ANGELICA - iarba îngerilor

Angelica, plantă cultivată în trecut în grădinile mănăstirilor, este recomandată pentru proprietăţile sale vindecătoare şi condimentare, pentru aroma deosebită şi gustul plăcut, dulce-amărui. Multiplele mijloace de vindecare a bolilor fizice şi psihice cu ajutorul preparatelor din angelică arată valoarea deosebită a darului pe care îngerii l-au oferit oamenilor spre păstrarea sănătăţii. Orice gospodar care va cultiva în grădina proprie această „iarbă a îngerilor“, va avea în casă o adevărată farmacie.

Specia este originară din Islanda, Groenlanda, ţările scandinave şi Siberia, de unde s-a răspândit în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Cunoscută şi sub denumirile de antonică, anghelină, aglică sau buchiniş, planta cuprinde circa 50 de specii, dintre care cea mai valoroasă este Angelica archangelica, a cărei denumire de gen provine din latinescul „angelus” care înseamnă „înger”. În popor, există tradiţia că ea manifestă pe pământ virtuţile îngerilor, fiind destinată oamenilor pentru păstrarea sănătăţii. În Evul Mediu, angelica era considerată un adevărat panaceu pentru multe suferinţe fizice şi psihice, care se puteau vindeca sub ocrotirea îngerilor. Însăşi denumirea ştiinţifică este legată de un vis al unui om cucernic, ce ar fi trăit în Evul Mediu şi căruia i-a apărut Sfântul Mihail şi i-a arătat „iarba îngerilor“,  cu ajutorul căreia va putea vindeca molima de ciumă din localitate. Într-adevăr, bolnavii care au ţinut în gură o bucată de rădăcină de angelică au devenit imuni la această boală.  Multe secole la rând s-a crezut că angelica ar avea virtuţi magice, fiind folosită contra farmecelor şi a deochiului. Mamele aveau grijă să pună rădăcini de angelică în scăldătoarea copiilor bolnavi, aceasta având forţa de a chema îngerul păzitor la capul copilului, care se însănătoşea repede.În legendele românilor se spune că Pintea, haiducul din munţii Maramureşului, cunoştea forţa de tămăduire pe care o avea „iarba îngerilor“ şi bea palincă cu angelică, pentru a fi ferit de ciumă şi holeră, de supărări, sminteală, lingori sau de gloanţele duşmanilor. Tot în Transilvania, exista convingerea că o înghiţitură de palincă, împreună cu un macerat din seminţe, tulpini sau rădăcini de angelică, putea să vindece bolile de stomac, răcelile, gripele, reumatismul şi depresia, iar bătrânii căpătau vigoarea tinereţii. Din folclorul locuitorilor din satele de munte aflăm că „iarba-îngerilor“ este eficientă doar în vindecarea oamenilor cu cuget curat deoarece, în faţa unui om rău sau lacom, planta îşi pierde forţa tămăduitoare, prin plecarea îngerilor păzitori. Din dragoste faţă de locurile în care a crescut, angelica plânge în momentul recoltării ei şi de aceea se recomandă ca tăierea să se facă numai seara, după ce planta a adormit.

1

Angelica – monument al naturii

Creşte spontan în etajul montan şi submontan, la altitudini de 500-1500 de metri, prin locuri stâncoase şi umede, la marginea pădurilor şi pe malul râurilor. Fiind declarată monument al naturii şi deci ocrotită prin lege, la specia spontană nu este admisă recoltarea plantelor, pentru a evita dispariţia ei din natură. De aceea, este intens cultivată în unele ţări europene, mai ales în Germania, Franţa, Belgia, Olanda şi Polonia, mari producători de uleiuri volatile. Culturile ocupă suprafeţe mari la altitudini de 500-600 metri, în apropierea apelor curgătoare.

Descriere şi proprietăţi

Angelica este o plantă erbacee, perenă, cu un rizom gros, în formă de nap, şi miez alb-gălbui în interior, continuat cu rădăcini adventive lungi. Tulpina groasă, cilindrică şi goală în interior este înaltă de 1-2 metri şi apare numai din anul al doilea de vegetaţie. Frunzele sunt mari, dinţate pe margini şi cu teaca umflată, iar florile alb-verzui se grupează în inflorescenţe umbeliforme, globuloase, de 10-20 cm în diametru.În scopuri medicinale, se folosesc rădăcinile, tulpinile, frunzele şi seminţele, deci toate organele plantei. Rizomii cu rădăcini se recoltează după al doilea an de cultură, în lunile august-octombrie sau la începutul primăverii (martie-mai). După uscarea la soare sau în camere uşor încălzite, rădăcinile capătă un miros aromat, caracteristic şi un gust amărui, uşor picant. Frunzele şi tulpinile se recoltează în lunile iunie-iulie, iar seminţele în iulie. La recoltare, planta nu trebuie atinsă cu mâna umedă, deoarece sucul său este iritant pentru piele şi mucoasele sensibile, ca urmare a prezenţei furano-cumarinelor. Cultura de angelică se înfiinţează în luna august, prin semănatul imediat după recoltarea seminţelor, deoarece acestea îşi pierd repede facultatea germinativă.

Conţinut chimic extrem de bogat

Compoziţia chimică a organelor plantei explică multiplele proprietăţi terapeutice, valorificate în diferite forme de utilizare internă şi externă. Atât în rizomi şi rădăcini, cât şi în seminţe, frunze şi tulpini, există, în medie, 1% uleiuri eterice, în care predomină hidrocarburile ciclice şi aromatice. Uleiul este galben-verzui, cu miros aromat, uşor ierbos, picant şi lemnos, asemănându-se cu uleiurile de mosc şi ambră. În afară de ulei eteric, mai există cumarine şi furano-cumarine, acizi organici (angelic, valerianic, cafeic, clorogenic), acizi graşi, taninuri, substanţe amare, rezine, glucide, vitamina B.

