Revista Parasutistii Decembrie 2010

S U M A RPRIMA VERBA PRO DOMO 1Colonel drd. Doru ENACHE

Editorial 2Locotenent-colonel Dragoş Claudiu AXINIA

Conceptul privind iniţiativa detransformare a forţelor NATOpentru operaţii speciale 3Locotenent-colonel dr. Doru Constantin TOCILĂ

Misiune de menţinerea păciiîn jungla africană 8Locotenent-colonel Nelu TUVENE

Importanţa informaţiilor militarepentru luarea decizieipolitico-militare. Criza rachetelor 10General de brigadă Lucian FOCA

Trupele de paraşutişti şi aeropurtatedin armatele moderne - trupe de elităale arsenalului militar contemporan 16Colonel dr. Mircea TĂNASE

„JACKAL STONE ‘09“ - Exerciţiulforţelor pentru operaţii speciale 20Maior Dorel DANCIU

Cercetaţii la ceas aniversarMesajul Şefului Statului Major al Forţelor Terestrecu prilejul Zilei Cercetaşilor Militari 23General locotenent dr. Dan GHICA-RADU

„Asul“ din mâneca comandantului 24Locotenent-colonel Nelu TUVENE

Informaţia, de la primul „cal troian”la cel de-al doilea „cal troian” 25Colonel drd. Doru ENACHE

Războiul bazat pe reţea (rbr)- network - centric warfare (ncw) -componentăactivăaconflictelormilitareactuale 29Locotenent-colonel Octavian ANGHEL

Importanţa înţelegerii aspectuluicultural în misiunile SOFdin Afganistan 33Maior Marian-Constantin BÎRSAN

Învăţarea unei limbi străine- o nouă fereastră spre cunoaştere 36Profesor Claudia GOIA

Restituiri: „Un studiu comparatival celei mai noi şi mai grozave arme” 38Colonel dr. Mircea TĂNASE

Paraşutiştii militari şi memorialul„General Grigore Baştan”la nunta de argint 42Locotenent-colonel Dragoş Claudiu AXINIA

In MemoriamSergentul(r) paraşutist Mircea FEDEA 43Colonel dr. Mircea TĂNASE

Muzeul - un puternic agent de pro-movare al luptătorilor paraşutişti 44Redacţia

PARAŞUTIŞTIIAnul XIV - nr. 27 (36)DECEMBRIE 2010

Editor:Centrul de Instruire pentru

Operaţii SpecialeBuzău

Tel.: 0238.421769;0238.421414; 0238.445770

Fax: 0238.719816

Colegiul de redacţie:

Preşedinte de onoare:General de brigadă(r)

Mircea MORARU

Coordonator:Colonel drd. Doru ENACHE

Senior editorColonel dr. Mircea TĂNASE

Redactor-şefLocotenent-colonel Dragoş AXINIA

Prelucrare grafică şiprocesare text:

Plutonier adjutantNicolae BUZDUGĂ

Adresa redacţiei:Buzău; 120231

Str. General Grigore Baştan nr.1Tel. 0238.421769

e-mail: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul materi-alelor publicate aparţine în totalitate autorilor.Reproducerea articolelor şi fotografiilor estepermisă numai în condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.

Tipărit laCentrul Tehnic-Editorial

al Armateisub comanda /2010

ISSN 1584-000X

Fondată la 10 iunie 1991,sub denumirea

BULETINUL TRUPELOR DEPARAŞUTIŞTI

PARAŞUTIŞTIIPARAŞUTIŞTII

1

„Pentru a-ţi salva patria, niciodată nu-i târziu, niciodată nu-i devreme.”1

„Ultima ratio a oricărei strategii se află în aplicarea ei pentru vieţuirea şi supravieţuirea entităţii naţionale.”2

În noua eră, în ceea ce priveşte ştiinţa şi arta războiului, considerată de Sun Tzu „domeniu al vieţii şi almorţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire”3, a fi în serviciul patriei, înseamnă înainte detoate cunoaştere, dăruire, discernământ şi demnitate, perseverenţă şi înţelepciune, într-un cuvânt spirit militar,prin care este necesar „să faci, fără să spui că faci. Să produci, fără să afişezi că produci. Să exişti, să trăieştişi să te dezvolţi prin ceea ce eşti, prin ceea ce faci, prin ceea ce creezi, adică prin valorile pe care le generezi,le lansezi, le dezvolţi şi le onorezi.”4

„A spune adevărul este o prejudecată burgheză meschină.”5 Neadevăr validat de istorie.Per a contrario:„Informaţiile sunt acumulate greu, dar adevărul se dezvăluie fără efort.”6

„Ignoranţa se disipează în lumină şi nimic nu dizolvă necinstea mai repede decât simpla acţiune de adezvălui adevărul.”7

„Adevărul e un lucru sacru, intangibil, cel mai preţios bun al nostru care, … merită să-l tratăm cu veneraţiereligioasă.”8

În spiritul adevărului, redăm citatul biblic „sacru” şi „intangibil”:„Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut şi nimic tainic care să nu se cunoască şi să nu vină la

lumina zilei.”9

Pentru aceasta, necesarmente, „apreciază-te din vreme, obiectiv, numai comparativ, iar concluziile aprecieriitransformă-le, din vreme, în realizări”10.

În acest context apreciem că, „strategia militară nu este ceva ininteligibil, dat doar celor capabili de con-strucţii complexe”11, însă este o latură importantă a ştiinţei militare, „un mod complicat de a gândi”12, care ana-lizat contextual-situaţional poate fi: uneori sensibil şi limitativ, rigid spre ininteligibil, alteori flexibil, fluid şieterogen, în prezent, de cele mai multe ori haotic. De aceea, fiind momente extrem entropice, aceasta (strategiamilitară) nu poate fi lăsată pe /la mâna/„mintea neopricepuţilor”.

Prin urmare, „trebuie să măsori adevărul după inteligenţa fiecăruia, acoperindu-l pentru cei slabi, pe carei-ar face să înnebunească şi ascunzându-l faţă de cei răi, pentru că aceştia ar face din el arme de distrugere.Aşadar, închide adevărul în inima ta şi fă-l să vorbească prin faptele tale.” - Hermes Trismegistul.

Comandantul Centrului de instruire pentru operaţii specialeColonel drd. Doru ENACHE

PPPPRRRRIIIIMMMMAAAA VVVVEEEERRRRBBBBAAAA PPPPRRRROOOO DDDDOOOOMMMMOOOO

1 E.doR.2 Gl. dr. Eugen Bădălan, Gl. dr. Valentin Arsenie, Gl. bg. dr. Gheorghe Văduva, Eseu despre arta strategică, Editura Militară, Bucureşti, 2005, p.242.3 Sun Tzu, Arta războiului, Editura Antet XX Press, Filipeştii de Târg, p.7.4 General-locotenent prof.univ.dr. Teodor Frunzeti, GMR nr. 5, Sept.-Oct. 2009, articol intitulat „Universitatea Naţională de Apărare. „Carol I”- Dezvoltarea continuă a calităţii educaţiei

şi cercetării ştiinţifice”, p.231.5 V. I. Lenin.6 Maharshi, Ramana, 1958, p.118.7 David R. Hawkins, Putere vs Forţă, Editura Cartea Daath, Bucureşti, 2005, p.197.8 Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, Editura Antet, Iaşi, 2001, p. II, prefaţă.9 Biblia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 2001, Luca 8:17-18, p.1530.10 Cpt. Ion Tomoroveanu, citat din cartea Diplomaţia română a apărării, Colectiv de autori, Editura Medro, 2007, p.178.11 Gl. bg. dr. Gheorghe Văduva, Consonanţe şi rezonanţe strategice în condiţii de normalitate, de criză şi de risc militar extrem, articol în Impact Strategic Nr.1/2009, Editura U.N.Ap.,

Bucureşti, p. 39.12 Idem.

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU OPERAŢII SPECIALE “General-maior Grigore Baştan”CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU OPERAŢII SPECIALE “General-maior Grigore Baştan”

2

NON MULTA SED MULTUM„Succesul unei vorbe de duh depinde de urechea care o aude şi de limbacare o rosteşte”

William Shakespeare

EEEEdddd

iiii ttttoooo

rrrriiii aaaa

llll

La ora când dumneavoastră veţi citiaceste rânduri, magia sărbătorilor se vafi aşezat în raftul dulce al amintirilor,aducându-ne prilej de reflecţii şi pla-nuri de viitor, însă vă rog să-mi acor-daţi privilegiul de a începe cu un sincersi călduros LA MULŢI ANI !, însoţitcu tot alaiul de gânduri frumoase ce în-soţesc această perenă şi întotdeaunabinevenită, urare.

Este firesc ca la sfârşit de an săprivim înainte cu speranţă şi înapoiplini de învăţăminte, prinzând o nouănestemată în coroana înţelepciunii.

Aş vrea să mă refer în câteva rân-duri la o categorie foarte importantă ainstituţiei noastre, INSTRUCTORII.Cred că fiecare dintre dumneavoastrăare în minte cel puţin un model de pro-fesor sau instructor, care de-a lungulevoluţiei şi împlinirii ca entitate spiri-tuală, i-a şlefuit şi modelat evoluţia şicomportamentul.

Este şi motivul pentru care, înainte de toate, le aduc unomagiu celor care prin munca şi dăruirea lor au contribuit şi con-tribuie, în primul rând la pregătirea, educarea şi formarea atâtorşi atâtor generaţii de cursanţi, dar în egală măsură fac să se vor-bească peste tot în România despre luptătorii paraşutişti de laBuzău.

Într-un domeniu atât de dinamic şi de specializat, provocărilepe care trebuie le înfrunte instructorii sunt cu atât mai diverseşi mai dificile. Este vorba nu numai de talentul, nativ sau dez-voltat, de a reuşi să transmiţi informaţiile dorite şi necesare celordin faţa ta, dar şi de modul în care reuşesc să se perfecţionezepermanent, atât din punct de vedere teoretic cât şi practic. Spun

asta pentru că domeniul în care operăm, cel al forţelor pentruoperaţii speciale, este unul eminamente practic-aplicativ. Şi cumuna din calităţile definitorii ale instructorului este aceea de a ştisă se facă respectat, este necesar ca el să dovedească o perfectăstăpânire a binomului cunoştinţe teoretice-aplicare practică,altfel imaginea sa va avea serios de suferit în ochii celui pe careîl instruieşte.

Fie-mi permisă o comparaţie dintr-un domeniu atât de dragnouă, fotbalul, dacă un fotbalist mediocru poate deveni un exce-lent antrenor, este puţin probabil, ca un paraşutist mai puţin ta-lentat să ajungă un excelent instructor. Şi dacă faceţi un scurtrecurs la memorie, dragii mei cititori, cred că primele imaginicare vă vin în minte sunt acelea cu cei care au obţinut rezultatenotabile în această permanentă provocare pe care o presupuneparaşutismul în particular şi operaţiile speciale în general.

Tocmai de acea se cuvin remarcate eforturile permanente aleinstructorilor noştri de a fi mereu la curent cu tot ceea ce esteactual, noile tehnici, tactici şi proceduri, precum şi cu imple-mentarea şi transpunerea în practică a lecţiilor învăţate.

Şi cum „Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi înainte detoate a învăţa.“, aşa cum spunea Nicolae Iorga, se cuvine ca noi,toţi cei din jurul instructorilor (şefi, colegi şi cursanţi) să îipreţuim şi în aceeaşi măsură să îi ajutăm, prin atitudinea şi com-portamentul nostru, să devină mai buni şi mai performanţi, astfelca instituţia dar şi ŢARA să aibă mereu de câştigat.

Să privim înainte cu speranţă întrucât caracterele tari ies înevidenţă în special în vremuri dificile.

Locotenent-colonel Dragoş Claudiu AXINIA


33

Due to unexpected asymmetric and unconventional threatsin the post 9-11 September 2001 environment, Alliance mustdevelop a military capability that can meet and achieve decisivesuperiority over them swiftly and with minimal impact to theother Allies. At the Riga Summit in November 2006, NATOleaders made a decision to develop an Alliance special opera-tions capability. „The NATO Special Operations Forces Trans-formation Initiative (NSTI) was agreed upon as the means bywhich the Allies would improve SOF capabilities throughoutthe Alliance“1.

1. Consideraţii generaleÎn anii 90, operaţiile NATO din Bosnia şi Kosovo au scos în

evidenţă o reducere a capacităţilor Forţelor pentru operaţii spe-ciale (FOS) ale Alianţei, câţiva dintre aliaţi operând în mod uni-lateral şi având o structură de comandă-control (C2) completdiferită faţă de cea a organismului internaţional de securitate. Cutoate acestea, începând cu 2003, Alianţa conduce sub mandatONU, Forţa Internaţională de Asistenţă şi Securitate (Interna-tional Security and Assistance Force - ISAF) din Afganistan,operaţiile în desfăşurare din această ţară scoţând în evidenţă o ca-pacitate redusă a acţiunilor structurilor de Forţe pentru operaţiispeciale (FOS), chiar dacă mediul de securitate regională s-a de-teriorat considerabil în aceşti ultimi şase ani.

În acest context, la summit-ul de la Riga din noiembrie 2006,liderii Alianţei au decis dezvoltarea unor capacităţi pentru ope-raţii speciale ale NATO. Astfel, a fost luată decizia implementăriiconceptului privind „Iniţiativa de transformare a Forţelor NATOpentru operaţii speciale (NATO Special Operations ForcesTransformation Initiative - NSTI), prin care aliaţii să-şi dezvoltecapacităţile proprii FOS în spaţiul de afirmare al NATO.

Cu alte cuvinte, membrii Alianţei au lansat o iniţiativă pentrudezvoltarea unui nucleu operaţional FOS, pe care NATO să-lpoată întrebuinţa în operaţiile viitoare. Astfel, NATO încearcă săoperaţionalizeze forţe pentru acţiuni militare neregulate asociaterăzboiului (Irregular Warfare - IW) sau de contrainsurgenţă(counterinsurgency - COIN) pentru care structurile FOS răspundcel mai bine. Totuşi, capacităţile operaţionale existente datoratecontribuţiilor reduse ale aliaţilor şi filozofiei „sofisticate” NATOpentru conducerea, planificarea şi desfăşurarea operaţiilor

militare, creează disfuncţionalităţi evidente în realizarea ce-rinţelor esenţiale ale structurilor FOS pentru ca NSTI să devinăun succes.

În 2007, fostul comandant suprem al Forţelor Aliate dinEuropa (Supreme Allied Commander, Europe - SACEUR), Gral.(SUA) James Jones afirma că „actuala convergenţă aameninţărilor multiple neconvenţionale în mediul operaţionalstrategic necesită o atenţie nouă din partea Alianţei în ceea cepriveşte transformarea capacităţilor militare ale NATO pentrucontracararea ameninţărilor asimetrice”2.

În timp ce riscurile neconvenţionale şi asimetrice generate deterorismul internaţional persistă şi în această perioadă, existăunele voci care se întreabă de ce NATO are nevoie de capacităţiFOS când fiecare stat al Alianţei are propriile capacităţi respon-sabile pentru contracararea acestui tip de ameninţări. Acest fapta fost demonstrat în mai 2008, când instituţii/agenţii de speciali-tate din trei ţări NATO europene (Franţa, Germania şi Olanda) audesfăşurat operaţii contrateroriste (counter-terrorist - CT) inte-grate, care au avut ca rezultat arestarea a zece indivizi asociaţi or-ganizaţiei teroriste Al-Qaeda. Aceasta a fost doar una dinoperaţiile CT care s-au desfăşurat în Europa de membrii struc-turilor/agenţiilor naţionale de profil, acţiuni care au ridicat multeîntrebări liderilor NATO privind actuala cerinţă pentru opera-ţionalizarea unor structuri FOS.

În acest context, care trebuie să fie valoarea FOS ale NATO?Ce roluri şi misiuni trebuie să aibă aceste structuri? Care suntameninţările specifice pe care NATO crede că nu le poate ges-tiona prin actualele operaţii de restabilire a ordinii constituţionalea valorilor democraţiei executate de forţele convenţionale şi pen-tru care necesită o dezvoltare a unor capacităţi pentru operaţiispeciale? Se poate afirma că valoarea intrinsecă strategică a FOSreprezintă un „instrument” pe care NATO intenţionează să-lfolosească în realizarea obiectivelor sale, în cadrul mediului in-ternaţional de securitate?

În condiţiile extinderii spectrului ameninţărilor asimetrice şineconvenţionale după evenimentele din 9-11 septembrie 2001,considerăm că Alianţa trebuie să-şi dezvolte capacităţi militarecare să le gestioneze eficient, prin obţinerea unei superiorităţidecisive rapide asupra lor şi cu un impact negativ minim asupramembrilor NATO. Dacă scopul operaţiilor NATO se extindecătre regiuni în afara spaţiului tradiţional euro-atlantic devineimperativă cerinţa de a contracara şi învinge adversarii săi asi-metrici şi neconvenţionali. Din acest punct de vedere, SOF, prinmisiunile care le pot executa sunt elementele cele mai bine or-ganizate structural şi funcţional pentru spectul de ameninţări aleNATO de la începutul secolului XXI.

Pe de altă parte, potenţialul membrilor Alianţei de a contribuila capacităţile FOS ale NATO este condiţionat de faptul că acestestructuri ale celor mai multe state membre sunt mai puţin dez-voltate decât cele ale SUA. Acest lucru este determinat de con-siderentele naţionale proprii ale fiecărui stat membru,independent de potenţialele modele strategice pe care NATOle-ar implementa.

CONCEPTUL PRIVIND INIŢIATIVA DECONCEPTUL PRIVIND INIŢIATIVA DETRANSFORMARE A FORŢELOR NATOTRANSFORMARE A FORŢELOR NATO

PENTRU OPERAŢII SPECIALEPENTRU OPERAŢII SPECIALELocotenent-colonel dr. Doru-Constantin TOCILĂ


44

Prin urmare, putem afirma că misiunile prognozate de aliaţiprin contribuţia la operaţionalizarea conceptului NSTI pot depăşicapacităţile lor operaţionale. Totodată, considerăm că operaţiilepot fi limitate numai la membrii Alianţei cu structuri FOS„robuste” şi având o capacitate operaţională ridicată, compo-nente care să fie foarte bine antrenate în toată gama de roluri şimisiuni specifice operaţiilor speciale.

2. Consideraţii privind noile ameninţări ale NATO în se-colul XXI

În 1990, imediat după căderea „Cortinei de Fier”, a apărut înliteratura de specialitate prima analiză strategică a mediului desecuritate a secolului XXI3, în care NATO era atenţionat să-şireorienteze atenţia către o gamă diferită de ameninţări imprevi-zibile cum ar fi: conflictele etnice, fundamentalismul religios,terorismul şi să acorde mai puţin interes capacităţii militare aUniunii Sovietice. De asemenea, documentul evidenţia „nevoiaunui pachet de forţe flexibile şi active”4.

Paradoxal, în următoarele aproximativ două decenii, NATO aavut suficiente oportunităţi de a aplica viziunea lui Wittmann înconflictele din Balcani şi Afganistan. Astfel, Alianţa şi-a adaptatşi început progresiv transformarea propriilor armate într-o orga-nizaţie care să se poată confrunta cu actualele şi viitoareleameninţări.

Având în vedere caracterul nelimitat al ameninţărilor actuale,putem afirma că NATO nu are încă operaţionalizat un sistem in-tegrat de culegere şi procesare a informaţiilor pe care Alianţa să-l folosească în elaborarea unei evaluări din punct de vedere alriscurilor şi pericolelor. Totuşi, acest spectru al ameninţărilor estebazat pe ceea ce NATO a considerat ca fiind un pericol cunoscutîn documentele strategice ale organizaţiei, combinat cu o evalu-are rezonabilă a celor mai semnificative vulnerabilităţi aleAlianţei.

Chiar şi aşa, dintre toate ameninţările actuale, terorismul esteconsiderat cel mai mare risc pe termen lung la adresa securităţiiinternaţionale pentru toate ţările membre NATO, fapt datorat înprincipal potenţialelor lui efecte catastrofice şi destabilizatoare.Acesta este mediul operaţional, contraterorist în care conceptulNSTI poate avea cel mai mare impact.

În literatura de specialitate Alianţa este abordată ca o „insti-tuţie destinată pentru a exporta stabilitate, de a preveni şi ges-tiona crizele, respectiv de a angaja resursele sale militareîmpotriva ameninţărilor apărute dincolo de graniţele spaţiuluisău clasic de afirmare”5.

Efectele cumulative ale evenimetelor din 9-11 septembrie2001, Madrid şi Londra au adus ameninţarea terorismului la ocotă de risc nemaiîntâlnită până atunci. Astfel, în timp ce tot maimulte naţiuni ale Europei au avut şi continuă să aibă pe teritoriul

lor grupări separatiste care terorizează populaţiile locale, nouaformă de teroare a extremismului religios, organizat în „reţelenon-piramidale” folosită de Al-Qaeda şi susţinătorii ei, a servitca un „duş rece” pentru aliaţi în adoptarea măsurilor specificede contracarare a acestui flagel al secolului XXI. Totuşi, incom-patibilităţile în cadrul Alianţei privind modul de acţiune alresurselor sale nu reprezintă un fenomen neobişnuit. Acest faptse datorează concepţiei unor aliaţi, inclusiv SUA, care agrează oabordare proactivă, în timp ce alţii preferă o dimensiune reactivăde contracarare a terorismului internaţional.

În acest context, aliaţii au iniţiat procesul de transformare prineforturi serioase de dezvoltare a capacităţilor sale militare, înscopul contracarării actualei forme de manifestare a terorismului.Cu toate acestea, ritmul transformărilor planificate de NATO, înspecial de SUA, nu a fost atât de facil pe cât aliaţii se aşteptau laînceputul acestui proces.

Când pe 12 septembrie 2001, SUA a invocat prevederile arti-colului 5 din Carta NATO în urma atentatelor din 9-11 septem-brie 2001, comunitatea internaţională s-a confruntat din nou cuaceeaşi abordare lipsită de sincronism a Alianţei evidenţiată petimpul campaniei din Balcani.

În acel moment, SUA, stat membru al Alianţei, a resimţit celmai mult efectele noilor ameninţări ale secolului XXI, a înţelescă aliaţii au capacităţi operaţionale neconvenţionale limitate îm-potriva unui adversar care foloseşte tactici asimetrice, precum şidificultăţile unor dislocări de forţe în afara spaţiului de afirmareal NATO. De aceea, primele luni ale operaţiilor din TO Afga-nistan (septembrie 2001 - martie 2002) au cuprins cu prepon-derenţă misiunile neconvenţionale executate de Forţele specialeamericane pentru răsturnarea regimului taliban şi neutralizareareţelei Al-Qaeda, concomitent cu acţiunile de sprijin de luptă în-treprinse de ceilalţi aliaţi.

Pe fondul acestei lipse de clarviziune strategice a NATO şi înciuda eforturilor semnificative de transformare din perioadapost-Război Rece, conceptul NSTI intenţionează să aducăAlianţei capacităţile militare corespunzătoare nivelurilor actualede contracarare a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţiiinternaţionale. Totuşi, conceptul NSTI nu poate produce efecteîntr-un „vacuum operaţional” caracterizat printr-o divergenţădoctrinară evidentă între instrumentele puterii (politic, militar,economic şi civil).

Prin urmare, considerăm că o strategie militară care să anali-zeze eficient priorităţile de contracarare a ameninţărilor actualeva facilita dezvoltarea acelor capacităţi eficiente adaptateriscurilor mediului operaţional contemporan. În acest cadru con-ceptual, capacităţile specifice FOS, în cooperare cu acţiunileforţelor convenţionale şi ale personalului din instituţiile/agenţiileguvernamentale şi non-guvernamentale pot conduce la efectelescontate de comunitatea internaţională pentru colapsul „sistemu-lui de sisteme” al terorismului secolului XXI.


55

3. Noile capacităţi FOS ale NATOLa aproximativ 30 de ani de la atentatele înregistrate pe tim-

pul Olimpiadei de la Munchen (1972), în octombrie 2001, unnumăr restrâns de FOS ale SUA au condus prima fază a operaţi-ilor din Afganistan pentru înlăturarea regimului taliban şi elimi-narea ameninţării teroriste dezvoltate şi conduse de Al-Qaeda.Această comparaţie între cele două crize teroriste demonstreazăatât disparităţile semnificative în rândul capacităţilor militareNATO, cât şi eşecul coordonării în plan conceptual şi acţional alinstituţiilor/agenţiilor de restabilire a ordinii de drept.

Conflictul din Afganistan a marcat o dezvoltare nouă a teori-ilor războiului modern prin întrebuinţarea pe o scară largă a mu-niţiilor de înaltă precizie, comandate de la sol de detaşamenteleoperaţionale de forţe speciale Alfa (Special Forces OperationalDetachment Alpha - SFODA)6.

Experienţa şi capacităţile operatorilor SFODA americane înTO Afganistan au demonstrat necesitatea dezvoltării de cătrecelelalte ţări membre ale Alianţei a unor concepte de structurisimilare, având în vedere noile forme de manifestare ale teroris-mului şi implicit riscurile şi ameninţările la adresa securităţii lornaţionale.

Lecţiile pe care NATO le-a învăţat au generat rapid iniţiativede transformare, aşa cum au fost conceptele de Forţă de Răspunsa NATO (NATO Response Force - NRF) şi NSTI.

Chiar dacă după momentul Munchen 1972 aliaţii au avut caintenţie gestionarea unor crize teroriste similare, experienţele ceau urmat în Balcani şi Afganistan au evidenţiat şi mai mult nece-sitatea unei capacităţi de reacţie rapidă a Alianţei, precum şi dez-voltarea unor structuri FOS sub umbrela NATO.

Totuşi, cum ar putea NATO să intervină în situaţia unei crizecare necesită un „răspuns” rapid şi eficace într-o ţară îndepărtatăşi în care este implicat un stat-membru cu limitări operaţionaleîn domeniul FOS?

În aceste condiţii, conform considerentelor doctrinare actualestructurile FOS ale NATO ar putea fi „activate” să răspundă lasituaţii de criză şi să desfăşoare operaţii sub autoritatea NATO7.

Dacă această situaţie nu s-a întâmplat până în prezent, înschimb structurile FOS ale NATO au fost întebuinţate în operaţiicomplexe în TO Afganistan (2002). Astfel, ţări precum Gemania,Franţa, Danemarca, Norvegia, Turcia, Marea Britanie şi alţi aliaţicontribuie cu structuri FOS la misiuni doctrinare subscrise în-tregului spectru al operaţiilor speciale.

Chiar şi aşa, aliaţii şi-au reconsiderat priorităţile în dez-voltarea capacităţilor lor individuale pentru a răspunde acelorameninţări pe care ei le percep ca fiind cele mai semnificative.De fapt, conform mediilor academice europene, „toţi aliaţii eu-ropeni înţeleg ameninţările asimetrice sau/şi transformaţionaleca fiind cele mai importante pentru ei, deşi doar unii dintre aceş-tia consideră FOS ca şi o capacitate prioritară”8.

În contextul în care aproape toţi cei 26 de aliaţi au structuriFOS ca parte a forţelor lor armate, din punct de vedere al apărăriicolective, aceste forţe asigură teoretic capacităţile necesare

pentru gestionarea eficientă a oricărei provocări prin folosireaunei game variate de tactici, tehnici şi proceduri (tactics, tech-niques and procedures - TTP).

Totuşi, analizate sub aspect individual, capacităţile FOS aleunor membri ai Alianţei sunt destul de reduse. Motivul acesteilimitări pentru dezvoltarea structurilor FOS în rândul unor ţărimembre este acela că cerinţa individuală a statului pentru astfelde capacităţi operaţionale este determinată cu preponderenţă deobiectivele şi interesele naţionale. De asemenea, în majoritateasituaţiilor, o ţară membră NATO nu va introduce în luptă resurseinsuficiente pentru dezvoltarea unei capacităţi când adminis-traţia centrală nu le consideră necesare sau când cerinţa opera-ţională nu este destul de presantă.

Având în vedere aceste premise, Alianţa a creat în cadrul con-ceptului NSTI, Centrul NATO de coordonare a operaţiilor spe-ciale (NATO Special Operations Coordination Centre - NSCC).Scopul acestei organizaţii este acela de a fi un „nucleu concep-tual” pentru operaţiile speciale NATO, sub autoritatea coman-dantului suprem al Forţelor aliate din Europa şi aComandamentului Aliat pentru Operaţii9.

Misiunea principală a NSCC este de a elabora politica şi doc-trina pentru întrebuinţarea FOS ale NATO, de a dezvolta şi sin-croniza pregătirea instituţionalizată, instrucţia şi exerciţiile,precum şi de a sprijini centrele de instruire necesare formării şispecializării profesionale a personalului structurilor pentru oper-aţii speciale ale Alianţei. Nu în ultimul rând, această organizaţieare responsabilitatea de a optimiza procesul de diseminare a re-ponsabilităţilor, având în vedere capacităţile FOS actuale şi deperspectivă ale ţărilor membre NATO.

În acest context, misiunile de bază atribuite structurilor FOSale ţărilor membre vor trebui să fie îndeplinite la un nivel ac-ceptabil, rezultatele obţinute în urma executării acestora nefiindfăcute publice. Din această perspectivă, NSCC a elaborat docu-mentul de bază care codifică standardele privind capacităţileFOS ale ţărilor membre NATO ce contribuie cu forţe la pachetuloperaţional al Alianţei. De asemenea, NSCC este organizaţiacare asigură controlul asupra pachetului de capacităţi FOSprivind îndeplinirea de către aceste structuri pentru operaţii spe-ciale a standardelor evidenţiate în cadrul documentului de ref-rinţă10.

Având în vedere misiunile doctrinare de bază11, structurileFOS ale NATO pot genera cele mai importante efecte pentruAlianţă printr-o abordare asimetrică şi neconvenţională a oper-ţiilor, în concordanţă cu ameninţările curente şi viitoare la adresasecurităţii internaţionale, în scopul eliminării acestora înainte caele să se manifeste într-un mod mai accentuat.

Totuşi, această abordare poate fi zădărnicită prin deciziilepolitice în contextul în care rezultatele acestei game de misiunispecifice FOS sunt mai puţin „vizibile şi măsurabile”, decât ace-


66

lea clasice îndeplinite de forţele convenţionale, precum şi maipuţin mediatizate în rândul opiniei publice.

4. Provocări operaţionalePrimul aspect cu impact restrictiv asupra întrebuinţării efi-

ciente a structurilor FOS aparţinând ţărilor membre NATO îlreprezintă dinamica dimensiunii politice şi viziunea strategică aAlianţei. Altfel spus, cele mai semnificative limitări sunt lipsaunei viziuni strategice unitare pentru structurile FOS şi dispar-tăţile politice, cum ar fi: procesul decizional prin consens, lim-itări privind diseminarea unor informaţii clasificate sau alterestricţii naţioanale. Astfel, procedurile îndelungate şi compro-misurile provocate de „avantajele” procesului de luare a decizi-ilor prin consens sunt exacerbate de rivalităţile politice naţionaledintre aliaţi, care uneori „paralizează” acordurile încheiate lanivelul comandamentelor operaţionale ale NATO.

În timp ce procesul decizional prin consens a avut un impactpozitiv în cadrul Alianţei prin reprezentarea unitară la cele înalteniveluri politice, această deficienţă prezentă pe palierele infe-rioare nu serveşte celor mai bune interese ale NATO în între-buinţarea eficientă a structurilor FOS. Aşadar, practica politicăde argumentare a unor restricţii în diseminarea unor informaţiiclasificate şi prezenţa altor limitări naţionale privind între-buinţarea forţelor ar putea marginaliza teoretic pe viitor eficienţastructurilor FOS.

Din perspectiva principiilor ce guvernează operaţiile FOS aleNATO, putem afirma că există o incompatibilitate semnificativăîn ceea ce priveşte relaţia dintre aptitudinile unice ale personalu-lui FOS de a „influenţa” mediul operaţional şi obiectivele scon-tate de securitate ale Alianţei.

