşi, unui limbaj care poate spune ceea ce nimeni nu
această cineatizare a vieţii a devenit pentru noi o poate spune prin cuvinte? Vǎ propun sǎ reflectaţi
realitate acceptată şi asumată, realitate reflectată asupra acestor idei - cuvinte rostite în cheie
de film, mod de a trăi şi de a simţi. retoricǎ. Sǎ ne reamintim cǎ dincolo de
hipermodernizǎri, de conţinuturi camuflate în
nefiresc, existǎ ceea ce criticul de film, Jean
Otilia IUTIȘ Serroy afirma într-un interviu:
„Cinematograful este un mijloc de a spune
ceea ce nimeni nu poate spune prin cuvinte, în
-3- afarǎ poate de poezie. El este în sine un limbaj,
care e combinaţia mai multor arte, un limbaj
O recunoaştere umană: Cinematograful infinit de frumos, infinit de profund şi care poate
nara orice poveste."
A trǎi cinematografic implicǎ un alt mod de
trǎi. A trǎi cinematografic este un mod de a ne Ștefania ARGEANU
bucura de spectacol, de a ne împrieteni fidel cu
scaunele din sǎlile de cinema care mai sunt încă
martorele atmosferii trecute. Şi poate fi şi o
34
panza de paianjen
-4-
Această dezvoltare hipermodernă are Prin acest „ecran global” eu înţeleg faptul
drept caracteristică faptul că ea afectează, într-o că spiritul cinematografului a pus stăpânire pe
mişcare sincronă şi globală, tehnologiile şi media, gusturile şi pe comportamentele cotidiene,
economia şi cultura, consumul şi estetica. Iar ecranele telefonului de exemplu şi al camerei de
cinematograful urmează aceeaşi dinamică. Este luat vederi reuşind să difuzeze gestul „cinema”
vorba, aşa cum spune şi textul mai sus prezentat, aducându-l la nivelul oricui. Această epocă aflată
despre vremea ecranului-lume, a ecranului total, abia la început este cea care consacră
contemporan cu reţeaua reţelelor, dar şi cu cineviziunea fără frontiere, cinemania
ecranele de supraveghere, de informaţii, ludice, democratică a tuturor şi pentru toţi.
de ambianţă. Toată viaţa, toate raporturile
noastre cu lumea şi cu ceilalţi sunt din ce în ce mai
mediatizate printr-o multitudine de interfeţe prin
care ecranele nu încetează să conveargă, să
comunice, să se interconecteze. Elena UNGUREANU
panza de paianjen
Nu atat
de simplu
-2- necesitate retro de a respira poveştile oamenilor
care interiorizeazǎ roluri pe scenǎ. În esenţǎ, ni se
Arta este mai mult decât viaţa. Este făcută oferǎ vieţi rostite de specificul actorilor,
de viaţă şi prin oameni. Arta este înfăptuită de regizorilor, scenografilor-de întreaga echipǎ de
oameni, dar devine în mod miraculos divină. artişti - aşa cum ştiu ei mai bine, cu seriozitate,
Atunci când spun artă, spun puterea de a mă duce adevǎr, credinţǎ, având la baza inimilor iubirea
într-o altă lume, mai fericită, într-un univers al pentru frumos.
posibilităţilor. Şi ce altă ramură artistică reuşeşte Mǎ întreb şi vǎ întreb, totodatǎ: Avem cu
asta mai bine decât cinematografia? Nimic nu mai adevǎrat nevoie de o realitate devenitǎ un vis
este străin filmului, de la începuturi, cu imagine filmat, melodizat şi ritmat, de bǎi sonore, decoruri
monocromă, fără sunet, tehnică rudimentară, artificiale?