Proprietăţile terapeutice în diferite afecţiuni maladive

- stomahice, tonic-amare, aperitive, antibiotice, antiseptice, depurative, antifermentative, calmante ale durerilor gastrice, carminative, excitante ale apetitului şi ale secreţiei hepato-pancreatice, antidot împotriva otrăvirii cu beladonă, cucută şi brânduşă de toamnă;- sedative (datorită angelicinei), antinevralgice, antiisterice, analgezice şi antispastice;- antireumatice, antiinflamatoare, diuretice;- expectorante, sudorifice;- cardiotonice, antiaritmice;- energizante în anemie şi convalescenţă

La nivelul aparatului digestiv, au fost constatate efecte favorabile în: gastroduodenită cronică, arsuri stomacale, ulcer gastroduodenal, dischinezie biliară, hepatite, ciroze, dureri de stomac, vome spastice, crampe stomacale, colici, enterite, balonări, constipaţii, bulimie pe fond nervos.Pentru bolile aparatului respirator există efecte în: astm bronşic, bronşite cronice, gripă, tuse, febră, tuberculoză, fortificarea bronhiilor, sinuzită.

2

Contra afecţiunilor sistemului nervos acţionează în: astenie fizică şi intelectuală, sindrom isteric neuro-astenic, nevralgii, agitaţie nervoasă, labilitate psiho-vegetativă, stres, migrene, oboseală, stări depresive, dureri de cap, spasme de origine nervoasă, paralizie, epilepsie, rahitism.În afecţiunile cardiovasculare are efecte bune în: aritmii extrasistolice, palpitaţii, întărirea inimii.În boli canceroase se poate utiliza uleiul eteric extras din seminţe măcinate.Pentru întârzierea în dezvoltarea mentală şi în dificultăţi de concentrare la copii şi şcolari, se foloseşte uleiul din seminţe cu rol de excitant cerebral.Pentru erupţii tegumentare, eczeme, plăgi, acnee, contuzii, ulceraţii, muşcături de câine turbat.În anemii provocate prin pierderi hemoragice, boli infecţioase şi convalescenţă prelungită, se recomandă tinctură din rădăcini.Pentru întârzierea procesului de îmbătrânire este indicat uleiul eteric din seminţe în doze reduse, cu rol de excitant cerebral. Este celebru cazul lui Annibal Camoux, (fost soldat în serviciul Regelui Ludovic al XV-lea Franţei) care s-a stins din viaţă în 1759 la vârsta de 121 de ani şi care a intrat în istorie pentru uimitoarea sa longevitate. El afirma că obişnuia să mestece rădăcini de angelică.

Forme de preparare şi utilizare a produselor terapeutice

- Infuzie din rădăcini, seminţe şi tulpini preparată dintr-o lingură la 250 ml de apă clocotită; se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;- Decoct din 10-15 g rădăcini uscate la 500 ml apă; se fierbe 10-15 minute la foc mic şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese;- Decoct din seminţe de angelică: o linguriţă se fierbe 5 minute, se infuzează acoperit şi se beau câte două căni pe zi, îndulcite cu miere de albine;- Macerat din rădăcini şi seminţe (în părţi egale), care se prepară din 20 g plantă la un litru de apă rece, având efecte în crampe stomacale, colici intestinale, vome, astenie, ameţeli, nevralgie, afecţiuni ale glandei tiroide;- Tinctură din rădăcini (20 g în 100 ml alcool 70°): se lasă la macerat timp de 10 zile şi se iau câte 10-20 picături, de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-o cură de 30 de zile;- Tinctură din amestec de angelică, podbal, iarbă mare (în părţi egale); se consumă câte 1-2 linguriţe de 3 ori pe zi, cu bune efecte în astmul bronşic;- Comprese reci cu macerat din rădăcini proaspete sau frunze crude (50 g la litru) pentru plăgi, contuzii, ulceraţii, hemoroizi şi fisuri anale;- Cataplasme cu frunze de angelică şi miere pentru muşcături de câine sau şarpe;- Vin din rădăcini sau tulpini mărunţite (50 g macerate într-un litru de vin alb sec timp de 10-14 zile); se agită zilnic, se strecoară şi se beau 1-2 păhărele de 100 ml pe zi, înainte de mese;- Vin din amestec de angelică şi pelin, care se macerează 8-10 zile şi se consumă câte o lingură de 3 ori pe zi, având efecte în parazitoze intestinale şi ca întăritor digestiv;- Lichior tonic din 25 g de tulpini verzi şi 1 g de nucşoară, care se macerează timp de 15 zile în 1,5 litri alcool de 70° din fructe; după strecurare se adaugă sirop făcut din 1 kg zahăr şi 500 ml apă şi se păstrează la rece;- Pulbere din rădăcini uscate şi mărunţite, din care se ia câte un vârf de cuţit; se ţine timp de 5 minute sub limbă, de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, în cure de durată.