În principiu, această funcţie se suprapune domeniului pe careNATO îl identifică cu misiunea de asistenţă militară şi sprijin înstrăinătate (Military Assistance - MA). Această misiune oferăcondiţiile specifice afirmării aptitudinilor unice ale personaluluiFOS, de a-şi folosi experienţa şi cunoştinţele proprii privindmediul şi populaţia locală pentru „a influenţa” în mod favorabilcondiţiile de securitate, în scopul realizării obiectivelor strategiceale Alianţei.

În conformitate cu doctrina NATO de specialitate, „structurileFOS ale Alianţei sunt resurse strategice ale căror întrebuinţareeficientă este realizată la nivelurile strategic şi operativ”12. Toto-dată, documentul de referinţă menţionat anterior relevă faptulcă, în mod normal, „operaţiile speciale sunt desfăşurate pentrurealizarea obiectivelor militare care pot avea efecte diplomatice,informaţionale, militare sau economice”13.

În continuare, AJP-3.5 defineşte misiunile de instruire şi con-siliere operaţională pe care le integrează gamei extrem de largia rolurilor şi misiunile specifice MA, deşi acest spectru de acţi-uni şi activităţi specifice nu evidenţiază concepte diferite faţă de

cele oferite de cercetarea specială (Special Reconnaissance - SR)şi acţiunile directe (Direct Actions - DA). Totodată, standardelecapacităţilor MA evidenţiate în Politica NATO pentru operaţiispeciale (MC 437/1) nu au fost îndeplinite de structurile FOSale ţărilor membre ale Alianţei, deşi aceste capacităţi există încelelalte categorii de forţe armate ale aliaţilor.

De fapt, în timp ce toate naţiunile membre NATO generatoarede structuri FOS au deja capacităţi pentru misiunile SR şi DA,doar parte dintre acestea se ridică la standardele operaţionalespecifice gamei de misiuni MA.

De aceea, considerăm că această disfuncţionalitate poatelimita capacitatea NSCC de a opera pentru dezvoltarea capac-tăţilor esenţiale. Implicit, aceasta ar putea lăsa aliaţii într-o pos-tură dificilă la momentul când aceste capacităţi ar trebui să fienecesare pentru gestionarea unei situaţii de criză.

În ceea ce priveşte bugetele destinate dezvoltării capacităţiloroperaţionale se observă eşecul aliaţilor în respectarea promisiu-nilor lor neoficiale privind acordarea unui procent anual de 2 %din PIB pentru cheltuielile cu apărarea. Astfel, cheltuielilenecorespunzătoare în acest domeniu pot limita eficienţa struc-turilor FOS ale NATO. În mod particular, această situaţie poateavea un impact negativ asupra ţărilor care au în curs de dez-voltare capacităţi FOS la nivel tactic şi de la care Alianţa aşteaptăsă atingă standardele C2 şi operaţionale în cel mai scurt timp.

Totodată, problemele de interoperabilitate cu echipametele decomunicaţii şi sistemele C2 pot limita dezvoltarea şi între-buinţarea eficientă a structurilor FOS ale NATO. Dacă în mod in-dividual aliaţii iau cu dificultate decizii în evaluarea priorităţilorprivind alocarea resurselor necesare pentru forţele lor armate,cheltuielile cu echipamentele esenţiale destinate structurilor FOSpentru realizarea interoperabilităţii în operaţiile NATO ar puteadescreşte sub „pragul de finanţare”, dacă alte programe de achi-ziţii sunt considerate mai importante în Carta de planificare aapărării a unui stat membru. De aceea, aceste probleme de fi-nanţare şi compatibilitate existente în prezent în cadrul concep-tului NSTI ar putea avea un impact negativ asupra niveluluicapacităţii operaţionale a FOS aliate de a fi întrebuinţate în ope-raţiile NRF sau Forţei întrunite multinaţionale (Combined JointTask Force - CJTF).

O altă posibilă provocare pentru capacitatea operaţională astructurilor FOS este domeniul informaţional. De-a lungul anilor,FOS au pus un accent deosebit pe rolul operaţiilor infor-maţionale (Information Operations - IO) şi a operaţiilor psiho-logice (Psychological Operations - PSYOPS) în vederearealizării obiectivelor lor operaţionale.

Totuşi, omiterea acestei capacităţi poate creea un mediu ope-raţional mai complex şi dificil pentru structurile FOS aleAlianţei.

În prezent, această capacitate nu mai este considerată o cerinţăesenţială pentru structurile FOS angrenate în conceptul NSTI.Argumentul este dat de necesitatea stabilirii unor relaţii pozitivedintre FOS şi populaţia din zonele în care acestea operează, con-comitent cu acţiunile de prevenire a iniţiativelor adversarului dea „câştiga minţile şi inimile” aborigenilor. Cel mai bun exempluîn acest sens îl reprezintă situaţia din TO Afganistan, când dis-parităţile la nivel conceptual privind strategia informaţională aISAF au generat diferenţe de opinie în ceea ce priveşte integrareaIO şi PSYOPS în planul de campanie al aliaţilor.

În loc de concluziiChiar dacă întotdeauna va exista cerinţa de a dispune de ca-

pacităţi permanente pentru misiunile SR şi DA, concentrareaeforturilor numai pentru atingerea acestor standarde operaţionaleva conduce la ignorarea rolurilor şi misiunilor FOS. Aşadar, doar


7

folosind la maxim capacităţile FOS se pot obţine efecte strate-gice pozitive, care ar putea să „alinieze” mediul de securitate dinregiunile „instabile şi volatile” cu obiectivul final al NATO.

Cel mai bun exemplu în sprijinul afirmaţiilor anterioare îlconstituie eficacitatea Alianţei şi a partenerilor de coaliţie în TOAfganistan. Astfel, la opt ani după intervenţia militară împotrivaregimului taliban de la Kabul, situaţia de securitate din Afga-nistan se deteriorează vizibil, în ciuda eforturilor ISAF şi a coali-ţiei condusă de SUA de a controla mediul operaţional.

Având în vedere studiile de caz ale diferitelor operaţii execu-tate de forţele coaliţiei (coalition forces - CF) şi ISAF din oc-tombrie 2001 şi până în prezent, putem afirma că misiunileindirecte, cum ar fi cele asociate acţiunilor militare necon-venţionale, nu au constituit o prioritate în strategia din TO Af-ganistan (după martie 2002). Totodată, acestea au fost înlocuiteaproape în totalitate cu misiunile directe executate de structurileconvenţionale ale CF şi ISAF, în care indicatorii statistici decuantificare ai eficienţei operaţionale au fost reprezentaţi denumărul de insurgenţi capturaţi sau ucişi.

Prin urmare, pentru a depăşi multe din provocările analizateîn aceste rânduri şi a avea efectele pozitive ce pot fi realizateprintr-o întrebuinţare adecvată a FOS, considerăm că decidenţiipolitici NATO trebuie să posede o mai bună înţelegere a capaci-tăţilor de bază ale FOS. Numai printr-o percepere exactă arolurilor şi misiunilor acestora, liderii politici ai Alianţei pot fa-cilita dezvoltarea eficientă a capacităţilor FOS şi asigura deci-denţilor militari mijloacele necesare pentru întrebuinţarea acestorstructuri în atingerea obiectivelor de securitate şi politice aleNATO.

Bibliografie:1 Gral (SUA) Bantz J. Craddock, Statement Before the House

Armed Services Committee, 15 March 2007 or Riga SummitDeclaration, NATO Press Release, 29 November 2006;

2 James L. Jones, A Blueprint for Change: TransformingNATO Special Operations, JFQ no.45 (2nd Qtr 2007), p. 37;

3 Wittmann Paper reprezintă un raport înaintat ConsiliuluiMilitar NATO de către Col.(r) Klaus Wittmann cu recomandareade revizuire a ,,Conceptului strategic pentru apărarea spaţiuluide interes a NATO - MC 14/3 din 16.01.1968 (N.A.);

4 John R. Deni, Alliance Management and Maintenance: Re-structuring NATO for the 21st Century, Ashgate Publishing Co,Burlington, 2007, p. 56;

5 Karl-Heinz Kamp, After the Summit: Long-Term Conse-quences for NATO, NATO Defence College Research Paper no.37, Bruxelles, 2008, p. 4;

6 Studiul campaniei din Afganistan în prima fază a operaţiilor(Operation Enduring Freedom - OEF) relevă faptul că avantajuloperaţional adus de structurile FOS americane a extins capac-ităţile specifice în TO, acoperând „vidul” dintre SUA şi aliaţii eieuropeni. (N.A.);

7 Allied Joint Publication - AJP-3.5, Allied Joint Doctrine forSpecial Operations, Bruxelles, 2008, p. II-4;

8 Bastian Giegerich and Alexander Nicoll, European MilitaryCapabilities: Building Armed Forces for Modern Operations,International Institute for Strategic Studies, London, 2008, p.31;

9 NSCC este dislocat la Mons (Belgia), în aceeaşi bază mili-tară aparţinând Comandamentului Suprem al Forţelor Aliate dinEuropa (N.A.);

10 NATO Military Committee 437/1, Military Committee Spe-cial Operations Policy, SHAPE, Mons, 2006;

11 Cf. AJP-3.5, p. I-2;12 Cf. AJP-3.5, p. I-1;13 Ibidem.

Bibliografie selectivă:1. Deni, John R., Alliance Management and Maintenance:

Restructuring NATO for the 21st Century, Ashgate PublishingCo, Burlington, 2007;

2. Jones, James L., A Blueprint for Change: TransformingNATO Special Operations, JFQ no. 45, 2007.

3. Giegerich, Bastian and Alexander Nicoll, European Mili-tary Capabilities: Building Armed Forces for Modern Opera-tions, International Institute for Strategic Studies, London, 2008;

4. Kamp, Karl-Heinz, After the Summit: Long-Term Conse-quences for NATO, NATO Defence College Research Paper no.37, Bruxelles, 2008;

5. Olson, Erik T., The Posture of Special Operations Forces,USSOCOM, Florida, 4 March 2008;

6. ***SMG/FOS-3.2, Doctrina pentru operaţii speciale,Statul Major General, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, Bu-cureşti, 2007;

7. ***Joint Publication 3-05, Doctrine for Joint Special Op-erations, Department of Defense, The Joint Staff, WashingtonDC, 17 December 2003;

8. ***Allied Joint Publication - AJP-3.5, Allied Joint Doctrinefor Special Operations, SHAPE, Mons, 2008;

9. ***NATO Military Committee 437/1, Military CommitteeSpecial Operations Policy, SHAPE, Mons, 2006;

10. ***The Alliance’s Strategic Concept, NATO Press Re-lease, Washington Summit, Washington DC, 24 april 1999;

11. ***NATO Special Operations Coordination Centre, TheNATO SOF Study, SHAPE, Mons, 4 December 2008.

Surse de internet:www.nato.int/docu/pr/1999/p99-065e.htm;www.nato.int/docu/pr/2006/p06-150e.htm;www.nato.int/shape/issues/sof/index.html;www.nato.int/docu/basictxt/b061129e.htm;www.nato.int/ims/docu/terrorism.htm;www.nato.int/download/publications/rp_37.pdf;www.ndu.edu/inss/Press/jfq_pages/editions/i45/11.pdf;www.nscc.bices.org/page/mission/;http://www.eucom.mil/english/command/posture/HASC%20-

%20Craddock_Testimony031507.pdf;http://www.nato.int/docu/pr/2006/p06-150e.htm.


8

Misiune de menţinerea păciiîn jungla africană

Locotenent-colonel Nelu TUVENEÎn perioada 28 august 2008 - 29 august

2009 am participat la o misiune demenţinere a păcii sub egida ONU în Coastade Fildeş (Africa de Vest).

În primul rând, cred că e cazul să fac osuccintă prezentare a acestei ţări: suprafaţaaprox. 330.000 km², populaţie 19 mil.,limba oficială - franceza (şi alte 60 de di-alecte), compoziţia religioasă: 40-45%musulmani, 35-40% creştini, 15-25% ani-mişti (credinţa tribală); etnii: baoule, bete,djoula, koulango, burkinabe, malenke,etc.; forma de guvernământ este dupămodel francez - republică semiprezi-denţială. Conflictul îşi are originile de la oserie de asasinate politice între principaliiopozanţi politici şi restricţionarea prin con-stituţie a participării la candidatura prezi-denţială a unor etnii care nu aveau originiivoriene. Astfel, ţara a fost divizată în

două: partea de nord controlată de rebeli(majoritar musulmană şi cu mulţi refugiaţidin ţările nordice vecine) şi partea de sudcontrolată de forţele guvernamentale.

Fiind la prima misiune internaţională,emoţiile au fost pe măsură începând de laprimul pas pe pământ african. Lipsa infor-maţiilor referitoare la situaţia securităţii,căldura de 40-45°C combinată cu oumezeală excesivă de 80-85% te fac să teîntrebi pentru ce şi de ce ai venit aici. Aşputea să explic mai multe despre stările despirit prin care treci de-a lungul unui an,dar cred că este cazul să vorbesc mai multdespre ceea ce faci într-o misiune de genulacesta.

După o săptămână de formalităţi pentruînregistrare (check-in), eliberare permis deconducere ONU, verificarea vaccinurilorspecifice şi repartiţia într-o echipă (team),

am ajuns în nordul ţării care era controlatde rebeli, considerat cel mai dificil dinpunct de vedere al condiţiilor de viaţă şi alsecurităţii, denumit în glumă ,,Bouna Par-adise” sau ,,Jungle Bouna”. Aici am stataproximativ şase luni în care am executatzilnic patrule: pentru marcarea prezenţeiONU ca factor de stabilitate şi securitateîn zona de responsabilitate (routine patrol,long range patrol), pentru monitorizareatraficului şi refugiaţilor la graniţa cu Bur-kina Faso şi Ghana, pentru a monitorizasituaţia economico-socială şi politică aprincipalelor localităţi împreună cu cei dela poliţia ONU (joint patrol), verificarea şiinventarierea armamentului şi muniţiilorforţelor rebele (embargo patrol), cerce-tarea aeriană a graniţei cu Burkina Fassoşi Ghana şi a zonelor greu accesibile (air-recce) şi în final patrule în care mediam


9

sau arbitram conflictele interetnice sauîntre forţele rebele şi localnici (special pa-trol).

Specific acestui tip de misiune este ca-pacitatea mare de adaptare la condiţii deinstabilitate şi situaţii cu grad ridicat derisc de care trebuie să dea dovadă un ob-servator militar, având în vedere că singuraarmă pe care o ai cu tine este imparţiali-tatea recunoscută de către părţi.

După şase luni de ,,bush” (boschet) în,,Bouna Paradise” am fost repartizat ca şefal unei echipe de observatori (team leader)în zona guvernamentală, într-o bază în carese afla şi comandamentul sectorului de

vest. Aceleaşi misiuni în cadrul patrulelor,dar şi patrule cu misiuni de sprijin pentrucei care participau la pregătirea procesuluielectoral, de însoţire şi escortare a unorpersonalităţi (VIP-uri) din partea ONU şia guvernului, participarea la realizareaunor proiecte cu impact rapid (QIP) pentruîmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale local-nicilor. Am reuşit să fac, împreună cu ceidin echipa în care am lucrat, o bază de datecu necesităţile de reparaţii şi punere înfuncţiune a unor pompe de apă din locali-tăţile din zona noastră de responsabilitatecare să ofere o minimă necesitate aceloroameni, apa potabilă, pe care am pus-o la

dispoziţia colegilor care se ocupau şi aveaufonduri alocate pentru aceste proiecte. Amîncercat şi cred ca am reuşit să creez înzona de responsabilitate a echipei un dia-log permanent între reprezentanţii sătenilor(şefii de sate sau chiar regele - ,,le roi”) şiechipă (având avantajul cunoaşterii limbiifranceze).

Ca dotare cu tehnică nu cred că e cazulsă fac o comparaţie între Toyota Prado şiARO 243\244 din dotarea noastră, întrestaţiile Barett care aveau GPS sau Mo-torola cu localizare prin satelit şi R-1071,putând lua legătura şi de la 200-300 kmdistanta, GPS, radiotelefoane cu comuni-care prin satelit, utilizarea sistemului dee-mail ,,Lotus” pentru transmiterea dedate, rapoarte şi informaţii în timp real, ac-cesul la internet (bineînţeles restricţionat),iar vizitele (controalele) aveau rol de în-drumare şi coordonare.

Munca într-un colectiv multinaţionalpresupune o foarte mare capacitate deînţelegere şi de toleranţă faţă de diversi-tatea culturală şi religioasă, respectul reci-proc şi mai ales disponibilitatea pentru a-ţiajuta colegii.

Sper ca experienţa mea sa fie utilă celorcare doresc să participe la astfel de misiunişi cred că acum pot să ofer suficiente in-formaţii şi chiar să îi îndrum în pregătirealor pe cei care intenţionează să participe lamisiuni ale căştilor albastre.

SSSSTTTTUUUUDDDDIIIIUUUU DDDDEEEE CCCCAAAAZZZZ

Im por ta nţa in form aţ i i l or militare pentru luarea decizieipolitico-militare Criza rachetelor

Criza rachetelor demonstrează că în cazul celor mai presanteprobleme politice externe din prezent, serviciile guvernamentale deinformaţii au o poziţie dominantă în sprijinirea decidenţilor cu celemai importante, mai exacte şi mai valoroase analize disponibile.

În ciuda descoperirii făcute de Statele Unite privind tacticile deinducere în eroare aplicate de sovietici, la numai un an mai târziu,decidenţii şi serviciile guvernamentale americane de informaţii aufost din nou păcălite de unele declaraţii făcute de lideri sovieticireferitoare la o altă armă deţinută de forţele nucleare ruseşti. Între1957 şi 1961, decidenţii americani şi-au bazat deciziile pentru

apărare şi securitate naţională pe analize conform cărora URSSera înaintea SUA la producţia de rachete balistice intercontinentale(ICBMs). Odată în plus nevoia decidenţilor de a fi informaţi erasatisfăcută de informaţii colectate din surse unice descoperite exclu-siv de către serviciile guvernamentale de informaţii - primii sateliţide recunoaştere americani, cu numele de cod CORONA, şi o sursăHUMINT, un colonel din cadrul serviciilor armate sovietice de in-formaţii (GRU), numit Oleg Penkovskiy.

Începutul crizei rachetelorLa începutul anului 1957, o evaluare a serviciului naţional de in-

formaţii CIA, stipula că: „nu avem nici dovadă concretă cum căURSS ar produce ICBM, dar avem credinţa că producţia acesteiaeste unul dintre obiectivele principale. Estimăm că URSS ar puteaavea un model ICBM de 5500 mile pregătită pentru uz operaţionalîn 1960-1961”. Existau motive de îngrijorare pe baza acestor es-timări, dar administraţia Eisenhower tocmai rezolvase cu succescontroversa despre criza bombardierelor, aflând că SUA încădeţinea o superioritate nucleară strategică. Chiar dacă Eisenhowerredusese cu succes bugetul alocat pentru apărare pentru anul 1957,realizarea şi finanţarea unei ICBM americane se producea într-unmod conservator şi cu paşi mici pentru a putea întâmpina provo-carea sovietică. Se acţiona foarte puţin sau deloc conformestimărilor CIA.

Prima indicaţie concretă primită de publicul american cu privirela forţa sovietică în domeniul ICBM, s-a produs în aprilie 1956,când premierul sovietic Nikita Hruşciov, cu ocazia unei vizite diplo-matice în SUA a avertizat că „Rusia este în proces de realizare aunei rachete balistice cu focos de hidrogen” care „poate lovi oricecolţ al lumii”. Revista „Aviation Week” scria că preşedintele Eisen-hower, senatorul Symington şi secretarul Forţelor Aeriene, Quarles,toţi au făcut declaraţii prin care îşi exprimau credinţa că Hruşciovnu glumea.

General de brigadă Lucian FOCA(continuare din numărul precedent)

Motto:Caracteristica majoră a strategiei este caracterul său proba-

bilist. Comportamentul inamicului va fi întotdeauna imprevizibil.Inamicul îşi va lua precauţiile pentru a asigura succesulmanevrei sale şi a beneficia de surpriză. Cum să prevezi şi să de-vansezi ceea ce va face?

Cea mai bună soluţie este, evident, să beneficiezi de informaţii.Frederic al II-lea spunea că „dacă am cunoaşte dinainte intenţi-ile inamicului, i-am fi superiori, chiar cu o armată mai slabă” şi„Mareşalul de Soubise este urmat de 100 de bucătari, iar eu suntprecedat de 100 de spioni”.

Marii comandanţi au fost uneori convinşi de necesitatea de abeneficia de informaţii despre inamic şi mai ales despre intenţiileacestuia. Problema este de mare actualitate. Totuşi la anumitenivele ale conducerii strategice, agenţiile şi serviciile de infor-maţii sunt privite cu o oarecare suspiciune. Există temerea pentruerorile şi capacitatea acestora de manipulare.

Rezultatul este că atât puterea politică, cât şi conducerea mili-tară au tendinţa de a nu avea încredere în informaţiile transmisede serviciile de informaţii decât dacă acestea corespund ideii lorpreconcepute (ca generalul Gamelin, care nu credea în iminenţaunui atac german în mai 1940; ca Stalin, care a refuzat să acordecredit informaţiilor despre invazia germană obţinute precis deRichard Sorge; ca şi guvernul britanic care nu a luat în conside-rare, în 1982, informaţia precisă care anunţa un atac argentinianasupra insulelor Falkland).

Se tinde să se dea mai multă importanţă informaţiei electro-nice (ELINT), obţinută prin ascultare radio, avioane de re-cunoaştere sau război electronic, sateliţi… decât informaţieiobţinute din surse umane (HUMINT).

Problema este că prima, deja de o precizie stupefiantă, nu per-mite totdeauna anticiparea.

În 1990, spionajul american nu a ştiut să prevadă ocupareaKuweitului de către Irak. Mişcările de trupe fuseseră bine dece-late, dar generalul Schwartzkopf credea că este vorba de o opera-ţiune limitată la ocuparea insulelor Warba şi Boubyane, inclusiva câmpurilor petroliere din Rumeilah. În ciuda ameliorării expo-nenţiale a performanţelor reţelei de sateliţi, S.U.A. au fostdeasemenea, incapabile să anticipeze experienţele nucleare indi-ene şi pakistaneze, în 1998. Atentatele din septembrie 2001 aureamintit că informaţia din surse umane rămâne determinantă.

O dată în plus, inteligenţa umană este completată, fără a fi în-locuită, de tehnică.


10


11

Dezvăluirea programului sovietic ICBM a produs un şoc în rân-dul publicului american, şi de asemenea printre reprezentanţii Con-gresului, ambele categorii neavând acces la estimările CIA.Eisenhower şi Forţele Aeriene americane au crezut în declaraţiilelui Hruşciov, de vreme ce estimările CIA din 1954 prevedeau că„există dovezi concludente despre un interes sovietic postbelic înrachete dirijate şi indicii că URSS are un program extins şi activ decercetare şi dezvoltare”. Chiar dacă erau puţine date referitoare laproducţia sau realizarea unor rachete specifice sovietice la aceavreme, CIA presupunea că URSS poate deţine o ICBM operaţionalăcel mai devreme în 1960, dar cel mai probabil până în 1963. Nu arfi existat nici un motiv de alarmare din partea Administraţiei Eisen-hower în 1956 şi în 1957 din moment ce SUA încă era superioarăîn bombardiere şi plănuia realizarea propriei ICBM din titan până în1962. Doar un an mai târziu, în mai 1957, Uniunea Sovietică a sur-prins SUA, devenind prima ţară care testa o ICBM. Sursele ser-viciilor guvernamentale americane de informaţii, au declarat preseică sovieticii au realizat primul test de zbor al unui prototip de ra-chetă cu rază intercontinentală. Drept consecinţă s-au simţit temeriîn rândul americanilor cu privire la o eventuală criză a rachetelor.

Aceste temeri erau justificate. Cele două componente ale crizeierau avansările sovietice în realizarea de ICBM - uri, şi pe de altăparte întârzierile din programul american. În timp ce sovieticii aulansat cu succes primul test cu ICBM, primul sistem experimentalamerican, racheta balistică intercontinentală American Atlas, încăaştepta să fie testată pentru prima dată. Înfigând cuţitul în rană, patrusăptămâni mai târziu, primul test al rachetei Atlas a fost un eşectotal, întrucât racheta a explodat din motive necunoscute la doarcâteva minute după lansare. Dat fiind succesul aparent al lansăriiprimei rachete balistice sovietice - cu cel puţin un an înaintea es-timărilor serviciilor secrete americane - şi având în vedere eşeculprimei ICBM americane, temerile cu privire la o criză a rachetelors-au răspândit rapid în rândul presei, al decidenţilor şi al analiştilordin cadrul serviciilor guvernamentale de informaţii totodată.

Un articol din „Aviation Week” însuma neliniştile iniţiale provo-cate de noile temeri despre inferioritatea americană în raport cuputerea strategică sovietică. În revistă se scria cum că „pentru inter-valul de cinci ani din 1949 până în 1954, paşii de dezvoltare a ra-chetelor balistice din SUA au încetinit comparabil cu cei ai uneiplimbări de voie. În aceeaşi perioadă, sovieticii au continuat să re-alizeze modelul lor de top de rachetă balistică… În vreme ce„iepurele de câmp” american trăgea un somn, forţat de o pastilă pen-tru somn, care era „bugetul economic”, „ţestoasa” sovietică înaintacu paşi regulaţi, dacă nu chiar spectaculoşi”. Astfel, Rusia a lansatprimul satelit în jurul Pământului, Sputnik, în octombrie 1957, su-gerând încă o dată Statelor Unite, că Uniunea Sovietică era supe-rioară în tehnologia rachetelor, fapt ce se aplica direct şi în cazul

realizării de ICBM-uri. Efectul Sputnik asupra crizei rachetelor nu trebuie subestimat.

Se spunea că Eisenhower era şocat de „starea aproape isterică” carecuprinsese atât de repede naţiunea. Era ca şi când SUA „simţea căa suferit un atac tip Pearl Harbor ştiinţific, care o lăsase expusă unuiatac sovietic cu rachete”.

Ca de atâtea ori în trecut, scopul administraţiei de a limita chel-tuielile pentru apărare intra în contradicţie cu revelarea demonstraţi-ilor neaşteptate până atunci, despre puterea ştiinţifică şi militară aURSS. Forţele Aeriene americane şi liderii industriei de apărare augăsit un moment oportun în 1957, pentru a declara la nivel de Con-gres că „se confruntă cu inevitabilele limitări sau eliminări ale unorprograme de realizare a avioanelor de luptă şi a rachetelor” dincauza „ puternicei determinări a Administraţiei de a nu depăşi buge-tul şi nici limita naţională a datoriilor externe”. Punctul de vedere pecare îl exprimau era că aceste reduceri de buget veneau într-un mo-ment când securitatea naţională nu şi le putea permite.

Criza rachetelor se adânceştePe la sfârşitul anului 1957 succesul lansării primei ICBM sovi-

etice, a determinat liderii Forţelor Aeriene americane să prezică fap-tul că Uniunea Sovietică va fi capabilă să depăşească SUA înproducţia de ICBM-uri până la sfârşitul anului 1960. ComandantulComandamentului Strategic Aerian (SAC), generalul ThomasPower a estimat că „Rusia va ataca SUA când vor crede că sunt maiputernici decât noi..., ceea ce probabil se va întâmpla prin 1960.Astăzi, SAC este suficient de puternic pentru a descuraja pornireaunui război din partea sovieticilor … dar situaţia se va schimba pemăsură ce producţia sovietică de rachete strategice continuă”.

Ca o consecinţă, în ianuarie 1958, Congresul a înlăturat limitabugetului pentru apărare de 38 milioane de dolari impusă de Eisen-hower şi a adăugat 1,26 miliarde de dolari pentru anul fiscal 1958pentru programul de apărare, majoritatea fondurilor fiind alocatepentru cercetarea şi dezvoltarea ICBM-urilor. Congresul a continuatsă crească bugetul pentru anul 1959 cu 400 milioane de dolari faţăde bugetul din 1958, oferind „indicaţii cum că nota de plată pentrurachetele acestei ţări va continua să crească” în următorii ani.Preşedintele, confruntându-se cu presiunea şi temerile din parteaURSS-ului, a aprobat ulterior aceste bugete.

La temerile americanilor că au rămas în urmă, la începutul luidecembrie 1958, Moscova a anunţat că programul ICBM a intrat înproducţie. Doar o lună mai târziu, Ministerului Sovietic de Apărare,mareşalul Rodion Malinkovsky, a anunţat în cadrul CongresuluiPartidului Comunist din Moscova, că „Uniunea Sovietică are ra-chete balistice intercontinentale cu focos de hidrogen, capabile sălovească cu precizie orice colţ de pe pământ”. A adăugat că „Armatanoastră are în dotare serii întregi de rachete intercontinentale, con-tinentale şi alte tipuri de rachete cu rază de acţiune lungă, medie sauscurtă”. Acest anunţ a luat SUA prin surprindere din moment ceICBM-urile americane erau încă în fazele incipiente de testare şi nuputeau intra în producţie decât în cel puţin doi ani. Nevoia de infor-maţii era mai mare ca niciodată pentru a confirma sau infirma afir-maţiile liderilor sovietici. Din păcate, serviciile guvernamentale deinformaţii de la acea vreme nu erau capabile să furnizeze aceste in-formaţii.

Limitările avionului U2Întorcându-ne până în vara lui 1957, presiunea exercitată asupra

lui Eisenhower de a afla dacă exista într-adevăr o forţă sovietică deICBM-uri l-a constrâns să aprobe nouă avioane U2 pentru vara lui1957, începând cu 4 august. Analiştii CIA erau convinşi că princi-palele teste pentru determinarea razei de acţiune aveau loc undevaîn Kazakhstan, la est de Marea Aral, dar nu erau siguri de locaţiaexactă. Un pilot de U2, pe 5 august 1957, aflat în prima misiune dezbor de cercetare a situaţiei rachetelor sovietice de tip ICBM, a fostinstruit să urmărească liniile de cale ferată din zonă, căutând oricear fi putut semăna cu un suport de lansare de rachete. Pilotul a des-coperit singurul dispozitiv de ICBM sovietic care a fost vreodatăgăsit de către americani. Analiştii CIA au numit locul Turyatam,


12

întrucât a fost identificat pe o hartă germană rămasă din timpul celuide-al doilea Război Mondial, dar sovieticii au identificat baza cafiind Baikonur. La două zile după primul anunţ sovietic referitor lalansarea cu succes a unei ICBM, un avion U2 a survolat din nouzona, fotografiind mai bine şi observând că locaţia nu avea decâtun singur lansator de rachete balistice operaţional.

Avionul U2 a fost capabil să confirme existenţa unui programsovietic de testare a ICBM-urilor, prin localizarea dispozitivului delansare, dar nu a descoperit nici-o locaţie operaţională de lansare,lăsând fără răspunsuri întrebări cruciale, de care decidenţii ameri-cani aveau nevoie. Zborurile repetate deasupra facilităţilor de testareau oferit indicii clare că sovieticii erau angajaţi într-un continuu pro-ces de testare a unui model de ICBM denumit SS-6. Cu toate aces-tea nu existau date despre amploarea programului, despreviabilitatea operaţională a rachetei SS-6 sau alte dislocări care săsusţină dezvăluirile sovieticilor. Acestea erau întrebări cheie din mo-ment ce SUA putea să declare că ICMB SS-6 era o rachetă de di-mensiuni foarte mari pentru acea vreme - aproape de două ori maimare decât racheta americană ATLAS şi a proiectului americanTITAN, ceea ce însemna că ar putea avea o rază de acţiune şi o ca-pacitate de încărcare mai mari - şi era alimentată de un lichid crio-genic care era foarte dificil de mânuit şi era încărcat cu foarte mareatenţie şi cu mari eforturi în rachetă imediat înainte de lansare.Această ultimă limitare făcea ca racheta să fie o alegere nefericităpentru dislocarea operaţională din moment ce pregătirile de lansareputeau dura câteva zile dacă nu chiar o săptămână sau chiar două.Era dificil pentru analiştii serviciilor guvernamentale secrete săcreadă că sovieticii ar putea pune această rachetă sub producţie lascară largă în loc să încerce să realizeze un combustibil solid pentruICBM-uri, care era cu mult mai uşor de întreţinut, nu era nevoiedecât de o singură alimentare în timpul construcţiei iniţiale şi puteafi lansată în orice moment.

