Rhetorica, ad Herreniumn istoria retoricii romane, Rhetorica se plaseaz dup perioada Marcus Antoniu Gripho, dar o precede pe cea a lui Quintus Hortensius si Marcus Tullius Cicero: aceast cronologie nu este totusi cert. Autorul lucrrii a rmas necunoscut, deoarece prima pagin a manuscrisului s-a pierdut. Autorul precizeaz c a scris lucrarea pentru a-i face un serviciu prietenului su Herennius, promitnd s mai scrie si alte lucrri (despre gramatic, probleme militare si administratie politic) pentru instruirea acestuia. El si exprim dispretul pentru retorii de rnd care predau n scoli, considernd c sunt dialecticieni capabili s despice firul de pr dar n acelasi timp nu ndrznesc s vorbeasc si s-si pronunte propriul nume, de teama de a se exprima n mod ambiguu. n final, autorul recunoaste c retorica nu este cea mai nsemnat realizare a sa, considernd c filozofia este mai demn de atentie. Din lucrare mai rezult c era un activ sustintor al partidului popular al lui Marius. Rhetorica ad Herennium este cea mai veche lucrare latin de retoric. Ea contine prima descriere cunoscut a metodei loci, o tehnic mnemonic. De asemenea ea cuprinde prima prezentare complet a memorizrii discursurilor (memoria). Lucrarea nu pare s fi fost foarte cunoscut n antichitate, dar a fost copiat de multe ori n perioada Evului mediu si a Renasterii, cnd era utilizat, mpreun cu lucrarea lui Cicero De Inventione pentru predarea retoricii. Importanta lucrrii pentru arta retoricii nu const nici n elementele inovatoare, nici n profunzimea ei; lucrrile despre retoric ale lui Aristotel, Cicero sau Quintilian sunt mult mai importante si mai influente. Succesul lucrrii se datoreste faptului c se orienteaz mult mai putin spre bazele filozofice ale retoricii, punnd accentul principal pe aplicatiile practice si pe exemple, elemente care au fost apreciate n perioada evului mediu si mai trziu. Un alt aspect important al lucrrii este c ea creeaz o imagine despre dezvoltarea retoricii latine. Ea pstreaz, fr ndoial, caracterul grecesc n doctrina sa si sintetizeaz multe idei elenistice ale predecesorilor, inclusiv Isocrate, Aristotel, Theophrast si Hermanagora. Totusi discutia despre stilul elocvent (elocutio) este cea mai veche prezentare a stilului latin de oratorie si multe exemple se refer la evenimente contemporane romane. Acest nou stil a nflorit n secolele urmtoare si a constituit baza dezvoltrilor explozive ale oratoriei si literaturii romane n secolul urmtor.1 Cam atat relevant pe ro.wikipedia.org. Nu am putut gasi lucrarea tradusa in romana, dar din fericire, ea exista in franceza, pe http://remacle.org. Si cum franceza este o iubita de-a mea, m-am hazardat sa traduc si sa adaptez sectiunea dedicata artei memoriei, din cartea a III-a. Bineinteles, profesiunea mea fiind alta decat cea de translator, traducerea poate lasa de dorit, dar, sugestiile constructive sunt binevenite.

1

Preluare de pe wikipedia.