până la efectele speciale şi 3 D. Regizori, Unde ajungem dacǎ imitǎm universul-
politicieni, oameni de afaceri, toţi cu o viziune şi un cinema? Cine ne inspirǎ, de fapt, cu adevǎrul
vis, ei sunt cei care au reuşit să ducă dialogului dintre oameni? Cine sunt cei ce
cinematograful pe cele mai înalte culmi. Nu însufleţesc locurile şi întâlnirile? Când şi de ce s-a
degeaba îmi aduc aminte de Aviatorul, un film erodat obiceiul frumos de a frecventa sǎlile de
despre un om care iubea filmul. Howard Hughes, cinema?
un om de afaceri care nu a ezitat să investească în Oare noul stil adoptat, “cinesenzaţiile”,
evoluţia cinematografiei, prin tehnică şi tematică. „cineimaginile”, “cinevieţile” – toate acestea
În timpurile de astăzi, cele mai banale evenimente redate la extrem nu ne artificializeazǎ propriile
nu ocolesc pelicula. Aceste imagini sunt prezentate experienţe umane? De la cele mai simple zvâcniri
dur, fără menajamente, ca în arta străzii. Pelicula pânǎ la cele mai complexe viziuni, trǎiri,
foloseşte realitatea brută, iar viaţa a început să sentimente, cadre de a privi o situaţie pur
imite filmul. Oraşele sunt imense decoruri pentru omeneascǎ. Pânǎ când vom accepta setarea
pelicula vieţii, pentru filmul fiecăruia. Astăzi, filmul luminozitǎţii interioare, folosindu-ne de un
se afundă în banal, uneori în spectacular, program sofisticat? Pânǎ când vom preface realul,
amestecate într-un amalgam ce frapează. Viaţa ne preferând virtualul, doar pentru cǎ e comod sǎ nu
oferă aspecte demne de peliculă, iar filmul ne ajută te mişti, sǎ nu citeşti, sǎ nu ai curaj sǎ-ţi exprimi
să percepem subtilităţile vieţii, cele două admiraţia, recunoştinţa, emoţia resimţite în faţa
influenţându- se într-o manieră continuă. Totuşi, unui limbaj care poate spune ceea ce nimeni nu
această cineatizare a vieţii a devenit pentru noi o poate spune prin cuvinte? Vǎ propun sǎ reflectaţi
realitate acceptată şi asumată, realitate reflectată asupra acestor idei - cuvinte rostite în cheie
de film, mod de a trăi şi de a simţi. retoricǎ. Sǎ ne reamintim cǎ dincolo de
hipermodernizǎri, de conţinuturi camuflate în
nefiresc, existǎ ceea ce criticul de film, Jean
Otilia IUTIȘ Serroy afirma într-un interviu:
„Cinematograful este un mijloc de a spune
ceea ce nimeni nu poate spune prin cuvinte, în
-3- afarǎ poate de poezie. El este în sine un limbaj,
care e combinaţia mai multor arte, un limbaj
O recunoaştere umană: Cinematograful infinit de frumos, infinit de profund şi care poate
nara orice poveste."
A trǎi cinematografic implicǎ un alt mod de
trǎi. A trǎi cinematografic este un mod de a ne Ștefania ARGEANU
bucura de spectacol, de a ne împrieteni fidel cu
scaunele din sǎlile de cinema care mai sunt încă
martorele atmosferii trecute. Şi poate fi şi o
34
panza de paianjen
-4-
Această dezvoltare hipermodernă are Prin acest „ecran global” eu înţeleg faptul
drept caracteristică faptul că ea afectează, într-o că spiritul cinematografului a pus stăpânire pe
mişcare sincronă şi globală, tehnologiile şi media, gusturile şi pe comportamentele cotidiene,
economia şi cultura, consumul şi estetica. Iar ecranele telefonului de exemplu şi al camerei de
cinematograful urmează aceeaşi dinamică. Este luat vederi reuşind să difuzeze gestul „cinema”
vorba, aşa cum spune şi textul mai sus prezentat, aducându-l la nivelul oricui. Această epocă aflată
despre vremea ecranului-lume, a ecranului total, abia la început este cea care consacră
contemporan cu reţeaua reţelelor, dar şi cu cineviziunea fără frontiere, cinemania
ecranele de supraveghere, de informaţii, ludice, democratică a tuturor şi pentru toţi.