Incapabilă de a nega existenţa unui program sovietic de produ-cere a ICBM-urilor şi descoperind principalele facilităţi sovieticede testare a rachetelor, la sfârşitul lui 1957 CIA emitea o nouă esti-mare de informaţii care pretindea că „dezvoltarea proiectelor ICBMare o prioritate extrem de mare în URSS. Considerăm că URSS vacăuta să obţină capabilităţi ICBM cât mai repede posibil”. Es-timările serviciilor guvernamentale de informaţii au devansattermenele sovieticilor privind dezvoltarea operaţională a unuiICBM, prevăzând că „într-un interval detimp între jumătatea lui 1958 şi jumătatealui 1959, URSS va avea probabil prima ca-pabilitate operaţională cu aproximativ 10prototipuri de ICBM… care ar putea fiproduse… pentru a oferi URSS-ului o ca-pabilitate operaţională cu aproximativ 100de ICBM-uri la aproape un an de la dataobţinerii primei capabilităţi operaţionaleICBM şi o capabilitate cu 500 de ICBM-uri doi sau trei ani mai târziu de la aceeaşidată”. Problema era că CIA făcea es-timările bazate pe absenţa unor date con-crete în loc de a le face bazându-se pe datereale. Acest fapt a lăsat loc de mari îndoieliîn concluziile estimărilor de informaţii.

În ciuda nevoii disperate de date Eisen-hower a aprobat doar încă 4 zboruri aleavioanelor U2 deasupra teritoriului URSSla sfârşitul lui 1957, înlăturând temerileCIA referitoare la faptul că un avion U2 arputea fi doborât, lucru ce ar determina carelaţiile dintre SUA şi URSS să devină şimai tensionate. Niciuna dintre cele 4 misi-uni nu a fost capabilă să descopere oricealte facilităţi sovietice de ICBM totodatănefiind capabile să ofere informaţii despre

SS-6.Temerile lui Eisnehower referitoare la trimiterea unui avion U2

deasupra spaţiului aerian sovietic erau justificate. Încă de la în-ceputul programului U2, Lockheed şi CIA au dat asigurări nefon-date că zborurile avioanelor U2 la altitudine înaltă ar face ca avionulsă devină invizibile prin ieşirea de sub raza de acţiune a radarelor so-vietice şi invulnerabile la orice rachetă sol-aer sau avion de vână-toare sovietic. Afirmarea invulnerabilităţii era corectă cel puţinnumai pentru acel moment din moment ce în 1957 şi începutul lui1958, când URSS nu deţinea nici un avion de interceptare sau ra-chetă sol-aer care ar fi putut să atingă altitudinea la care operaavionul U2, aceea de 75000 de picioare. Cu toate acestea, chiar dela primele zboruri ale avionului U2, radarul sovietic a fost capabilsă detecteze avionul chiar din momentul în care acesta a apărut laorizont iar diplomaţii sovietici au lansat proteste administraţieiEisenhower faţă de aceste zboruri. După un protest sovietic din 5martie 1958, Eisenhower a ordonat ca toate avioanele U2 să rămânăla sol pentru o perioadă neprecizată, eliminând astfel singura plat-formă eficientă de colectare a datelor şi informaţiilor care puteaidentifica facilităţile sovietice de ICBM. Eisenhower nu va autorizaun alt zbor U2 până în iulie 1959.

Menţinerea la sol a avioanelor U2 a devenit subiect de interesnaţional. În iulie 1958 revista Aviation Week afirma în mod eronatcă Forţele Aeriene SUA şi nu CIA ordonaseră rămânerea la sol aavioanelor. Articolul declara că în ciuda faptului că au fost incapabilide a opri avioanele spion, sovieticii au fost tot timpul conştienţi deaşa zisele zboruri secrete ale U2 şi chiar au identificat în mod corectavioanele. Încercările CIA de a ascunde adevăratul scop al misiuniiavioanelor U2 au eşuat dar misiunile au avut succes pentru simplulfapt că avioanele au zburat la o altitudine prea înaltă pentru a fi in-terceptate de sovietici.

CIA încă mai avea o sursă operaţională de informaţii de marevaloare, dar chiar şi datele de la acea sursă au dus la analize îndoiel-nice din partea serviciilor guvernamentale de informaţii. SUA a dis-locat unităţi radar cu rază lungă de acţiune în Turcia, unităţi careputeau identifica lansările de rachete ruseşti şi puteau urmări ra-chetele respective pe perioada întregului lor zbor. Odată ce U2 aputut identifica locaţia facilităţii de lansare a rachetelor sovietice, afost uşor pentru radarul american să depisteze când avea loc olansare şi să o urmărească.


13

Realitatea despre programul sovietic ICBM la sfârşitul lui 1950era că amploarea acestuia era mult mai mică decât cea declarată.Toate afirmaţiile liderilor sovietici despre succesul ICBM-urilor şidespre punerea lor în producţie de serie erau doar propagandă. So-vieticii au întâmpinat serioase rămâneri în urmă cu SS-6 - singurullor model de ICBM aflat în producţie - şi programul a ajuns într-unpunct mort. Ca rezultat nu au existat lansări de ICBM din Turyatamîntre 29 mai 1958 şi 17 februarie 1959. Staţia radar SUA din Turciaînregistrat faptul că lansările sovietice s-au oprit, determinând ofi-cialii Forţelor Aeriene americane să tragă concluzia greşită că, pro-gramul sovietic de testare era complet şi că rachetele intrau înproducţie de serie - întocmai precum avertizase Hruşciov. Racheteleamericane TITAN şi ATLAS încă erau la doi ani distanţă de pro-ducerea în serie, oferind Forţelor Aeriene dovezi pe care să îşibazeze afirmaţiile referitor la faptul că progresele SUA sunt în urmaprogreselor făcute de URSS.

Pentru a soluţiona controversa, Eisenhower a autorizat câtevazboruri U2 la sfârşitul lui 1959, dar nici unul dintre avioane nu areuşit să surprindă fotografii cu locaţiile ICBM operaţionale sau cufacilităţi de testare a acestora. Refuzând să accepte faptul că nuexistau alte facilităţi de ICBM-uri, preşedintele a ordonat încă 3 mi-siuni la începutul anilor 1960 care de asemenea nu au furnizat niciun fel de date referitoare la alte facilităţi. O sinteză CIA din iulie1960 referitoare la programul U2 a subliniat incertitudinile despreacest aspect şi puternicele limitări ale colectării de informaţii pânăla acel moment. Studiul clasificat „secret” menţiona că „se es-timează că mai mult de 85% din zonele vizate, 95% din zonele pri-oritare şi 85% din distanţele patrulate nu au fost observatecorespunzător sau acoperite de fotografii aeriene. Ţinând cont dezonele mari neacoperite şi de numărul limitat de ICBM-uri posibilde dislocat atât de devreme de URSS în cadrul programului ICBMnu este surprinzător faptul că niciuna dintre aceste locaţii nu a fostidentificată cu precizie.

Până în 1960 încă nu existau analize concludente despre putereasovietică în ICBM. Un raport al RAND din 1960 încercând să es-timeze intenţiile sovietice, s-a luptat cu lipsa oricărui tip de daterecurgând la luarea în considerare a ambelor cazuri în care sovieticiifie îşi dezvăluiau adevărata putere în ICBM fie adoptaseră o tacticăde dezinformare referitor la programul ICBM.

Raportul se deschide cu următoarea frază: „dacă Hruşciov aoferit o reprezentare reală a capabilităţilor de rachete sovietice,atunci el are scopul de a destabiliza estimările serviciilor guverna-mentale de informaţii din vest referitoare la forţele sovietice deICBM-uri… Dacă recentele afirmaţii ale lui Hruşciov despreICBM-uri sunt nefondate, poate spera ca, în viitoarele afirmaţii saudemonstraţii pe care le va face, să obţină nu mai mult decât o sporirea incertitudinilor liderilor americani cu privire la forţele de rachetesovietice operaţionale”. Raportul continuă mai departe să citeze afir-maţiile lui Hruşciov: ”teritoriul ţării noastre este întins; avem posi-bilitatea să dispersăm rachetele şi de asemenea să le camuflămcorespunzător. Vom crea un tip de sistem care…va fi întotdeaunapregătit să acţioneze…şi să lovească ţintele din poziţiile presta-bilite”. Concluzia raportului RAND a fost că afirmaţiile lui Hruş-ciov despre rachetele ascunse reprezintă explicaţia pentru care, până

în acel moment, serviciile guvernamentale americane de informaţiinu au localizat nici o zonă operaţională sovietică de ICBM-uri. Ra-portul specifica şi posibilitatea unei dezinformări din partea sovieti-cilor, dar într-o nota de subsol se preciza că „o asemeneadezinformare este posibilă, deşi puţin probabilă”. Dacă obiectivulsău ar fi fost să dezinformeze, Hruşciov ar fi accentuat mobilitateaICBM-urilor sovietice, cu scopul de a destabiliza în continuare es-timările serviciilor guvernamentale de informaţii, care încă nu fuse-seră disparate în mod extensiv; dar nu a menţionat nimic referitor lamobilitate.” Astfel, concluzia raportului RAND din 1960, a fost căse lua în considerare posibilitatea dezinformării din partea sovieti-cilor, dar o ignorau din cauza lipsei de date relevante.

La insistenţele administratorului de program Richard Bissell, înaprilie 1960, Eisenhower a autorizat ca un U2 să desfăşoare o misi-une suplimentară nu mai târziu de 1 mai 1960, în aşa fel încât să nucreeze mai multe tensiuni înainte de summit-ul de la 16 mai 1960cu Hruşciov. Pentru a îndeplini misiunea, Bissell a autorizat se-lectarea celui mai experimentat pilot de U2 din cadrul CIA - FrancisGary Powers - care executase 27 de misiuni de succes deasupra Uni-unii Sovietice. După cum bănuia Eisenhower, în decursul ultimilorpatru ani, sovieticii dezvoltaseră rachete sol - aer cu rază de acţiunesuficient de lungă pentru a intercepta un U2 la altitudinea operaţio-nală, iar Powers a fost doborât în cadrul unuia din cele mai cunos-cute incidente din timpul Războiului Rece. Pe cât de mare a fostcriza determinată de acest incident în relaţiile dintre cele două ţări,cel mai mare impact pe care pierderea avionului U2 l-a avut asupraCIA, a fost că nu mai aveau nici o sursă de informaţii care putea săpătrundă atât de mult pe teritoriul Uniunii Sovietice.

Doborârea de către sovietici a avionului U2 şi capturarea luiPowers, închiderea acestuia şi condamnarea lui în modul sovieticde desfăşurare a proceselor a reprezentat poate punctul cel maicoborât al eficienţei serviciilor de informaţii guvernamentale aleSUA din toată perioada războiului rece dar, a fost însă urmată decel mai răsunător succes în domeniul serviciilor de informaţii guver-namentale, programul CORONA, program care a reuşit pentruprima dată să ofere SUA informaţii detaliate referitoare la teritoriulURSS şi la programul de dezvoltare a ICMB.

Succesul programului CORONA şi informaţiile HUMINTAdevăratul succes din timpul crizei rachetelor a avut loc după

ce avionul U2 a fost doborât de sovietici. Trei luni mai târziu de ladoborârea avionului, în august 1960, SUA a lansat cu succes şi apus în funcţiune satelitul artificial de recunoaştere, cunoscut opinieipublice ca „DISCOVERER” şi cu numele de cod „CORONA”. Lamai puţin de un an mai târziu, datele oferite de CORONA au fostconfirmate de rapoarte HUMINT oferite de o sursă din cadrul ser-viciului GRU, colonelul Oleg PENKOVSKIY, sursă care a funizatSUA adevăratele secrete ale programului ICMB al URSS.

În momentul dezvoltării proiectului U2 s-a considerat că acestavion va avea o fereastră de siguranţă de maxim 2 ani până în mo-mentul în care URSS va dezvolta o rachetă sol-aer care să aibă orază de acţiune suficient de mare încât să poată intercepta un avionU2. Dezvoltarea programului CORONA a început în aceeaşi pe-rioadă de timp, fiind conceput ca un sistem ce avea să ia loculproiectului U2 atunci când acesta nu mai putea fi folosit. ProiectulCORONA a început cu un raport al RAND referitor la fezabilitateasateliţilor artificiali din jurul Pământului. Proiectul nu a fost fezabildin punct de vedere ştiinţific până în momentul realizării unui motorrachetă capabil să plaseze satelitul pe orbită. Acest lucru a devenitposibil în 1953 când Forţele Aeriene şi-au canalizat priorităţile perealizarea proiectului rachetei ATLAS capabilă să lanseze un satelitpe orbită la fel de uşor precum ar trimite un focos nuclear asupraunei ţinte sovietice.

Programul CORONA a început în mod oficial în Octombrie1956, coincizând cu momentul furnizării primei informaţii valo-roase de către un avion U2, referitoare la bombardierele sovietice curază lungă de acţiune. Eienhower a desemnat autoritatea pentru con-ducerea acestui proiect în mâinile unui comitet întrunit al Forţelor


14

Aeriene şi CIA, condus de Richard BISSELL din cadrul CIA numaidupă ce rachetei i-a fost montat un sistem de camere video conceputde specialiştii de la CIA. Ceea ce a făcut ca acest program să fieconsiderat un program CIA a fost directiva clară a lui Eisenhowerca fondurile alocate realizării acestui program să vină numai dinpartea CIA, nu şi din partea Forţelor Aeriene.

Succesul programului CORONA a fost primul pas real de aflarea adevărului referitor la forţele sovietice de ICBM. Destinaţiaproiectului CORONA era să plaseze pe o orbită joasă un sistem decaptare a imaginilor care ar înregistra imagini video într-o canistrăspecială pe care apoi să o trimită înapoi în atmosferă unde ar des-chide o paraşută, ar coborî şi ar fi recuperată de un avion specialechipat. Primele misiuni CORONA au eşuat aproape complet da-torită unor defecţiuni apărute la sistemul de lansare, la sistemul decaptare a imaginilor şi la sistemul de reintrare în atmosferă. Primamisiune reuşită a satelitului CORONA a fost de fapt cea de-a treis-prezecea misiune, şi aceasta fiind de fapt o reuşită parţială, deoarececapsula a fost recuperată din ocean şi nu din aer, aşa cum fuseseprevăzut. Cu toate acestea următoarea misiune a fost un succes total,sateliţii CORONA au adus imagini cu URSS care într-o singură mi-siune ar putea să acopere mai mult de 50% din acele zone din URSSunde ar fi putut fi amplasate dispozitive de ICBM. Misiunea nunumai că a furnizat imagini din URSS care nu fuseseră până atunciobţinute de serviciile guvernamentale de informaţii, dar, primulsatelit CORONA a furnizat singur mult mai multe imagini ale teri-toriului URSS decât întregul program U2 între anii 1956 - 1960.

Dar poate cel mai mare succes al serviciilor guvernamentale deinformaţii care a ajutat la încheierea noţiunii de „criză a rachetelor”a fost recrutarea colonelului GRU, Oleg PENKOVSKIY, care afurnizat CIA informaţii dezvăluind nivelul de disimulare pe careKremlinul îl adoptase cu privire la forţa URSS în domeniul ICBM.Într-o întâlnire cu agenţii CIA în aprilie 1961, PENKOVSKIY de-clara cu referire la forţa URSS în ICBM: „Hruşciov susţine că dejadeţinem toate acestea. Spune că tot ce trebuie să fac este să fac unsemn din mână şi el poate trage rachetele în direcţia Cubei - dar dece nu face acest lucru? Este un bluf. Ei susţineau că pot lovi conti-nentul Americii de Nord dar a lovi o ţintă la această distanţă marenu este încă posibil”.

PENKOVSKIY a continuat să relateze că forţa sovietică înICBM exista într-adevăr dar că acestea erau doar „rachete de testare,care încă sunt în proces de testare şi nu sunt date în folosinţă înbazele militare. URSS nu are încă aceste capabilităţi de a trage unasau chiar două ICBM şi nu sunt cu sutele în faza de testare. Pot ficel mult câteva zeci de rachete în acest stadiu. Chiar acum, este posi-bil ca undeva în Orientul Îndepărtat să exista câteva rachete care arputea atinge alte continente şi să detoneze bombe atomice sau chiaro bombă cu hidrogen dar aceste lansări ar fi total neplanificate,necontrolate şi cu siguranţă nu într-o varietate foarte mare. Acestaeste singurul lucru de care sunt convins”. PENKOVSKIY a con-cluzionat că: „ideea de bază din punctul de vedere al lui Khruskheveste să preluăm iniţiativa şi să influenţăm minţile conducătorilorstatelor din Vest, cum că deja avea în posesie un număr foarte marede rachete, pe care fie nu le avea deloc fie avea doar câteva. Deseori,sunt făcute teste de către un personaj sau altul, teste care nu reuşescîntotdeauna dar despre care respectivul personaj susţine că au reuşitşi le anunţă ca un obiectiv îndeplinit. Astfel, întreaga idee este de ase ilustra într-un mod sau în altul pentru a impresiona liderii voştrimilitari cum că de fapt URSS are totul. Scopul este de a forţa lideriiexecutivi şi militari de a-şi construi planurile pe prezumţia că URSSare deja o putere militară teribilă.

Datorită informaţiilor oferite de sursa umană, în persoana luiPENKOVSKIY, care au fost susţinute de imaginile surprinse deCORONA, ultimele analize CIA din 1961, susţineau că sovieticiiau atins o capabilitate operaţională cu numai patru rachete SS-6 lajumătatea anului 1960, şi până în 1962 ar dispune de încă 36 delansatoare, cu cel mult o versiune mai recentă de ICBM, şi anumeSS-7.

Sfârşitul „Crizei rachetelor”În august 1961, ultimele estimări CIA concluzionau „ noile infor-

maţii au arătat o eroare mare în estimările asupra actualei puteri so-vietice în ICBM-uri… În prezent estimăm că puterea sovietică înICBM-uri este limitată la 10 - 25 de lansatoare mobile din care ra-chetele pot fi trase asupra SUA, şi că acest nivel al forţei nu va creştesimţitor în lunile imediat următoare”. Estimările s-au bazat pe douăsurse majore pentru acest studiu: „surprinderea fotografică a unorzone întinse de pe teritoriul URSS au furnizat prima identificarepozitivă a unor dispozitive complexe de rachete balistice cu razălungă de acţiune… şi a permis o cercetare detaliată asupra unorzone întinse din URSS… În cele din urmă, rapoarte de bază de origi-ne clandestină au furnizat dovezi folositoare despre starea generalăşi despre organizarea forţelor în domeniul rachetelor cu rază lungăde acţiune… Astfel, deşi existau scăpări semnificative şi o parte dindatele disponibile era încă deschisă la interpretări diverse, estimărileactuale sunt făcute pe un teren mai sigur decât orice alte estimărianterioare referitoare la acest subiect”.

Chiar şi după ce CIA a închis cazul „ crizei rachetelor”, alte sursedeschise de analiză care nu aveau acces la informaţii din surseumane (HUMINT), ca în cazul lui PENKOVSKIY, sau la imaginilesurprinse de CORONA, încă susţineau că URSS deţinea o forţăconsiderabilă de ICBM-uri.

Institutul pentru Studii Strategice „Military Balance”: 1961-1962, a proclamat că „este foarte posibil ca până în acest momentURSS să fi construit deja o forţă de aproximativ 200 ICBM”. Con-gresul american, care nu avea acces la niciuna din informaţii, în iulie1961, încă se străduia să finanţeze apărarea americană, întrucâtaceasta era mult în urmă. Spre exemplu, Senatul a fost de acord cucererea şefului SAC, Curtis LeMay, de aloca noi fonduri de peste 1miliard de dolari în bugetul fiscal pe anul următor pentru sistemestrategice. Senatul l-a desemnat pe LeMay „să contrazică declaraţi-ile anterioare făcute de locţiitorul Ministrului Apărării, Roswell L.Gilpatrick cum că nu este o nevoie imediată de a cheltui mai mulţibani pe sistemele de apărare”.

Concluzia în cazul crizei rachetelor este că din 1957 până în1960, nici serviciile guvernamentale de informaţii şi nici alte sursedeschise nu au fost capabile să procure suficiente date şi informaţiiexacte pentru a realiza o bună analiză referitoare la puterea sovieticăîn rachete balistice intercontinentale (ICBM). Presa, membri ai con-gresului american şi membri ai Forţelor Aeriene americane, toţiaveau temeri cu privire la o dezvoltare masivă a puterii sovieticilorîn ICBM fără a avea însă dovezi clare despre existenţa unei aseme-nea forţe, dar serviciile guvernamentale de informaţii au fost capa-bile să furnizeze dovezi concludente din surse HUMINT (sursaGRU, colonelul Oleg PENKOVSKIY) şi IMINT (imaginile oferitede satelitul CORONA), cum că nu exista de fapt o criză reală a ra-chetelor. Avantajul pe care CIA îl avea asupra celorlalte surse dedate şi analize este că avea capabilităţile naţionale din partea guver-nului american de a realiza, testa şi de a întreprinde o întreagă nouămetodă de colectare de date (satelitul CORONA) şi avea totodată oîntreagă infrastructură în interiorul serviciilor de informaţii dinURSS, încât să-l recruteze pe PENKOVSKIY şi să obţină de laacesta informaţii despre forţa militară sovietică. Nici o altă sursădeschisă sau expert din afară, cum au fost RAND şi Institutul Inter-naţional de Studii Strategice nu au fost capabile să acceseze vreosursă de informaţii care să le permită să pătrundă atât de adânc în se-cretele URSS.

Satelitul CORONA şi colonelul PENKOVSKIY au oferit ser-viciilor guvernamentale de informaţii un avantaj competitivnedisponibil şi altor posibile organizaţii sau agenţii colectoare deinformaţii, fapt ce a făcut ca informaţiile acestor servicii guverna-mentale să fie mult mai valoroase pentru decidenţi decât orice altesurse de informaţii.

Aceste două exemple evidenţiază într-un mod concludent faptulcă decidenţii, precum s-a descris mai sus, se bazează pe informaţiipentru a diminua incertitudinile, în acest scop mulţi depinzând de


15

date şi analize obţinute de serviciile guvernamentale de informaţii,această dependenţă putând crea contradicţii cu câteva principii debază din cadrul serviciilor guvernamentale de informaţii. Problemaapare cu termenul „sprijin” care „din punctul de vedere al deci-denţilor înseamnă un interes comun şi activ, iar dacă este necesar, şisusţinerea legală (a unei politici)…ceea ce contrazice statutuluidintotdeauna al serviciilor guvernamentale de informaţii de a nususţine legal nici o politică”. Serviciile guvernamentale de infor-maţii considera că dacă îşi asuma un asemenea rol le-ar distrugereputaţia pe care şi-au câştigat-o prin obiectivitate, o calitate vitalăpentru a-şi menţine credibilitatea esenţiala în susţinerea unor infor-maţii.

Decidenţii care folosesc în mod constructiv informaţiile, cu unrandament maxim de utilizare a acestora, încearcă întotdeauna săobţină cât mai multe informaţii posibile, ca suport în procesul deluare a hotărârilor şi de obicei, au considerat serviciile guvernamen-tale de informaţii ca fiind cea mai importantă sursă. Pe parcursultimpului s-a demonstrat că pentru ca decidenţii să aibă succes, aceş-tia au nevoie de ajutor din partea serviciilor de informaţii. Întot-deauna a fost în interesul decidenţilor să găsească acel analistcapabil să îi sprijine, să îi informeze şi să îi ajute să ţină pasul cu unnumăr mare de posibile cursuri de acţiune pe care ei nu le-ar puteaidentifica.

Fostul Director al CIA, Robert GATES afirma că domeniul infor-maţiilor este „o artă neagră” pentru majoritatea decidenţilor „nicisuficient înţeleasă nici suficient exploatată”. Pe de altă parte ofiţeriide informaţii sunt adesea la fel de nefamiliarizaţi cu modul în careun decident se poate folosi de informaţiile pe care ei (ofiţerii de in-formaţii) le pot obţine şi le pot disemina.

O problemă apare atunci când decidenţii văd în analiza serviciilorguvernamentale de informaţii doar o altă resursă pe care o pot folosifie pentru a decide cum să-şi realizeze un obiectiv politic fie pentrua ajuta la înlăturarea asalturile birocratice din partea celor caredoresc să le pună piedici în îndeplinirea obiectivelor politice. Ati-tudinea decidenţilor vis-a-vis de serviciile guvernamentale de in-formaţii este aşadar modelată de gradul în care le va da posibilitateasă-şi sporească influenţa atât în cadrul cât şi în afara propriului gu-vern. Pentru un decident „analistul de informaţii al cărui rezultat almuncii produce îndoieli referitoare la posibilul succes al politiciiproprii, devine automat membru al taberei inamice”.

Serviciile guvernamentale de informaţii se remarcă faţă de cele-lalte surse de informaţii - nu datorită avantajelor de prezentare, stil,metode de diseminare sau disponibilitate - ci pentru că au fost ca-pabile să-şi dezvolte surse unice de informaţii şi metode de colectareşi analiză a informaţiilor. Aceste surse secrete adună informaţii carenu sunt disponibile şi altor surse. Informaţiile au fost de o calitatecu mult mai bună decât informaţiile produse de alte surse deschisede informaţii şi au fost capabile să diminueze stresul decidenţilorîn situaţia luării unor decizii în condiţii de incertitudine.

Aceia care sunt situaţi la cel mai înalt nivel decizional şi au accesla informaţiile cu cel mai înalt nivel de clasificare au căpătat în-credere în serviciile guvernamentale de informaţii deoarece acesteaau fost capabile să culeagă informaţii din surse unice şi deosebitecum ar fi celebrul avion de recunoaştere U2, primul satelitgeospaţial de recunoaştere CORONA şi celebrul colonel OlegPENKOVSKIY, aflat la cel mai înalt nivel al GRU, care a fost agentSUA. Această încredere a creat de-a lungul timpului preferinţe in-stituţionale astfel încât decidenţii au început să considere din ce înce mai valoroase analizele de informaţii într-un asemenea mod încâtserviciile guvernamentale de informaţii şi-au câştigat reputaţia cafurnizori ai celor mai importante informaţii pentru decidenţi.

BIBLIOGRAFIE:[1] BĂLĂCEANU, Ion. Câmpul de luptă modern sub impactul

tehnologiilor contemporane. Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2003;[2] BOARU, Gheorghe. Aspecte ale conducerii sistemelor militare. Edi-

tura Militară, Bucureşti, 1999;

[3] BOARU, Gheorghe. Războiul informaţional şi Operaţiile infor-maţionale (monografie). Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2003;

[4] BOARU, Gheorghe; RĂDUCU, Marcel; PANĂ, Vasile. Manage-mentul riscurilor în acţiunile militare. Editura A.Î.S.M., Bucureşti, 2003;

[5] CHIRIAC, M. Cercetarea în acţiunile de luptă, Editura Militară, Bu-cureşti, 1979;

[6] CONSTANTIN, Stoica. Fundamente ale deciziei în managementulactivităţii de realizare a securităţii naţionale. Editura ANI, Bucureşti, 2006;

[7] CONSTANTINESCU, Paul. Sisteme ierarhizate. Rolul informaţiei îngeneză şi dezvoltare. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1986;

[8] COUTAU-BEGARIE, Herve. Tratat de strategie, vol. I. EdituraU.N.Ap., Bucureşti, 2006;

[9] DRAGOMIR, Ion; Lt.col. RADU, Mircea. Modernitate în pro-blemele fundamentale de drept internaţional al conflictelor militare. EdituraU.N.Ap., Bucureşti, 2004;

[10] DUMITRESCU OCTAVIAN. Fenomenul militar - evoluţii şi per-spective. Editura Semn E, Bucureşti, 2004;

[11] FRUNZETI, Teodor; ZODIAN, Vladimir. Lumea 2005 - Enciclo-pedie politică şi militară (studii strategice şi de securitate). EdituraC.T.E.A., Bucureşti 2005;

[12] HLIHOR, Constantin. Geopolitica şi geostrategia în analiza relaţi-ilor internaţionale contemporane. Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2005;

[13] HLIHOR, Constantin. Istorie şi geopolitică în Europa secolului XX;Consideraţii teoretice şi metodologice. Bucureşti, 2003;

[14] MARIN, Ionel. Comunitate de infomaţii - soluţia problemelor desecuritate. Editura A.N.I., 2004;

[15] MEDAR, Sergiu. Informaţiile militare în contextul de securitateactual. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006;

[16] MOISESCU, G. Curs de informaţii militare. Editura U.N.Ap.,Bucureşti, 2004;

[17] Gl.conf.univ.dr.MUREŞAN, Mircea. Reflecţii despre fenomenulmilitar. Editura U.N.Ap., Bucureşti, 2004;

[18] Gl.conf.univ.dr.MUREŞAN, Mircea; BĂLĂŞESCU, Ion; GRAD,Vasile; SAULEA, Dănuţ; GHEORGHE, Marin. Riscul şi decizia militară.Editura Militară, Bucureşti, 1994;

[19] Gl.conf.univ.dr.MUREŞAN, Mircea; Gl.bg.(r) dr. VĂDUVA,Gheorghe. Războiul viitorului, viitorul războiului. Editura U.N.Ap.,Bucureşti, 2004;

[20] OPREA, Gabriel; SUCEANĂ, Ion; CLOŞCĂ, Ionel. Dreptul in-ternaţional umanitar - instrumente juridice internaţionale. Regia AutonomăMonitorul Oficial, Bucureşti, 2003;

[21] PĂUN,Vasile; POPA, Anca Monica. O provocare strategică,războiul informaţional. Editura UTI, Bucureşti, 2002;

[22] PETRESCU, Stan. Informaţiile, a patra armă. Editura Militară,Bucureşti, 1999;

[23] PIVARIU, Corneliu. Lumea secretelor - o modalitate de a înţelegeinfromaţiile strategice. Editura Pastel, Braşov, 2005;

[24] RICHELSON, Jeffrez. The U.S. Intelligence Community. Ediţie1995, New York, Westview Pres, Boulder - San Francisco - Oxford;

[25] ROCEANU, Ion; BUGA, Iulian. Informaţia. Repere conceptualeşi coordonate de securitate. Editura A.Î.S.M., Bucureşti, 2003;

[26] TOBĂ, Francisc; TOBĂ, Daniela. Spionajul high-tech şi afacerile.Editura Detectiv, 2006;

[27] TOFFLER Alvin. Al treilea val. Editura Antet, 1999; [28] TOPOR, Sorin. Teoria războiului informaţional. Editura U.N.Ap.,

Bucureşti, 2006;[29] TRONCOTĂ, Cristian; BIDU, Ioan; BLIDARU, Horaţiu. Serviciile

secrete ale Franţei, Germaniei, Italiei, Spaniei şi Portugaliei înainte şi dupăRăzboiul Rece. Editura Elion, Bucureşti;

[30] TRONCOTĂ, Cristian; BLIDARU, Horaţiu. Careul de aşi - Ser-viciile secrete ale Marii Britanii, S.U.A., Rusiei, Israelului. Editura Elion;

[31] UDEANU, Gheorghe, Elemente de strategie militară contempo-rană, Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti, 2006;

[32] VOIEVOZEANU, Ion. Conducerea acţiunilor militare de niveloperativ. Editura ATM, Bucureşti, 2003;

[33] VON CLAUSEWITZ, Karl. Despre război. Editura Militară,Bucureşti, 1982.

