SERBARE “ADIO, GR ĂDINIŢĂ”

Grupa mare

CÂNTEC:

Cu şase ani tot înainteCu paşi mai siguri, mai voioşiSunt anii din copilărieCei mai iubiţi, cei mai frumoşi

Dragi părinţi, fraţi, surioare,Bunici şi educatoare, Noi, toţi cei din grupa mareAzi dăm ultima serbareÎn această grădiniţă de copiiPlină de jocuri şi jucării.

Trei ani la rând împreună am învăţatTrei ani la rând împreună ne-am jucatŞi chiar dacă uneori ne-am mai certatMulte , în această sală noi am învăţat.

Îmbrăcaţi festiv, frumos,Rămas bun vă prezentămAzi cu lacrimile-n ochi şi cu sufletul duiosAdio, Grădiniţă! Spre şcoală ne-ndreptăm.

În clasa întâi eu merg la toamnăCu alţi copii, cu alte doamneCu griji mai mari, mai multiceleDar mă voi descurca cu ele!

Adio, spun acum în corToţi preşcolarii jucăriilorPentru că-n toamna viitoare Vom fi la şcoală, în clasa pregătitoare.

Jucării, dragi jucăriiVă lăsăm altor copii.Am mai spus-o: suntem mariÎn curând vom fi şcolari.

Noi la grădiniţă vom rămâne,

1

Şase ani nu am împlinit,Vom fi la anul tot în grupa mareŞi pentru şcoală ne vom pregăti.

CÂNTEC: In urma cu 3, ani mai tineti minte? Era o toamna ca o crizantema Noi am pasit in sala-mpodobita. Ne-am indreptat sfioşi spre grupa mică, Cu inimi de pitici, dar ochii mari Si am aflat că eram pescolari.

Ascultaţi acum o clipă!Noi vom povesti aici,Amintiri din grupa micăDe pe când eram pitici.

Eram mici, şi-n prima lunăNoi veneam plângând mereu“Grădiniţa nu e bună!Fără mama este greu!”

Of! Dar eu cum mai plângeam!Speriasem grădiniţaSingură mă necăjeamŞi tot udam batistuţa.

Dar acuma m-am schimbat,Am crescut fetiţă mare.Am atâtea de-nvăţatCă n-am timp de supărare!

CÂNTEC

Cănd aveam trei anişori am trecut prima oarăPragul grădiniţei sfios şi speriatÎnsă ea m-aprivit gânditoareŞi cu drag, de mână m-a luat.

N-am să uit mâna caldă şi duioasă, Ce-mi purta mâna mea pe caiet,Când vedea c-am făcut iarăşi strâmbă,Prima linie, primul semn de pe caiet

2

Cei trei ani au trecut ca o boareParcă-au fost numai primăveriRămas bun, dragilor educatoareGălăgioşii au tăcut azi şi ei!

În grupa mică-am învăţat Să salutăm, să ne jucăm,Prieteni buni cu toţi să fim, Să modelăm, să construim.Ia să repetăm puţin,Oare ne mai amintim?

Dar voi stiti culorile ? Haideti că vi le spun Rosu este macul Ce-nfloreste vara Galben cozonacul Grâul si secara.

Verde este bradul Iarba din cărare. Iar albastrul cerul Si intinsa mare.

Violetă-i zarea Când e către seară. Si oranj rotundă, Buna portocală. Ia! Ghiciti ce va spun eu? Băbuţa săptămâna Chiar şapte fete are Frumos se tin de mână Si pleacă la plimbare. Luni, marti, miercuri Sunt primele trei. Mijlocie este apoi joi. Vinerea si sâmbăta, Si apoi duminica. şapte fete cucuiete, şapte flori- şapte surori. Ştim (sunt zilele saptamanii);

3

Ieri a fost, azi a venit.Si nici bine n-ai clipitC-a trecut si astă clipă.Mâine v-a sosi in pripăSi v-a trece-n graba mare.Cine-i cel ce zboară oare? (timpul) Douăsprezece luniSunt in anul cel mareSi câte trei fiecare anotimp are :Martie , aprilie si maiSunt luni cu flori de primăvară.Iunie, iulie si augustSunt luni calde de vară.Septembrie , octombrie si noiembrieSunt luni bogate de toamnă.Decembrie , ianuarie si februarieSunt luni friguroase de iarnă

Dar la grupa mijlocie,Vă mai amintiţi, copii?Ce mai zarvă, veselie,Făceam multe ghiduşii!