În cosmetică şi parfumerie, angelica se foloseşte datorită rolului său de catalizator al mirosului. Parfumurile erbacee capătă astfel o notă de mosc. Măştile cosmetice pentru ten gras, seboreic şi cu pori mari se prepară sub formă de pastă din pulbere fin măcinată de angelică umectată; se ţine 30 minute pe faţă, eventual cu adaos de muşeţel sau cu sânziene galbene. Ca produse casnice, pe bază de ulei din seminţe de angelică se prepară săpunuri şi detergenţi. În vopsitorie, cu ajutorul angelicăi se obţine culoarea galben-aurie. În alimentaţie se foloseşte ca legumă. Tulpinile şi frunzele fragede, tăiate în bucăţi de 8-10 cm, se fierb 10-20 minute în sirop de zahăr şi se păstrează în borcane bine închise, pentru a fi

3

consumate sub formă de conserve. Părţi din plantă pot servi la aromatizarea multor mâncăruri preferate de locuitorii din vestul Europei. În nord, laponii fierb frunzele şi rădăcinile de angelică în lapte, pregătind o mâncare specială, foarte aromată. La prepararea unor produse de cofetărie (dulceţuri, bomboane, prăjituri) se folosesc tulpinile verzi. Rădăcinile de angelică intră în tehnologia de preparare a unor băuturi alcoolice, mai ales a lichiorurilor amare (Vespetro, Chartreuse, Benedictine, Theriaque, Bitter englezesc şi Apa Carmelitelor). Formulele de preparare a lichiorurilor au fost elaborate iniţial de călugării din Ordinul Benedictin (cel mai vechi ordin călugăresc din lume), care foloseau angelica în diverse elixiruri şi în misteriosul „teriac veneţian“, care intră astăzi în reţeta originală a Bitterului suedez. În aceste reţete, se mai adaugă mentă, roiniţă, coriandru, anason, fenicul, şofran, ardei, lămâie, scorţişoară, nucşoară, cuişoare, ghimbir şi cardamon.

Salvia - planta care salveaza viata

"Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori", se spunea in Evul Mediu. O credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul "salvare" - a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.

Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii.

Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.

Cateva retete pe baza de salvie

Pulberea

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

4

Tinctura

Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Vinul stimulant de salvie

Frunze uscate de salvie. Foarte aromate si picante, se folosesc si in bucatarie

 Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie

Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

Decoctul combinat

Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvie

O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Boli interne, tratate cu salvie

5

Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Florile - asemanatoare cu gura-leului, sunt mici, de culoare roz-violeta si, mult mai rar, alba

 Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip Ii - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

6

Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).

Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?".

Boli externe, tratate cu salvie

Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.

Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).

Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.Retete de frumusete

 Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide culoarea.

Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.

Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori

Precautii

Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

7

Salvia si varsta a treia

Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand mai ales mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Studii facute recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de importante:- salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala (prin efectul antioxidant)- salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului- salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului.

 Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).

N-ar trebui sa lipseasca din nici o casa: SALVIA

Este una din cele mai bine studiate plante de leac din lume, fiind folosita in medicina de mai bine de 2500 de ani. Insusi numele ei arata ca este "cea care salveaza" bolnavii

Unde gasim si ce folosim de la salvieLa noi, salvia a fost aclimatizata inca din antichitate, crescand in toate zonele joase ale tarii. Cu

toate acestea nu o vom putea culege din flora spontana, deoarece are o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii si necesita ingrijiri speciale. Ca atare, se foloseste doar salvia cultivata, frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent.

Cum se prepara si cum se administreaza salviaPulberea

Se obtine prin macinare cat mai fina a frunzelor si a partilor aeriene cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe

8

o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate o jumatate lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura Se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de salvie peste care se adauga doua

cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros. Se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 1 lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Uleiul de salvieIn jumatate de litru de ulei de masline extravirgin se pun 10 linguri de parti aeriene de salvie,

uscate si maruntite. Se lasa amestecul la soare vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, se adauga 20 de picaturi de ulei volatil de salvie pentru uz intern (se gaseste in magazinele tip plafar), iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Uleiul volatil de salvieSe obtine doar prin procedee industriale (prin distilarea plantei proaspete) si este unul din cele mai

folosite uleiuri volatile din lume, datorita extraordinarelor sale insusiri antiseptice, fiind utilizat si drept conservant al produselor alimentare (mai ales in America Latina). In scopuri medicinale, se administreaza doar uleiul de salvie cumparat din magazinele si din farmaciile specializate, care are inscrisa pe ambalaj specificatia clara ca este recomandat pentru uz intern. Se administreaza cate doua picaturi de 2-4 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.

Vin energizantIntr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa la macerat

vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative, spunea medicul francez Jean Valnet. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvieEra foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si

digestie. Iata reteta sa de preparare: vreme de doua saptamani, se pun la macerat 50 de grame de frunze de salvie maruntita intr-un litru de otet natural de mere sau de mere si miere. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, care este si un excelent adaos la salatele de primavara. Extern, este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

Infuzia combinataSe pun la macerat 3-4 linguri de salvie maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore,

dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvieO mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de

grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de 1 ora.9

Tratamente interne cu salvie* Alzheimer - studii de ultima ora arata ca administrarea de salvie blocheaza formarea unor

enzime (concentrate in creier si in maduva spinarii) care afecteaza sistemul nervos, provocand aceasta boala. In anul 2002, la Clinica Psihiatrica din Teheran, 42 de pacienti suferinzi de Alzheimer (gravitate mica si medie), cu varste intre 65 si 85 de ani, au fost tratati zilnic cu extract alcoolic de salvie, pe o perioada de patru luni. Concluziile studiului sunt mai mult decat incurajatoare: administrarea de salvie restabileste in mare masura memoria, imbunatateste functii cognitive cum ar fi rationamentul si atentia, reduce starile de agitatie psihomotorie. De la primele simptome ale acestei afectiuni, se administreaza tinctura de salvie, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 4 luni, urmate de 1 luna de pauza, dupa care tratamentul se reia. Acest tratament este o speranta si in prevenirea si in combaterea dementei senile.