Surse internet:http://akagreen.files.wordpress.comhttp://soundofscience.files.wordpress.comhttp://www.boeing.com/defense-space/missiles/sdb/images/http://www.interspacenews.comhttp://claudelafleur.qc.ca/imageshttp://img.dailymail.co.uk


Colonel dr. Mircea TĂNASEÎn scopul argumentării oportunităţii

menţinerii şi investiţiei în viitor în trupelede paraşutişti, ca structuri disponibile săacţioneze atât în cadrul operaţiilor aeropur-tate, cât şi în misiuni specifice operaţiilorspeciale, am considerat necesară o scurtătrecere în revistă a preocupărilor unora din-tre statele Alianţei Nord-Atlantice, dar şi aaltora înscrise în aceiaşi competiţie acerbăspre modernitate, pentru crearea şimenţinerea capabilităţilor acestor trupe la unnivel deosebit de ridicat. Atenţia pe carecelelalte state ale alianţei o acordă acesteicategorii de forţe menite să rezolve uneledintre cele mai complexe situaţii care potapare în noul mediu de securitate, precum şiconsiderentul că este mult mai avantajos săplecăm de la o bază deja constituită şi con-firmată în timp, ne îndreptăţesc să avansămîn finalul acestei lucrări câteva propuneriprivind dotarea şi reorganizarea actualelorstructuri de paraşutişti, care să le preservepotenţialul deja dobândit şi să le confere noivalenţe cu care să atingă capabilităţile nece-sare îndeplinirii întregii game de misiuni în-credinţate.

De regulă, unităţile de luptă ale forţelordestinate operaţiilor speciale din cadrul tru-pelor de uscat din majoritatea ţărilor mem-bre NATO sunt subunităţi cu destinaţiespecială, de cercetare în adâncime (la nivelde front) specializate în lupta cu terorismulşi de tip „comando” sau „Rangers”, iar dincadrul altora batalioane ale trupelor de de-sant aerian. Cele din urmă pot fi angrenate înoperaţii speciale pentru executarea unor mi-siuni de cucerire şi menţinere a punctelorde conducere şi legătură, a aerodromurilor, anodurilor de comunicaţii şi a obiectivelor in-dustriale (a se vedea intervenţiile din In-sulele Falkland, din Ciad şi din zonaGolfului Persic). În structura forţelor desti-nate operaţiilor speciale există detaşamentede cercetare în adâncime, asalt-diversiune,desant-asalt, cu destinaţie specială etc. De-taşamentele de desant-asalt, constituite pebaza unităţilor din trupele de desant aerian şidin infanteria marină, sunt destinate dis-trugerii obiectivelor fixe, puternice ale ina-micului, cuceririi căilor de comunicaţii, aaliniamentelor sau raioanelor izolate. De-taşamentele cu destinaţie specială sunt

pregătite pentru acţiuni în adâncimea terito-riului inamicului, fiind capabile să executediferite misiuni de cercetare, de diversiune şide minare, cu angajarea agenturii, utilizândatât metodele mişcării de partizani, cât şi in-surecţionale.

În Marea Britanie, după războiul dinMalvine (Falkland), conducerea armatei apus problema constituirii unor unităţi deelită care să poată interveni rapid în oricezonă a lumii. O astfel de misiune a fost în-credinţată Brigăzii 5 Aeromobile, o parte din

unităţile acesteia fiind folosite în războiuldin Golf în 1991. Fiind considerată princi-pala unitate britanică de proiectare a forţeişi vârf de lance al armatei de uscat britanice,brigada are în compunere Statul Major,Regimentul de Paraşutişti (cu trei batalioaneactive şi două de rezervă, fiecare cu o com-panie de stat major, trei companii de luptă şiuna de sprijin; aceasta din urmă are în dotarearmamentul greu al batalionului: 6 aruncă-toare de 81 mm, 6 lansatoare de rachete

Milan, mitraliere GPMG şi Browning de 12,70 mm), Batalionul 2 Gurhas, Batalionul 1Regal de Puşcaşi, Regimentul de Blindate alGărzii Regale (unitatea blindată a brigăzii,dotată cu tancuri Scorpion şi Scimitar), Re-gimentul de artilerie, Escadronul de Geniu,Escadronul de Transmisiuni şi CompaniaSanitară. Brigada foloseşte ca mijloc detransport elicoptere CHINOOK şi PUMAdin dotarea Forţelor Aeriene.

În acelaşi timp, pentru operaţiile specialesunt destinate trei regimente independente

din cadrul SAS, din care unul completat, iarcelelalte încadrate doar cu cadre, precum şipatru centre de instrucţie (cercetare, in-strucţie specială, paraşutare, completare şipregătire). Regimentul 22 Independent cuDestinaţie Specială (aproximativ 700 mili-tari) are în compunere 6 companii cu desti-naţia specială, companii de transmisiunispeciale şi de logistică. Fiecare companieare o grupă comandă şi patru plutoane(paraşutişti, amfibiu, alpin şi mobil).

TTRRUUPPEELLEE DDEE PPAARRAAŞŞUUTTIIŞŞTTIIŞŞII AAEERROOPPUURRTTAATTEE DDIINNAARRMMAATTEELLEE MMOODDEERRNNEE -trupe de elită ale arsenalului militar contemporan

16

PARAŞUTIŞTIIPARAŞUTIŞTIIRegimentul se completează pe bază de volu-ntariat, în urma unei selecţii severe, din ceimai bine pregătiţi ofiţeri, sergenţi şi soldaţidin trupele de uscat şi forţele aeriene, spe-cialişti în diferite domenii. Dintr-un regi-ment se pot forma până la 50 detaşamentede cercetare-diversiune (8-16 militari), ca-pabile să acţioneze în teritoriul inamicului şila mare distanţă (de regulă grupe din patrumilitari specialişti în cercetare - diversiune,în legături radio şi în asigurare medicală).Pentru anumite misiuni pot fi folosite şifemei-militari.1

În forţele armate din Belgia există unregiment de paraşutişti-comando, format dintrei batalioane, un divizion de artilerie, sub-unităţi de cercetare pe transportoare uşoare,subunităţi antitanc şi logistice. În timp derăzboi, regimentul se poate întrebuinţa în-trunit, pentru asigurarea acţiunilor de luptăale grupărilor de forţe armate unite aleNATO sau pe plutoane, companii şi batali-oane pentru executarea misiunilor de cerce-tare şi tactice în adâncimea teritoriuluiinamicului. În trupele de uscat, în afara aces-tuia, se găseşte o companie independentă cudestinaţie specială, ale cărei misiuni princi-pale sunt cercetarea, diversiunea şi sprijinulforţelor de rezistenţă. Tot subunitate inde-pendentă este considerată compania specialăpentru lupta cu terorismul, a cărei funcţieconstă în paza demnitarilor şi reprezen-tanţilor străini.2

În Danemarca, pentru executareacercetării şi pentru rezolvarea misiunilor dediversiune se prevede întrebuinţarea com-paniei de cercetare din compunerea corpuluide armată şi o companie cu destinaţie spe-cială din infanteria marină.3

În Forţa de Intervenţie Rapidă a Italieiintră şi Brigada de Paraşutişti Folgore, cuBatalionul 1 Paraşutişti Carabinieri Tusca-nia, Batalionul 2 Paraşutişti Tarquinia,Batalionul 5 Paraşutişti El Alamain, Batali-onul 9 Paraşutişti de Asalt Col Moschin,Grupul 85 Artilerie de câmp paraşutiştiViterbo, Grupul 26 Cavalerie ALE Giove, unbatalion logistic şi o companie de geniuparaşutişti. În acelaşi timp, trupele de uscatitaliene, pentru acţiuni de cercetare-diversi-une în adâncimea operativă şi tactică a teri-toriului inamicului, pot întrebuinţabatalioane de asalt şi plutoane de paraşutiştipe schiuri din brigăzile alpine ale corpurilorde vânători de munte, un batalion cu destinaţie

specială din Brigada de Paraşutişti „Fol-gore”, un batalion independent din forţelemaritime militare.4

În Portugalia, subunităţile tip comandose găsesc în trupele de uscat şi în infanteriamarină. Norvegia, Grecia şi Turcia au larândul lor unităţi şi subunităţi consistentedestinate misiunilor de cercetare-diversiune.

După evenimentele din Ruanda, în 1994,când cetăţenii germani au trebuit să fie eva-cuaţi de către aliaţi, Germania a fost intere-sată să-şi creeze propriile forţe speciale,fiind interesată de concepţia altor ţăriprivind întrebuinţarea acestora, în special înSUA, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Mo-delul ales a fost al SAS-ului britanic. ForţeleSpeciale de Comando germane (KSK) aufost înfiinţate de trupele germane de uscat înaprilie 1996, în cadrul Brigăzii 25 Aeropur-tate, dislocată la Calw, (la sud de Frankfurt),astfel că Bundeswehr-ul dispune, cu KSK,

de primele capacităţi pentru a executa opera-ţiuni de evacuare, cu valoare limitată, subconducerea comandamentului naţional.Creşterea efectivelor forţelor de reacţie, întimp de criză, în special cu paraşutişti, va fio regulă, iar transportul aerian se va efectuaprin intermediul avioanelor aparţinândforţelor aeriene militare sau trupelor deuscat. KSK face parte integrantă din forţelegermane de reacţie în situaţie de criză. Cuun efectiv de aproximativ 10000 de militari,aceste forţe sunt destinate să intervină, încooperare cu alte forţe internaţionale, în

misiuni de evacuare, umanitare sau pentruprotecţia şi securitatea teritoriului. Se con-sideră că înfiinţarea KSK constituie unepisod excepţional în istoria Bundesveh-rului, dat fiind timpul foarte scurt de la lu-area primelor decizii ale InspectoruluiForţelor Armate până la naşterea oficială aacestei unităţi (15 luni), trupele beneficiindde tot ceea ce le-a fost necesar pentrupregătire, prin eforturile conjugate ale tu-turor serviciilor.5 Comandamentul forţeloraeromobile al Bundeswehr-ului (Divizia nr.4), principala unitate de intervenţiecuprinde, pe lângă KSK, brigăzile 26 şi 31aeropurtate. În acelaşi timp, Germania afurnizat Forţei de Reacţie Rapidă Multi-naţională a NATO şi trupe de paraşutişti6

(AMF/Allied Mobile Force).În cadrul trupelor de uscat franceze

există formaţiuni de comando de cercetareşi acţiune în adâncime (CRAP), Regimentul

13 Dragoni Paraşutişti şi regimentele dinLegiunea Străină, dintre care cel mai spe-cializat este Regimentul 2 Străin Paraşutişti.Acesta are în organică o companie de statmajor şi servicii, o companie de sprijin şipatru companii de luptă, cu un efectiv de1.300 oameni (din care 50 ofiţeri şi 200 sub-ofiţeri) şi face parte din Divizia 11 Paraşu-tişti, inclusă în Forţa de Acţiune Rapidă.

Regimentul 13 Dragoni Paraşutişti, con-siderat unitatea cea mai bună a trupelor deuscat franceze, este pregătit pentru infil-trarea echipelor prin paraşutare sau cu eli-copterele, cu autovehicule uşoare sau cumotocicletele, pentru culegerea de infor-maţii din dispozitivul inamicului până la 150km. Este considerat cel mai bun regimentdin lume în specialitatea patrule de cerce-tare, cu care a participat la războiul din Golf,în 1991. Alături de Regimentul 1 Cercetaredin Divizia 11 Paraşutişti, formaţiunileCRAP, UCRA, reprezintă autentice unităţide operaţii speciale specializate în obţinereainformaţiilor.7

La rândul său, Comandamentul Operaţiunilor

17


Speciale (COS) francez, creat în 1992 şi pussub comanda directă a Şefului StatuluiMajor al armatei franceze, are ca obiectiv re-unirea unităţilor speciale din diferitele cate-gorii de forţe. COS planifică, pregăteşte şiduce la îndeplinire orice operaţiune specială.Misiunile sale sunt de neutralizare, acţiunide influenţă, asistenţă militară şi sprijin ope-raţional. Acesta reprezintă tocmai compe-tenţa specializată a COS, fiind vorba deacţiuni de cercetare în spatele liniilor, pro-tecţia personalităţilor militare şi civile înteatrul de conflict, infiltrarea şi exfiltrarea,salvarea piloţilor doborâţi, misiuni de legă-tură sau de menţinere a ordinii, desemnareaţintelor prin iluminare laser. În cadrul COS,unităţile de comando ale marinei sunt spe-cializate pentru executarea misiunilor de se-curizare a plajelor de debarcare, paraşutareaîn mare în vederea infiltrării, recunoaşterea,distrugerea de obiective pe mare şi pe uscat,lupta împotriva pirateriei, operaţiuni subma-rine. În cadrul Comandoul Paraşutist alAerului nr. 10 (CPA 10), există o unitate deelită, denumită CPA 40, specializată pentruiluminarea laser a obiectivelor de bombar-dat, recunoaşterea şi amenajarea unor zoneaeroportuare, a unor zone de aterizare sauparaşutare, culegerea de informaţii „ambi-entale” şi desfăşurarea de operaţiuni psiho-logice. Membrii CPA 10 s-au evidenţiat în1997, când 106 civili au fost evacuaţi de peplajele albaneze, în condiţiile în caremulţimea a încercat să ia cu asalt eli-copterele. Regimentul 1 Paraşutişti din In-fanteria Marină (1er RPIMa) regrupeazătoate unităţile speciale din trupele de uscat(în Franţa, atât paraşutiştii, cât şi infanteriamarină depind de trupele de uscat), având camisiuni culegerea de informaţii, acţiunitipice de neutralizare, asistenţă militară sauoperaţională a forţelor ţărilor legate prinacorduri specifice cu Franţa. DiviziuneaOperaţiunilor Speciale (DOS) depinde atâtde COS, cât şi de Forţa Aeriană de Protecţie.Este specializată în zboruri de noapte,paraşutări de la mare sau joasă altitudine în

vederea infiltrării, aprovizionarea cu carbu-rant a elicopterelor şi a echipamentelornecesare COS.8

În acelaşi timp, în compunerea forţelorde securitate ale Franţei intră şi alte unităţispeciale: Escadronul de Paraşutişti de Inter-venţie al Jandarmeriei Naţionale (EPING),Grupul de Intervenţie al JandarmerieiNaţionale (GIGN) şi Grupul de Securitate alPreşedinţiei (GSPR), care sunt pregătite şipentru executarea unor misiuni prinparaşutare.

În Spania, primele companii indepen-dente de operaţiuni speciale au luat fiinţă în1962, când a început istoria propriilor„Berete Verzi”. În 1998, în Armata de Uscat,în subordinea directă a comandantului Forţeide Manevră, a luat fiinţă ComandamentulOperaţiunilor Speciale (COS). În cadrulpregătirii pentru misiunile specifice (ata-carea unor obiective importante, capturareasau recuperarea de personal şi materiale,ghidarea de rachete inteligente etc.), seacordă o atenţie deosebită pregătirii prinparaşutare, ca procedeu primordial de infil-trare în adâncimea teritoriului inamic.9

În Iugoslavia, Brigada 63 Paraşutişti, cusediul la Niş, a fost întrebuinţată la mijloculanilor ‘90 în misiunile executate de armataiugoslavă în Bosnia-Herţegovina şi Slove-nia. După destrămarea Iugoslaviei şi restruc-turarea forţelor sale armate, unităţilespeciale au fost grupate în Corpul de Opera-ţii Speciale, alcătuit din Brigada 63 Paraşu-tişti „Sky Otters” şi Brigada 72 SPECOOPS„Mighty Hawks” (cu atribuţii în luptaantiteroristă), subordonat Statului MajorGeneral al Armatei. În mai 1999 a luat fiinţăCorpul Forţelor Speciale, cu baza laPancevo, care, pe lângă cele două mariunităţi de mai sus, cuprinde şi Brigada Mo-torizată de Gardă din Belgrad. Întrebuinţatăîn Kosovo pentru contracararea procesuluide secesiune faţă de statul iugoslav, precumşi în alte misiuni de contracarare a acţiunilorîndreptate contra populaţiei sârbe, unitateaa fost decorată de Slobodan Miloşevici cu

ordinul „Erou Naţional”, alte ordine şimedalii fiind primite de unitate şi militariiei de-a lungul anilor pentru misiunile în-deplinite. În prezent, paraşutiştii iugoslavisunt pregătiţi pentru a participa la misiunide menţinere a păcii.10

În Rusia, specialiştii militari considerăcă, pe lângă operaţiile speciale, operaţiile înadâncimea teritoriului inamicului au existatîntotdeauna şi au fost la rândul lor speciale,neobişnuite şi uneori decisive pentru luptă.Trupele aeropurate (de desant aerian), ca ur-mare a marii lor disponibilităţi, precum şi acapacităţii de reacţie rapidă, reprezintă încăun mijloc deosebit de eficient şi flexibil, uti-lizat în cadrul acestor operaţii. Ele pot fi în-trebuinţate şi acolo unde trupele terestre (înspecial de tancuri) nu pot fi utilizate sau nupot acţiona datorită condiţiilor de mediu.Adesea, ele sunt întrebuinţate pentrucucerirea din timp a unor raioane de luptăimportante şi menţinerea lor pentru a se creacondiţiile adecvate intervenţiei trupelorterestre.11

Analizând principalele conflicte armateşi războaiele locale din ultimii ani, formeleşi procedeele de întrebuinţare a trupelor(forţelor) în aceste conflicte, specialiştii mi-litari ruşi remarcă trăsătura distinctivă fun-damentală a acestora, anume lipsa liniei dedemarcaţie distinctă a frontului, trupele des-făşurând acţiuni aeromobile şi terestre cuînaltă eficienţă, de raid, aeromobile, cu in-dependenţă tactică şi de foc a unităţilor şisubunităţilor, a diferitelor detaşamente şigrupări. Ei susţin că victoria în conflictelearmate şi războaiele locale se obţine în con-tinuare prin eforturile reunite şi coordonateale marilor unităţi şi unităţilor din ForţeleTerestre, Forţelor Mobile, Forţelor AerieneMilitare, Trupelor de Apărare Antiaeriană şiForţelor Maritime Militare. Dacă ForţeleTerestre îşi vor păstra în continuare poziţiadominantă în gruparea de trupe (60-80 %) şili se va atribui şi în viitor principalul rol înîndeplinirea misiunilor de luptă, una dinformele de perspectivă fiind operaţia, tre-buie avut în vedere că acesteia îi sunt carac-teristice acţiuni independente de diferitetipuri ale grupărilor manevriere şi de raid

18

PARAŞUTIŞTIIPARAŞUTIŞTII(inclusiv cu tancuri) cu învăluirea inamicu-lui, din aer, de către trupele aeromobile, dedesant aerian, precum şi de către alte trupespeciale. La rândul lor, Forţele Mobile potfi întrebuinţate în operaţii comune, în opera-ţii independente, pentru executarea lovi-turilor, precum şi la asigurarea grupărilor detrupe (forţe) care cooperează. Ele pot parti-cipa la operaţii aeriene, antiaeriene sau deapărare, pot participa sau duce în mod inde-pendent acţiuni de luptă de desant aerian, dedesant aero-maritim, antidesant, de asalt-de-sant (aeromobile), de raid, de întârziere, deblocare, de asigurare. Împreună cu trupeleMinisterului de Interne, Forţele Mobile potîndeplini funcţii de menţinere a păcii, deblocare, de comenduire, de pază, de salvare-evacuare, demonstrative (psihologice),umanitare. Întrebuinţarea pe scară largă aformaţiunilor de asalt aerian şi a desantuluiaerian, precum şi a grupărilor mobile şi a de-taşamentelor de raid, inclusiv pe elicoptere,pentru dezorganizarea logisticii inamicului,a sistemelor de comandă, cercetare,aprovizionare şi de cucerire a principalelorobiective până la apropierea forţelor princi-pale, constituie una din condiţiile de bazăpentru ca toate formele şi procedeele de în-trebuinţare a marilor unităţi operative să fieeficiente în conflictele armate şi înrăzboaiele locale.12

După ce în 1991 au întrebuinţat Diviziile82 şi 101 Aeropurtate în Operaţiunea„Desert Storm” în Irak, Statele Unite aleAmericii au angajat aceste structuri în toatezonele de pe glob în care au intervenit pen-tru menţinerea păcii, combaterea terorismu-lui şi acţiuni umanitare. Folosirea lor înacţiunile umanitare din Ruanda şi Somalia,de impunere şi de menţinere a păcii în Haiti,în spaţiul ex-iugoslav, în Iraq şi Afganistan,de intervenţii la calamităţi naturale pe terito-riul SUA - uraganele Andrew (1992) şi Ka-trina (2005), au demonstrat încă o dată cădeşi marile operaţii aeropurtate nu mai suntde actualitate, trupele aeropurtate, adaptatenoilor tipuri de conflicte, pot fi deosebit deeficiente în soluţionarea crizelor cu care seconfruntă şi probabil se va mai confruntaomenirea.

Cunoscută ca Garda de Onoare aAmericii, Divizia 82 Aeropurtată este încontinuare recunoscută ca una din cele maiputernice forţe ale arsenalului militar ameri-can, considerându-se că nici o altă structurămilitară nu poate răspunde mai rapid şi maieficient decât ea la orice conflict de pe glob.

În concepţia specialiştilor militari ameri-cani, divizia aeropurtată are rolul de a plani-fica, coordona şi executa o intrare rapidă,combinată şi forţată în operaţie, singură sauca parte a unei forţe întrunite, în adâncimeaşi lărgimea câmpului de luptă. Ea este sin-gura mare unitate care are abilitatea de a seangaja prin paraşutare pentru a-şi îndepliniobiectivele. Avantajele principale ale opera-ţiilor aeropurtate sunt: un răspuns rapid în

termen scurt de la notificare; posibilitatea dea ocoli toate obstacolele terestre sau mari-time; realizarea surprinderii; posibilitatea deaduce forţe importante în puncte-cheie. Mi-siunile forţelor aeropurtate pot fi strategice,operative sau tactice. Ele pot fi folosite caforţe combatante sau de descurajare, datoritămobilităţii strategice recunoscută, simpla lorpunere în stare de alertă fiind o demonstraţiede forţă.13

Forţele aeropurtate pot îndeplini, în con-cepţia specialiştilor americani trei tipuri deoperaţii: de ocupare şi menţinere a unorobiective până la joncţiunea cu forţele teres-tre, de interzicere a unor zone (hărţuirea şidezorganizarea acţiunilor inamicului într-oanumită zonă) şi raidul aeropurtat (operaţiitactice sau strategice, în general de scurtădurată, pentru distrugerea instalaţiilor saupoziţiilor inamicului, capturarea personalu-lui, dezorganizarea conducerii şi logisticiacestuia). Forţele aeropurtate pot fi folositepentru culegerea de informaţii din teritoriulocupat de inamic, executarea raidurilorasupra comandamentelor, instalaţiilor detragere, căilor de comunicaţii, instalaţiiloradministrative şi logistice, ocuparea şimenţinerea unor puncte obligatorii de tre-cere, întărirea forţelor terestre încercuite,acoperirea flancurilor, întreruperea căilor delegătură ale inamicului cu rezervele sale, ex-ploatarea efectelor armelor chimice şi nu-cleare, crearea unui sentiment denesiguranţă în spatele dispozitivului inamic.De asemenea, ele pot desfăşura operaţii întoată gama conflictelor de mică intensitate:sprijinul insurgenţelor sau contrainsur-genţelor, operaţii de menţinere a păcii, ope-raţii neprevăzute pe timp de pace,combaterea terorismului. Susţinute adecvatde forţele de sprijin de luptă şi logistic, tru-pele aeropurtate pot desfăşura operaţiuni îm-potriva oricărui inamic.14

Bibliografie:1 A. Mihailov, Forţele de operaţii spe-

ciale din ţările europene membre NATO, înZarubeznoe Voennoe Obozrenie, Rusia, nr.7, iulie 1996, p. 6-11;

2 Ibidem;3 Ibidem;4 Ibidem;5 M.Baierl, Les forces spéciales de la

Bundeshwer, în Armées d’aujourd’hui,Franţa, nr. 225, nov. 1997, p.18;

6 Delia Aliciu, Componenta terestră aBundeswehr-ului, în Spirit Militar Modern,nr. 4/1999, p. 53;

7 V. Alventosa, Forţele de operaţii spe-ciale din Franţa, în Defensa, Spania, nr.182, iunie 1993. p. 34-42;

8 Şerban Iclănzan, O structură de elită aarmatei franceze -Comandamentul Operaţi-unilor Speciale, în Spirit Militar Modern, nr.3/1999, p. 47;

9 Locotenent Ion Cândea, Beretele verzispaniole (traducere), în Spirit Militar Mo-dern, nr. 5/1999. p. 53-55;

10 Alin Spânu, Brigada 63 Paraşutişti dinarmata Republicii Serbia şi Muntenegru, înrevista PARAŞUTIŞTII nr.21(30)/2006;

11 D. Haag, Noi dimensiuni ale operaţi-ilor. Operaţiile în adâncime, în EuropäischeSicherheit, Germania, nr. 3, martie 1998,p.25-29;

12 V. Maganov, Forme şi procedee de în-trebuinţare a grupărilor de trupe (forţe) înconflictele armate şi în războaiele locale, înVoennaia Mislî, Rusia, nr. 2, mar.-apr. 1996,p.20-25;

13 F. M. 96- 20, Airborne operations/Ope-raţii aeropurtate, SUA, p.8-10;

14 Ibidem.

19


EXERCIŢIUL

FORŢELOR PENTRU

OPERAŢII SPECIALE

Bazat pe un scenariu fictiv, exerciţiul a avut ca scop testareacapacităţilor operaţionale pentru forţele participante, găsirea denoi soluţii în domeniul de activitate al forţelor speciale, focalizatpe lupta împotriva terorismului, punerea în practică a lecţiilorînvăţate din conflictele actuale. Un alt obiectiv, foarte importantde altfel, a fost sporirea încrederii între forţele participanteprovenind din mai multe ţări şi crearea unei legături între mem-brii acestei categorii aparte de luptători aparţinând comunităţiiinternaţionale a forţelor speciale.

Continuarea unui proiect reuşit. Nu putem uita faptul căediţia anterioară a acestui eveniment major de instruire, respectivJACKAL STONE 08, a fost organizată în România şi a fostprima din acest proiect de amploare în domeniu. A fost un testtrecut cu brio atât de către organizatorii români ai exerciţiului,cât şi de către cei peste 1300 de participanţi sosiţi din 7 ţări. Lareuşita acestuia au contribuit şi structurile specializate în comba-terea terorismului din Serviciul Român de Informaţii şi Minis-terul Administraţiei şi Internelor.

Maior Dorel DANCIU

Exerciţiul JACKAL STONE 09 a adunat împreună, pentru aproape trei săptămâni, aproximativ1500 de militari de operaţii speciale din Albania, Croaţia, Ungaria, Lituania, Macedonia, Polonia,România, Suedia, Ucraina şi Statele Unite ale Americii. Gazdă a acestui eveniment de amploare a fostCroaţia, ţară care şi-a luat în serios statutul de nou membru al comunităţii nord-atlantice, oferind oorganizare de lăudat. Exerciţiul a fost condus în parteneriat de către Statul Major al armatei croate şiComandamentul Forţelor de Operaţii Speciale americane din Europa – SOCEUR, reprezentate device-amiralul Zdenko Simicici, respectiv de generalul-maior Frank J. Kisner, comandant al SOCEURşi director al elementului de comandă şi control al operaţiilor speciale din NATO.

20


La acea dată, Comandamentul Întrunitde Operaţii Speciale a fost dispus la Con-stanţa, iar elementele luptătoare auacţionat în mai multe zone ale ţării. Tot înpremieră, două grupări de forţe specialemultinaţionale au fost dispuse în Ungariaşi Ucraina, lucru care a sporit gradul dedificultate al exerciţiului.

„Infiltrare” prin paraşutare. 9 sep-tembrie 2009, orele 11.30, Baza 71 Aeri-ană. În zgomotul puternic al aeronavelorC 130H, aparţinând Grupului 352 Opera-ţii Speciale al armatei americane, în jur de70 de militari români ai Forţelor de Ope-raţii Speciale execută îmbarcarea cu des-tinaţia Croaţia. Pentru majoritateamilitarilor români atmosfera pare foartefamiliară din moment ce numai în acestan au organizat alte două activităţi încomun cu unitatea aviaţiei americanemenţionată mai sus. După numai o oră şijumătate de zbor prin hublourileavioanelor se creionează superbul peisajal coastei dalmate. Urmează o scurtă es-cală la Zadar, ce oferă timpul necesarpregătirii tehnicii de desant aflată asupramilitarilor. În acest timp, echipa de con-ducere a zborului face deplasarea cu unelicopter al aviaţiei croate spre raionul deparaşutare în vederea marcării acestuia.Nu trece nici un sfert de oră de la re-cunoaşterea raionului şi la orizont aparsiluetele impresionante ale avioanelorHercules. După câteva momente, sem-natarul acestor rânduri, din poziţia de con-ducător al paraşutării primeşte prin staţiecomunicarea „Request permission todrop!” şi răspunde imediat „Clear todrop!”, lăsând cale liberă voalurilor verzişi albastre. Zona de paraşutare a fostaleasă astfel încât să faciliteze apropiereade Baza Militară din Udbina, locul undemilitarii români urmau să-şi organizezecentrul de operaţii. A fost un mod originalde „infiltrare”, pe deplin justificat tactic,de altfel militarii români au fost singuriicare au pus în practică un astfel de modde deplasare în raionul de desfăşurare alexerciţiului.

Contrainsurgenţă în Freedonia. Sce-nariul fictiv al exerciţiului cere unireaeforturilor unor grupări de forţe pentruoperaţii speciale terestre, maritime şiaeriene aflate sub o comandă întrunităpentru stabilizarea şi ducerea luptei decontrainsurgenţă în ţara numită simbolicFreedonia, măcinată de numeroase con-flicte interne şi ameninţată din exterior.Una dintre grupările terestre de forţe spe-ciale a fost condusă de militarii români şia fost încadrată cu luptători din BatalionulOperaţii Speciale „Vulturii” şi Regimen-tul Operaţii Speciale. În subordinea

militarilor români au intrat subunităţiHUMINT şi IMINT croate, precum şi osubunitate a US Navy SEAL. Militariiromâni din Grupul Naval al Forţelor pen-tru Operaţii Speciale au intrat în com-punerea unui grup maritim de operaţiispeciale aflat sub comandă americană. Lanivelul Comandamentului Întrunit deOperaţii Speciale, militarii români s-auregăsit în majoritatea structurilor din com-punerea acestuia. Au urmat zile şi nopţide planificare şi pregătire a intervenţiei lamai multe obiective punctuale, prilejfoarte bun pentru militarii noştri de a-şipune în valoare cunoştinţele şi experienţadin misiunile reale executate anterior.

Ziua distinşilor vizitatori. Cu toate cănu se simt foarte confortabil atunci cândsunt sub bliţurile aparatelor foto, luptătoriide operaţii speciale recunosc că activi-tăţile DVDay au şi partea lor bună. Exer-ciţiile demonstrative sunt un prilej deinstruire, iar faptul că munca şi calităţilelor deosebite se fac cunoscute unor oa-meni cu putere de decizie poate să fie înavantajul lor. În cazul exerciţiului JackalStone 09, Ziua Distinşilor Vizitatori a fostorganizată în baza militară de la Udbina,locul de dislocare a grupării româneşti de

forţe speciale.Au fost prezenţi numeroşi reprezen-

tanţi de la vârful ierarhiei politico-militaredin Croaţia şi din ţările participante, înfrunte cu ministrul apărării al ţării gazdă,Branko Vukelic. România a fost reprezen-tată de generalul de brigadă AlexandruRus, şeful Direcţiei operaţii din StatulMajor General, de către colonelul dr. Mar-ius Crăciun, împuternicit la comandastructurilor de Operaţii Speciale din Ar-mata României şi de colonelul AdrianCiolponea, comandantul Regimentuluioperaţii speciale, cel care a coordonat ac-tivitatea militarilor români la acest exer-ciţiu.

Activitatea a debutat cu o demonstraţiede paraşutism de la mare înălţime, execu-tată în condiţii tactice de către o echipămixtă româno-americană, urmată de maimulte intervenţii pentru eliberarea de os-tateci care au evidenţiat cooperarea dintreforţele militare şi alte structuri implicateîntr-o astfel de situaţie.