de ambianţă. Toată viaţa, toate raporturile
noastre cu lumea şi cu ceilalţi sunt din ce în ce mai
mediatizate printr-o multitudine de interfeţe prin
care ecranele nu încetează să conveargă, să
comunice, să se interconecteze. Elena UNGUREANU
panza de paianjen
Nu atat
de simplu
într-o zi am să fiu Superman
să nu mă-ntrebaţi atunci cum şi de ce am devenit
ce am să fac de acum înainte, unde am să locuiesc
dacă am să locuiesc, cum e să nu fiu muritor sau dacă îs.
pe aripile vântului am să mă las, da, am să mă las
am să plutesc, voi toţi o să mă vedeţi
o să spuneţi sigur n-are nici o şansă...
femeile voastre au să-şi culce ocheanele în palme
n-au să privească n-au să fie cu mine lângă mine
în marea cădere am să fiu de unul singur,
singur în oase, singur în măduvă, singur în privire, da, am
să zbor
de fapt, ultimul zbor în care mi-am pus toate speranţele.
şi n-am să mai fiu pe urmă şi n-am să vă mai aud
mai surd am să mă las ros de pământ / ca un superman
n-am să vă mai calc urma, n-am să vă mai vorbesc
cu toate că voi o să mă vorbiţi şi azi şi mâine şi poimâine
şi n-am să fiu, n-am să fiu printre voi, dar asta e altceva
de fapt, voi în continuare o să simţiţi că mai e unul în
plus, că lumea e îngustă
şi poeţi sunt destui…
invitatie la vis
37
Poemul I
,
mi-a mai rămas o margine de cearceaf pe
care să m-aşez.
Molly îmi spune că lumea s-a îngustat
şi să mă mulţumesc cu ce am
… îmi mai spune să nu-ncep să plâng,
căci lacrimile, da, lacrimile ar fi în plus…
de fapt mâine poimâine n-am să mai am pe
ce să m-aşez
cineva va veni şi-mi va spune că locul nu mă
vrea
cineva în lume, în cer nu-mi va şti nici măcar
numele
toţi inclusiv eu o să privim la tânărul din
buletin
o să-l recunoaştem, n-o să-l recunoaştem
are un acoperiş deasupra capului, n-are
în orice caz Molly are dreptate când spune:
viitorul, mama lui de puşlama.
Poemul II
Altceva
într-o zi am să fiu Superman
să nu mă-ntrebaţi atunci cum şi de ce am devenit
ce am să fac de acum înainte, unde am să locuiesc
dacă am să locuiesc, cum e să nu fiu muritor sau dacă îs.
pe aripile vântului am să mă las, da, am să mă las
am să plutesc, voi toţi o să mă vedeţi
o să spuneţi sigur n-are nici o şansă...
femeile voastre au să-şi culce ocheanele în palme
n-au să privească n-au să fie cu mine lângă mine
în marea cădere am să fiu de unul singur,
singur în oase, singur în măduvă, singur în privire, da, am
să zbor
de fapt, ultimul zbor în care mi-am pus toate speranţele.
şi n-am să mai fiu pe urmă şi n-am să vă mai aud
mai surd am să mă las ros de pământ / ca un superman
n-am să vă mai calc urma, n-am să vă mai vorbesc
cu toate că voi o să mă vorbiţi şi azi şi mâine şi poimâine
şi n-am să fiu, n-am să fiu printre voi, dar asta e altceva
de fapt, voi în continuare o să simţiţi că mai e unul în
plus, că lumea e îngustă
şi poeţi sunt destui…
invitatie la vis
37
Poemul I
,
mi-a mai rămas o margine de cearceaf pe
care să m-aşez.