* Colita, colita de fermentatie, enterocolita, diverticulita - se administreaza pulberea de salvie, cate 4 lingurite pe zi, in cure de 21 de zile urmate de 7-10 zile de pauza. Un studiu japonez din 2007 arata ca salvia este mai eficienta decat unele antibiotice in tratarea afectiunilor intestinelor corelate cu infectii bacteriene. Salvia are efecte antibiotice similare sau chiar mai puternice decat medicamentele de sinteza (ampicilina, eritromicina, gentamicina etc.), contra unor bacterii dezvoltate in intestin, responsabile de multe din cazurile de colita si de alte afectiuni inrudite. Astfel, extractul de salvie s-a dovedit a fi deosebit de activ contra Proteus vulgaris, Shigella flexneri, Shigella sonnei. Asupra Salmonella typhi are acelasi efect ca ampicilina si streptomicina, asupra Streptococcus aureus are efecte similare cu cloramfenicolul. Pentru tratarea diverticulitei si a colitei de putrefactie se adauga in fiecare doza de pulbere administrata intern cate 2 picaturi de ulei volatil de salvie.

* Bronsita virala acuta, rinita virala acuta (raceala), gripa - studii recente realizate in Bulgaria confirma efectul antiviral, in cazul infectiilor gripale, al salviei. In plus, salvia reduce febra, reduce secretiile in exces de pe caile respiratorii, calmeaza durerile de cap si musculare provocate de infectiile cu virusi gripali. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, in cura de 7 zile. Extern, se fac frectii cu otet de salvie pe tot corpul, insistandu-se asupra toracelui, mainilor, cefei, tamplelor si fruntii.

* Astmul, bronsita cronica si bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce secretiile in exces de pe caile respiratorii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioade de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

* Anxietate, tulburari de memorie - un studiu al Universitatii din Newcastle, Marea Britanie, a obiectivat ca administrarea salviei amplifica memoria de lunga si de scurta durata, creste capacitatea de rationament si performanta intelectuala in general. Mai mult, aceste calitati se mentin mai bine in conditii de stres, salvia fiind si un excelent remediu pentru combaterea efectelor negative ale stresului si avand efect anxiolitic. Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de 3 saptamani de pauza.

* Indigestie, balonare - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei. Se iau 2-3 cani de infuzie combinata de salvie pe zi.

* Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de pulbere de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni de zile si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

* Tulburari specifice premenopauzei - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa), de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani de folosire a plantelor. Contra hemoragiilor care apar la

10

debutul menopauzei, se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia pe 30 de femei a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

* Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura cate 4 lingurite pe zi, sau de infuzie combinata, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficienta). Comisia E (organismul guvernamental german de verificare a eficientei plantelor medicinale) recomanda extern baile totale sau partiale cu extract de salvie (se foloseste infuzia combinata), pentru combaterea transpiratiei excesive.

* Diabetul de tip II, adjuvant in diabetul de tip I - "salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina" este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. Pentru combaterea acestei afectiuni se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

* Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (Melisa officinalis).

* Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, infuzia combinata de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?".

* Cancer la san - doi cercetatori de la "Departamentul de Studii Genetice" al Universitatii din Belgrad, Serbia, au facut public in 2005 un studiu de medicina experimentala care arata ca administrarea extractului de salvie impiedica producerea de mutatii in celulele tesutului mamar, mutatii care conduc la aparitia cancerului la san. Studii preliminare arata ca acest tratament are nu doar efecte extraordinare de preventie a cancerului de san, ci este chiar un remediu contra tumorilor maligne, cu aceasta localizare, aflate in diferite stadii. Se administreaza uleiul de salvie (formula cu ulei extravirgin de masline prezentata in debutul articolului), cate o lingura de doua ori pe zi, luata inainte de masa. Un tratament dureaza 6 saptamani, urmat de 2-3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua.

* Oprirea lactatiei - se face foarte eficient administrand intern pulbere de salvie, cate o lingurita de patru ori pe zi, intr-o cura cu o durata de 4-6 saptamani. Concomitent, salvia se foloseste si extern, cataplasma cu aceasta planta fiind aplicata pe sani vreme de o ora pe zi.

Tratamente externe cu salvie* Rani care se vindeca greu, rani infectate - se dezinfecteaza locul afectat cu tinctura de salvie, apoi se alica o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.

* Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu tinctura de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul se lasa sa se zvante la aer. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).

* Pentru revigorare - se fac bai cu infuzie combinata de salvie (5 litri la o cada de apa), de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si de vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.

* Candidoza bucala - se face de 2-3 ori pe zi cate o gargara, cu o durata de cinci minute, cu infuzie combinata de salvie, in care se dizolva in prealabil 3 picaturi de ulei volatil de salvie. Tratamentul se face vreme de 14 zile.

* Gingivita, afte, stomatita - se face tratamentul prezentat la candioza bucala. Frunzele de salvie sunt un remediu excelent pentru cavitatea bucala, distrugand majoritatea microorganismelor care produc infectia epiteliilor gingiilor, avand efect antiinflamator si calmant.

11

PRECAUTII

Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor.* Uleiul volatil de salvie nu se administreaza copiilor sub 10 ani. * In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata.* Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

Intrebuintarea salviei in cosmeticaPe langa actiunea ei terapeutica, salvia are un efect astringent, este aromata si racoritoare. De

aceea - printre altele - ea este inclusa in produsele cosmetice si de ingrijire a pielii, precum si in lotiunile si sampoanele pentru par. Cand parul incarunteste, salvia il inchide la culoare, astfel incat suvitele deschise razlete nu mai sunt asa de evidente. In plus, ea stimuleaza - pare-se - circulatia sanguina si cresterea parului, conferindu-i acestuia din urma un aspect frumos si sanatos.