Despre cuvinte opuseLucruri noi am învăţat, Despre plante, animale,Să le ocrotim cu drag.Ia să repetăm puţinOare ne mai amintim?

Muntele din zare De nu-i mic, e (. . .). Norul ce s-a dusDe nu-i jos, e (. . .) Mierea care curge Nu-i amara-i, (. . .)

Plopul de la gard

4

De nu-I scund e (…)

Iar zapada dalbăDe nu-I neagră. e (….)

Gheata ce se treceDe nu-i calda-i (. . . )

Felicitari copii! . la ghicitori stiti să răspundeti?

Pe cerul noptii e doar una Si se numeste (. . .)

Sunt harnic si la toti le placCu mine cosi si sunt un (. . .)

Sare iute prin crengute Masinute, păpuseleCu alune in lăbute Trenulete, mingi zglobiiSi roscată e blănita Toate sunt intrun cuvântCin’ sa fie ? (. . . ) Niste (. . . )

- Ce voi fi ? am intrebat pe mama. Care meserie să-mi aleg ? Mama a zâmbit privindu-mi faţa Si mi-a zis domol s-o inteleg :

Multe meserii sunt inventate Vorba ei in gând mereu imi sună Insă lucrul cel mai minunat Si mă -ntorc spre sfatul său mereuE să-nveti a fi intâi de toate Zilnic am să fac o faptă bunăTine minte : om adevărat. Ca s-ajung un om ca mama mea.

Însă anii au trecut,Am ajuns la grupa mareNe mirăm cât am crescutŞi deştepţi, aşa se pare!

Numerele învăţate,Adunate toate, toateÎntr-un şir s-au aranjatŞi o horă au format.

5

0 E clădirea goală, fără un copil in ea.1 E un carligel, si e singur- singurel.2 E lebăda frumoasă, printre trestii gratioasă.

3 A fost un covrigel, dar Gigel, muscând din el, jumătate l-a mâncat, jumătate l-a lăsat.

4 E un scăunel, răsturnat de Dorinel.5 E semnul de- ntrebare, răsturnat de nu stiu care. Ochelarii lui Tănase, niteluş s-au rupt si-s şase 7 Este ca o coasă, aşezată după casă.8 E implinit colac, si cu miere si cu mac.9 I sase răsturnat, dar cu atât n-am terminat. Că din asta intamplare, s-a trezit cu 3 mai mare.

Uite , nu stiu cum să zic , dintrun 1 si nimicSi prin nu stiu ce-ntâmplare, este nota cea mai mare.

La grupa mare am invătat si să socotim Nouă pepeni mari cât roata Si-ncă unul a luat tata Eu i-am pus bine la rece Si acum cu totii sunt 10.

Si mai bine o să fie Zece curci parcă-s plouateCine o scădea să stie : Stau in curte supărateSunt 8 porumbei pe casă Una pleacă la plimbareSi stau bucurosi la masă Câte sunt acuma oare ?Unul zboară jos in drumCâti au mai rămas acum?

Am ascultat poveşti şi basme,Din care multe-am învăţat,Să fim mai buni, mai drepţi şi harniciMai ţineţi minte, nu-i aşa?

A fost odata un cocos Stiu un urs cu coada-n clesteCare s-a-ntors bogat la mos. Fiindc- a vrut să prindă peşte

Lupul clănţăne din dinti. Intrebând pe la părinti Care copii nu ascultă

Ca să-i vâre iute -n burtă!

6

La grupa mare-am învăţatNatura să o ocrotim,Pământul să îl protejăm,De vrem mai bine să trăim.

Adio, grădiniţa mea cea dragăSosit-a ziua grelei despărţiriTe vom purta în gând o viaţă-ntreagăCa pe-un album frumos de amintiri

Rămas bun, vouă măsuţe mititeleVouă, scăunele dragi şi jucăriiAici răman atâtea părticeleDin gingăşia noastră de copii.