1

Ad C. Herennium, de ratione dicendiXVI. Sa trecem acum la memorie, seiful ideilor furnizate de inventie, depozitarei fiecarei parti a retoricii. Daca memoria datoreaza ceva artei sau totul naturii, vom avea o alta ocazie pentru a explica. Vom admite ca dovedit ca teoria si regulile sale ii sunt de un mare ajutor si vom vorbi despre aceasta astfel. Da, parerea mea este ca exista o arta a memoriei. Pe ce ma bazez, o voi explica ulterior. Pentru inceput, voi arata ce este memoria. Exista doua feluri de memorii: una naturala, alta artificiala. Memoria naturala este cea innascuta in sufletele noastre si care se naste odata cu facultatea de a gandi. Memoria artificiala este aceea care isi ia forta dintr-un mod de gandire si a combinarii regulilor rationale. Dar, la fel ca in oricare alta materie, calitatile innascute imita adesea fara a sti arta, care, la randul sau, intareste si dezvolta darurile naturale; se intampla in acest caz ca uneori, o memorie naturala, daca este excelenta, sa fie asemanatoare metodei artificiale de care vorbesc; aceasta memorie artificiala conserva si sa dezvolta avantajele naturale gratie unei metode rationale. Asadar, memoria naturala trebuie sa fie intarita prin studiu, pentru a deveni excelenta, si cea despre care tocmai am vorbit, data de teorie, are nevoie de inclinatii naturale. Aici este exact ca in arta, unde calitatile innascute si stiinta, natura si regulile, isi acorda reciproc ajutor. Preceptele vor fi utile oamenilor dotati in mod natural cu o memorie fericita, va veti convinge de asta in curand. Chiar daca datorita darurilor primite de la natura, nu ne vor cere ajutorul, trebuie sa ne facem utili celor care sunt mai putin dotati. Acum, sa vorbim despre memoria artificiala. Ea cuprinde fundaluri1 si imagini. Prin fundaluri intelegem opere ale naturii sau artei care, intr-un spatiu restrans, formeaza un tot complet si capabil sa atraga atentia, astfel incat memoria naturala sa il poata apuca si imbratisa cu usurinta: astfel sunt un palat, spatiile dintre coloane, un colt, o bolta sau altceva asemenator. Imaginile sunt anumite forme, semne, reprezentari ale obiectului pe care vrem sa il memoram; de exemplu, daca vrem sa evocam amintirea unui cal, sau leu, sau vultur, va trebui sa plasam imaginea acestor animale in locuri stabilite. Acum, care sunt fundalurile potrivite, cum sa descoperim imaginile si sa le plasam in fundaluri? Este ceea ce urmeaza sa aratam. XVII. La fel cum cei ce stiu sa scrie, pot nota ceea ce li se dicteaza si sa citeasca cu voce tare ceea ce au scris, si cei ce au deprins mnemotehnica pot plasa in fundalurile lor ceea ce au auzit, si, in acest fel, sa-si aminteasca. Fundalurile reprezinta perfect tablitele2 sau papirusul, imaginile, literele, dispunerea si aranjamentul imaginilor, scrisul, citirea lor, lectura. Trebuie, pentru a avea o memorie1 2

Case= patrat al tablei de sah, la plural, asadar, tabla de sah; sau raft/sertar din dulap. Tablitele de scris din lut