Molly îmi spune că lumea s-a îngustat
şi să mă mulţumesc cu ce am
… îmi mai spune să nu-ncep să plâng,
căci lacrimile, da, lacrimile ar fi în plus…
de fapt mâine poimâine n-am să mai am pe
ce să m-aşez
cineva va veni şi-mi va spune că locul nu mă
vrea
cineva în lume, în cer nu-mi va şti nici măcar
numele
toţi inclusiv eu o să privim la tânărul din
buletin
o să-l recunoaştem, n-o să-l recunoaştem
are un acoperiş deasupra capului, n-are
în orice caz Molly are dreptate când spune:
viitorul, mama lui de puşlama.
Poemul II
Altceva
m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd
pe care doar tu-l înţelegi, pe care doar tu-l preferi.
tu-mi spui că lumea ta e cea mai frumoasă dintre toate
de cât timp n-ai mai văzut-o, n-ai mai colindat-o?
… şi te blochezi, nu ştii să-mi răspunzi.
Îţi spun eu, îţi spune şi el apostolul
mereu cineva în lume are să audă un scâncet de copil abandonat,
mereu cineva în lume are să vadă cum moare un copil pe stradă,
undeva în lume s-ar putea să fie şi mai mulţi morţi,
îi ştii, nu-i ştii
atunci ce fel de dumnezeu eşti tu acolo în cer?
Cineva, nu ştiu, poate glasul meu sau glasul lui încă-ţi sună supărător,
încă te gâdilă după ureche, oare, ce-ţi spune oare, ai să-l asculţi ?
să ştii că m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd
pe care doar tu-l înţelegi pe care doar tu-l preferi
renunţ…
îmi zic de mâine sunt imun la sfinţi
de mâine am să scot în fiecare zi câte unul cu patentul din creier,
am să te scot şi pe tine cu tot cu rădăcini, chiar dacă eşti dumnezeu
cui îi pasă? şi dacă e careva să se ridice şi să plece…
ştii...
s-a ajuns/ de fapt aşa ai vrut tu să fie
nimeni, da, nimeni să nu-ţi mai înţeleagă jocul, darămite lumea
pe care-ai contruit-o şi apoi ai abandonat-o.
invitatie la vis
38
,
Poemul IIi
Poemul IV
ninge
poate prea mult, poate prea des.
În parcul amintirilor stau eu de mână cu ai mei
ne vorbim, le spun că mâine o să fie Crăciunul
cu brad sau fără mâine e Crăciunul şi la săraci…
şi...
… le mai spun tot mâine am să privesc de sus oraşul
şi c-am să le cumpăr şi lor bilete la clasa întâi…
cineva acum se uită la cer şi-mi strigă numele
ar da cu privirea să m-agaţe, însă cerul e cu mult mai discret ca pământul.
Lunecand la vale
m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd
pe care doar tu-l înţelegi, pe care doar tu-l preferi.
tu-mi spui că lumea ta e cea mai frumoasă dintre toate
de cât timp n-ai mai văzut-o, n-ai mai colindat-o?
… şi te blochezi, nu ştii să-mi răspunzi.
Îţi spun eu, îţi spune şi el apostolul
mereu cineva în lume are să audă un scâncet de copil abandonat,
mereu cineva în lume are să vadă cum moare un copil pe stradă,
undeva în lume s-ar putea să fie şi mai mulţi morţi,
îi ştii, nu-i ştii
atunci ce fel de dumnezeu eşti tu acolo în cer?
Cineva, nu ştiu, poate glasul meu sau glasul lui încă-ţi sună supărător,
încă te gâdilă după ureche, oare, ce-ţi spune oare, ai să-l asculţi ?
să ştii că m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd
pe care doar tu-l înţelegi pe care doar tu-l preferi
renunţ…
îmi zic de mâine sunt imun la sfinţi
de mâine am să scot în fiecare zi câte unul cu patentul din creier,
am să te scot şi pe tine cu tot cu rădăcini, chiar dacă eşti dumnezeu
cui îi pasă? şi dacă e careva să se ridice şi să plece…
ştii...
s-a ajuns/ de fapt aşa ai vrut tu să fie
nimeni, da, nimeni să nu-ţi mai înţeleagă jocul, darămite lumea
pe care-ai contruit-o şi apoi ai abandonat-o.
invitatie la vis
38
,
Poemul IIi
Poemul IV
ninge
poate prea mult, poate prea des.