Salvia este utilizata frecvent si in apa de gura, la gargare si pentru curatarea dintilor. Inainte ca pasta de dinti sa fie inventata, oamenii isi frecau dintii cu frunze de salvie, pentru a indeparta depunerile. Ceea ce intarea - in acelasi timp - tesutul bucal. Si astazi sunt multe paste de dinti care contin salvie, deoarece curata dantura si da gurii senzatie de prospetime. Salvia are efect antiseptic si poate ameliora - sub forma de gargara - raguseala, durerile de gat si infectiile din cavitatea bucala.

O binefacere pentru piele Uleiul eteric de salvie se foloseste pentru adaosurile de baie, lotiuni, sapunuri si parfumuri. Salvia

este astringenta si curata temeinic pielea de celulele moarte si de alte particule.Daca sunteti sensibili la schimbarile de vreme, adaugati salvie la apa de baie si destindeti-va. Are un efect extraordinar.

Salvia se gaseste peste tot, de aceea va puteti prepara singure - fara bani multi - produsele cosmetice. Infuzia se obtine oparind frunzele cu apa clocotita si o puteti folosi pentru o baie a fetei care invioreaza si curata pielea. De asemenea, puteti lasa infuzia sa se evapore in dormitorul dvs., pentru un aer proaspat si parfumat.

Retete pentru frumusete Praf de dinti2 linguri de frunze de salvie (proaspata), 2 linguri de sare de mare. Maruntiti frunzele, impreuna

cu sarea, intr-un mojar, pana ce obtineti o pudra fina, pe care o bagati la cuptor si o lasati sa se coaca. Cand este tare si "facuta", scoateti-o din cuptor, pisati-o inca o data si pastrati-o intr-o cutie sau un recipient etans. Folositi-o de 2 ori pe zi impotriva tartrului. Albeste dintii si improspateaza respiratia.

Apa pentru gargara Ingrediente: 50 g salvie proaspata, 500 ml apa clocotita. Se opareste salvia cu apa clocotita si se

lasa sa se infuzeze circa un sfert de ora. Se strecoara lichidul, se toarna intr-o sticla si se foloseste ca "medicament" pentru gargara. Doza: cate o jumatate de ceasca, de 4 ori pe zi. Este racoritoare si improspateaza respiratia.

Sampon (pentru par saten) Ingrediente: 3 lingurite de salvie uscata, 1,7 l apa clocotita, 6 linguri sapun de ulei de masline, 2

oua, otet de fructe. Puneti apa pe foc, adaugati salvia, acoperiti vasul cu un capac si lasati sa fiarba incet, 12

aproximativ 20 de minute. Strecurati lichidul, aruncati frunzele si incorporati sapunul dat pe razatoarea mare (fulgi). Amestecati bine ca sa se dizolve, luati vasul de pe foc si lasati sa se raceasca. Adaugati ouale - unul cate unul - batand cu telul, pana ce compozitia devine omogena. Turnati-o intr-o sticla cu eticheta si lasati-o sa se odihneasca 24 de ore. Scuturati samponul inainte de folosire. Dupa ce va spalati pe cap cu samponul astfel preparat, ar fi bine sa va clatiti parul cu apa si otet de fructe (8 parti de apa + o parte de otet). In rest, procedati ca de obicei. Parul castaniu capata un luciu frumos, samponul intareste culoarea naturala si inchide usor suvitele carunte.

* Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului - se face ultima clatire cu infuzie combinata de salvie (preparata dupa reteta prezentata in pag. 8). Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie.

* Pentru tenul cu pori, patat, ofilit - se fac spalaturi in fiecare dimineata si seara cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.

Salvia, floarea Maicii Domnului

De mii de ani, cea mai mare atenţie a persoanelor preocupate de sănătatea celor din jur a fost îndreptată spre planta Salvia officinalis, considerată „iarbă sfântă“ la greci, şi „simbolul sănătăţii“, la orientali. Pentru romani devenise un panaceu universal, care vindeca toate bolile umane sau planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice. De altfel, denumirea speciei derivă de la cuvântul latin „salvare“ - a salva, a vindeca, având multiple întrebuinţări terapeutice.

Un vechi dicton păstrat din Roma Antică formula categoric: „Cum să moară omul dacă are salvie în grădină?“ Într-o carte foarte veche se arăta că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datoresc Fecioarei Maria, care fugea cu pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Maria a rugat florile de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia, care a adăpostit-o în bogăţia sa de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Atunci Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine.“ De atunci, salvia înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare. Medicii greci şi romani atribuiau salviei proprietăţi multiple: diuretice, întăritoare, hemostatice şi antibronşitice. Salvia a pătruns de timpuriu în Europa prin intermediul călugărilor benedictini, mai ales din mânăstirea St. Gallen. Walafried Strabo, stareţul mânăstirii Reichen a lăudat salvia în poemul său „Hortulus“.În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară, ceea ce a permis preotului Konrad von Megenberg să o considere drept „hrana zeilor“. Acest semiarbust peren, cu înălţime până la un metru, originar din regiunea mediteraneană, a ocupat suprafeţe tot mai mari în Grecia, Spania, Italia, Turcia şi, treptat, în Germania, Franţa, Anglia şi coasta Dalmaţiei.În România, salvia găseşte condiţii bune de cultură, îndeosebi în judeţele din sudul ţării, mai ales pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul. Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit. Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil.