2

extinsa, sa pregatim un mare numar de repere, pentru ca in aceste fundaluri sa ne plasam imaginile numeroase. La fel, gandim noi, trebuie sa avem o ordine stabilita in dispunerea acestor fundaluri, pentru ca amestecul lor sa nu ne poate impiedica sa ne urmam imaginile in orice ordine ne-ar placea, incepand de la inceput sau de la sfarsit, nu doar sa exprimam ceea ce vom fi incredintat fundalurilor. XVIII. In acelasi sens, vazand plasat intr-o ordine oarecare un numar mare de persoane cunoscute, ne este indiferent daca le numim incepand cu prima, ultima sau cea de la mijloc; la fel, cand fundalurile sunt bine organizate, oricare ar fi lucrul pe care il cautam, indiferent de locul sau, imaginea ni-l va aminti si ne va permite sa-l extragem din fundalul in care l-am inchis. Cred ca este necesar sa dispui fundalurile intr-o anumita ordine. Cele pe care le vom adopta, trebuie bine studiate, asa incat sa le stim perfect, caci imaginile se sterg, ca si literele, cand incetam sa ne servim de ele, dar fundalurile, ca tablitele, trebuie sa reziste. Si pentru a evita orice greseala in numarul fundalurilor, trebuie sa dam un semn la fiecare multiplu de cinci; de exemplu, daca la al cincilea fundal plasam o mana de aur, la a zecea, o cunostinta de-a noastra, al carei prenume este Decimus, va fi usor, in continuare, sa facem la fel pentru fiecare multiplu de cinci. XIX. In acelasi fel, e mai bine sa alegi aceste fundaluri intr-un loc gol, decat intr-un loc frecventat, pentru ca afluenta si acel du-te-vino tulbura si slabesc caracterul imaginilor, in timp ce solitudinea le conserva in intregul lor. Apoi, trebuie alese fundaluri diferite ca forma si natura, pentru a putea fi distinse in mod clar. Alegerea unui numar prea mare de coloane (si a spatiilor dintre ele) inseamna sa risti sa-ti vezi amintirile amestecandu-se pana acolo incat nu vei mai stii ce vei fi pus in fiecare patratica. De asemenea, aceste fundaluri trebuie sa fie de o marime obisnuita, moderata, caci, prea mari, reproduc in mod confuz imaginile, si prea mici, adesea nu par potrivite pentru a le primi. Mai mult, trebuie ca fundalurile sa nu fie nici prea luminoase, nici prea umbrite, de teama ca obscuritatea sa faca imaginile sa para sumbre, sau lumina vie, prea scanteietoare. Dupa mine, spatiul dintre fundaluri trebuie sa fie in jur de 10 metri1. Caci spiritul este ca vederea: distinge prost obiectele prea indepartate sau prea apropiate. Desi poate fi lucru usor pentru cel experimentat sa aleaga fundaluri numeroase si individualizate dupa voie, totusi, cei care nu cred ca vor putea sa gaseasca destule cadre potrivite, vor reusi sa defineasca atatea cate vor vrea. Pentru ca gandirea poate strabate orice intindere si sa-si modeleze sau sa-si construiasca dupa bunul plac fundalul2. Iata de ce, nemultumiti fiind de abundenta de fundaluri ce ni se ofera ochilor, gandirea poate crea o intindere in care vom amplasa fundaluri carateristice, usor de recunoscut. Dar, am vorbit destul despre fundaluri; sa trecem la aranjamentul imaginilor. XX. Pentru ca imaginile trebuie sa semene obiectelor, trebuie sa gasim din ansamblul obiectelor asemanarile. Acestea trebuie sa fie de doua feluri, acelea ale lucrurilor si acelea ale cuvintelor. Asemanarea lucrurilor se produce cand evocam o imagine generala a obiectelor luate in ansamblu i asemanarea cuvintelor se produce1 2