Un reper important pe agendă a fostvizitarea centrului de operaţii al grupăriide forţe speciale condusă de către militariiromâni, de către distinşii oaspeţi ai exer-ciţiului.

21


Umbre în noapte. Era trecut de miezulnopţii când în centrul de operaţii seprimea notificarea pentru executarea mi-siunii de capturare a unui lider insurgent.Un semnal care vine după zile şi nopţi deplanificare, analiză a ţintelor, iar imaginiletransmise de pe mijloacele de suprave-ghere aeriene arătau ca sigură prezenţacelui vizat la obiectiv. Peste toate, cei dinsubunitatea care executa cercetarea spe-cială, infiltraţi din timp în zonă au trans-mis deja că sunt cu ochii pe ţintă.

Afară, căpitanul Paul - comandant dedetaşament, face ultimele precizări subor-donaţilor, aşezându-i pe fiecare ca pe otablă de şah, în funcţie de locul ocupat petimpul atacului la obiectiv. Este o acţiunemixtă româno-americană şi toate ele-mentele de coordonare trebuie rezolvatedin timp.

Nu trece mult timp şi din beznă aparformele impunătoare ale elicopterelorMH-47 Chinook aparţinând faimoşilorNight Stalkers din unitatea americană 160SOAR. Îmbarcarea se petrece în linişte,iar pentru 10 minute chipurile celor dinelicopter stau fixate undeva înainte iarfiecare părea să facă o repetiţie în mintea ceea ce urma să facă mai târziu. Câtevasemnale ale celor din echipaj le transmitefaptul că sunt la obiectiv şi că e momentulca luptătorii să execute rapelul. Metodaaleasă, fast rope, i-a adus foarte rapid pepământ şi în scurt timp în faţa ochilor apardoar câteva siluete mişcătoare, nişteumbre în noapte.

Acţiunea la obiectiv trebuie să fie unarapidă, astfel că în câteva minute elemen-tul de asalt pătrunde în clădirea princi-pală, locul unde băieţii răi tocmai ţineauo întâlnire. Nu totul merge ca în planifi-care pentru că din interior apar mai mulţiindivizi care deschid focul, iar pentrucâteva minute se aude doar zgomotul în-fundat al armelor cu muniţie de simulare.După contact, în altă încăpere este identi-ficat cel care reprezenta ţinta principală,un lider care odată capturat determinaneutralizarea unei întregi reţele insur-gente. Un laptop, două telefoane mobileşi câteva cartele telefonice găsite la faţalocului vor conduce cu siguranţă la alteţinte importante.

Un scenariu simplu şi o execuţie sim-plă, după cum le place să spună celor dindomeniu: lucrurile trebuie planificate câtmai simplu, dar executate perfect. În para-lel, alături de aceste acţiuni de lovire suntataşate o întreagă încrengătură de acţiunidin zona operaţiilor informaţionale toatedirecţionate spre un scop comun, elim-inarea insurgenţei şi stabilizarea Free-doniei.

Este doar mărturia trăită a uneisecvenţe din acest exerciţiu. Una careconfirmă faptul că în spatele unor astfelde acţiuni stă multă muncă, mult antrena-ment şi multă pasiune. În plus, atuncicând, pentru succesul misiunii, se coop-erează cu structuri similare din alte ţări,este nevoie de ceva mai mult, de o

perfectă armonizare a tacticilor şi proce-durilor, dar şi o bună cunoaştere a pro-blemelor de comunicare interculturală.Judecând după modul în care au acţionatmilitarii români la acest exerciţiu, putemspune că au făcut faţă foarte bine unei noiprovocări, acea de a conduce o grupare în-trunită de forţe speciale.

22

23


La 12 noiembrie, în fiecare an, poporul român şi ar-mata sa sărbătoresc Ziua Cercetaşilor Militari. La acestmoment aniversar, cu valoare de simbol, cercetaşii îşipăstrează renumele de specialitate de elită a armateinoastre, dobândit cu sacrificii pe câmpurile de bătălie aleRăzboiului de Independenţă şi ale celor două conflictemondiale.

În decursul istoriei lor, cercetaşii militari au înscris culitere de aur în cartea nemuritoare a eroismului şi a iubiriide neam şi ţară fapte de arme memorabile, aducându-şiprinosul de jertfe pentru apărarea fiinţei noastrenaţionale.

Pentru conştiinciozitatea, devotamentul şi spiritul desacrificiu dovedit, este de datoria noastră să ne plecămfrunţile în cinstea memoriei eroilor cercetaşi căzuţi la da-torie şi să-i admiram pe cei rămaşi în viaţă pentru tot ceau făcut întru gloria Armatei României.

Ataşamentul faţă de ţară, dârzenia, disciplina, simţuldatoriei şi al onoarei militare, puterea şi curajul sunt val-ori pe care le-aţi apărat pe câmpurile de luptă şi le-aţiafirmat cu tărie decenii la rând, îndeplinindu-vă cu abne-gaţie îndatoririle de ostaşi ai Forţelor Terestre, în drumulspre o construcţie democratică, europeană.

Dragi camarazi, reprezentaţi una dintre cele mai im-portante şi mai instruite resurse de care dispun ForţeleTerestre astăzi. Vă desfăşuraţi activitatea într-un mediudeosebit, acţionând în mod conştient şi cu perseverenţăpentru însuşirea şi aplicarea în practică a cunoştinţeloracumulate.

Astăzi, în contextul procesului de transformare a ar-matei, militarii cercetaşi urmează direcţiile de evoluţiestabilite, astfel încât să dispună de o capacitate operaţio-nală care să le permită să acţioneze unitar şi eficient, înţară şi în teatrele de operaţii.

Doresc ca spiritul de învingător, să constituie emblemacare să vă reprezinte în pregătire şi în luptă, întrucât cer-cetaşii nu cedează niciodată, nu se îndoiesc de ei înşişi şinu precupeţesc nici un efort, mergând până la sacrificiulsuprem pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin.

Cu ocazia Zilei Cercetaţilor Militari, vă felicit şi vădoresc dumneavoastră şi familiilor dumneavoastră multăsănătate, prosperitate şi îndeplinirea tuturor aspiraţiilor!

DUMNEZEU să binecuvânteze şi să ocrotească cer-cetaşii, oriunde se găsesc ei!

General locotenent dr. Dan GHICA-RADU

C e r c e t a ş i i - l a c e a s a n i v e r s a rC e r c e t a ş i i - l a c e a s a n i v e r s a rMMMM EEEESSSSAAAAJJJJ UUUULLLL

ŞŞŞŞ EEEEFFFFUUUU LLLLUUUUIIII SSSSTTTTAAAATTTTUUUULLLLUUUU IIII MMMMAAAA JJJJ OOOORRRR AAAA LLLL FFFFOOOORRRR ŢŢŢŢEEEELLLLOOOORRRRTTTTEEEERRRREEEESSSS TTTTRRRREEEE CCCCUUUU PPPP RRRRIIII LLLLEEEEJJJJ UUUULLLL ZZZZIIII LLLLEEEEIIII

CCCCEEEERRRR CCCCEEEETTTTAAAA ŞŞŞŞIIIILLLLOOOORRRR MMMMIIII LLLLIIIITTTTAAAA RRRRIIII----1111 2222 NNNNOOOOIIII EEEEMMMMBBBBRRRR IIII EEEE 2222 0000 11110000

24


La 12 noiembrie 1859 Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actulde constituire a Secţiei a II-a din cadrul Corpului de Stat Major General,ca prim element organizat al cercetării Armatei României. Această zi seconstituie ca un moment de sinteză a faptelor ce situează structurile,unităţile şi subunităţile de cercetare în elita Forţelor Armate.

Este clipa de meritată sărbătoare pentru cercetaşi, care de-a lungulanilor au construit edificiul unor structuri capabile să-şi îndeplinească mi-siunile specifice la nivelul celor mai exigente cerinţe. Efortul neprecupeţit,planificarea judicioasă, coordonarea eficientă şi profesionalismul cerce-taşilor în desfăşurarea activităţilor şi a acţiunilor specifice sunt funda-mentele realizărilor care scriu istoria cercetării. Aderarea României laNATO şi profundele transformări ale Armatei României au marcat şi spe-cialitatea militară cercetare. Contextul actual de securitate reprezintă pen-tru cercetaşi o provocare în plan conceptual şi acţional. În acest sens, a fostnecesar să se reformuleze principiile, direcţiile de acţiune, modalităţile şiprocedurile acţionale ce ţin de domeniul cercetării.

Sistemul de cercetare prefigurat a fost proiectat pentru a răspunde unorcerinţe operaţionale noi, corespunzătoare conflictelor moderne. În esenţă,se urmăreşte asigurarea sprijinului cu informaţii necesar factorilor de de-cizie din structurile militare, care în ultimele decenii a devenit un procesdin ce în ce mai complex şi mai rapid. De menţionat este faptul că struc-turile de cercetare au proiectat toate aceste mutaţii din planul conceptual,pe fondul reorganizării, redimensionării, operaţionalizării şi profesionali-zării personalului.

În cadrul armelor şi specialităţilor militare, cercetaşii întruchipează şipun în beneficiul Armatei României cele mai alese însuşiri morale şi cali-tăţi profesionale. Cercetaşii sunt discreţi, vigilenţi şi invizibili, profesio-nişti deosebiţi, antrenaţi să culeagă şi să furnizeze oportun date şiinformaţii, în orice condiţii de teren şi climă (junglă, munţi, deşert, deltăetc.), capabili să coboare din înaltul cerului sau în adâncul apelor. Cerce-taşii sunt pregătiţi permanent şi apţi în orice moment pentru misiunile„oriunde-oricând”. Cercetaşul este gata oricând să intervină, nevăzut şineauzit, născut pentru a învinge şi făcut pentru a lupta fără a lăsa urme, is-cusit în realizarea capcanelor şi trăgător de elită, meşter şi bucătar neîn-trecut, în acelaşi timp. Cercetaşul modern este cel care pleacă în faţă şiintră primul în luptă, este cel care asigură liniştea camarazilor prin infor-maţiile vitale despre inamic, este capabil de acte de eroism în adevăratulsens al cuvântului de care nimeni nu ştie sau nu le poate vedea acolo undeel ajunge, este cel care are, poate, cea mai grea misiune în afara aceleia dea culege informaţii: să nu se lase ucis. El trebuie să facă tot ceea ce estenecesar pentru ca informaţiile pe care le deţine să ajungă în timpul cel maiscurt şi în siguranţă la comandant, pentru ca acesta să poată elabora o de-cizie pe baza lor, devenind astfel indispensabil actului de comandă al celuiaflat la conducerea unei unităţi aflate în luptă. Este luptătorul invizibil alrăzboiului, este acel necunoscut care pune umărul, uneori hotărâtor, lasuccesul în luptă.

Istoria a demonstrat faptul că fără acei oameni specializaţi în culegereainformaţiilor, marii comandanţi nu ar fi putut niciodată avea câştig decauză într-o confruntare armată. Într-adevăr, fără acele informaţii vitaledespre inamic, culese din spatele liniei frontului inamic, fără acele dateesenţiale pentru anticiparea mişcărilor adversarului, atât de necesare reali-zării adevăratei surprinderi în luptă, o confruntare între două forţe s-ar re-duce la un război de uzură, o luptă surdă şi oarbă între doi coloşi cupicioare de lut. Forţa unei armate nu este dată numai de către numărul oa-menilor sau de calitatea tehnicii din dotare, ci şi de acurateţea informaţiilorpe care le deţine despre adversar. Asul din mâneca fiecărui comandant sebazează pe aceste informaţii pe care militarii cercetaşi le obţin prin metodeşi mijloace specifice.

La ceas aniversar, doresc să urez colegilor care slujesc astăzi cu cinsteaceastă specialitate militară ,,La mulţi ani şi multe împliniri!”, iar pen-tru cei care sunt în teatre de operaţii, Dumnezeu să-i ajute acolo şi să seîntoarcă sănătoşi acasă.

Locotenent colonel Nelu TUVENE

„ A s u l “ d i n m â n e c a c o m a n d a n t u l u i

25


Numite vicleşuguri sau înşelătorii, camuflări sauinduceri în eroare, acţiunile de dezinformare aufost folosite întotdeauna de adversari pentru in-fluenţarea celuilalt. Cea mai veche şi semni-ficativă acţiune de dezinformare dinistorie o reprezintă reuşita grecilorprin folosirea gigantului „CalTroian”, pentru ocuparea Troiei,după mai bine de un deceniu deasediu al legendarei cetăţi.

Calul: suportul dezinfor-mării - introdus în cetate;Odiseu a propus să seconstruiască un calpeste măsură demare în care săse ascundă cei

mai def r u n t erăzboinici,iar după cevor da foccor tur i lor,ceilalţi oştenisă se îm-barce pentrua pleca spreTenedos.

Tema: protecţia zeiţei Athena; aheul cel mai dibaci trebuia săse prefacă şi să îndure orice primejdie, dar să stea pe lângă cap-cană, înfăţişând tuturor „monumentul” smereniei lor mincinoasefaţă de zeiţă, pentru a-i convinge pe localnici să ducă calul încetate.

Transmiterea: a fost făcută de agentul de influenţă Sinon,care a oferit garanţia unei realităţi disimulate.

În ultimă instanţă agentul Sinon, în toiul nopţii, a ridicat fă-clia, dând semnalul reîntoarcerii din insula Tenedos.

Observăm că, informaţia este cel puţin în parte şi înşelătorie,iar arma cu care adevărul trebuie să lupte împotriva ei, este veri-ficarea, tocmai de aceea, o informaţie neverificată trebuie con-siderată ca fiind îndoielnică.

Alvin Toffler spune că „războiul este o situaţie excepţionalăîn care suverană este înşelăciunea”2, iar tipurile de înşelăciunilele denumeşte „tactici”, printre care figurează: omisiunea,suprainformarea, zvonurile amestecate cu date reale (tactica va-porilor), amânarea transmiterii mesajului (temporizarea), gene-ralizarea, minciuna, inversarea etc.

Binomul dezinformare-informare, oferă o primă explicaţie denatură semantică, anume că, prin adăugarea prefixului „dez” lacuvântul informare, înţelegem deficit, privare de informaţii,

informaţii falsificate sau manipulate, dar şi „a informa (în modintenţionat) greşit”3.

Celalalt concept, informaţie, înseamnă ceea ce se comunicăîntr-unul sau altul din limbajele disponibile, respectiv o conste-laţie de semne şi simboluri, denumite în ştiinţa comunicării„mesaj”. Prin urmare, putem afirma că noţiunea de dezinformareprovine generic din „informaţie”, reprezentând afectarea acesteiaprin viciere cu intenţia de inducere în eroare. Deci, informareaoferă, căi ascunse de pătrundere pentru dezinformare, fiind„otrava care se răspândeşte în circuitele noastre de cunoaştere.Ea seamănă confuzie pentru a face cunoştinţele inutilizabile.”4

Pentru a completa semnificaţia celor doi termeni analizaţi,ar mai fi necesar să amintim şi conceptul de „comunicare”, caredin punct de vedere noţional şi practic este înrudit cu cel de in-formaţie. Astfel, a comunica înseamnă procesul prin care setransmite o informaţie de la un emiţător la un receptor, printr-uncanal oarecare, cu scopul de a produce anumite efecte. În cazuldezinformării, dialogul există numai în aparenţă, comunicareaavând sens unic, de la manipulator la cel manipulat.

Lexical cuvântul „informaţie” înseamnă 1. „Comunicare,veste, ştire care pune pe cineva la curent cu o situaţie…3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoştinţele prea-labile, cuprinse în semnificaţia unui simbol sau a unui grup desimboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini etc.)”5.

Data reprezintă descrierea cifrică şi/sau letrică a unorfenomene, procese, fapte, evenimente. Este constituită dintr-ungrup de simboluri structurate conform unei sintaxe prestabilite,înregistrate pe un suport material. Reprezintă orice noţiune,reprezentată convenţional prin număr, mărime, relaţie, careserveşte la rezolvarea unor probleme sau care este obţinută caurmare a unei activităţi de cercetare, urmând a fi supusă ulteriorprocedurilor de prelucrare.

Data6 reprezintă orice entitate neprocesată provenită dinsurse, ce poate fi utilizată pentru producţia informaţiilor.

Datele şi informaţiile sunt componente primare ale oricăruisistem informaţional, organic interdependente.

Într-o altă formulare, ele sunt date care au fost organizate saustructurate într-un fel anumit, plasate într-un context şi având unînţeles.

Informaţia este o noţiune relativ nouă cu ajutorul căreia ciber-netica îşi propune să descrie esenţa fenomenelor de transmiterea mesajelor, comunicărilor, ştirilor, putând fi înţeleasă ca idee,concept, relaţie, desemnând acele date care aduc adresantului unplus de cunoaştere şi care servesc pentru înţelegerea faptelor,acţiunilor şi evenimentelor, reprezentând materia primă în elabo-rarea şi fundamentarea deciziilor.

De informaţie greu ne putem feri, ea circulă permanent în eter,fiind cea mai comunicabilă parte a realităţii; se răspândeşte fărăsă vrem, având feluri diferite de transmitere şi de conţinut: ge-netică, fizică, chimică, culturală, logico-matematică, militară etc.

Conceptul de informaţie a apărut ca urmare a studiului sis-temelor de reglare automată, Norbert Wiener afirmând că ea nueste nici substanţă şi nici energie, dar nu poate fi concepută înafara acestora, deoarece transmiterea informaţiei se produce prin

Informaţia, de la primul „cal troian”la cel de-al doilea „cal troian”

„„„„AAAA iiiinnnn ffffoooorrrrmmmmaaaa şşşş iiii aaaa ddddeeee zzzz iiiinnnn ffffoooorrrrmmmmaaaa ssss eeee îîîînnnn ffffrrrr ăăăă ţţţţ eeeessss cccc iiiinnnn dddd iiii sssscccc eeeerrrrnnnn aaaabbbb iiii llll .... ””””1111

H.P. Cathala

Colonel drd. Doru ENACHE


26

sisteme materiale cu consum de energie.Mai putem înţelege prin informaţie, fiecare dintre elementele

noi conţinute în semnificaţia unui simbol sau a unui grup de sim-boluri, cu ajutorul cărora se comunică date relative la anumiteevenimente, situaţii, acţiuni, stări etc.

Orice tip de semnificaţie7 care atrage atenţie omului sau esteperceput ca semnificativ se leagă de trebuinţe, interese, scopurişi aşteptări. Transmiterea semnelor, presupune o înţelegere (con-venţie) între cei ce şi le transmit; indicii sunt legaţi nemijlocitde fenomen sau situaţie. Prin demers cognitiv informaţia este ar-ticulată, generându-se elemente noi de cunoaştere, care sunt or-donate după semnificaţiile specificului uman (aleprofesionistului), astfel, privită din exterior, „informaţia apareca o entitate sistemică spontaneamente capabilă să declanşezeun proces de semnificare.”8

Informaţia este o construcţie mentală, product al organizăriiconceptuale a materialului gnozic (semnificaţii ce se desprinddin cuvinte, simboluri, imagini) nu are teorie, fiind practică pură.Profesionistul anticipează, proiectează informaţia, explicând-şiceea ce conceptual internalmente aceasta deţine.

Din punct de vedere militar, ca orice terminologie specificădomeniului, informaţia reprezintă acea entitate obţinută princolectarea, verificarea şi procesarea datelor, structurată în aşa felîncât sa fie utilizabilă şi stocată astfel încât să fie la dispoziţiapersonalului autorizat a avea acces la ea.

În regulamentele NATO, de regulă, se folosesc termenii de:� „Informaţii/date cu semnificaţia de ştire (date informative

care nu sunt încă prelucrate); „date neprocesate ale descrierilorcare pot fi utilizate în producerea informaţiilor (Intelligence)”9;

� Informaţii/Intelligence cu semnificaţia de informaţie(ştire elaborată, evaluată şi interpretată); „reprezintă produsulrezultat din procesarea datelor referitoare la state străine, forţesau elemente ostile sau potenţial ostile sau despre spaţiile opera-ţiilor militare în curs sau viitoare; „activitatea care produce in-formaţiile şi pentru organizaţiile implicate în aceastăactivitate”.10

Principiile informaţiei:� al imposibilităţii de a nu informa;� variabilităţii obiectului şi semnalului informaţional (infor-

maţia există în legătură cu un element variabil impredictibil,obiectul ei reprezentându-l realitatea obiectivă şi subiectivă, fă-cută din semnificaţii şi înţeleasă ca totalitate a faptelor (tot ce sepetrece în jur);

� al semnificaţiei;� divizibilităţii şi ierarhizării informaţiei, relaţiile sunt bi-

sens (uşă închisă - uşă deschisă);� selectivităţii informaţionale, prin care se pune în evidenţă

capacitatea subiectului cognitiv în a decela sensuri de ordinulnecesităţii în raport cu obiectul cunoaşterii sale; (feluri: selecţiesocială, pentru îndeplinirea unui rol; selecţia profesională, decăutare, orientată şi motivată într-o direcţie;

� al pierderii de informaţie; ceva ştiut de foarte mulţi sau detoţi nu mai este informaţie;

� beneficiului de conformitate (avantaj care poate duce laeroare).

Comunicarea şi informaţia ca fenomene esenţialmenteumane, în abordarea specialiştilor, alcătuiesc generic o imagineneliniară, explicându-se simbolic pe două dimensiuni:

1. Procesual-cognitiv-constructivă (ca activitate derulată întimp şi ca practică gnozică de construcţie-anticipare şi des-coperire-formulare a realităţii).

2. Sistemic-structural-funcţională caracterizată ca ansamblucoerent şi coeziv de elemente aflate în conexiune şi care exercităîn mod unitar una sau mai multe funcţii; este formată din ele-mente aflate în interacţiune ce funcţionează ca un tot unitar: emi-tent, receptor, semnificaţii, coduri, canale, mijloace, instrumente,feed-back, din acestea derivând trăsăturile specifice informaţieica parte calificată, specializată a comunicării ce reprezintă untransfer de semnificaţii noi, ordonatoare, relevante şi utile.

Tipuri de comunicare-informaţie, în raport de conţinutulmesajelor:

a) comunicarea informativă, stabilită prin intermediul ştirilorsau noutăţilor despre evenimente;


27

b) reclama şi publicitatea;c) comunicarea semantică, de natură tehnică, politică, ştiinţi-

fică, militară culturală, etc.Comunicarea nu se reduce doar la modelul clasic shannonian,

constând în transferul informaţiei de la emiţător la receptor prinintermediul unui canal, ci se mai adaugă modul în care anumiteinformaţii sunt comunicate într-o situaţie dată.

Ca produs al gândirii, necesar a fi comunicat, informaţia estemai întâi semnificaţie şi apoi element nou de cunoaştere, aceastaîntrucât gândirea nu se poate crea pe sine, ea făcându-se,totodată, vizibilă prin mijlocirea limbajului. De aceea, întrucât seconstituie prin intermediul unor coduri social-intersubiective, înmare parte având nuanţă obiectivă, „se consideră că semnificaţiaeste detreminarea obiectivă, iar sensul, determinarea semanticăsubiectiv-concretă.”11

Astfel, ca entitate esenţială a lumii, informaţia este „cea maiimportantă şi cunoscută formă de organizare a semnificaţiilor”12,nefiind nici substanţă nici energie. Pentru a fi transmise semnifi-caţiile au nevoie de formă, „un vas purtător”, „semnal purtător”,uneori trebuind a fi segmentat, împărţit, pentru a fi comunicabil.„Cuvântul, imaginea şi simbolul sunt materiale purtătoare alesemnificaţiilor. Informaţia se produce şi se consumă nivelar;gândirea creează cunoaştere pe care o pune în limbaj sub formăde semnificaţie”13 şi mai apoi folosind mijloacele ajunge la des-tinatar.

„Omul este singura fiinţă creatoare de semnificaţie - homosignificans. Numai el este în stare să folosească materia pentrua semnifica, cu ajutorul ei, ideea.”14 Omul produce şi se hrăneştecu semnificaţii, ele fiindu-i vital necesare, în plan cognitiv, fiind„un sistem continuu, cu nuclee de condensare de sens.”15

Tocmai în această idee, orice proces de comunicare trebuieînţeles ca o macro-operaţie de transfer de semnificaţii ce implicămai multe momente, dintre care cinci sunt principale:

Primul este acela al elaborării mentale şi performării, mo-ment în care comunicatorul îşi fixează mai întâi un obiectiv co-municaţional ori acţional, apoi (al doilea) printr-un set de căi şimijloace de atingere a acestuia selectează unele, structureazăproiectul-plan de acţiune, pe care apoi îl dezvoltă şi funcţie deexperienţa şi valoarea sa teoretică îl aplică, această operaţiune deelaborare şi performare reprezentând momentul producţiei.

Al treilea este recepţionarea comunicării, succesul acesteiaţinând în principal de volumul şi conţinutul semnificaţiilor re-cepţionate.

Al patrulea moment îl reprezintă prelucrarea semnificaţiilorrecepţionate, care constă într-o sistematizare, ordonare, ie-rarhizare după anumite criterii, pentru ea însăşi, criterii însuşiteanterior sau pe care le conţine şi le impune comunicarea re-cepţionată.

Şi în sfârşit, momentul cinci, cel al prelucrării, îl reprezintăadoptarea deciziei de comunicare, luarea ei făcându-se de la sine,în cadrul răspunsului ori feed-back-ului.

„Comunic, deci exist”16. A trăi înseamnă în mod esenţial acomunica, a fi în relaţie cu mediul. Omul comunică prin întreagasa fiinţă, folosind toate formele de manifestare expresivă. Astfel,comunicarea trebuie privită ca un „ceva” ce cuprinde orice formăde relaţie a omului cu lumea naturală şi socială şi tocmai deaceea ea joacă rolul fundamental în modelarea vieţii şi în con-sacrarea tiparelor culturale dominante în cadrul societăţilor.Totodată, admiţând că orice gest are o semnificaţie pentruceilalţi, am putea pune semnul echivalenţei între comunicare şicomportament şi în felul acesta am conchide că, în universuluman, semnele şi comunicarea sunt omniprezente. Prin urmare,„dacă admitem că într-o interacţiune orice comportament arevaloarea unui mesaj, altfel spus, că este o comunicare, urmează

în mod firesc că nu putem să nu comunicăm, fie că vrem, fie cănu vrem. Activitate sau inactivitate, vorbire sau tăcere, orice arevaloare de mesaj. Astfel, comportamentele noastre îi influ-enţează pe alţii, iar aceştia, la rândul lor, nu pot să nu reacţionezela aceste comunicări şi, prin însuşi acest fapt, ei comunică.”17

Chiar tăcerea sau ne-schiţarea vreunui gest, într-o atare situaţie,sunt purtătoare de sens.

Esenţa oricărui sistem informaţional o constituie organizarea,realizarea şi desfăşurarea procesului de comunicare.

„Producţia de comunicare este totodată şi una de informaţie.Excedentul vine de acolo că informaţia este un product, iar co-municarea un produs. Informaţia se face în permanenţă, comu-nicarea se realizează. Productul este o producţie în drum spreprodus, unde nu va ajunge niciodată dacă vrea să rămână infor-maţie.”18

Procesul de comunicare constă, de asemenea, în transferul desemnificaţii prin intermediul logisticii comunicaţionale.

Comunicarea este un proces în demersul căruia un actor so-cial (comandantul unei grupări de forţe, spre exemplu), aflatîntr-o situaţie specifică (conflict armat într-o zonă de operaţii),construieşte după o gândire proprie bazată pe un algoritm cunos-cut, folosind o serie întreagă de convenţii (reguli, norme, stan-darde, coduri, reprezentări şi valori ş.a.), o relaţie cuinterlocutorii săi folosindu-se de propria sa identitate şi bazat peautoritatea formală conferită funcţiei, sprijinit de un suporttehnologic.

Ea poate fi privită din perspectiva relaţiilor de comunicaredintre indivizi - comunicare interpersonală - dar şi a relaţiilordin cadrul structurilor organizatorice - comunicare organizaţio-nală - care, desigur, include comunicarea dintre persoane.

� Comunicarea umană se bazează pe procese psihosocialecomplexe şi anume:

1) procese psihice (gândirea, afectul, reprezentarea);2) procese sociale (coduri, semnificaţii, norme şi reguli ce

folosesc semne).Ea este un mecanism esenţial al socializării, formă de inter-

acţiune şi procedeu de negociere al interacţiunii sociale, bază aconstrucţiei omului ca individ social.

Cuprinde: a) comunicare non-verbală (bazată pe imagini şi sunete); b) comunicare verbală (bazată pe utilizarea limbajului articu-

lat).� Comunicarea organizaţională este un proces, de regulă

intenţionat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri şiniveluri organizatorice din cadrul organizaţiei cu scopul înfăp-tuirii atât a obiectivelor individuale cât şi a celor colective.

� Comunicarea managerială este un proces fundamentalde interacţiune reciprocă bazat pe feed-back, în care manageriide orice nivel transmit idei, sentimente, decizii subordonaţilorcu posibilitatea verificării manierei de receptare a mesajului decătre aceştia. Ea influenţează şi modifică percepţii, sentimente,opinii, atitudini, comportamente ale indivizilor şi grupurilor.

Specialiştii apreciază că, în activitatea sa concretă, managerulare diferite roluri, în funcţie de modul în care comunică, şianume:

a) roluri interpersonale; b) roluri informaţionale; c) roluri decizionale.Pentru îndeplinirea cu succes a acestor roluri, managerul tre-

buie să se bazeze pe următoarele funcţiuni ale comunicării: 1) funcţiunea de informare şi control asupra informaţiei; 2) funcţiunea de comandă şi control; 3) funcţiunea persuasivă; 4) funcţiunea de integrare, securizare şi arhivare a informaţiilor.


28

Axiomele comunicării:19

� noncomunicarea este imposibilă sau axioma imposibilităţiide a nu comunica;

� comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional(reprezentând conţinutul) şi relaţional, putând induce un anumecomportament;

� comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi tratatîn termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns, natura relaţiei de-pinzând de punctarea secvenţei de fapte în cadrul interacţiuniisau schimbului de mesaje dintre parteneri, greşeala de punctareinversând ordinea şi ducând la neînţelegere sau conflict;

� comunicarea se realizează în două moduri: analogic (non-verbală şi paraverbală) şi digital (verbal);

� comunicarea este ireversibilă;� presupune raporturi de forţă şi implică tranzacţii simetrice

sau complementare;� presupune procese de ajustare şi acomodare, presupunând

reguli ce trebuie cunoscute şi respectate de protagonişti, chei şimodalităţi de abordare a fiecărui protagonist şi de analiză a luiîn situaţii diverse.

Axioma „comunicării inexorabile” se traduce astfel:1) „Non-comunicarea este imposibilă”;2) „Nu poţi să nu comunici”.De exemplu, chiar şi comportamentul are valoare de mesaj,

este comunicare, nu are contrariu, prin el comunicăm irepresibil,fie că vrem, fie că nu vrem.

Actul informaţional este de tip comunicativ. Aşa precum„ideea vine vorbind”, putem spune că informaţia vine comu-nicând, deci „informaţia se formează în şi prin comunicare”20,„cele două concepte sunt atât de înrudite încât nici o consideraţieasupra „comunicării” nu poate fi deplină fără o explicitare a „in-formaţiei”.21

Tipuri de acte informaţionale:a) perceptiv;b) comunicativ;c) semantic. Actele şi faptele comunicaţionale se constituie în evenimente

comunicaţional - informaţionale. Comunicarea în mod in-tenţionat a oricărui mesaj reprezintă un act comunicaţional. Exe-cutat prin voinţa subiectului, cu „conştiinţă”, actul se semnificăsub formă de afirmaţii, declaraţii, opinii, gesturi controlate, mi-mică voluntară. Orice act are un scop, iar orice are scop are ca-racter intenţional. Nivelurile intenţionalităţii sunt:

a) prezentă (o reprezintă cadrul); b) reacţională (replica dată în contextul discuţiilor);c) şi cea aflată în legătură directă cu sistemul de scopuri.Faptele comunicaţional-informaţionale apar preponderent în

comunicarea nonverbală: gestică şi kinetică (transmitere nein-tenţionată), proxemică etc.