13

MULTIPLE PROPRIETĂŢI BIOACTIVE

Puţine plante medicinale sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici, cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la savie. În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos şi ierbaceu precum şi gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex (0,4 % în frunze proaspete şi 1-2,5% în frunze uscate). În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică (taninuri, saponine, gume, mucilagii, flavonoide, acid rosmarinic, camfor, vitamine (B1, C, PP) şi principii amare (picrosalvină). Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate, ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.

POTENŢIALUL CURATIV AL SALVIEI

Principalale proprietăţi curative în care intervine în mod benefic sunt: digestive, carminative, coleretice, astringente, antiinflamatoare, antidiareice, antiseptice, bacteriostatice, aperitive şi tonic-amare; - expectorante, antispastice, bronşice, antifebrile, antisudorifice;- calmante ale sistemului nervos, antinevralgice, uşor sedative; - uşor hipoglicemiante.

În tratamente externe are efecte cicatrizante, vulnerare, astringente, antiseptice, emoliente şi calmante. Salvia opreşte transpiraţia nocturnă la bolnavii de tuberculoză.

Atât frunzele, cât şi vârfurile înflorite, se utilizează în stare uscată în prevenirea multor afecţiuni.Din cele mai vechi timpuri, salvia a fost apreciată ca cel mai bun remediu în oprirea transpiraţiei nocturne la bolnavii de tuberculoză (mai ales în amestec cu flori de lavandă). De asemenea, intervine în bronşite cronice, astm bronşic, angină, catar pulmonar, expectoraţii, tuse, laringite, amigdalite şi stări de slăbiciune care însoţesc alte boli de piept.

Tot din Antichitate datează practica tratamentelor în unele afecţiuni feminine: tulburări dureroase în timpul ciclului menstrual, dismenoree, metroanexită, metrită, ulceraţii, vaginită atrofică, bufeuri de căldură în timpul menopauzei. În plus, are bune efecte în restabilirea tonusului uterului după naştere. De reţinut, că nu se recomandă la femeile care alăptează deoarece micşorează cantitatea de lapte, efectul fiind benefic numai la mamele care îşi înţarcă copilul şi doresc reducerea lactaţiei. Să nu se uite că salvia favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa sexuală.

În cazul apariţiei unor afecţiuni la nivelul organelor digestive nu poate fi neglijată această plantă minune. Cunoscutul fitoterapeut, părintele Sebastien Kneipp, prezenta efectele salviei în reglarea funcţiilor stomacului şi ale ficatului, în inflamaţii gastrointestinale, indigestii, colici, spasme şi dureri ale stomacului. Ceaiul de salvie înlătură greţurile, diareea (mai ales la sugari), intensifică secreţiile vezicii biliare, vindecă dischinezia biliară, balonările şi flatulenţa la stomac şi intestine, halena, lipsa poftei de mâncare.

Datorită proprietăţilor antiseptice, salvia reduce ritmul fermentaţiilor intestinale, mai ales cele provocate de microbii implicaţi în infecţiile intestinale, curăţind mucoasele şi eliminând mucozităţile.

CEAIUL DE SALVIE REGLEAZĂ GLICEMIA DIABETICILORLa persoanele cu diabet zaharat, ceaiul de salvie are efecte bine cunoscute în reducerea glicemiei

între limite normale.Acţiuni remarcabile ale tratamentelor cu salvie au fost înregistrate contra stărilor de nervozitate,

oboseală mentală, pierderea memoriei, migrene, dureri de cap, astenie nervoasă, surmenaj, depresii

14

psihice, tremurături ale membrelor (boala Parkinson), epilepsie, paralizie şi stări de slăbiciune, mai ales la copiii debili şi la convalescenţii după operaţii sau după boli prelungite.

BUN TONIC PENTRU VÂRSTNICILa vârstnici, salvia întreţine vitalitatea întrucât acţionează ca un distrugător al radicalilor liberi

care declanşează unele boli grele şi grăbesc îmbătrânirea.Tratamentele cu salvie au dovedit eficacitate şi în bolile reumatismale, cardio-vasculare, gută

atonică, circulaţie defectuoasă a sângelui, prevenirea infarctului, reglarea tensiunii arteriale şi fortificarea organismului.În utilizări externe, planta este indicată sub formă de gargară în abcese dentare cu puroi, gingivite sângerânde, paradontoze, afte şi ulceraţii bucale, stomatite şi amigdalite. La mulţi copii ar putea fi evitată operaţia de amigdalită, dacă ar bea zilnic ceai de salvie.

Uleiul de salvie este cicatrizant în răni sângerânde sau purulente, în ulceraţii ale pielii, degerături, transpiraţii excesive la mâini şi picioare, hemoroizi, acnee, seboreea feţei, dezumflarea nasului, întărirea vederii şi a auzului.

MODALITĂŢI DE ADMINISTRAREÎn majoritatea afecţiunilor menţionate mai sus se recomandă infuzia din flori şi frunze uscate de