În parcul amintirilor stau eu de mână cu ai mei
ne vorbim, le spun că mâine o să fie Crăciunul
cu brad sau fără mâine e Crăciunul şi la săraci…
şi...
… le mai spun tot mâine am să privesc de sus oraşul
şi c-am să le cumpăr şi lor bilete la clasa întâi…
cineva acum se uită la cer şi-mi strigă numele
ar da cu privirea să m-agaţe, însă cerul e cu mult mai discret ca pământul.
Lunecand la vale
Come with me
beau
şi frigul mi s-a culcuşit în burice
şi unghiile mi s-au întors în carne, au crăpat-o
doar ca să-mi (re)amintească că durerea nu-i străină vieţii
de fapt…
nici sângele nu mai curge ca în vremuri
parcă e cu mult mai vlăguit, deşi am numai 21
nici aerul pe care-l fumez cu atâta insistenţă
nu se mai dă compensat orfanilor. știi, e-n zadar să mai cred în ceva
nici jumătatea de metru de asfalt nu-mi mai inspiră încredere
darămite restul…
cu sticla de alcool lângă mine
pe strada câinilor am sentimentul că mai am un puţin şi gata
s-ar putea până diseară să scuip cum fac de obicei
şi sufletul nu doar tampoane de sânge
s-ar putea să nu mai existe un alt mâine
cine ştie, poate c-am să mă las cuprins de braţele nenumărabile ale aerului
n-am să ştiu când mor şi măcar dacă mor
am să închid ochii cu speranţa că nu mai e nevoie
să-i mai deschid vreodată.
Poemul V
invitatie la vis,
Come with me
beau
şi frigul mi s-a culcuşit în burice
şi unghiile mi s-au întors în carne, au crăpat-o
doar ca să-mi (re)amintească că durerea nu-i străină vieţii
de fapt…
nici sângele nu mai curge ca în vremuri
parcă e cu mult mai vlăguit, deşi am numai 21
nici aerul pe care-l fumez cu atâta insistenţă
nu se mai dă compensat orfanilor. știi, e-n zadar să mai cred în ceva
nici jumătatea de metru de asfalt nu-mi mai inspiră încredere
darămite restul…
cu sticla de alcool lângă mine
pe strada câinilor am sentimentul că mai am un puţin şi gata
s-ar putea până diseară să scuip cum fac de obicei
şi sufletul nu doar tampoane de sânge
s-ar putea să nu mai existe un alt mâine
cine ştie, poate c-am să mă las cuprins de braţele nenumărabile ale aerului
n-am să ştiu când mor şi măcar dacă mor
am să închid ochii cu speranţa că nu mai e nevoie
să-i mai deschid vreodată.
Poemul V
invitatie la vis,
înaintez numai pe orizontală
cu mâinile dau într-o parte, în alta
şi-n urma mea se ridică ca un imperiu doar colbul mai sus ca speranţa
cu unghiile ca de cance cred că mă pot prinde de clepsidra timpului
am s-o crăp, n-am s-o crăp, din ea are oricum să curgă mult nisip magic
dar are să schimbe istoria şi dacă e aşa
poate c-o să-nceapă cu trecutul mai întâi, mama n-are să mai moară de cancer,
eu n-am să mai ajung copilul de pe strada câinilor, n-am să mai sufăr,
n-am să-mi mai ascund usturimea în obraji, în carnea crăpată
n-am să-mi mai ung ochii plânşi cu răcoarea asfaltului
am să fiu acelaşi de 21 poate cu un alt trecut
cine ştie, poate c-am să îmbrăţişez copilul şi mama dincolo de poze
căldura lor are să-mi înmoaie singurătatea cu dragoste
şi poate că nimic nu mi-ar lipsi, aş spune că pot duce viaţa de căpăstru
chiar şi-ntr-o lume sălbatică.