Trente pieds Amplasarea unui patratel

3

cand notam printr-o imagine amintirea fiecarui cuvant si a fiecarui termen. Adesea un semn unic, o singura imagine ajunge sa ne furnizeze amintirea unui intreg eveniment. Ca exemplu: acuzatorul pretinde ca arestatul a otravit un om, il acuza de a fi comis crima pentru a-si asigura o mostenire, si spune ca exista, mai multi martori, si mai multi complici la crima. Daca vrem sa ne amintim acest prim punct, pentru a ne putea prezenta cu usurinta apararea, intr-un prim fundal1 ne schitam intreaga afacere. Ne vom reprezenta intins in pat, bolnav, chiar omul despre care e vorba, daca il cunoastem; in absenta acestuia, un personaj oarecare, dar care sa nu fie din ultima clasa a societatii, pentru a putea sa ni-l amintim bine. Si, in picioare, alaturi de el, vom plasa acuzatul, tinand in dreapta otrava, in stanga testamentul si testiculele2 obisnuite de berbec, prin acestea vom putea sa ne amintim de martori, de mostenire si cel otravit. In acelasi fel vom aranja pe rand in fundaluri toate celelalte capete de acuzare, urmarind ordinea in care se prezinta, si de fiecare data cand vom vrea sa ne amintim un lucru, daca am pregatit bine forma fundalurilor si am distins bine imaginile, memoria noastra va regasi cu usurinta ceea ce vom vrea. XXI. Cand vrem sa exprimam prin imagini asemanarile cuvintelor, sarcina va fi mai dificila si va face ca imaginatia noastra sa lucreze mai mult. Iata cum trebuie lucrat. Vrem sa retinem acest vers: Jam domum itionem reges Atridae parant (regii fii ai lui Atreu se pregatesc de reintoarcere in a lor tara). Intr-un prim fundal, il vom pune pe Domitius ridicand catre cer bratele cand este lovit cu vergile de Marcius; aceasta imagine ne va aminti Jam domum itionem reges. In alt fundal, ii vom pune pe Esop si Cimber imbracati in Menelau si Agamemnon, pentru a o reprezenta pe Ifigenia; aceasta imagine ne va aminti Atridae parant. Astfel, toate cuvintele vor fi exprimate. Dar aceasta combinatie de imagini va opera doar daca am trezit memoria naturala; de exemplu, avand un vers, vom incepe prin a-l trece prin minte de doua, trei ori, apoi vom exprima cuvintele prin imagini. Asa arta se va adauga naturii. Caci, separate, si una, si alta, ar avea mai putina putere; totusi, exista din partea studiului stiintific mai mult ajutor de primit. Nu mi-ar fi greu s-o dovedesc, daca nu m-as teme prin indepartarea de subiect, ca nu ma voi mai supune conciziei clare catre care ostenesc si care se potriveste regulilor. Dar, cum se intampla adesea, intre imagini, unele sunt durabile, frapante si capabile sa indrume pe directie, altele slabe, trecatoare si incapabile sa trezeasca amintirile; trebuie sa examinam cauza acestor diferente, pentru ca prin cunoasterea lor, sa stim ce imagini sa indepartam ori sa la cautam. XXII. Or, chiar natura insasi ne invata ce trebuie sa facem. Daca in viata de toate zilele vedem lucruri neimportante, ordinare, banale, de obicei nu ni le amintim, deoarece spiritul nu e miscat de vreo circumstanta noua, capabila sa provoace uimirea. Dimpotriva, daca vedem un lucru, in special rusinos, infam, extraordinar, important, incredibil, care sa ne faca sa radem, sau de care auzim vorbindu-se, inRaft, sertar din dulap, alveola. Cuvntul testicul vine din latinul 'testis' ceea ce nseamn 'a fi martor la ceva'; martorii, in momentul marturiei, tineau in mana, testicule de tap/berbec.1 2