salvie (1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită care se infuzează acoperit timp de 15 minute) consumându-se câte 2 ceaiuri pe zi, băute prin înghiţituri rare.În cazuri speciale se utilizează şi alte forme de administrare, atât intern cât şi extern.- Tinctură (20 g frunze macerate 10-14 zile în 100 ml alcool) din care se iau câte 15-20 picături de 3 ori pe zi în caz de acnee, orgelet şi alopecie.- Vin de salvie (80 g frunze uscate şi mărunţite, macerate în 1 litru de vin alb timp de 10-14 zile) din care se iau 2-3 linguri după mese în cazuri de astenie nervoasă, impotenţă sexuală, surmenaj fizic, psihic şi intelectual.- Pulbere din frunze uscate şi măcinate (se iau 3 capsule pe zi) în caz de tulburări menstruale, bufeuri şi transpiraţii excesive la menopauză.- Inhalaţii cu infuzie în caz de sinuzită.- Gargară cu apă de salvie sau cu o soluţie din 200 ml infuzie de salvie, 25 ml glicerină ,10 ml tinctură de lavandă şi 30 g clorură de sodiu folosită în caz de halenă (miros neplăcut al gurii).- Spălături cu infuzie concentrată (100 g frunze la 1 litru apă clocotită) făcute de 2 ori pe zi pentru metroanexită şi metrite ulcerate.- Supozitoare cu extract hidroalcoolic din frunze de salvie pentru refacerea uterului infantil, reglarea fluxului menstrual, favorizarea concepţiei şi păstrarea sarcinii.- Băi de salvie preparat din 2 pumni de frunze macerate la rece peste noapte; a doua zi se încălzeşte până dă în clocot, iar extractul se toarnă în apa de baie având bune efecte la femei cu tulburări abdominale, la persoane cu depresii psihice şi la copii debili.- Cataplasme din frunze uscate şi măcinate, amestecate cu unt şi plasate pe suprafaţa gâtului în caz de amigdalite şi alte inflamaţii.- Cataplasme din frunze proaspete şi mărunţite, aplicate pe locul înţepăturilor de insecte.- Pulbere din frunze de salvie presurată pe peria de dinţi cu care se freacă dinţii pentru albire, întărirea gingiilor şi împrospătarea mirosului din gură.Constantin I. Milică, profesor, Iaşi

O nouă modalitate de investigare ştiinţifică a memoriei explică modul concret în care se formează amintirile

Motto: „Neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte corpul” (Jim Robbins - A symphony in the brain)

15

Dr. Brad Buchsbaum, cercetător principal la Institutul Rotman de Cercetare din Baycrest a realizat împreună cu alți oameni de știință un studiu care confirmă faptul că „memoriile complexe, cu multe trăsături, implică o reinstalare parţială a întregului tipar de activitate cerebrală care este evocat în timpul percepţiei iniţiale a experienţei. Aceasta ajută la explicarea motivului pentru care memoriile vii pot fi resimţite ca fiind atât de reale. Când noi retrăim mental un episod pe care l-am experimentat, acest fapt poate fi resimţit ca si cum am fi transportaţi înapoi în timp şi trăim momentul acela din nou. Studiul nostru a confirmat că memoriile complexe, cu multe trăsături, implică o reinstalare parţială a întregului tipar de activitate cerebrală care este evocat în timpul percepţiei iniţiale a experienţei. Aceasta ajută la explicarea faptului de ce memoriile vii pot fi resimţite ca fiind atât de reale” (comunicat de presă 23 iulie, Centrul pentru Îngrijire Geriatică, Baycrest).

Comunicatul de presă dat pe 23 iulie anul acesta de către Centrul pentru Îngrijire Geriatrică Baycrest din Toronto, a adus la cunoştinţa publicului rezultatele unui studiu realizat în colaborare între Institutul de Cercetare Rotman din Baycrest şi Universitatea Texasului din Dallas. Baycrest este un nume răsunător în domeniul neuroştiinţelor. Aşa cum se spunea în comunicatul de presă, „studiul este unul din cele mai ambiţioase şi complexe pentru elucidarea abilităţii creierului de a evoca o amintire prin reactivarea părţilor din creier care erau angajate în timpul experienţei perceptive originale. Cercetătorii au găsit că memoriile vii şi percepţia reală au o similaritate «şocantă» la nivel neural, deşi nu sunt replicări «pixel cu pixel» ale tiparelor cerebrale de activare.” Studiul va apărea online în Journal of Cognitive Neuroscience, înaintea publicaţiei tipărite.

Comunicatul de presă mai afirma că „cercetătorii au descoperit că memoriile vii (ale unei experienţe – n.a.) şi experienţa trăită prezintă la nivel nervos similarităţi «şocante», deşi ele nu sunt replicări perfecte «pixel cu pixel» la nivelul creierului. Cele două operaţii cognitive nu lucrează exact în acelaşi fel la nivelul creierului, de aceea chiar şi cele mai vii amintiri nu ne pot «prosti» făcându-ne să credem că trăim experienţa respectivă. Un grup de 20 de adulţi sănătoşi între 18 şi 36 de ani a constituit lotul de studiu; persoanele au fost înregistrate (activitatea lor cerebrală a fost înregistrată - n.a.) cu aparatul de rezonanţă magnetică nucleară (RMN) în timp ce priveau 12 videoclipuri de pe youtube.com sau vimeo.com, fiecare clip având durata de 9 secunde. Clipurile conţineau o diversitate de aspecte – muzică, chipuri, emoţii umane, animale şi scene în natură.

Oamenii de ştiinţă au găsit că versiunea reală şi cea reamintită prezentau o similaritate de 91% pentru activarea aceloraşi circuite cerebrale.  Participanţii au fost instruiţi să acorde atenţie mărită fiecărui videoclip (care a fost repetat de 27 de ori) şi li s-a  spus că vor fi testaţi asupra conţinutului fiecărui videoclip după scanare (…) Echipa dr. Buchsbaum a obţinut «dovezi clare» despre faptul că modelele de activare cerebrală în timpul rememorării active erau în proporţie de 91% aceleaşi cu cele din momentul trăirii experienţei primare, conform datelor RMN. Similarităţile cele mai largi în tiparele de activitate cerebrală aveau loc în ariile de asociere senzoriale şi motorii ale scoarţei cerebrale, zone care au un loc cheie în memorare, atenţie, conştientizarea percepţiei, gândire, limbaj şi conştienţă.