invitatie la vis
42
,
Cosmin PARGHIE Masterand - Teoria și practica traducerii, domeniul franceză
Poemul VI
Peliculă alb-negru
Mă sărutasei. Erai acolo udă de ploaia cenuşie cu basma rotundă pe cap, ce-ţi
dădea aerul de prinţesă-copilă. Mă întrebam dacă existi cu adevarat, mă întrebam
cum ploaia bate-n alb şi negru atât de frumos sau dacă nu cumva eu sunt
personajul din peliculă sărutat accidental, greşit. Poate am încurcat teribil
secvenţele. Poate nu sunt viu. Poate nu m-am trezit îndeajuns, deşi ploaia asta
mocănească, răpăitoare, mă pişcă teribil pân' la piele.
E rece. Dar tu... tu eşti caldă, mi se conturează-n faţă chipul tău nevinovat. Ce de
mai alb în contrast cu cenuşiul monoton al oraşului, al clipelor mele de până
atunci…Ce de mai alb…
Pic, pic, pic. Ploaia care nu mai tace.
Pic, pic, pic. Tu şi eu, doi actori deveniţi principali în pelicula alb-negru a vieţii.
Cornelius Ioan DRĂGAN
Student, Facultatea de Psihologie
şi Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC
Natura invinge
înaintez numai pe orizontală
cu mâinile dau într-o parte, în alta
şi-n urma mea se ridică ca un imperiu doar colbul mai sus ca speranţa
cu unghiile ca de cance cred că mă pot prinde de clepsidra timpului
am s-o crăp, n-am s-o crăp, din ea are oricum să curgă mult nisip magic
dar are să schimbe istoria şi dacă e aşa
poate c-o să-nceapă cu trecutul mai întâi, mama n-are să mai moară de cancer,
eu n-am să mai ajung copilul de pe strada câinilor, n-am să mai sufăr,
n-am să-mi mai ascund usturimea în obraji, în carnea crăpată
n-am să-mi mai ung ochii plânşi cu răcoarea asfaltului
am să fiu acelaşi de 21 poate cu un alt trecut
cine ştie, poate c-am să îmbrăţişez copilul şi mama dincolo de poze
căldura lor are să-mi înmoaie singurătatea cu dragoste
şi poate că nimic nu mi-ar lipsi, aş spune că pot duce viaţa de căpăstru
chiar şi-ntr-o lume sălbatică.
invitatie la vis
42
,
Cosmin PARGHIE Masterand - Teoria și practica traducerii, domeniul franceză
Poemul VI
Peliculă alb-negru
Mă sărutasei. Erai acolo udă de ploaia cenuşie cu basma rotundă pe cap, ce-ţi
dădea aerul de prinţesă-copilă. Mă întrebam dacă existi cu adevarat, mă întrebam
cum ploaia bate-n alb şi negru atât de frumos sau dacă nu cumva eu sunt
personajul din peliculă sărutat accidental, greşit. Poate am încurcat teribil
secvenţele. Poate nu sunt viu. Poate nu m-am trezit îndeajuns, deşi ploaia asta
mocănească, răpăitoare, mă pişcă teribil pân' la piele.
E rece. Dar tu... tu eşti caldă, mi se conturează-n faţă chipul tău nevinovat. Ce de
mai alb în contrast cu cenuşiul monoton al oraşului, al clipelor mele de până
atunci…Ce de mai alb…
Pic, pic, pic. Ploaia care nu mai tace.
Pic, pic, pic. Tu şi eu, doi actori deveniţi principali în pelicula alb-negru a vieţii.