Cunoaşterea sau recunoaşterea unui segment al realităţiiobiective, este fără relevanţă, dacă nu se constituie ca mijloc oritreaptă profitabilă înspre soluţionatrea a ceva, atingerea unuiobiectiv sau realizarea finalităţii.

Tocmai de aceea, gradul de utilitate şi de relevanţă teleologicăsunt cruciale în activitatea de informaţii astfel că, în orice dome-niu valoarea informaţiei primează în raport de scopul pentru careeste extrasă, culeasă, prelucrată, elaborată, produsă, depinzând înmare măsură de receptor dar şi de producător, de sferele decunoştinţe ale ambilor (scala imanentă proprie de estimare a va-lorii şi calităţii), implicând alături de relevanţă şi utilitate, trans-formarea cantităţii în calitate, a noutăţii în semnificanţă şi, prinurmare, problema necesită elaborarea unor criterii de măsurarea cantităţii şi calităţii putând fi explicată, la modul uşor de înţe-les, astfel: cu o aceeaşi cantitate de informaţie de 3000 biţi putem

construi mesaje cu obiect diferit, o avansare, o grevă, uncutremur, buletinul meteo etc.

Procesul de comunicare informaţională constă în transferulde semnificaţii prin intermediul logisticii comunicaţionale,aşadar, dispozitivul constructiv presupune trei tipuri de „materi-ale”:

a) noetice, ideatice (semnificaţii şi relaţionările lor, gânduri,roluri şi interacţiuni, sentimente, coduri, strategii de persuadare,tactici de convingere, discursuri manipulatorii etc.);

b) purtătoare;c) tehnice (echipamente şi mijloace de comunicare). Cu alte cuvinte, procesual comunicarea se derulează în două

etape:I. Prima o reprezintă transferul unui gând, unei idei sau unui

ordin de către emiţător către receptor; presupune exprimareagândului, ideii sau ordinului, codificarea şi transmiterea mesaju-lui la receptor prin canalul ales (vizual, auditiv, electronic);

II. A doua constă în transformarea de către receptor a mesaju-lui primit; presupune decodificarea, descifrarea şi interpretareamesajului pentru înţelegerea lui aşa cum a fost el conceput deemitent.

Bibliografie:1 H.P. Cathala, Epoca dezinformării, Ed. Militară, Bucureşti,

1991, p.11;2 A. Toffler, Puterea în mişcare, 1995, pp.276-277;3 Academia Română, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, Bu-

cureşti, 1998, p.296;4 H.P. Cathala, Epoca dezinformării, Ed. Militară, Bucureşti,

1991, p.47;5 Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enci-

clopedic, ediţia a II-a, Bucureşti, 1998, p.491; 6 cf. AAP-6, p.2-1-3;7 Lumea şi omul generează în esenţă semnificaţiile, ele fiind

elementele primare ale gândirii, materialul noetic al informaţieişi comunicării;

8 Ştefan Vlăduţescu, Informaţia de la teorie către ştiinţă, Edi-tura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, p.112;

9 cf. AAP-6, p.2-1-4;10 Idem;11 Ştefan Vlăduţescu, Informaţia de la teorie către ştiinţă, Edi-

tura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, p.155;12 Ibidem, p.88;13 Ibidem, p.90;14 H. Wald, Limbaj şi valoare, Ed. Enciclopedică Română, Bu-

cureşti, 1973, p.9;15 A. Moles, Artă şi ordinator, Ed. Meridiane, Bucureşti,

1974, p.74;16 Paul Watzlawick, J.Helmick Beavin, Don D. Jackson, Une

logique de la communication, Seuil, Paris 1972, p. 144;17 Ibidem, p. 46.18 Idem, p.167.19 Apud Ştefan Vlăduţescu, Informaţia de la teorie către şti-

inţă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, p.96;20 Henri Wald, Ideea vine vorbind, Bucureşti, Ed. Cartea

Românească, 1983, p.8;21 Ştefan Vlăduţescu, Informaţia de la teorie către ştiinţă, Edi-

tura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, p.34.

(continuare în numărul viitor)


„Termenul de război bazat pe reţea descrie combinaţiastrategiilor, tacticilor, tehnicilor şi procedurilor organizaţiilor,pe care o forţă bazată pe reţea le poate angaja, pentru creareaunui avantaj decisiv în luptă.”

Chiar dacă este un concept nou, Războiul Bazat pe Reţea(RBR) nu vine pe un teren neutru. Începuturile sale se află înceea ce militarii numesc „sistemul nervos” al războiului şi aloricărui sistem militar, adică în sistemul de comunicaţii. Sis-temul de comunicaţii, indiferent de epoca în care ne-am afla, deproblemele conflictualităţii şi de caracteristicile esenţiale sau de-taliate ale spaţiului luptei, are cel puţin patru componenteesenţiale: informaţia; infrastructurile de comunicaţii; reţelele vir-tuale; sistemele de codificare.

Aceste patru componente alcătuiesc un întreg totdeauna di-namic, flexibil, complex şi în permanentă funcţionare - sistemulde comunicaţii.

Aşadar, caracteristicile principale ale unui sistem militar decomunicaţii sunt următoarele:

- fiabilitate maximă;- rezistenţă deosebită la perturbaţii, în condiţiile unei redun-

danţe optime; - flexibilitate;- adaptabilitate rapidă la condiţiile variabile şi incerte ale

spaţiului luptei;- coeficient maxim de securitate a infrastructurilor, reţelelor,

nodurilor de reţea şi a altor componente;- maximă securitate a informaţiei; - capacitate foarte mare la transmisia în bandă largă;- asigurarea informaţiei (comunicării) în timp real.Tehnologia de vârf şi tehnologia informaţiei permit, la ora ac-

tuală, realizarea aproape maximă a tuturor acestor caracteristici,nu doar la nivelul unei structuri militare sau civil-militare deacţiune (reacţie), ci la nivelul teatrelor de operaţii, al teatrelor derăzboi şi chiar la dimensiune globală.

Războiul Bazat pe Reţea (RBR) este un război modern încare se folosesc sistemele organizate într-o reţea centrală decomandă-control - o reţea C4I2SR (Command, Control,Communication, Computers, Information, Surveillance, Reco-nnaissance - Comandă, control, comunicaţii, computere, infor-maţii şi informatică, supraveghere şi recunoaştere), care asigurăinformaţia în timp real, conexarea sistemelor de culegere şiprelucrare a datelor şi altor elemente, precum şi sistemele deobservare, supraveghere şi recunoaştere, şi o reţea a plat-formelor de luptă, care folosesc tehnologia informaţiei, sistemede armamente performante şi capabilităţi tehnice deosebite.

Conceptul RBR corespunde începutului unei noi etape în dez-voltarea societăţii omeneşti. Este un concept de avangardătehnologică, accesibil, deocamdată, numai entităţilor care dispunde tehnologii de vârf (high-tech), de tehnologia informaţiei (IT)şi de structurile hardware şi software necesare folosirii acestora.

Distanţa dintre avangardă şi ariergardă, în acest complex marşspre viitor, s-a mărit aproape insuportabil, ceea ce a generat ofilosofie complicată a simetriei, disimetriei (nonsimetriei) şiasimetriei în spaţiul confruntării.

De aceea, Războiul Bazat pe Reţea poate fi privit din cel puţindouă unghiuri:

- ca război de teatru, adică în calitate de confruntare într-unteatru de operaţii bine definit, atât ca arie geografică, şi din punctde vedere al angajării, ceea ce menţine dimensiunile simetrice şidisimetrice ale confruntării, cât şi ca filosofie şi praxeologie aoperaţiilor şi acţiunilor concrete;

- ca război extins şi în alte domenii decât cele specifice lupteiarmate, îndeosebi în ciberspaţiu şi în media.

Ambele dimensiuni reclamă noi abordări ale acestui fenomenşi noi modalităţi de investigare, cunoaştere şi înţelegere a spaţiu-lui, sensului, scopului şi rolului confruntării în relaţiile inter-naţionale. Una dintre problemele cele mai tulburătoare şi maigreu de soluţionat se referă la implicaţiile acestui tip de război înfizionomia noilor conflicte militare.

După părerea mea, singurele puteri în măsură să folosească şisă dezvolte cu adevărat acest concept sunt: Statele Unite aleAmericii, NATO, Uniunea Europeană, Rusia şi, într-o oarecaremăsură, China, adică acele entităţi care dispun, pe lângă high-tech şi IT, de o dimensiune cosmică şi de o capacitate remarca-bilă de dezvoltare a unor reţele reale sau virtuale. Un astfel deconcept presupune investiţii foarte mari, pe termen lung şicuprinde nu numai domeniul strict militar, ci şi pe cel economic.

RBR permite mărirea vitezei de transformare a deciziiloreşaloanelor superioare în acţiuni şi nu este condiţionat de naturamisiunii, componenţa grupării de forţe ori geolocaţia acesteia.Ca urmare, oferă posibilitatea realizării unor ritmuri rapide înoperaţii şi posibilitatea realizării reacţiei imediate la schimbări,asumării unor riscuri scăzute, costurilor reduse, cu alte cuvinte- eficienţă sporită. În acest context introducerea şi aplicarea

Războiul bazat pe reţea (rbr) - network - centric warfare (ncw) -

ccoommppoonneennttăă aaccttiivvăă aa ccoonnfflliicctteelloorr mmiilliittaarree aaccttuuaalleeLocotenent-colonel Octavian ANGHEL

29

30

acestui concept modern, generalizarea treptată a tehnologiei digi-tale în spaţiul de luptă al secolului XXI, apariţia noilor generaţiide arme inteligente, sistemele C4I2SR, tehnicile şi tehnologiilerăzboiului electronic, informaţional şi psihologic nu mai pot lipsidin nici o confruntare armată şi este evident că vor fi folositemasiv în viitoarele operaţii.

Din acest punct de vedere consider că operaţiile speciale, prinnatura misiunilor specifice, au nevoie de implementarea acestuiconcept, având în vedere modul de operare şi mai ales timpul dereacţie în diferite momente ale execuţiei.

Conceptul RBR este strâns legat de procesul de digitalizare.Digitalizarea fluxului informaţional presupune trecerea de lalimbajele naturale la cele binare, logice, astfel încât fluxul infor-maţional să beneficieze de viteză foarte mare de transmitere adatelor, de capacitatea imensă de stocare şi de prelucrare a infor-maţiei, de calitatea, fidelitatea şi siguranţa sistemelor de comu-nicaţii digitalizate.

Digitalizarea se poate realiza în cel puţin două moduri: • conectarea sistemelor informaţionale existente (senzori, sis-

teme de comandă şi control, platforme de luptă etc.), prin inter-faţă, la sistemele digitalizate;

• realizarea unor sisteme noi (senzori de informaţie, senzori cumultiple destinaţii, sisteme C4I, sisteme de arme) digitalizate.

Pentru o înţelegere exactă a modificărilor induse de RBR înacţiunile militare, trebuie explicate unele concepte cheie:

Forţele dispersate geograficForţele dispersate geografic prezintă, în cazul acţiunilorobişnuite, unele constrângeri în abilitatea de a reacţiona adecvat,de a se deplasa rapid, menţinându-şi totodată coeziunea şi logis-tica. În condiţiile RBR, sursa puterii de luptă nu mai depinde delocaţia fizică a forţelor şi mijloacelor în spaţiul luptei, ceea ceoferă unele avantaje:

- oferă posibilitatea masării efectelor în locul forţelor; - asigură protecţie sporită forţelor proprii, ţinute astfel în afara

bătăii multora dintre armele inamicului; - se reduc necesităţile de transport ori deplasările costisitoare

şi cu multe implicaţii, deoarece este asigurată posibilitatea anga-jării unor obiective diferite fără a mai fi necesară deplasarea tu-turor senzorilor ori elementelor de execuţie în proximitateaacestora.

Omniscienţa forţelorOmniscienţa forţelor este o cerinţă asigurată princunoaşterea spaţiului luptei şi înţelegerea intenţiilor coman-danţilor. În acest fel, forţele vor fi apte să se autosincronizeze, săacţioneze fără a se deconspira precum şi eficient în acţiunile au-tonome, fără a mai fi necesare ordine detaliate din parteaeşaloanelor superioare. O forţă omniscientă depinde de acu-rateţea şi oportunitatea datelor, de capacitatea şi instrumentele deprocesare şi transformare a lor în informaţie şi de nivelul de ex-perienţă necesar transformării informaţiei în cunoştinţe desprespaţiul luptei.

Legăturile eficienteLegăturile eficiente între entităţile spaţiului luptei oferăposibilităţi pentru generarea sinergiei de către entităţile disper-sate geografic şi pentru redistribuiri dinamice ale responsabili-tăţilor şi misiunilor, în funcţie de situaţie.

Legăturile eficiente sunt condiţionate de realizarea unei in-frastructuri robuste şi performante care să asigure toate entităţilespaţiului luptei cu informaţii de calitate. În RBR acest tip de in-frastructură a fost denumit infostructura.

Conceptul de RBR este construit în jurul noţiunii de disemi-nare a informaţiilor şi mijloacelor. Activitatea în reţea face acestlucru posibil. O reţea este constituită din noduri (entităţi) şi legă-turile dintre ele. Nodul generează fapte (sesizează, decide,acţionează) şi informaţii ca intrări pentru decizii, iar sub formăde decizii le transmite prin legături către altă entitate (nod) alspaţiului luptei. În RBR, toate capabilităţile sunt integrate robust

în reţea prin legături digitale. Modelul RBR pare, la o primă vedere, un nonsens, întrucât

acest concept este unul de tip integrat, iar formarea de module arputea să însemne fragmentarea unui întreg care nu poatefuncţiona decât ca întreg. Acest lucru este perfect adevărat şi seaplică fără îndoială conceptului la care ne referim. Dar RBRs-a dovedit a fi, în unele situaţii (crize complexe, gherilă, com-baterea terorismului etc.), mai puţin eficient sau chiar ineficient.Una dintre cauzele posibile ale acestei ineficienţe ar putea fi şiincapacitatea întregului de a se fracţiona operativ, în funcţie desituaţie, pentru a răspunde prompt şi eficient unor provocări,pericole şi ameninţări care n-au fost prevăzute şi, de aceea, nuintră în grila de soluţii şi de proceduri iniţiale.

Forţele şi mijloacele care acţionează în cadrul acestui concept,în filosofia şi fizionomia RBR, trebuie să aibă calitatea şi capa-citatea de a se modula preemptiv, dar şi instantaneu, în funcţie decerinţele efective ale situaţiei tactice şi strategice. Fiecare dintreforţele şi mijloacele care echipează cele trei mari reţele trebuiesă răspundă cu promptitudine cerinţei de modulare. Putem avea,în acest fel, diferite tipuri de module:

A. În rândul forţelor şi mijloacelor care echipează reţeleleşi grilele I2SR: module de informaţii; module intelligence; mod-ule de supraveghere; module de observare; module de re-cunoaştere; module mixte; module complexe.

B. În rândul comandamentelor care echipează reţelelecentrale de conducere C4 pot fi organizate: module pe tipuri decomenzi şi de controale; module pentru sistemele de comuni-caţii; module pentru conducerea acţiunii (reacţiei) în diferite situ-aţii etc.

C. În sistemul platformelor de luptă (al unităţilor delovire), pot fi organizate module (sau sisteme de modulare şiauto-modulare), în funcţie de misiuni, de acţiuni şi de reacţii(previzibile sau nu) într-o gamă foarte largă: module aeriene;module navale; module terestre; module aeroterestre, aero-navale, aero-terestre-navale etc.; module de acţiune (reacţie)strategică formate din forţe şi mijloace strategice (rachete,portavioane, aviaţie strategică, submarine etc.); module tacticeetc.

Transformarea conceptului RBR în realitate va depinde demăsura în care vor fi definite câteva dintre problemele legate deentităţile spaţiului luptei:

- rolul acestora, responsabilităţi, misiuni, decizii; - conectivitatea lor, îndeosebi natura legăturilor dintre ele; - natura informaţiilor şi produselor diseminate, care va re-

flecta gradul de integrare. Simplificând până la esenţializare, în spaţiul luptei se des-

făşoară trei tipuri de funcţii: senzoriale, de decizie şi acţionale.Fiecărei funcţii îi corespunde o entitate. Locul şi rolul entităţii înoperaţia militară determină importanţa în timp a fiecărei funcţii.Există deci trei entităţi ale spaţiului luptei:


31

1. Senzorii sunt acele entităţi ale căror funcţii definitorii suntcele de senzorizare. Senzorii includ toate entităţile care con-tribuie la cunoaşterea spaţiului luptei, de la satelit până la cerce-taşul din teren, inclusiv structurile de analiză.

2. Decidenţii îndeplinesc o gamă largă de funcţii în proceseleC2 şi se regăsesc la toate nivelurile ierarhice.

3. Actorii sunt acele entităţi care creează valori sub forma„puterii de luptă“ în spaţiul luptei. Ei folosesc mijloaceletradiţionale, letale, cât şi netradiţionale, nonletale. Actorii suntelemente ale tuturor categoriilor de forţe începând de la trăgător,piesă platformă etc. până la structuri. Geografic pot fi dispuşioriunde fără să fie obligatorie masarea lor integrală în spaţiulluptei, teatrul de operaţii etc.

Lucrul în reţea va permite reconfigurări dinamice ale forţei,în funcţie de realităţile spaţiului luptei unde oportunităţile disparrapid, iar întârzierile pot avea consecinţe grave.

Fiecare din entităţile spaţiului luptei se compune, la rându-i,din elemente diversificate ca mediu de acţiune, performanţe,geodispunere, structurare, misiuni etc. Conceptul RBR trans-formă această diversitate în avantaj pentru că oferă acţiunilor di-namism şi elasticitate dacă se cunoaşte spaţiul luptei. Aceastăcondiţie se va realiza când reţeaua de senzori va genera infor-maţii mai exacte, complete şi oportune decât fiecare senzor luatîn parte.

Funcţionalitatea virtuală a conceptului RBR poate fi reflectatăprin câteva caracteristici:

Viteza comenziiViteza comenzii este o caracteristică proprie tuturor acţiu-nilor de comandă-control, organizaţii şi sisteme. Ea exprimă tim-pul necesar pentru a identifica şi recunoaşte o situaţie (orischimbările unei situaţii), a identifica opţiunile şi capabilităţile,a selecta un curs al acţiunilor potrivit şi a-l exprima în ordine şiplanuri. Atât timp cât cursul acţiunilor rămâne în cadrul proiec-tat, planul rămâne valabil. Replanificarea este mare consuma-toare de timp şi energie. Omniscienţa pe care RBR o faceposibilă poate modifica radical situaţia. Practic, viteza sporită acomenzii oferă posibilitatea câştigării şi menţinerii iniţiativei şidevansării inamicului.

Simularea acţiunilorSimularea acţiunilor. Infostructura realizată în cadrulRBR face posibilă folosirea unor instrumente sofisticate de plan-ificare şi a simulărilor. Posibilitatea de a simula repetat în-deplinirea unei misiuni având la dispoziţie cele mai actualeinformaţii măreşte probabilitatea de obţinere a succesului în mi-siunea reală.

Angajarea precisăAngajarea precisă depinde în mod evident de oportuni-tatea şi acurateţea informaţiei. Omniscienţa forţei se va reflectaîn mărirea preciziei şi letalităţii loviturilor, reducerea pagubelorcolaterale şi pierderi minime.

AutosincronizareaAutosincronizarea constituie modalitatea de interacţiune adouă sau mai multe entităţi. Ea poate căpăta forme multiple înspaţiul luptei, dar RBR îi scoate în evidenţă potenţialul deosebit

pentru rezolvarea unor situaţii din domeniul logisticii, în spri-jinul cu foc, sprijinul aerian nemijlocit, în general, în misiuniunde se cer soluţii imediate. Sunt misiuni complexe, cu riscuripentru trupele proprii, executate, de regulă, într-un mediu di-namic.

Implementarea conceptului RBR este strict legată de organi-zarea reţelelor fizice şi virtuale şi presupune respectarea urmă-toarele principii:

Principiul reţelei constă în integrarea tuturor mijloacelor deluptă - ca subsisteme sau elemente - într-un sistem unitar, orga-nizat în reţea. Elementele depind unele de altele, în limitele im-puse de funcţionarea sistemului RBR, şi, de aceea, ele se cerconcepute şi achiziţionate în aceeaşi concepţie. Un rol deosebitîl au aici infrastructurile de reţea. Acestea sunt elemente tehniceşi de software care au nevoie de administrare şi întreţinere. Deaceea, în structura de forţe trebuie să apară şi formaţiuni de în-treţinere a reţelelor care la rândul lor, sunt şi ele înzestrate cumijloace corespunzătoare.

Principiul unităţii constă în asigurarea deplinei unităţi întretoţi factorii care elaborează strategia de înzestrare, începând cuConsiliul Suprem de Apărare a Ţării şi continuând cu StatulMajor General, cu Departamentul de Înzestrare şi cu modelulforţei tip Joint. Acest principiu asigură un flux informaţionaloptim, atât în perioada de concepere a strategiei de înzestrare,cât şi pe parcursul materializării exigenţelor conceptului RBRîn domeniul înzestrării. Cu alte cuvinte, înzestrarea trebuie săfie unitară şi să răspundă prompt şi pe termen lung cerinţelorconceptului RBR.

Principiul compatibilităţii presupune înzestrarea structurilorRBR (a forţelor luptătoare, a comandamentelor operaţionale, astructurilor de reţea) cu mijloace compatibile cu cele ale NATOşi ale Uniunii Europene.

Principiul eşalonării cere eşalonarea cu mult discernământ,în funcţie de priorităţile stabilite de conducerea politică şi de ceastrategică, de exigenţele RBR, dar şi de resurse, a activităţilorde implementare.

Principiul completitudinii presupune îmbinarea acţiunilorde modernizare a infrastructurilor şi mijloacelor deja existente cucele de achiziţionare a unor noi elemente de reţea, a unor sistemede arme şi a unor sisteme de senzori cu destinaţie complexă.

Principiul standardizării este esenţial pentru echipareareţelelor platformelor de luptă şi a reţelelor centrale. Importanteste ca principiul respectiv să fie racordat la cerinţele conceptuluiRBR, întrucât nu toate structurile şi funcţiunile armatelor ţărilorcare fac parte din NATO sunt racordate la acest concept. Existădoar o relaţie de non-contradicţie şi de completitudine.

Principiul modularităţii se aplică îndeosebi structurii deforţe. El are însă o influenţă nemijlocită şi în ceea ce priveşteînzestrarea acestor module. Un modul presupune deopotrivă, ostructură de forţe şi o dotare corespunzătoare cu mijloace deluptă şi structuri de reţea care să poată acţiona cu succes oriundeşi în orice misiune.

Principiul eficienţei constă în stabilirea unei strategii deînzestrare care să ţină seama de eficienţa întregului sistem infor-maţii-comandă-control-execuţie. Acest principiu îl înlocuieştepe cel al ierarhiei care, în cadrul conceptului RBR, nu mai esteeficient.

Principiul upgrade constă în necesitatea şi capacitatea in-trinsecă a sistemului de înzestrare de a se actualiza în perma-nenţă. Această actualizare nu este însă arbitrară, nu se supunedoar unei voinţe, ci se prezintă ca o caracteristică a sistemului.Desigur actualizarea nu se face doar prin reorganizarea şi re-structurarea componentelor, ci şi prin adaptarea la noile condiţiitehnologice, la high tech. Actualizarea presupune: upgradarea



32

software (care este esenţială pentru funcţionarea reţelelor fiziceşi virtuale); actualizarea infrastructurilor de reţea, adică a info-structurii; actualizarea sistemelor de comandă şi control; actu-alizarea sistemelor de arme; actualizarea logisticii RBR.

Aş dori să exemplific importanţa sistemelor de comunicaţiimoderne cu recenta participare a militarilor români la exerciţiulmultinaţional ,,JACKAL STONE 09” care a angajat aproape1500 de militari din 10 state, avioane, elicoptere, maşini de trans-port şi de luptă, etc. Nu această tehnică (în general, de ultimăgeneraţie) a constituit esenţialul, ci infuzia de tehnică şi echipa-mente a ceea ce se numeşte Army Battle Comand System(ABCS), constând în: Sistemul de Culegere şi Exploatare a In-formaţiilor pentru Câmpul de Luptă (Battlefield InformationCollection and Exploitation Systems - BICES), sistemul de co-mandament tactic (Force XXI Battle Brigade and Below -FBCB2), sistemul de poziţionare (Maneuver Control System -MCS), programe informatice şi dispozitive de fuziune a infor-maţiilor (All Source Analysis System - ASAS), sisteme logistice(Combat Service Support Control System - CSSS), diferite pro-grame informatice integrate cu multiple funcţii de utilizare, îndiferite domenii.

Toate acestea au fost posibile datorită faptului că exerciţiul afost organizat şi s-a desfăşurat cu sprijinul ComandamentuluiForţelor de Operaţii Speciale americane din Europa – SOCEUR.

Reţeaua BICES - Battlefield Information Collection and Ex-ploitation Systems, aşa cum a fost organizată, realizată şi ex-ploatată, a constituit, pentru majoritatea militarilor participanţi,o noutate. Un astfel de sistem reprezintă un complex de echipa-mente aflate în strânsă interdependenţă, care are menirea de aasigura accesul la spaţiul de luptă integrat propriu în vedereaobţinerii şi a transmiterii informaţiilor în timp real. Acest sistemde computere (hardware şi software), cu capabilităţi de transportdate, wirelles, internet, conectat la reţele radio şi satelitare areprezentat principala sursă de informaţii şi în acelaşi timp, prin-cipalul ,,instrument”, în ceea ce priveşte planificarea operaţiilorşi luarea deciziilor.

Utilizarea, de către partenerul american, a unei platformeBICES mobile, a reprezentat, atât pentru acesta cât şi pentruceilalţi participanţi la exerciţiu, o noutate în domeniu, datorităfaptului că a fost setată pentru prima dată o reţea mixtă, utilizândechipamente şi personal militar, dar şi civil, fiind subcontractaţioperatori de canale mobile satelitare civili, dispuşi în diferite lo-caţii din Germania şi Anglia.

Au fost utilizate şi testate echipamente militare de ultimă ge-neraţie care prezintă un ridicat grad de mobilitate şi autonomie,fiind dispuse în transit case-uri, cu componente fiabile şi ro-buste, cu funcţionare pe cât posibil neîntreruptă şi sigură, capa-bile să transmită şi să recepţioneze în timp scurt informaţiidiverse şi complexe. Au fost configurate, reconfigurate, updatateşi redimensionate, în funcţie de necesităţi, de nevoile opera-ţionale şi de ,,jocul tactic“, reţele de date, radio, satelitare, pre-cum şi circuitele din cablu şi fibră optică.

Chair dacă au mai existat şi sincope în ceea ce priveştemenţinerea unui flux continuu şi de calitate, din diferite motive,reţeaua BICES şi-a dovedit eficacitatea şi spectaculozitatea îndomeniul procesării şi vehiculării informaţiilor.

Folosindu-se procesoare puternice, sistemul logic al luiFBCB2 a permis în permanenţă o imagine a situaţiei care afurnizat trei informaţii esenţiale: amplasarea proprie; amplasa-mentul forţelor amice şi amplasamentul forţelor adverse. În ace-laşi timp, FBCB2 a permis să se comunice membrilor reţelei, întimp real, informaţii despre adversar, dând posibilitatea coman-danţilor să dea noi ordine, printr-un curier electronic, însoţite deun element grafic ce indică noile obiective.

Chiar dacă pentru militarii români FBCB2 nu a constituit opremieră, deoarece sunt familiarizaţi cu platformele de comuni-caţii instalate pe maşinile de luptă tip HMMWV, noutatea a con-stituit-o lucrul combinat BFT (Blue Force Tracking),conexiunile realizate între vehicule, aparatele de zbor şi sis-temele de arme, precum şi schimbul de informaţii şi urmărireaamic-inamic dincolo de câmpul vizual.

Personal, consider că am fost privilegiat pentru faptul că amreuşit să lucrez într-un mediu pe care societatea românească, înansamblul ei, încearcă să îl înţeleagă - serviciile de date inte-grate. A fost un prim contact cu elemente definitorii ale RBR.

Bibliografie:

[1] ***, Network Centric Warfare, Department of Defense,Report to Congress, 27 July 2001;

[2] John J. GARSTKA, Network Centric Warfare OffersWarfighting Advantage, Signal, May 2003;

[3] Akermann, R.K., Military Crystal Ball Portends NetworkCentric Supremacy, „Signal“, 2001;

[4] David S. Albert, John J. Garstka, Frederick P. Stein, Net-work Centric Warfare- Developing and leveraging InformationSuperiority, 2nd Edition-revised;

[5] Colonel dr. Marius CRĂCIUN, Conceptul de război bazatpe reţea - aplicaţii în operaţiile speciale şi combaterea teroris-mului, lucrare prezentată în cadrul seminarului ştiinţific organi-zat de Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, 26mai 2005;

[6] Dr. Gheorghe VĂDUVA, George-Teodor RĂDUICĂ,Cerinţe operaţionale în războiul bazat pe reţea, Editura Univer-sităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007.


33

I n t r o d u c e r eAfganistanul, o ţară a contrastelor, o ţară cu o istorie bogată

şi extrem de agitată este astăzi locul unor confruntări violenteîntre forţele coaliţiei şi elementele insurgente. În cadrul acestuiconflict, forţele speciale - SOF (Special Operations Forces) suntconsiderate „vârful de lance“. Elementele SOF sunt dislocate înzone izolate, greu accesibile convoaielor forţelor coaliţiei, înzone „sensibile“ din punct de vedere al situaţiei de securitate.Misiunile executate în aceste zone presupun interacţiunea con-stantă cu localnicii. De asemenea, conformstrategiei de securitate adoptate de forţelecoaliţiei în Afganistan, forţele speciale antre-nează, asistă şi consiliază în luptăelementele Armatei Naţionale Afgane -ANA (Afghan National Army) şi ale PoliţieiNaţionale Afgane - ANP (Afghan NationalPolice).

Un element SOF de nivel tactic, poate fi,în unele situaţii singurul element al forţelorcoaliţiei cu care interacţionează localnicii şiforţele de securitate ANSF (Afghan NationalSecurity Forces) dintr-o zonă. De aceea,cunoaşterea şi înţelegerea culturii populaţieidin zona de responsabilitate - AO (Area ofOperations) reprezintă, de cele mai multeori cheia către succesul operaţiunilor execu-tate.

Scurtă descriere a culturii afganeRealitatea lumii afgane este mult diferită

de ceea ce cunoaştem şi experimentăm noi(militarii coaliţiei) în ţările din careprovenim. Societatea afgană este structuratăîncă pe triburi, acestea fiind „celula de bază“a societăţii. Controlul unui trib asupra mem-brilor săi creşte odată cu distanţa fizică faţăde autorităţile centrale ale GoIRoA (Govern-ment of Islamic Republic of Afghanistan).Zonele rurale ale Afganistanului (circa 80%din teritoriul ţării) sunt guvernate în acelaşimod în care au fost de-a lungul secolelor -prin intermediul triburilor. Această formă deorganizare atât de veche nu se va schimbacurând, deoarece triburile afgane vor opunerezistenţă oricărei intervenţii din afară, fieea şi a organelor şi reprezentanţilor guver-nului din Kabul, care, pentru membrii tribu-lui se află la milioane de kilometri deproblemele lor curente. Afganii nu recunosc

altă autoritate decât cea a tribului din care fac parte. Sunt oamenila fel de fericiţi ca şi noi, chiar dacă trăiesc în sărăcie. De aseme-nea, sunt oameni pentru care „onoarea“ reprezintă totul, un cu-vânt pentru care şi-ar da viaţa fără să tăgăduiască. Trăind cu eizilnic înveţi că aceeaşi oameni care îţi dau şi ultima bucăţică depâine pe care o au dimineaţa, vor încerca să te ucidă fără re-muşcări seara, dacă i-ai jignit cu ceva. Sunt prieteni adevăraţi,dar şi inamici de temut. Sunt în mare măsură analfabeţi, daraceasta nu înseamnă că sunt lipsiţi de inteligenţă. Au un simţdesăvârşit de a citi incompetenţa şi minciuna.