Dr. Buchsbaum a sugerat ca analiza imagistică (RMN) utilizată în acest studiu ar putea fi potenţial adăugată la bateria curentă de «unelte» de investigare a stării memoriei care sunt la îndemâna clinicienilor. Modelele de activare a creierului, din datele de la RMN, ar putea oferi o cale obiectivă de a cuantifica faptul dacă propria părere a unui pacient asupra memoriei sale de a fi «bună sau vie» este corectă sau nu.”

Acest experiment reflectă ceea ce din punct de vedere spiritual este cunoscut şi anume faptul că readucerea în conştiinţă a unui anumit aspect înseamnă branşarea la rezonanţa specifică a acelui aspect,

16

iar la modul concret aceasta se face, aşa cum au arătat dr. Buchsbaum şi colaboratorii săi, prin accesarea aceloraşi trasee nervoase, în proporţie de 91%, în mod obişnuit.

Descoperirea cercetătorilor arată implicit şi modul în care se produc, la nivel concret, memoriile şi ajută la descifrarea mecanismului nervos conţinut în zicala bine-cunoscută din bătrâni: „repetarea este mama învăţării”. Reactivarea la anumite perioade de timp a aceloraşi trasee nervoase, prin realizarea exact a aceluiaşi lucru, fie că este, de exemplu, simplul 4x4=16 care trebuie memorat, fie că este numele unei fiinţe, fie că este o stare rezultată în urma unei meditaţii, fie că este o asana, un exerciţiu de respiraţie sau cine ştie ce informaţie sofisticată, această reactivare prin repetare face ca acel traseu nervos să devină uşor de accesat şi, deci, uşor de reactivat rezonanţa, cu informaţia şi trăirea respectivă, în conştiinţă. De aceea este atât de utilă repetarea stărilor frumoase avute, repetarea cu insistenţă a exerciţiilor spirituale benefice, repetarea anumitor informaţii etc., pentru a amprenta în materie, adică a crea traseele nervoase concrete necesare pentru realizarea experienţei/memoriei respective.

Într-un articol anterior am amintit că în anii ’60, Maurice «Barry» Sterman, absolvent al facultăţii de psihologie al Universităţii California, Los Angeles (UCLA), a început să promoveze un concept care a fost acceptat abia în ultimii ani de către oamenii de ştiinţă, şi anume faptul că „creierul este un organ dinamic şi foarte plastic – adică se poate adapta structural şi funcţional la numeroase solicitări. Numărul de conexiuni care poate exista între toate celulele nervoase ale creierului este impresionant. Iar aceste conexiuni se dezvoltă. Conexiunile între neuroni se formează pe tot parcursul vieţii, ca răspuns la stimulii veniţi din mediul exterior – contactul cu membrii familiei, cu alţi oameni, şcoala, educaţia etc., dar şi ca răspuns la propriile intenţii şi motivaţii. Cu cât copilul şi apoi adultul se străduieşte să afle şi să înveţe mai multe lucruri, cu atât sunt stimulaţi un număr din ce în ce mai mare de neuroni şi, în consecinţă, numărul conexiunilor creşte”. Cu alte cuvinte, neuronii din aceeaşi arie corticală sau din arii corticale diferite sunt capabili să realizeze conexiunile specifice între ei astfel încât să poată susţine experienţa respectivă pe care o trăieşte fiinţa umană. Retrăirea aceleiaşi experienţe, fie şi doar în minte, face ca acelaşi traseu nervos şi aceiaşi neuroni, în proporţie de 91%, aşa cum au arătat oamenii de ştiinţă prin studiul amintit mai sus, să fie reactivaţi.

Referitor la studiul realizat, există două aspecte care trebuie subliniate:

1. Acest experiment a fost realizat pe fiinţe umane fără antrenament în ceea ce priveşte capacitatea de memorare sau concentrare mentală şi rezultatele au arătat re-accesarea aceloraşi trasee nervoase în proporţie de 91%! Aceasta a verificat la modul concret legea rezonanţei, întrucât rememorarea clipurilor, care totuşi prezentau un anumit grad de complexitate, a arătat accesarea în cea mai mare parte (91%) a aceluiaşi set de circuite cerebrale, deci de rezonanţe.  

2. Participanţilor la studiu li s-a spus că vor fi testaţi asupra conţinutului videoclipurilor. Deci participanţii au fost motivaţi să memoreze cât mai mult. De aceea, putem să afirmăm că rezultatele acestui studiu – gradul de amintire în proporţie de 91% - sunt aplicabile doar celor care au intenţia de a ţine minte aspecte care îi interesează! Adică, calitatea atenţiei şi participarea totală (nu numai mentală, dar şi emoţională) la acţiunea pe care o realizăm va ajuta la crearea unor memorii solide, iar la modul concret, practic, a unor focare rezonatorii extrem de puternice în fiinţa noastră referitor la acea acţiune.

Aşa cum a arătat şi studiul realizat de oamenii de ştiinţă canadieni, prin repetare se impregnează la nivel concret – în materia cenuşie cerebrală (la nivelul sistemului nervos central) focarul de rezonanţă

17

pentru o anumită stare, pentru o atitudine specifică, pentru un anumit exerciţiu spiritual etc., sub forma traseelor nervoase specifice corespunzătoare. De aceea este atât de importantă repetarea experiențelor spirituale benefice, a trăirilor frumoase etc. Acest experiment aduce dovada concretă a impregnării în substanţă, în sistemul nervos, a modelului rezonator al trăirilor respective şi susţine ceea ce afirma, în cartea sa, Jim Robbins: „neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte corpul”.

18