Cornelius Ioan DRĂGAN
Student, Facultatea de Psihologie
şi Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC
Natura invinge
compozitia frumosului,
Film mutEram mare şi mă jucam firesc cu mâinile tale mici, albe ca de zăpadădesprinse parcă dintr-un basm din Fraţii Grimm.Nu ştiu de ce, dar devenisem sentimental.Mă facea să plâng coasta ta,Ochiul tău treaz, mereu atent la mine,Era acum mic şi bătrân,Cu iedere pe alocuri,Locuit de însuşi Petru I al Mamei Rusia.Părul tău odinioară proaspătSe legăna acum alene-n vânt,Obosit de atâtea treceri, de atatea soarte,De atâta vânt înăsprit.Mi-era dor de silabe,De miticul decor, cu actori şi actriţe,De surâsul tău Mamă,mi-era dor de paşi şi luminămi-era dor de copilarie.Tu erai acolo întinsă-n faţa meaIar eu devenisem sentimental şi trist În unicul meu Film Mut.
45
compozitia frumosului,
Film mutEram mare şi mă jucam firesc cu mâinile tale mici, albe ca de zăpadădesprinse parcă dintr-un basm din Fraţii Grimm.Nu ştiu de ce, dar devenisem sentimental.Mă facea să plâng coasta ta,Ochiul tău treaz, mereu atent la mine,Era acum mic şi bătrân,Cu iedere pe alocuri,Locuit de însuşi Petru I al Mamei Rusia.Părul tău odinioară proaspătSe legăna acum alene-n vânt,Obosit de atâtea treceri, de atatea soarte,De atâta vânt înăsprit.Mi-era dor de silabe,De miticul decor, cu actori şi actriţe,De surâsul tău Mamă,mi-era dor de paşi şi luminămi-era dor de copilarie.Tu erai acolo întinsă-n faţa meaIar eu devenisem sentimental şi trist În unicul meu Film Mut.
45
compozitia frumosului,
Oscar pentru rozele ce mor Tribut lui Macedonski
46
Cornelius Ioan DRĂGAN Student, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC
scar pentru rozele ce mor,OMor dulci şi pline de amor,
Mor lin, încet fără cuvinte,De azi, de ieri, aduceri-aminte..
Tu trup, tu suflet, tu orişicineCe-mi eşti robit în astă viaţăCu drag deplâng că eşti paiaţă -Drum al iubirii prins în ceaţă.O, tempora! o ,vis! O, sânge!Tribut ce-amarnic eu plătesc Un ultim salt spre cer tânjesc,Amor ce simt cum ceasul frânge...Oscar pentru rozele ce mor.
Împărăția soarelui
Absolut complicat
compozitia frumosului,
Oscar pentru rozele ce mor Tribut lui Macedonski
46
Cornelius Ioan DRĂGAN Student, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC
scar pentru rozele ce mor,OMor dulci şi pline de amor,
Mor lin, încet fără cuvinte,De azi, de ieri, aduceri-aminte..
Tu trup, tu suflet, tu orişicineCe-mi eşti robit în astă viaţăCu drag deplâng că eşti paiaţă -Drum al iubirii prins în ceaţă.O, tempora! o ,vis! O, sânge!Tribut ce-amarnic eu plătesc Un ultim salt spre cer tânjesc,Amor ce simt cum ceasul frânge...Oscar pentru rozele ce mor.
Împărăția soarelui
Absolut complicat
compozitia frumosului,
48
adorm nopţile în mine dinainte să-mi închid pleoapele.inima de plumb mi le-a strâns pe toate. toate stelele. toate lunile pline.le-a cântărit, le-a adunat, le-a înmulţit şi cu elea măsurat veşnicia.