IIII mmmm pppp oooo rrrr tttt aaaa nnnn ţţţţ aaaa îîîî nnnn ţţţţ eeee llll eeee gggg eeee rrrr iiii iiiiaaaa ssss pppp eeee cccc tttt uuuu llll uuuu iiii cccc uuuu llll tttt uuuu rrrr aaaa llll îîîî nnnn mmmm iiii ssss iiii uuuu nnnn iiii llll eeee SSSS OOOO FFFF dddd iiii nnnn AAAA ffff gggg aaaa nnnn iiii ssss tttt aaaa nnnn

Căpitan Marian-Constantin BÎRSAN


34

Organizarea tribală oferă membrilor acesteia trei factoriesenţiali1:

- protecţie fizică: modul în care sunt structurate triburileoferă membrilor acestora protecţie fizică atât a persoanei, cât şia veniturilor şi terenurilor deţinute. Cel mai important aspect pecare îl va proteja tribul este onoarea şi numele. Onoareaînseamnă totul în această formă de organizare. Membrii tribuluiîşi vor da viaţa pentru a păstra onoarea acestuia intactă.

- putere: puterea este dată de numărul armelor la dispoziţie,numărul luptătorilor, modul în care se realizează protejareamembrilor tribului. De asemenea, aceasta este dată de partenenţala un anume trib şi a modului în care acesta este perceput de cătrecelelalte triburi cu care interacţionează.

- respect reciproc: tribul reprezintă cadrul perfect în carefiecare este respectat, înţeles şi ajutat.

Deşi pare absurd, organizarea tribală este o „democraţie natu-rală“. În cadrul întrunirilor tribale denumite „shura“ sau „jirga“fiecare membru are dreptul să-şi spună părerea şi să fie ascultat.Faptul că femeile sau reprezentanţii unor grupuri minoritare nuparticipă la acest proces, nu înseamnă pentru afgani că procesulnu e democratic. Este modalitatea pe care ei o înţeleg şi o ac-ceptă, iar aceasta nu se va schimba prin intervenţie din afaratribului.

Legea aşa cum o cunoaştem noi nu reprezintă nimic pentru af-gani. Locul legii este ţinut de un „cod al onoarei“, pe care afganiiîl cunosc şi îl respectă cu sfinţenie. Noi înţelegem „onoarea“ cafiind un amestec de sinceritate, integritate, respect, corectitudineşi devotament faţă de ţară. Afganii înţeleg „onoarea“ în acelaşimod, cu deosebirea că, pentru aceştia noţiunea de „ţară“ repre-zintă un concept abstract şi îndepărtat. Afganii sunt mult mai in-teresaţi de evoluţia tribului din care fac parte, aceastadatorându-se în principal faptului că trăiesc de cele mai multeori, în zone izolate, în care confruntarea militară este ceva naturalşi firesc, care face diferenţa între supravieţuirea tribului şicucerirea acestuia de către un alt element (un alt trib, talibanietc.) În aceste cazuri nu există reprezentanţi ai autorităţilornaţionale care să îi apere, ci trebuie să facă aceasta ei înşişi.

„Pashtunwali“ este codul onoarei pe care majoritatea

afganilor îl respectă. Acesta este esenţa existenţei tribului şi afiecărui individ în parte, fie el tânăr sau bătrân.2 În cazul acestuicod al onoarei, două aspecte merită amintite: „badal“(răzbunarea) şi „melmastia“ (ospitalitatea). Ospitalitatea localni-cilor este copleşitoare. Conform Pashtunwali, odată invitat încasa unui pashtun, acesta te va proteja chiar cu preţul vieţii salede orice ameninţare. Ţi se va oferi întotdeauna tot ce este maibun din puţinul pe care îl au. În ceea ce priveşte răzbunarea,aceasta poate fi declanşată de simpla impresie că numele sauonoarea tribului sunt ameninţate. Aşa cum menţionam anterior,pashtunii pot trece de la fraţi la inamici de moarte în 30 de se-cunde. Respectul, demnitatea, mândria sau onoarea sunt aspecteatât de importante în organizarea tribală, încât orice atingereadusă acestora poate declanşa o stare de război. Orice insultăadresată unui individ este privită ca o insultă adusă familiei şitribului acestuia, precum şi urmaşilor săi. Există doar două căi derezolvare a unei situaţii în care un individ a fost jignit: compen-saţia materială sau răzbunarea; aceste două aspecte putând dăinuigeneraţii întregi, până ce partea jignită se declară satisfăcută derezultat.

Un alt aspect foarte important al culturii afgane este acela cespune că onoarea unei femei nu poate fi niciodată compromisă.Pare extrem de greu de acceptat pentru noi acest concept, dupămodul în care femeile sunt tratate în cultura afgană, dar este încăunul din acele lucruri care fac cultura afgană atât de interesantăşi de contradictorie în acelaşi timp.

Cultura afgană ş i modul de acţ iune al SOFElementele operaţionale SOF sunt dislocate, de regulă în baze

mici, izolate, în vecinătatea unor localităţi rurale afgane iar, prinmisiunea pe care o au lucrează continuu cu elementele de secu-ritate afgane (ANSF). De aceea, nivelul interacţiunilor cu popu-laţia civilă şi cu militarii şi poliţiştii afgani este, implicit şinecesar, mult mai mare decât în cazul forţelor convenţionale caresunt dislocate în baze mari şi, de obicei în oraşe. Interacţiunea cupopulaţia civilă se realizează în vederea întâlnirilor cu lideriitribali - KLE (Key Leader Engagement), pentru a procura infor-maţii, pentru a implementa proiecte de dezvoltare economică azonei prin crearea de locuri de muncă pentru localnici, Forţele


35

Speciale devenind astfel nu doar ostructură ce execută misiuni de luptă,ci un factor de stabilitate şi progres înzonă. De asemenea, interacţiunea zil-nică cu elementele de securitate afgane(ANSF) are rolul de a creşte nivelul depregătire al acestora, generând astfel oforţă locală capabilă să gestioneze se-curitatea zonei. Aceste interacţiunisunt marcate puternic de factorii cul-turali specifici acestei ţări, astfel încâtelementele Forţelor Speciale suntnevoite să ţină cont de aceştia pentruca rezultatele interacţiunilor să fie po-zitive şi în final, să conducă la în-deplinirea misiunilor specifice.

În cazul interacţiunii cu populaţiacivilă aceasta se bazează mai mult decât orice altceva, pe în-credere şi respect reciproc. Pe timpul întâlnirilor cu liderii tribalielementele SOF acordă o deosebită atenţie problemelor dezbă-tute, fără a interveni în discuţii decât atunci când li se cere opinia,acordând astfel liderilor tribali respectul cuvenit, precum şi opor-tunitatea de a decide ceea ce este mai bine pentru tribul lor, fărăa fi influenţaţi din exterior. Cunoaşterea unor expresii uzuale dindialectele pashtu şi dari contribuie la întărirea sentimentului derespect faţă de populaţia locală. Pentru derularea conversaţiilorse folosesc interpreţi, care în cazul celor ce lucrează cu SOF suntextrem de atent selecţionaţi din rândul celor cu studii, educaţi şicare sunt pregătiţi să participe activ la misiunile specifice SOF.Acest aspect este foarte important deoarece un interpret bun, carecunoaşte foarte bine obiceiurile şi cultura locală va fi în măsurăsă prevină producerea unui incident creat de neînţelegerea sauinterpretarea greşită a unui anume aspect cultural, generândastfel, aşa cum precizam anterior, un conflict nedorit.

În cultura tribală afgană un bărbat care nu poartă barbă nueste respectat. Barba trebuie să fie îngrijită, pentru că una neîn-grijită şi prea lungă este simbolul erei talibane, în care bărbaţilorafgani le era interzis să-şi taie barba. De aceea, militarii SOFpoartă barbă, acesta fiind un aspect foarte important de protecţiea forţei, atât prin faptul că interacţionează mai bine cu populaţiacivilă, dar şi prin faptul că inamicul va şti că „cei cu barbă“ nuvor fugi în cazul în care vor fi atacaţi, ci vor răspunde eficient şiextrem de puternic. Purtarea în anumite situaţii a unor elementede ţinută specifice localnicilor (shmah - basma tradiţională af-gană, cămăşi tradiţionale afgane - care sunt extrem de conforta-bile vara) întăreşte imaginea de elemente neconvenţionale astructurilor SOF şi arată localnicilor respect pentru valorile şitradiţiile lor, ceea ce în final creează încrederea şi respectul reci-proc atât de preţuite în cultura tribală afgană. De asemenea, ele-mentele SOF, prin intermediul specialiştilor din cadrul acestorasunt în măsură să ofere asistenţă medicală localnicilor, atât per-soanelor cât şi animalelor acestora, asistenţă şi ajutor în constru-irea de fântâni, canale de irigaţii, proiecte de producere a energieielectrice, întreţinerea şi repararea autovehiculelor, motoci-cletelor, chiar şi a armamentului pe care localnicii îl deţin pentruprotejarea familiilor - aceste aspecte menţionate fiind poate celmai eficient mod de a le câştiga încrederea. Câştigarea încrederiipopulaţiei civile va facilita procesul de culegere a informaţiilordespre inamic şi va genera respingerea de către localnici aoricăror încercări ale elementelor insurgente de a recruta noiadepţi din rândul localnicilor, permiţând astfel militarilor SOF sădeţină controlul zonei de responsabilitate.

În lucrul cu elementele de securitate afgane (ANSF), ele-mentele SOF îşi ajustează modul de acţiune pentru a ţine cont de

anumite aspecte culturale extrem de importante pentru afgani.Astfel pe timpul orelor de rugăciune zilnice se încearcă a nu seplanifica şedinţe de pregătire sau misiuni de luptă, demonstrândastfel militarilor şi poliţiştilor afgani respect pentru religia aces-tora, religie care, ştim că joacă un rol esenţial în existenţa lor.La fel se va proceda şi pe timpul sărbătorilor religioase locale.De exemplu, pe timpul Ramadan-ului se ştie că musulmanii numănâncă şi nu beau nimic până la apusul soarelui, de aceea ac-centul se pune pe desfăşurarea misiunilor pe timp de noapte.

Un alt aspect foarte important în ceea ce priveşte armata af-gană este acela că, în percepţia acestora numai ofiţerii pot instruialţi militari. De aceea, militarii SOF care acţionează împreună cuelemente ANSF nu poartă însemnele de grad, nume, aceştia fiindcunoscuţi de către militarii afgani după prenume.

Atenţia sporită pe care militarii SOF o acordă aspectelor cul-turale creează o legătură bazată pe încredere şi respect reciproc,atât cu populaţia civilă cât şi cu elementele autorităţilor locale şiale forţelor de securitate afgane, ceea ce pe termen scurt con-tribuie la succesul tactic al misiunilor specifice SOF, iar pe ter-men lung contribuie la stabilitatea şi securitatea zonei deresponsabilitate, acesta fiind şi obiectivul campaniei din Afga-nistan.

Concluzie:Nu mi-am propus şi nici nu am pretenţia că am atins toate

aspectele culturale ce influenţează modul în care elementeleSOF acţionează în Afganistan, acest lucru fiind de altfel imposi-bil într-un material de dimensiunea celui de faţă. Ceea ce amîncercat a fost să surprind câteva caracteristici culturale afganecare influenţează direct modul de acţiune al elementelor SOF înaceastă ţară, aşa cum le-am perceput prin prisma experienţeipersonale.

Înţelegerea culturii zonei în care urmează să se disloce unelement SOF este factorul cheie ce poate determina succesul saula eşecul misiunii, de aceea acestui aspect i se acordă o atenţiesporită pe timpul pregătirii şi planificării misiunilor, fapt ce de-osebeşte Forţele Speciale de alte structuri ce se dislocă în acestezone de conflict.

BIBBLIOGRAFIE:1 Jim GANT, One Tribe at a Time, p. 14;2 B. RONFELDT, Tribes First and Forever, p. 35.

Surse internet:http://www.pco-bcp.gc.cahttp://media3.washingtonpost.com


ÎÎNNVVĂĂŢŢAARREEAA UUNNEEII LLIIMMBBII SSTTRRĂĂIINNEE -- oo nnoouuăă ffeerreeaassttrrăă sspprree ccuunnooaaşştteerree

Profesor Claudia GOIAÎnvăţarea unei limbi străine nu mai este un lux ori un capriciu,

ci o nevoie stabilită de societatea actuală, în special pentru a în-lesni contactele cu partenerii internaţionali.

Un copil învaţă prin imitaţie, un adult prin explicaţie şi analo-gie. Ca adult, învăţarea unei limbi străine reprezintă o investiţievaloroasă în propria persoană. Totodată, deschide posibilităţinebănuite, lărgeşte orizontul cunoaşterii şi ne dă conştiinţa pro-priei valori.

Într-un secol în care informaţia este esenţială, viteza obţineriiinformaţiei este şi mai importantă. O limbă străină ne ajută săobţinem, în timp scurt, informaţii de primă mână.

O persoana, neavizată despre predarea unei limbi străine,m-a rugat să-i spun ce este acela un „snapshot“ a unui momentdintr-o oră de a mea. I-am răspuns că este aceea poză care poatecapta privirea, atmosfera, starea celor care învaţă, atitudineaprofesorului şi multe altele.

Majoritatea celor care învaţă o limbă străină nu au nevoie în-totdeauna de un profesor şi ar putea să înveţe prin altenenumărate moduri. Unii învaţă singuri acasă cu ajutorul cărţilor,cd-urilor, casetelor, programelor multimedia, casete video ş.a.iar alţii doar „prind“ o limbă străină, trăind şi comunicând acolounde limba respectivă este utilizată de către nativi.

Desigur, majoritatea învaţă în clasă împreună cu alţi cursanţi

şi un profesor, într-un mediu organizat, fie alegând aceastămodalitate sau cerându-li-se să participe la cursurile unui astfelde program, care implică acel studiu despre care am menţionatmai devreme.

Dar dacă este posibil să înveţi de unul singur fără ajutorulunui profesor, care ar mai fi nevoia unei astfel de persoane cali-ficate în procesul de învăţare? De ce unii oameni aleg săplătească un profesor? Ce aşteptări au ei de la noi?

Majoritatea statelor din Uniunea Europeană sunt bilingve saumultilingve. Pentru un număr mare de europeni engleza este adoua limbă vorbită, dar în câteva regiuni din Uniunea Europeanăengleza este a treia limbă vorbită.

Acum când engleza a devenit cea mai importantă limbă în şti-inţa şi tehnologia globală şi reprezintă mijlocul, elementul prin-cipal în comunicarea internaţională, se răspândeşte în multe ţăriunde nu este vorbită în mod tradiţional. De aceea se consideră afi importantă studierea limbii engleze în cadrul învăţământuluide orice fel din statele membre UE.

În noua directivă a învăţământului militar românesc seregăseşte, în mod specific, dorinţa promovării limbilor străineşi, în mod special, a limbii engleze. În cadrul sistemului militar,limba engleză, în general, şi limbajul specific militar, în special,sunt foarte necesare şi binevenite. Intensificarea relaţiilor

36


37

internaţionale, procesul de integrare continuă a României înstructurile euro-atlantice, impun continuarea studiului limbii en-gleze în învăţământul militar românesc şi nu numai.

În viitor încă şi mai mult decât în prezent, se va simţi nevoiaşi se va remarca cererea de cadre militare extrem de binepregătite, conform standardelor NATO şi Uniunii Europene, pen-tru care limba engleză va fi probabil principalul mijloc de co-municare şi deci o necesitate de necontestat.

„Pentru a conduce eficient este nevoie de o bună stăpânirea competenţelor comunicative. Scrierea, vorbirea, prezentareape scurt sunt inevitabile. Liderii, care nu au aceste competenţe,îşi pierd atât timpul propriu cât şi pe cel al soldaţilor şi supe-riorilor lor.“ ( William Richardson - general american)

Lumea contemporană e într-o continuă schimbare şi atuncine punem firesc întrebarea: „ C e f e l d e l i d e r i m i l i t a r is u n t n e c e s a r i ? “

După părerea mea, liderii militari vor juca roluri vitale, mul-tiple şi variate, în concordanţă cu noile cerinţe. Se nasc noialianţe, se pun bazele unor noi colaborări şi schimbări. Pentrutoate acestea e nevoie de o limbă comună. Engleza este limbafolosită în traficul marin şi aerian de pe tot globul, dar şi limbavorbită în cadrul NATO. Engleza trebuie vorbită ca o limbă co-mună fără nici o obligaţie faţă de ţara în care este vorbită. Ameri-canii vorbesc engleza, dar nu fac plecăciuni în faţa reginei MariiBritanii. Engleza de azi e la fel de folosită în Ungaria, Poloniasau Cehia, deoarece ea este o limbă legată de cooperarea inter-naţională. Numele de „engleză“ poate fi schimbat cu alt nume.O putem numi „limba internaţională“ sau „ limba pentru comerţ“sau simplu „vorba lumii“. Engleza este limba pe care o alegemca să trecem graniţele în prietenii şi cooperări.

Studenţii din multe ţări învaţă engleza ca să poată participa laîntâlniri internaţionale în timp ce reprezintă interesele naţionalesau personale. În acelaşi timp, studenţii a căror limbă nativă esteengleza, învaţă alte limbi străine. Ideal ar fi să poţi învăţa câtmai multe limbi străine. Numai vorbind şi înţelegând o limbăstrăină poţi să înţelegi anumite subtilităţi de limbă, numai aşa îţipoţi apăra interesele, numai aşa poţi negocia sau îţi poţi impuneideile. Cunoaşterea limbii engleze este un atu al liderului militarromân care va lucra în cooperare în cadrul misiunilor inter-naţionale. S-ar putea crede că numai generalii şi înalte gradeofiţereşti vor fi implicaţi în operaţiuni de cooperare internaţio-nală. Nimic mai fals. E adevărat că aceştia sunt cei care planifică,dar cei ce trebuie să lucreze împreună pentru a se antrena şi aîndeplini misiunile actuale sunt ofiţerii cu grade mai mici şi sol-daţii de rând. Militarii vor trebui să comunice fie cu oameni cupregătire militară diferită de a lor sau cu oameni fără nici opregătire militară.

Cum pot profesorii de limbi străine în general, cei de limbaengleză în mod particular, să contribuie la formarea unor astfelde lideri? Învăţarea limbii nu este doar o predare a vocabularuluişi a gramaticii, ci o iniţiere în cultura, civilizaţia şi relaţiile so-ciale şi militare ale nativilor. Cursantul va trebui să fie în staresă scrie tot atât de bine pe cât vorbeşte, scrierea unor scrisori ofi-ciale, personale, memorandumuri, etc. Ţinând cont de faptul cămarea majoritate a oamenilor vor comunica oral cu parteneriilor, profesorul va trebui să predea şi noţiuni de retorică: cum săgenereze idei, cum să le organizeze, cum să aleagă calea deconvingere cea mai bună pentru a prezenta o problemă unui au-ditoriu.

Viitori lideri militari, în cadrul orelor de limbi străine, vorputea astfel nu numai să-şi îmbunătăţească vocabularul sau săfolosească regulile de gramatică cât mai corect dar vor învăţa săaducă argumente pro şi contra, vor învăţa să fie „cool“ în cadrul

dezbaterilor, să gândească cât mai raţional, să elimine sentimen-talismele sau părerile preconcepute şi să ajungă să-şi realizezescopul cât mai pragmatic cu putinţă. Există o artă a negocierii şiea trebuie învăţată.

În predarea cursurilor de limbi străine se urmăreşte formareade deprinderi şi însuşirea de cunoştinţe care să permită cursan-ţilor să comunice eficient în aceste limbi, atât oral cât şi în scris,atât ca receptor cât şi ca emiţător al mesajului. Astfel, pro-gramele de învăţământ cuprind în general următoarele obiective:

Audiere. Cursantul trebuie să înţeleagă mesajul comunicatoral şi să distingă caracteristicile stilistice şi emotive ale acestuia.

Vorbire. Cursantul trebuie să-şi poată exprima mesajul clar şicorect din punct de vedere fonetic, gramatical şi stilistic.

Citire. Cursantul trebuie să fie capabil să extragă informaţiautilă dintr-un text scris, într-o multitudine de stiluri (literar,tehnic, etc.).

Scriere. Cursantul trebuie să poată redacta corect un text princare să comunice un mesaj, respectând regulile ortografice alelimbii respective.

Putem concluziona că toate cele patru deprinderi au aceeaşiimportanţă în învăţarea unei limbi străine: pentru a rezolva oproblemă trebuie să asculţi şi să înţelegi, să o dezbaţi cu alţi li-deri şi să redactezi un material scris ce va fi analizat de alţii.

Astfel, limba este modelul unei culturi şi al locului ei în lume,deci cei care o învaţă trebuie să-şi exprime propriile idei într-unmod comprehensibil pentru un alt vorbitor al limbii respective,ca atare ei trebuie să treacă de înţelesul lingvistic sau dis-tribuţional spre aria de conversie socială în folosirea cuvintelor,tonului vocii sau/şi a intonaţiei. Pentru a putea folosi limbajulNATO - respectiv limba engleză - în atingerea diferitelor scopurie important să cunoaştem „înţelesurile“ pe care le transmitemcând folosim limba străină.

Motivaţia este un element central în procesul de învăţare alimbilor străine, iar specialiştii din domeniu trebuie să aibă învedere acest lucru în momentul în care elaborează cursuri sauactivităţi destinate să promoveze limbile străine.


38

Rest i tuir i :Rest i tuir i : „Un studiu comparativ al celei mai noi şi mai grozave arme”

Colonel dr. Mircea TĂNASE

GermaniaCredem că ar fi obositor să vorbim des-

pre paraşutismul german, urmărindu-i amă-nunţit evoluţia aşa precum am făcut la Ruşisau Francezi. Paraşutismul german a trecutde mult faza experimentală şi îndoielnică.El şi-a produs şi roadele, roade care au de-păşit chiar şi cele mai optimiste prevederi.Iată de ce se impune a prezenta paraşutismulgerman, înfăţişând doar extraordinarul aportadus armatei germane. Totuşi, este necesarsă precizăm câteva date mai importante înevoluţia acestei arme la Germani şi câtevaprincipii fundamentale de organizare, maiales că din această prezentare se pot trageînvăţăminte de foarte mare importanţă.

Paraşutismul german a început cu un anmai târziu decât paraşutismul francez şi maitârziu cu 5 ani decât cel rusesc.

“Presa britanică îşi aminteşte acum defaptul că, încă în anul 1934, ministrul aeru-lui german a detaşat o mlădiţă din regimen-tul Göring, pentru a forma primiiparaşutişti” (Interavia no.711). Acest nucleua fost punctul de plecare al paraşutiştilorgermani, care până în anul 1939, când aufost pentru prima dată prezentaţi la parăzimilitare cu echipamentul şi armamentul lor,au ajuns să constitue nu regimente, ci chiardivizii, punând la dispoziţia armatei Reich-ului o nouă şi apreciabilă forţă, ce avea săsurprindă adversarii şi să permită conduceriioperaţiunilor de a aplica o tactică ce avea sărăstoarne toate planurile Aliaţilor. Este demirare cum Anglia şi Franţa, viitorii adver-sari ai Reich-ului, n-au tras nici un în-văţământ din ocuparea Austriei şi Boemiei,cu care ocazie aviaţia germană a lansat, închip mai mult demonstrativ, mici unităţi deparaşutişti deasupra oraşelor Viena şi Praga.Nici chiar după campania din Polonia, undeau fost întrebuinţaţi paraşutişti mai ales înmisiuni speciale, Puterile Occidentale nu autras nici un învăţământ. În loc ca noul mijlocde luptă să fi provocat o examinare şi o re-zolvare serioasă a acestei probleme, materi-alizate printr-o acţiune de promovare aarmei şi în ţările respective, activitatea aces-tor ţări s-a redus numai la luarea unor mă-suri de apărare, măsuri de apărarecaracterizate prin cruzimea tratamentului lacare trebuiau să fie supuşi toţi paraşutiştiiprinşi. Nu era altceva decât prologul mala-diei de mai târziu - aşa zisa “psihozăparaşutistă” sau “paraşutita” - care avea săcuprindă iremediabil toată Franţa şi Ţărilede Jos, în timpul campaniei din Vest. Dacăne oprim puţin asupra campaniei din Polo-nia, trebuie neapărat să cităm, spre a ilustrastarea de spirit a acelor zile, un comunicat

publicat în ziarul francez“Le Temps”:

“Se comunică dinVarşovia, că paraşutiştigermani coboară înspatele liniilor poloneze.La 3 sept. seara, radiopolonez anunţă că paraşu-tişti germani au coborât înspatele liniilor polonezeîn Silezia, în scopul de aîncerca să distrugă liniilede comunicaţii telefonicesau electrice. Autorităţileau cerut populaţiei să co-laboreze cu armata şipoliţia pentru a distrugeaceşti paraşutişti.”

[…] Nu se poate spuneînsă că în Polonia s-acăpătat o suficientădovadă a posibilităţilor deluptă ale paraşutiştilor,pentru că au fost între-buinţaţi în puţine cazuri şiîn efective foarte mici.Sunt primele tatonări aleparaşutiştilor germani.Experienţa pe o scară maiîntinsă avea să se facăabia în campania dinNorvegia. Acţiunile de laNarvik, Dombas, Sta-vanger-Sola şi Fornebuau verificat definitiv va-loarea combativă a noii arme şi au cauzat,în cea mai mare măsură, eşecul intervenţi-unii forţelor engleze.

De acest lucru şi-au dat seama şi PuterileOccidentale la care, încet, încet, venea să seadaoge acum şi Statele Unite. Vom observamai cu seamă evoluţia aprecierii exacte avalorii noii arme când vom cercetaparaşutismul american. Puterile Occidentaleau păşit de îndată la înfiinţarea de noi unităţide paraşutişti. Mă refer la acţiunea Ministru-lui Aerului francez Laurent Einac, care înluna Mai 1940 încearcă reconstituireavechilor unităţi de paraşutişti francezi şi în-fiinţarea altora noi. A fost însă prea târziu.Fulgerătoarea acţiune germană a surprins peadversari complet neorganizaţi din acestpunct de vedere.

Ar fi o mare lacună în studiul nostru,dacă am trecut la cercetarea acţiunii paraşu-tiştilor germani în campania din Vest, fărăsă prezentăm cititorului o expunere asupraparaşutismului german, mărginindu-ne laprincipiile generale de organizare şi între-buinţare. Facem acest lucru numai cu

paraşutismul german, tocmai pentrucă doc-trina sa de constituire este cea mai avansatăşi cea mai verificată până în prezent. Ea adepăşit de mult pe cea rusă şi franceză de lacare, trebuie s-o recunoaştem, s-a inspirat laînceputurile sale. La rândul lor, atât Ruşiicât şi Francezii, fără să mai pomenim cele-lalte state ca Anglia, Japonia, Italia, StateleUnite, Ungaria, Turcia şi Spania vor trebuisă recunoască acum, că au foarte mult sauaproape totul de la Germani, ceea ceînseamnă că nu este suficient să ai idei noi,ci este cu deosebire important să întrevezifolosul acestor idei şi să şti să le realizezi,canalizând înfăptuirile numai în vedereaprogresului naţiunii.

Veritabilul punct de vedere german esteexpus în “Handbuch der neuzeitlichenWehrwissenschaften” , apărută în 1939. Dinaceastă expunere, aflăm că paraşutiştii ger-mani se deosebesc în două mari categorii:

a) Paraşutiştii izolaţi (Einzelkämpfer),adică acei ce execută misiuni speciale, indi-vidual sau cel mult ]n echipe.

b) Unităţile de paraşutişti propriu zise. Paraşutiştii izolaţi (Einzelkämpfer) sunt

Continuăm şi în acest număr publicarea unor fragmente din studiul sublocotenentului paraşutistAlexandru Costeanu, din cadrul Batalionului român de paraşutişti, publicat în paginile revistei România

Militară, în octombrie 1943, referitor la geneza şi evoluţia trupelor de paraşutişti pe plan mondial.


39

D o s a r e l e p a r a ş u t i s m u l u i m i l i t a r

sub ordinele serviciilor secrete. Din aceastăcategorie fac parte agenţii politici, agenţiitransmiţători de ordine sau însărcinaţi cumisiuni speciale în ţările inamice, indicatoripentru pregătirea aterizărilor masive şi sabo-teuri vorbind limbi străine. Toţi aceştia suntiniţiaţi în recunoaşterea şi mânuirea tuturorarmelor de care dispune viitorul inamic.

Unităţile propriu zise de paraşutişti sunt- spre deosebire de paraşutiştii izolaţi - ade-vărate unităţi ale armatei, organizate aproxi-mativ după modelul unităţilor obişnuite deinfanterie, cu deosebirea că, pe lângă cali-tatea de a putea fi paraşutate, dispun e efec-tive mici, dar de o mare putere de focdatorită armamentului special cu care suntdotate şi care constă, în general, din armeautomate uşoare. Misiunile acestor unităţisunt foarte variate. Înşirăm aici - enunciativ,nu limitativ - următoarele:

- ocupări de locuri obligatorii de trecere,în retragere sau înaintare;

- ocupări de poduri în scop de menţineresau distrugere;

- ocupări de aeroporturi;- ocupări de baze navale;- atacuri de spate, flanc;- ocupări de puncte strategice importante

în spatele frontului etc.Războiul actual a depăşit însă prevederile

de mai sus şi a evidenţiat noi misiuni ce sepot încredinţa ambelor categorii de paraşu-tişti. Mă refer la colaborarea cu partizanii,lupta împotriva partizanilor, cuceriri de in-sule, interceptarea căilor de comunicaţii alediviziilor blindate, atacul comandamenteloretc. Necesităţile războiului vor mai da laiveală încă şi alte noi misiuni ce pot fi în-deplinite de paraşutişti. Chiar astăzi se poatespune deja, că dintre toate armele, cele maivariate şi numeroase misiuni aparţinparaşutismului, deşi este cea mai tânără

armă.[…] Acţiunea paraşutiştilor germani în

Ţările de Jos a fost punctul culminant alprimei faze în evoluţia paraşutismului ger-man.

Pentru a arăta cu adevărat formidabilelerezultate obţinute, nu este nevoie sărecurgem la mărturiile germane, care arputea fi puse la îndoială, ci să aducem numaimărturii din sursă franceză, olandeză, bel-giană etc. Fixând câteva puncte de vedere,să le ilustrăm prin citate din presă şi comu-nicate oficiale aliate şi neutre.

1. În ceea ce priveşte rezultatele strate-gice:

Prinţul Bernard, explicând cauzele careau făcut Olanda să înceteze focul, spune:

“Acest concurs de împrejurări a făcut carezistenţa să devină imposibilă din cauzametodelor de război neloiale şi fără scrupulale inamicului. La începutul războiului,podul de la Moerdjik n-a fost distrus, pentrucă el trebuia să servească comunicaţiilor ali-ate. Puţin după invazie, el a fost ocupat deunităţi germane, ai căror soldaţi, se ştie, îm-brăcaseră uniforma poliţiei olandeze şi careau fost întăriţi cu forţe paraşutiste sau trans-portate cu hidroavionul.

Această ocupare a fost un factor decisiv,pentru că a permis Germanilor să înceapăoperaţiunile în spatele liniei de apărare olan-deze. Această ocupare a devenit şi mai gravăprin faptul că prin aceleaşi metode, Ger-manii au pus piciorul în insula de Dordrechtşi la Rotterdam” (Le Temps, 20 mai).

Factor decisiv, acesta este adevărul, a fostacţiunea paraşutiştilor în Ţările de Jos, in-diferent dacă pretinsa neloialitate germanăva fi fost chiar aşa cum spune PrinţulBernard sau această afirmaţie nu ar fi decâtscuza neputinţei în faţa atacului paraşu-tiştilor.