4

general ne amintim mult timp de el. De asemenea, ceea ce vedem zilnic si ce auzim zilnic, uitam aproape intotdeauna. Ceeea ce ni s-a intamplat in copilarie, adesea ne amintim mai bine; singura explicatie posibila a acestui fenomen dublu este ca lucrurile obisnuite scapa memoriei, in timp ce cele remarcabile, prin noutatea lor, ne raman mai mult timp in spirit. Rasaritul, apusul, traiectoria soarelui nu atrag atentia nimanui, pentru ca este un spectacol cotidian; dar privim cu uimire eclipsele, pentru ca sunt rare, iar pe cele ale soarelui cu mai multa uimire decat pe cele ale lunii, pentru ca cele din urma sunt mai frecvente. Deci, daca propria noastra natura ne arata ca nu este atinsa de un fenomen banal si ordinar, dar ca noutatea si remarcabilitatea unui obiect ne emotioneaza, arta trebuie sa imite natura, sa gaseasca ce cere, sa urmeze drumul pe care il traseaza. Caci niciodata natura nu e in urma, nici stiinta prima in fata; punctul de plecare al tuturor lucrurilor se gaseste in inclinatiile naturale; arta le duce la capat. Imaginile vor trebui alese in modul care poate ramane cel mai indelung gravat in memorie. Se va intampla daca stabilim similitudini cat mai familiare posibil; daca alegem imagini care sa nu fie nici mute, nici vagi, dar cu o valoare; daca le atribuim o frumusete exceptionala sau o uratenie semnificativa; daca le vom orna pe unele dintre acestea, cu coroane sau vreo roba purpurie, pentru a recunoaste mai usor corespondenta, ori daca le inrautatim in vreun mod, reprezentandu-ni-le pe unele insangerate, sau acoperite de noroi, sau spoite in rosu, pentru ca forma sa ne loveasca mai mult, sau atribuind unor imagini caractere amuzante: caci este de asemenea un mod de a retine mai usor. Intra-adevar, lucrurile de care ne amintim usor, cand exista, nu ne va fi greu sa ni le amintim, daca sunt imaginare si evidentiate cu grija. Ceea ce va trebui, este sa parcurgi rapid in gand primele fundaluri ale fiecarei serii, pentru a-ti improspata amintirea imaginilor. XXIII. Stiu ca cea mai mare parte a grecilor care au scris despre memorie si-au propus sa stranga imaginile care corespund unui mare numar de cuvinte, pentru ca cei care ar vrea sa le invete pe de rost, sa le aiba de-a gata, fara sa trebuiasca a munci in cautarea lor. Dezaprob aceasta metoda din cateva motive. Mai intai, pentru ca e ridicol, cand ai un numar infinit de cuvinte, sa ai doar o mie de imagini. Ce servicii ar putea sa ne aduca, atunci cand, fiind prinsi in numarul infinit al cuvintelor, va trebui sa ne amintim cand de unul cand de altul? Apoi, de ce sa paralizam initiativa oferind cuiva imagini de-a gata, cand ar putea sa le caute singur? O anumita corespondenta este mai bine remarcata de unul decat de altul. Adesea, intr-adevar, daca afirmam ca un anumit lucru seamana cu altul, nu vom fi in asentimentul tuturor, pentru ca toti vad lucrurile altfel; la fel este si pentru imagini: cea aleasa de noi ca fiind cea mai reprezentativa, va fi poate pentru altul insuficient de semnificativa. E necesar deci, ca fiecare sa-si aleaga imaginile dupa bunul plac. Si apoi, datoria profesorului este sa indice cum trebuie sa se caute, si pentru claritate, sa propuna in fiecare categorie unul-doua exemple, dar nu pe toate cele posibile. Atunci cand aratam cum ar trebui sa fie cautat un exordiu, propunem o metoda pentru a-l cauta, nu redactam mii de feluri de introduceri; astfel, dupa mine, ar trebui sa se procedeze cu imaginile. XXIV. Acum, pentru a nu se privi memorarea cuvintelor ca prea dificila si prea putin utila, si pentru a nu te multumi doar cu memorarea lucrurilor, ca fiind mai utila 5

si mai usoara, trebuie sa explic de ce nu resping memorarea cuvintelor. Cred ca, cei care vor sa memoreze fara munca si osteneala, lucruri mai usoare, trebuie mai intai sa se obisnuiasca in invatarea lucrurilor mai dificile. Daca vorbesc despre aceasta memorie a cuvintelor, este nu pentru a fi capabili sa retinem versuri, ci pentru ca acest exercitiu fortifica cealalta memorie, aceea a lucrurilor, care este chiar utila, asa incat, din acest exercitiu dificil, de care tocmai am vorbit, vom trece fara efort la celalat, care este mai usor. Dar cum, in orice ramura a studiului, teoria este prea putin eficienta fara o practica asidua, mai ales in mnemonica, teoria valoreaza prea putin fara activitate, zel, munca, dedicare. Trebuie sa avem grija sa avem cel mai mare numar posibil de fundaluri care sa respecte cat mai mult regulile enuntate: e util ca in fiecare zi sa exersati montarea de imagini in ele. Uneori, o activitate pasionanta ne deturneaza de la studiile noastre. Dar nici un motiv nu trebuie sa ne abata din aceasta activitate. Da, nu exista moment in care sa nu ne dorim sa incredintam memoriei noastre ceva anume, mai ales cand o afacere importanta ne preseaza. La fel, nu lasa sa scape utilitatea posesiei unei memorii prompte; cu cat e mai utila, cu atat trebuie sa muncesti sa dobandesti aceasta calitate. Nu vreau sa te indemn mai mult in aceasta privinta, caci as parea neincrezator in zelul tau ori ca as fi tratat insuficient subiectul.

6