ştiu tăcerile ei, cunosc şi când e furtună,căci atunci aud stelele cum fac dragoste cu nefericirile...doar să mă atingi şi din inima mea plumburie ar ţâşnişuvoaie de nopţi cu tăceri sugrumate de-atâta gol, de-atâta nimic.
sunt o chemare, lumina m-a prins de braţ azi-dimineaţăîncercând să-mi întârzii trecutul, alungarea din „rai”, ceea ce a fost,şi parcă s-a legat de mine ca un prunc, şi totuşi nu-s obligatăsă-mi sfâşii inima, să scot din eace-i înlăuntru...
dar lumina murmură prin visele mele, îmi mângâie gândulşi se aşează tăcut pe un colţ din amintirile mele, desfăcându-mi-le dureros,şoptindu-mi despre certitudinea că schimbarea umblă prin mine pe vârfurişi că, într-o zi, voi fi iarăşiparte din lumina meaîntr-o bancă de poeme.
Roxana LIXANDRU elevă, Câmpulung, Argeş
Jumătate
Plumb în lumină
Cerc încins
compozitia frumosului,
48
adorm nopţile în mine dinainte să-mi închid pleoapele.inima de plumb mi le-a strâns pe toate. toate stelele. toate lunile pline.le-a cântărit, le-a adunat, le-a înmulţit şi cu elea măsurat veşnicia.
ştiu tăcerile ei, cunosc şi când e furtună,căci atunci aud stelele cum fac dragoste cu nefericirile...doar să mă atingi şi din inima mea plumburie ar ţâşnişuvoaie de nopţi cu tăceri sugrumate de-atâta gol, de-atâta nimic.
sunt o chemare, lumina m-a prins de braţ azi-dimineaţăîncercând să-mi întârzii trecutul, alungarea din „rai”, ceea ce a fost,şi parcă s-a legat de mine ca un prunc, şi totuşi nu-s obligatăsă-mi sfâşii inima, să scot din eace-i înlăuntru...
dar lumina murmură prin visele mele, îmi mângâie gândulşi se aşează tăcut pe un colţ din amintirile mele, desfăcându-mi-le dureros,şoptindu-mi despre certitudinea că schimbarea umblă prin mine pe vârfurişi că, într-o zi, voi fi iarăşiparte din lumina meaîntr-o bancă de poeme.
Roxana LIXANDRU elevă, Câmpulung, Argeş
Jumătate
Plumb în lumină
Cerc încins
Părerea ta contează!
Dacă te afli printre tinerii dornici de a-şi exprima ideile, de a-şi
susţine punctele de vedere, de a-şi face simţită prezenţa în vârtejul
ideilor, te aşteptăm cu drag să te alături echipei IUVENTA.
Orice articol scris de tine poate contribui la modelarea unui nou
reper în rândul tinerilor. Adresa de e-mail [email protected]
îţi stă la dispoziţie!
De asemenea, dacă doreşti să ne susţii şi să fii alături de noi la
startul către un nou drum spre cultură, aşteptăm sugestiile, opiniile tale
pe site-ul revistei www.revistaiuventa.ro sau ne poţi contacta la
următoarele numere de telefon:
Dragoş-Andrei Preutescu -0740.099.013 – redactor-șef
Elena Ungureanu – 0748.350.285 – redactor-şef adjunct
Unde e lumina?
Părerea ta contează!
Dacă te afli printre tinerii dornici de a-şi exprima ideile, de a-şi
susţine punctele de vedere, de a-şi face simţită prezenţa în vârtejul
ideilor, te aşteptăm cu drag să te alături echipei IUVENTA.
Orice articol scris de tine poate contribui la modelarea unui nou
reper în rândul tinerilor. Adresa de e-mail [email protected]
îţi stă la dispoziţie!
De asemenea, dacă doreşti să ne susţii şi să fii alături de noi la
startul către un nou drum spre cultură, aşteptăm sugestiile, opiniile tale
pe site-ul revistei www.revistaiuventa.ro sau ne poţi contacta la
următoarele numere de telefon:
Dragoş-Andrei Preutescu -0740.099.013 – redactor-șef
Elena Ungureanu – 0748.350.285 – redactor-şef adjunct
Unde e lumina?
www.revistaiuventa.ro