Pe lângă această foarte obiectivă con-statare a Prinţului Bernard, mai reproducemcâteva pasagii dintr-un articol intitulat: “Da-torită unei şiretenii de război, Reich-ul areuşit să invadeze Olanda” şi anume: “Dupăcum a declarat ministrul de externe olandezM. Van Kleffens, în timpul reşedinţei sale laParis, pierderile pe care le-a suferit armataneerlandeză au fost extrem de grele. Ele seridică la 20% din efectivul total, aproape100.000 de oameni. Regimentul de gardăpersonală a reginei a pierdut 80% din efec-tivele sale. Aviaţia neerlandeză este distrusăcu desăvârşire.

O acţiune perfidă a trupelor germane lapodul de la Moerdijk, le-a permis să punăstăpânire pe acest pod, principalul mijloc decomunicaţie între Nordul şi Sudul ţării. La13 mai, un detaşament de soldaţi în uni-forme olandeze, conduşi de un ofiţer carevorbea olandeza cea mai perfectă, s-aapropiat şi a făcut cunoscut că era însărcinatsă înlocuiască garda podului. Primiţi foartebucuros de către soldaţii neerlandezi care îicredeau camarazi, ei au descărcat deodatăarmele lor şi au ucis aproape în întregimegarda olandeză.

Drumul Rotterdamului era deacum des-chis Germanilor şi ei au profitat imediat,împingând prin această trecere două diviziiblindate. Ajunse la Rotterdam, aceste diviziiau făcut joncţiunea cu trupele germane carepătrunseseră în oraş prin paraşutare sau cuajutorul hidroavioanelor care amerizauîntr-un şir nesfârşit pe Meusa. Astfel, zonade inundaţii care oprise armata germană cevenea dinspre Est, rămânea intactă, dar eradebordată pe calea aerului. Trupele olandezes-au găsit prinse ca într-o cursă atacate dinfaţă şi spate.” (Le Figaro, 20 mai 1940).

Germanii desmint că paraşutiştii ar fifolosit uniforme olandeze şi belgiene sau că


40

ar fi fost deghizaţi. Indiferent că ar fi fost aşa sau nu, principaluleste că însăşi ministrul de externe olandez recunoaşte, cu amărăciu-ne dar şi cu admiraţie, hotărâtorul efect pe care l-a avut acţiuneaparaşutiştilor în capitularea Ţărilor de Jos. Printre cauzele care aufăcut să înceteze focul din partea Olandei se numără, cea dintâiu, in-vazia paraşutiştilor. Ei sunt autorii celor trei zile tragice ale Olandei.

Ceea ce a fost mai trist însă pentru Aliaţi, e faptul că odatăstrăpunsă rezistenţa anglo-belgo-olandeză în partea de nord a fron-tului, n-a căzut numai această rezistenţă, ci s-a zdruncinat întreagaposibilitate de apărare a Franţei, sprijinită pe frontul încă necompletfortificat dinspre hotarul belgian. Nu este nevoie să intrăm în amă-nunte, pentru că citatele de mai sus explică destul de clar ele însăşi,cum s-a petrecut lucrurile.

2. Ca impresie în momentul apariţieiApariţia paraşutiştilor germani pe cerul şi mai ales pe pământul

olandez şi belgian, a fost ca un trăsnet puternic care a paralizat oricereacţiune. Din această cauză, spaima ce a cuprins nu numai popu-laţia civilă, ci chiar forţele militare, a fost de nedescris, iar furia îm-potriva paraşutiştilor a fost sălbatecă. A fost un fel de îmbolnăviregenerală de “paraşutită.” În “Interavia” nr. 711 găsim următoareaconstatare:

“Întrebuinţarea paraşutiştilor de către Germani pe frontul de Vest,a deslănţuit o adevărată paraşutită, după cum se exprimă un jurnalfrancez. În popor, oricine posedă o paraşută, este considerat imediatparaşutist german, din cauza senzaţionalelor informaţiuni din ul-timul timp. Autorităţile militare franceze s-au văzut obligate să pu-blice, la 20 mai, nişte instrucţiuni adresate publicului pentru a evitaca aviatorii francezi care au paraşute sau sar cu paraşuta, să fie ata-caţi.”

S-au petrecut, datorită acestei maladii, şi incidente destul decomice, care nu se vor povesti însă aici. Adeseori, un sat sau oraşîntreg (Kralingen) părăsea locuinţele din cauza vreunui zvon că laanumite ore se vor lansa paraşutişti germani în acel loc, iar datorităfaptului că mai multe comunicate oficiale afirmaseră că acei paraşu-tişti sunt deghizaţi şi în uniforme şi vestminte olandeze, belgiene,engleze, franceze, suspiciunea şi neîncrederea a dat adeseori naşterela incidente sângeroase. Nimic nu este mai concludent în aceastăprivinţă decât apelul prin care Primul ministru belgian Pierlot voiasă liniştească spiritele locuitorilor din Bruxelles. Iată-l:

“Contrariu zvonurilor care s-au răspândit, niciun paraşutist, m-aţiînţeles, niciun paraşutist n-a coborât la Bruxelles nici ieri, nici azi-noapte.” (Le Temps, 16 mai 1940).

Acest strigăt, care voia să înlăture spaima ce pusese stăpânire pepopulaţia civilă, se producea chiar în ziua când o ploae de paraşutiştigermani se lansau în împrejurimile Bruxelles-ului.

Fără îndoială că paraşutiştii germani au avut de suferit cel maimult de pe urma furiei deslănţuite împotriva lor. De altfel şi îndem-nurile oficialităţii împingeau populaţia la un cât mai neomenos trata-ment ce trebuia aplicat paraşutiştilor prinşi. Presa zinică era plină deastfel de aţâţări şi invective pe socoteala paraşutiştilor germani. Aufost numiţi draci sburători, lilieci, bestii hitleriste etc., şi niciomoarte nu putea fi considerată prea aspră pentru ei, chiar ardereape rug era recomandată!

3. Ca noutate Trebuie recunoscut că paraşutiştii au reprezentat, fără îndoială,

unul din mijloacele noi de luptă ale aviaţiei germane, mijloacepomenite de Cancelarul Hitler atât de des în discursurile sale şi acăror existenţă o cam bănuiau englezii şi francezii, dar de care n-aufost siguri decât când i-au simţit efectul. Pentru a întări această afir-maţie, cităm din “Interavia” câteva pasagii care tratează şi chestiu-nile expuse mai sus, dar ating în special şi acest ultim punct devedere.

“În timpul luptelor din Ţările de Jos, care au dus la capitulareaneerlaneză din 15 mai, paraşutişti germani şi trupe debarcate prinaterizare, au intervenit în număr foarte mare, pentru prima dată în is-toria războiului. Acestei utilizări de forţe aeriene, Germanii atribuieîn mare parte rapiditatea succeselor lor în Ţările de Jos. Se naşte odiscuţiune de ordin juridic, cu ocazia acestei noi forme de războiu.Înaltul Comandament German desminte energic camuflajul acestortrupe pentru care cere recunoaşterea în calitate de trupe ale armateiregulate.”

Subliniem, în sfârşit, pasagiul din comunicatul german din 10mai, referitor la cucerirea celui mai puternic dintre forturile sistemu-lui Liege, fortul Eben-Emael: “o trupă de elită a forţelor aeriene şiîntrebuinţarea de noi mijloace de atac au permis nimicirea puterii derezistenţă a acestui fort.”


41

D o s a r e l e p a r a ş u t i s m u l u i m i l i t a rŞi iarăşi din “Interavia”: “După comunicatele germane, căderea

Rotterdam-ului şi ocuparea Ţărilor de Jos.Realizată în cinci zile, se datoreşte paraşu-tiştilor şi trupelor aeriene debarcate pinaterizare, care şi-au găsit aici prima între-buinţare în istoria războiului. Comunicatuloficial al agenţiei D.N.B. din 15 mai, anunţăcă drept recompensă pentru acest succes,Cancelarul Hitler a conferit generalului Stu-dent, comandantul unei divizii şi generaluluiconte Sponneck, comandantul unei diviziide infanterie aeriană, Crucea de Cavaler alCrucii de Fier. Se află deasemeni că genera-lul Student a împlinit 50 de ani şi a fost gravrănit în timpul luptelor din Ţările de Jos.Legende, ameninţări, represalii şi măsuri deapărare au urmat acestei acţiuni de mari pro-porţii a noilor trupe ale armatei aeriene ger-mane. S-a spus spre exemplu, că paraşutiştiiîntrebuinţaţi în Ţările de Jos au fostdeghizaţi în preoţi. Contra măsurile derepresalii germane au afirmat însă, că încazul paraşutiştilor este vorba de o trupăregulată, cunoscută de ani de zile, prezentatăla parăzi, cu o uniformă proprie, astfel cătrebuie considerată ca făcând parte din ar-mată. Un tratament contrar drepturilorginţilor, ar atrage după sine măsuri de repre-salii de 10 ori mai sângeroase.

În ceea ce priveşte „noul mijloc de luptă”care, după comunicatul german, a sfărâmatforţa de rezistenţă a fortului Eben-Emael,cel mai puternic din Liege, am mai vorbitodată in numărul precedent. În presa ger-mană se poate găsi un indiciu: o fotografiearată pe Cancelar înconjurat de nouă dintrecuceritorii fortului Eben-Emael. Ei poartătoţi uniforma de paraşutişti. Noul mijloc deatac menţionat în comunicatul german nupoate fi decât vreo armă oarecare folosită deparaşutiştii germani.”

Fiind din sursă neutră, citaţiunile de maisus aruncă o lumină cu mult mai adevăratăasupra paraşutismului german. Comuni-catele oficiale germane şi presa au elogiat latimp faptele de arme ale paraşutiştilor şi pebună dreptate.

Ceea ce pare curios este însă faptul că în-săşi Francezii, în lupta lor desnădăjduită îm-potrivă acestor paraşutişti, le aduc, bineînţeles mai mult sau mai puţin furioşi, celemai mari elogii, care ar trebui să fie reţinutede paraşutiştii germani ca nişte preţioasetrofee din partea duşmanului pe care l-au în-frânt. Într’un articol întitulat “L’echec de laguerre des nerfs”, ce poartă semnătura luiCh. D’Ydewalle, se spune:

„Nu lansaţi nici un zvon fals! Spuneţiadevărul tare, pentru ca toată lumea sa-lcunoască. Acestea mă determină să declar,deplin convins, că n-au existat belgienitrădători. Au existat doar paraşutişti ger-mani, ca şi în Franţa! Oameni uşor decunoscut! Cine a străbătut Germania hit-leristă în aceşti doi ani din urmă, recunoaştefoarte uşor aceste figuri. Acest prizonier cucătuşele puse, este un flăcău slab la faţă,înalt, destul de interesant cu cascheta şi ve-stonul său murdar… Este un S.S. clasic, unom al trupelor grele, instruit pentru acţiunigrele, supus tuturor sporturilor, în fine, unom mult diferit de fostul german greoi şisupus. Aşa cum îl vedeţi cu gâtul ars desoare, are aspectul unui derbedeu. Pentru ase coborî cu paraşuta şi a se plimba nestin-gherit prin oraş, el a luat această înfăţişare,dar cam exagerată, a celui mai de baştinăcetăţean de aici. Dar nu s-au văzut niciodatăastfel de băştinaşi in Franţa! Aceasta estecheia descoperirii. Surprizei iniţiale, îi tre-buie numai o singură aruncătură de ochipentru a se convinge definitiv. Astfelparaşutistul este înhăţat…”. Se pare însă că

paraşutiştii germani nu prea au fost înhăţaţiaşa de uşor precum spune autorul citat.

Ceea ce am citit mai sus, este un adevăratimn de laudă adresat tânărului paraşutistgerman, om dintr-o bucată, sportivdesăvârşit, viteaz, inteligent, în fine, cu ade-vărat omul nou, produs al unei pregătiri şieducaţii conştiente de rolul pe care trebuiesă-l îndeplinească acest tânăr în slujba naţi-unii.

Am afirmat mai sus, că acţiunea paraşu-tiştilor în campania din Vest încheie primaperioadă a paraşutismului german, perioadăcare ar putea fi considerată prima nu numaipentru paraşutiştii germani, ci pentruparaşutismul militar, în general, pentru că,odată cu acţiunea din Creta, paraşutismulgerman şi odată cu el paraşutismul univer-sal, intră într-o nouă fază. Am putea numiaceastă fază “aero-marină”. Începutul ei îlconstituie campania din Creta, iar punctulculminanta trecut din mâna Germanilor înmâna Japonezilor, care au desăvârşit aceastănouă concepţie de întrebuinţare aparaşutismului, datorită particularităţilor ge-ografice ale teatrelor de operaţiuni din ex-tremul Orient.

Această metodă de a se cuceri pe caleaaerului, o insulă mare, dinspre interior înspre ţărm, conjugată cu acţiunea marină, afost într-adevăr nouă şi a surprins cudesăvârşire, dând rezultatul dorit mai repededecât se aştepta.

Trebuie remarcat că, cu ocazia acesteimari operaţiuni paraşutiste, (Creta), şi-afăcut începutul realizării ei şi o altă ideefoarte nouă, dar bine utilizată de Germani,anume, întrebuinţarea planoarelor de trans-port pentru infanteria aeriană şi paraşutişti,în trenuri aeriene. Este numai un început,dar se prevăd mari realizări pentru acest noumijloc de transport, în scopuri militare.Dovada o constitue imensa producţie deasemenea aparate în unele ţări ca: StateleUnite, Japonia, etc.

Campania din Creta a dovedit că posi-bilităţile paraşutiştilor sunt nelimitate,lucru verificat mai apoi de Japonezi.

După cum se poate vedea, paraşutiştiigermani au fost aceia care, cei dintâiu înarmata germană, au pus piciorul pe pământduşman în campaniile germane. Chiar înultimul timp, tot ei au fost aceia care au puscei dintâiu piciorul pe pământul tunisian.Deocamdată, pământul le-a simţit prezenţade dincolo de cercul polar şi până la tropi-ce, fără să includem şi pe Japonezi. Cearmă poate fi mai mobilă - cu prezenţă lasol - într-un războiu, decât paraşutismul?În decurs de numai 25 de ani, cea mairapidă armă terestră - arma blindată - a fostcu mult depăşită în urma acestei fericitecombinaţii între avion, paraşută şi soldat.

Fotografiile sunt reproduse din lucrareaHistoire des operations aeroportees,Elsevier Sequoi, Bruxelles, 1979.

(Sublocotenent paraşutist Alexandru Costeanu, Ideile noi în slujba viitorului popoarelor - Paraşutismul - înrevista România Militară nr 10, octombrie 1943, pp 72-82).


42

La 20 august 1970, la Buzăua avut loc un eveniment care arămas în istoria paraşutismuluidin România. La acea datăparaşutişti militari din cadrulRegimentului 60 Paraşutişti,sub conducerea coloneluluiGrigore Baştan, stabileau unrecord neegalat până în ziua deazi, paraşutare de grup de laînălţimea de 6400 m. În ziua deazi această înălţime poate păreaaccesibilă şi unor neiniţiaţi, darla acea vreme paraşutiştii nuerau dotaţi cu aparate de respi-rat iar combaterea hipoxiei sefăcea cu ajutorul vitaminei C.după realizarea saltului de grup,colonelul Baştan şi-a dorit săajungă acolo unde se avântăvulturii, şi forţând limitele or-

ganismului uman dar şi cele tehnice ale aeronavei AN-24, a urcat îm-preună cu merituosul echipaj al aeronavei AN-24T, cu indicativulYR-AMU, la o altitudine de circa 10.000 m. La această altitudine at-mosfera extrem de rarefiată a făcut ca pentru câteva secunde colonelulBaştan să-şi piardă suflul, moment în care mâna providenţei a acţionat,prin intermediul inginerului de bord Florin Bejan care lipsindu-se pe elde preţioasa mască de oxigen şi-a ajutat semenul aflat la nevoie şi reali-zând astfel un adevărat salt în istorie. După preţiosul ajutor acordat deinginerul Bejan, generalul Baştan a părăsit trapa aeronavei realizând unsalt cu paraşuta după o cădere liberă de 7000 de metri.

În memoria „Generalului”, dar şi a tuturor paraşutiştilor militari,Fundaţia „General Grigore Baştan” organizează anual o manifestare-concurs care să se constituie ca un adevărat arc peste timp şi care sămenţină vie în memoria colectivă visul acestor adevăraţi copii ai cerului,„vulturii mei” cum atât de frumos îşi apela generalul Baştan subordo-naţii.

Concursul, ajuns în 2010 la cea de a XXV ediţie, este o competiţieaplicativ-militară a luptătorilor paraşutişti şi se desfăşoară în bazaaprobării şefului S.M.F.T. având ca organizator Centrul de instruire pen-tru operaţii speciale (C.I.O.S.), Fundaţia „General Grigore Baştan” şiautorităţile locale şi judeţene din Buzău, sub egida colaborării, cama-raderiei, spiritului de competiţie şi de corp.

Soare năucitor de august… parcă întreaga lume s-a oprit în loctrăgându-şi respiraţia, aşteptând prin toţi porii un semn de la Eol care săaducă prospeţime mişcărilor şi limpezime acţiunilor. După aproape unan de eforturi, tatonări, minute şi aprobări concursul stă să înceapă.Avem confirmări de participare de la toate unităţile reprezentative pen-tru paraşutiştii militari, dar şi de la o echipă a colegilor noştri de la Jan-darmeria română.

Am emoţii pentru modul în care se vor desfăşura toate momentelefierbinţi ale concursului şi toate evenimentele nefericite din ultima pe-rioadă pun un pic de presiune asupra a tot ce gândim şi facem.

Iată că au sosit echipele… îi privesc pe toţi cu mare atenţie, iar emu-laţia şi încrederea pe care o au ne dau certitudinea că vă fi o competiţiereuşită.

Şedinţa tehnică aduce cu sine dezbateri aprinse, se discută cu ardoaredar şi cu calm pe tema tuturor detaliilor tehnice din regulament. Se vedecă s-au antrenat cu multă pasiune şi că îşi doresc ca toată transpiraţiaadunată la antrenamente să se transfere într-o clasare cât mai fruntaşăla sfârşitul competiţiei.

Concursul din acest an a marcat o premieră: trecerea de la paraşutelecare au făcut istorie în paraşutismul militar din România, completul deparaşute BG 7/BG 3, la completul de paraşute standard pentru personal

PSP, fapt ce a dat un plus de inedit concursului.Ultimele discuţii şi incertitudini - vom avea oare avion, razele soarelui

vor fi atât de blânde încât să putem îndeplini cel mai important obiectiv- securitatea participanţilor să fie realizată -, dar cum obstacolele suntdepăşite doar de cei puternici, ne canalizăm toate eforturile spre tot ceavem de făcut, cu convingerea fermă că îndrăzneţii înving.

În sfârşit, pasărea de oţel îşi face apariţia maiestuoasă, piloţii nesalută balansând elegant din aripi şi marea confruntare poate începe.Rând pe rând echipele intră în „arenă”. Respirăm uşuraţi, toţi con-curenţii au aterizat în condiţii excelente şi au pornit pe istovitorul druma probelor care le vor solicita la maxim capacităţile mentale şi fizicedar şi abilităţile practice. Precizia aruncării grenadelor de mână, abili-tatea şi rapiditatea cu care vor parcurge pista cu obstacole, rapiditateaşi promptitudinea cu care vor răspunde la contactul cu inamicul, grijaşi atenţia cu care va fi salvat camaradul rănit, precizia cu care vor realizadeplasarea după azimut şi numărul de puncte obţinut la şedinţele detragere vor alcătui punctele de reper după care va fi realizată ierarhia fi-nală. „Lupta” a fost deosebit de acerbă iar departajarea s-a făcut efectivfracţiuni de ordinul secundelor. La sfârşitul tuturor probelor ierarhia fi-nală fost următoarea:

- U.M. 01010 Tg.Mureş- U.M. 01983 Bacău- U.M. 01847 Buzău,şi cu o menţiune specială pentru echipa jandarmeriei române. Proba

de paraşutare a fost câştigată de echipa UM 01951 Buzău.La sfârşitul concursului locotenentul-colonelul Doru Enache, co-

mandantul (C.I.O.S.) remarca: „sunt foarte mulţumit că am reuşit să or-ganizăm şi desfăşurăm aceasta competiţie, care ne reprezintă şi care adevenit de suflet pentru noi, şi pentru faptul că, la sfârşitul ei, cei maibuni dintre cei buni, au primit atât recunoaşterea formală cât şi cea in-formală, din partea organizatorilor, arbitrilor şi invitaţilor. Folosescacest prilej pentru a mulţumi şefului Statului Major al Forţelor Terestregeneral maior doctor Dan Ghica-Radu, care a aprobat şi susţinut fărărezerve organizarea concursului, precum şi domnului general de brigadăMihai Ciungu, şeful Doctrinei şi Instrucţiei din SMFT, cel care ne-afost în permanenţă alături îndrumându-ne în luarea deciziilor impor-tante.“

Un aport deosebit în organizarea manifestărilor l-a avut Fundaţia„General Grigore Baştan” reprezentată de domnul colonel(r) doctor in-giner Marius Baştan, care a ştiut să capaciteze toate energiile pozitivepentru ca memorialul să ajungă la această venerabilă ediţie, a XXV-a.

Ne revedem la anul, când se vor împlini 70 de ani de paraşutism mi-litar în România.

Paraşutiştii militari şi memorialul „GeneralGrigore Baştan” la nunta de argint

Locotenent-colonel Dragoş Claudiu AXINIA


43

La început de decembrie 2009 a trecutStyxul unul dintre ultimii mari seniori aiparaşutismului militar românesc. Sergentul(r)paraşutist Mircea Fedea, din primul batalionde paraşutişti al Armatei Române, a făcut ul-timul său salt, cel spre eternitate.

Împlinise de curând 85 de ani şi nu eradeloc dispus să predea armele. De altfel, spiri-tul de luptător al paraşutistului, care l-acălăuzit toată viaţa, i-a dictat întotdeauna o ati-tudine de învingător.

S-a înrolat voluntar la paraşutişti, lachemarea ţării, în 1943, la numai 17 ani, şis-a brevetat ca paraşutist militar în vara anului1944, pentru ca în august acelaşi an să ia partela luptele pentru apărarea părţii de nord a Capi-talei. A fost decorat cu medalia Bărbăţie şiCredinţă, însă cea mai mare recompensămorală a primit-o, după cum spunea, când aaflat că, prin acţiunea lor, paraşutiştii româniau salvat de la distrugere capitala României.Un titlu de glorie, cu care se mândrea, delocostentativ însă şi fără a căuta să epateze învreun fel. Purta însă cu nedisimulată mândriebereta şi insigna de paraşutist la toate întruniri-le şi sărbătorile la care camarazii de armă, ceide ieri şi cei de azi, îl invitau.

L-a avut comandant de subunitate în cadrulbatalionului pe celebrul, încă de pe atunci,căpitan paraşutist Mihai Tanţu, tătucul paraşu-tiştilor militari români. La fel ca toţi camaraziisăi, l-a venerat pe Ţanţu şi ar fi fost gata, dacăacesta le-ar fi cerut, să facă posibil imposibilul,chiar dacă aceasta i-ar fi costat chiar viaţa.

L-am cunoscut pe simpaticul domn MirceaFedea în urmă cu mai bine de 10 ani, când măaflam, împreună cu prietenul Alin Spânu, învizită la unul dintre foştii ofiţeri ai Batalionului

de Paraşutişti, venerabilul colonel Ioan Ţetcu,locotenent în 1944, cu o remarcabilă con-tribuţie la dezvoltarea paraşutismului militarromânesc (coautor, printre altele, al uneiparaşute cu ani mulţi de serviciu în armataromână). Fără a depăşi limitele politeţii mili-tare, sergentul paraşutist Mircea Fedea, ajunsacolo prin nu ştiu ce alchimie, şi-a surclasat re-pede conlocutorii, iar dezinvoltura exprimării,umorul fin, subtil, pigmentate de relatarea unoramănunte inedite din activitatea unităţii deparaşutişti, susţinute de o memorie de invidiat,ni l-au făcut repede un partener de dialog agre-abil şi, nu peste mult timp, un prieten sincer.

A fost un luptător toată viaţa. Şi şi-a purtatcu mândrie şi demnitate crucea. După ter-minarea războiului, a început propriul săurăzboi cu viaţa şi cu mai marii vremii. A con-tinuat să înveţe, a mai cochetat o vreme cu pi-lotajul la Aeroclubul României, dar a refuzatsă intre în partid şi multe dintre uşi i s-au închisnemilos în faţă. Slobod la gură, mucalit, cu undebordant simţ al umorului, şi-a făcut mulţiprieteni, dar la fel de mulţi duşmani. Şi pentrucă a avut curajul să spună lucrurilor pe nume,într-o vreme când cel mai bine era să taci, afăcut aproape patru ani de închisoare politică„pentru atitudine duşmănoasă …”. Puşcăria nul-a îngenunchiat ci, dimpotrivă, i-a fost, dupăcum mărturisea, o adevărată şcoală. A învăţatce înseamnă rezistenţa în faţa răului, solidari-tatea, demnitatea, iertarea. Statutul de fostparaşutist i-a adus ostilitate din partea ancheta-torilor, dar nu s-a dezis de el. Dimpotrivă, a re-cunoscut cu aceiaşi mândrie că aparţine încontinuare şi pentru totdeauna acestui Ordin alCavalerilor Cerului Albastru. Ceea ce s-a şiîntâmplat după eliberarea sa din închisoare,când a trebuit să ia din nou viaţa în piept, dedata aceasta înnobilat şi cu acest stigmat defost deţinut politic.

A păstrat legătura cu foştii camarazi dearme şi a rămas devotat tătucului Ţanţu, fi-indu-i alături în ultimele zile ale vieţii acestuia.Poate prea pătimaş uneori, prea exigent cu ezi-tările şi unele opţiuni, de neacceptat pentru el,ale celor care au dirijat în anumite momentedestinele paraşutismului militar românesc, afost ataşat necondiţionat spiritului de corp alacestor luptători. Scurta sa alocuţiune, în au-gust 2004, la decorarea Drapelului de Luptăal Batalionului 60 Paraşutişti „Băneasa-

Otopeni“ pe locul unde el, sergentul paraşutistMircea Fedea, luptase alături de camarazii săipentru apărarea Bucureştiului, a fost o auten-tică lecţie de istorie. Scurtă, dar incisivă şiplină de miez.

Cei care l-au cunoscut nu au putut să nu re-marce interlocutorul agreabil, jovial, spontanîn replici, mucalit, elegant în gesturi şi ţinută,pasionat de frumos - membru al Asociaţiei Ar-tiştilor Fotografi - şi, bineînţeles, de… fru-moase. Fusese, cu siguranţă, un mare crai, aşacum, după cum credea, stătea bine unuiparaşutist autentic!

Iubea mult cărţile şi copiii. I-am admiratbiblioteca bogată, dar şi mai mult bucuria pecare o radia atunci când dăruia celor mici cio-colată, încercând, astfel, să umple un gol dinpropria copilărie nefericită.

A trecut, cu bune şi cu rele, pragul celor 80de ani şi a acceptat loviturile vieţii ca pe un datde la o Divinitate cu care nu întotdeauna s-aîmpăcat. Cei dragi - soţie, copii -, l-au părăsitpe rând, lăsându-l să lupte singur cu obătrâneţe pe care o ironiza şi o sfida continuu.

A donat Muzeului Paraşutiştilor de laBuzău mare parte din ceea ce-l lega de trecutulsău în această armă. Îmi mărturisea, la fiecareîntâlnire a noastră - şi nu au fost puţine acesteautentice şi savuroase excursuri istorice - căcea mai mare întâmplare şi împlinire a vieţiisale a fost faptul că a fost paraşutist militar.Cele patru salturi cu paraşuta pe care a apucatsă le facă în vremea armatei sale, dar, mai ales,şcoala paraşutiştilor militari, au constituit celmai mare tezaur al său. Pe care nu l-a ascunsniciodată, ci l-a etalat cu mândrie. Ceea ce,după cum avea să constate singur a realizat,i-a impresionat pe unii, dar a şi iritat pe alţii.Însă a crezut cu îndârjire în destinul său, decare nu s-a dezis niciodată.

Generos cu cei din jur, avea o slăbiciunedeclarată pentru cei mici şi îi răsfăţa întot-deauna, încercând să-şi retrăiască parcă ocopilărie plină de frustrări.

M-a rugat ca atunci când va fi să-i sunegoarna, să îmbrac şi să-l conduc pe ultimul săudrum în uniforma de ofiţer paraşutist al ar-matei române, iar lui să-i pun în piept insignade paraşutist militar, cea pe care o păstrase cusfinţenie din 1944.

Nu mi-am putut onora promisiunea făcutăpentru că el, rebelul sergent paraşutist MirceaFedea, nu a cerut nimănui permisiunea dedecolare şi s-a îmbarcat pentru ultimul salt fărăsă mai anunţe pe cineva, iar familia, atât câtmai rămăsese din ea, a fost luată şi ea prin sur-prindere şi, cu siguranţă, a fost depăşită deeveniment. Prin urmare, am aflat despre tre-cerea sa în eternitate la câteva zile, după ce,câteva zile la rând, la telefonul la care îl sunamde obicei nu a răspuns nimeni.

Încerc, aşadar, prin rândurile de faţă, o sin-ceră penitenţă şi îi cer sinceră iertare.

Dumnezeu să îl aibă în grijă şi pe acest au-tentic cavaler al paraşutismului militar româ-nesc. Iar noi să încercăm să ne ridicăm laînălţimea simbolului pe care ei l-au creat şi încare au crezut cu înverşunare toată viaţa.

Colonel dr. Mircea TĂNASE

IIIInnnn MMMMeeeemmmmoooorrrr iiii aaaammmmSergentul(r) paraşutist Mircea FEDEA


44

Înfiinţat ca urmare a iniţiativei unui grup de entuziaşti, alcăror lider de necontestat este domnul colonel doctor MirceaTănase, Muzeul Paraşutiştilor, înfiinţat în anul 2001, a devenitpe parcursul anilor un puternic agent de promovare a imaginiiCIOS dar şi a armelor specialităţilor care constituie forţele pen-tru operaţii speciale.

Fie că este vorba de vizite ale veteranilor, personalităţilormilitare sau civile din ţară sau străinătate sau de a celor mai micicopii, muzeul a constituit permanent o atracţie şi un centru depolarizare al amintirilor şi evenimentelor importante din istoriacelor care şi-au împletit destinele cu cupola albă a paraşutei darşi un punct de plecare pentru cei care urmează să opteze pentruo viitoare carieră militară. De asemenea prin realizarea uneiemisiuni TV intitulată „D-ale buzoienilor” Muzeul Paraşutiştilora intrat sperăm noi definitiv în atenţia şi conştiinţa buzoienilor.

Tot aici a fost iniţiat un parteneriat, împreună cuFundaţia „General Grigore Baştan” şi Inspectoratuljudeţean şcolar, prin care se urmăreşte promovarea pro-fesiei militare în rândul elevilor buzoieni. Astfel, în datade 30 noiembrie 2010 reprezentanţi ai Centrului de in-struire pentru operaţii speciale au participat la o emoţio-nantă manifestare de evocare a celei mai importantezile din istoria neamului românesc, 1 decembrie 1918,organizată de inimoasele cadre didactice ale Grupuluişcolar industrial de transporturi căi ferate Buzău.

Vă adresăm pe această cale, tuturor celor care suntcu mintea şi sufletul alături de paraşutişti să contribuiela continuarea acestui frumos proiect.

Sărbători Fericite şi La Mulţi Ani !!!

Redacţia

MMMMUUUUZZZZEEEEUUUULLLL ---- uuuunnnn ppppuuuutttt eeeerrrrnnnniiii cccc aaaaggggeeeennnntttt ddddeeeepppprrrroooommmmoooovvvvaaaarrrreeee aaaallll lllluuuuppppttttăăăă ttttoooorrrr iiii lllloooorrrr ppppaaaarrrraaaaşşşşuuuutttt iiii şşşş tttt iiii

Documents

Revista Parasutistii Decembrie 2010