Ne-aşteaptă şcoala şi aş vreaSă nu uit grădiniţa mea Că tare dragă ea mi-a fostCu jucării, cu cuburi şi cu tot.

Cântec: Risipind mărgăritarePeste-a şcolii-ntreagă zareGlasul lin, cunoscut sună a chemare Cling, cling, s-a iscat, Subţiratic, legănat, Spiriduş mărunţel, Glas de clopoţel.El e cel dintâi la treabăŞi în zori mirat se-ntreabăCe mai staţi, hai intraţiVremea trece-n grabă:

Adio, dragă grădiniţăAdio, deci acum plecămUrcăm mai sus pe treapta vieţiiŞi tare mult ne bucurămŞi tare mult noi regretăm.

7

Priviţi, gătită-I salaÎn care noi am statÎn care mii de taineCu drag le-am dezlegat.

Dragi colegi de grupăDe joacă şi de nebuniiPermiteţi-ne acum, la despărţireSă vă dorim din suflet numai bucurii!

Să v-amintiţi cu drag de noi,Cum ne jucam la soare, afară,Cântam săream şi alergamPăcat că anii parcă zboară!

Ne părăsiţi cu toţi acumPlecaţi spre şcoală, un nou drumPână la anul când ne întîlnimSucces la şcoală vă dorim.

Urarea o primim cu dragIar când vom trece-al şcolii pragVom dovedi c-am fost cuminţiCă ne iubim educatoarele, învăţătoarele şi pe părinţi!

CÂNTEC: Am fost trei ani de zileLa grădiniţă, zău,Să-ţi aminteşti copileCă nu-I aşa de greu. E frumoasă grădiniţa Ce ne-aşteaptă-n prag E frumoasă şi fetiţa Şi băiatul drag!

La şcoală noi vom mergeŞi nu vom regreta,Căci viaţa va allegeŞi multe vom afla. Grădiniţă, şti tu oare Că îmi este greu M-ai crescut aşa de mare Mi-amintesc mereu

8

Voi, toţi aceia ce rămâneţi La grădiniţă, dragi copiiAveţi în noi, şcolari de mâine, Prieteni buni la jucării.

Bun rămas, lume de basme, Cuibul primei bucurii,Nesecat ţi-a fost izvorulDe poveşti şi poezii

. CÂNTEC: V-am adus o floricea

Floare de Nu mă uita Grupa mare intr-un glas Azi va spune : Bun rămas!

Înainte de plecare Hai să facem o urareDoamnelor educatoare:

La tine suflet blândVin astăzi cu o floareAceea ce mi-aţi fostPrima educatoare.Ştiu că din partea meaPrea multe aţi răbdatCă nu puteam să scriu Un semn cât mai rotat

Că până-n grupa mare Greşeam cu număratul Că nu înţelegeam Ce-nseamnă cifra patru.M-aţi dojenit pe dreptŞi-adânc aţi mai oftatCând am pictat păpuşa Şi haina mi-am pătat.

9

Şi inima şi ochiiŞi mintea ne-aţi deschisAnii de grădiniţăAu fost un frumos vis.Astăzi v-aş prinde-o floare Pe iia cu altiţăCare-o-mbrăcaţi adesea Întâia-mi dăscăliţă.Vă fac urare astăziSă fiţi fără tristeţeŞi să vă bucuraţiMereu de tinereţe.

Mulţi ani în grădiniţăPăstrând acelaşi harCu dragoste şi stimă,Eu, fostul preşcolar.

Dar acum, noi, grupa mareVă rugăm s-aveţi răbdare,Nu prea mult, doar să dăm glas Unui gând de bun rămas.

Prima zi de grădiniţă-mi vine-n minteAu trecut de-atunci trei aniEu eram fetiţa cea sfioasăCu codiţe lungi şi şorţuleţ aveam.

Mă ţineam de mama cu-ndârjire, Nu vroiam să mă despart de ea,Grădiniţa cu ferestre înalteŞi cu gard înalt mă speria.

A ieşit în prag educatoarea Şi mi-a spus cu glas surâzător: -Hai, copile, să intrăm în clasă M-am desprins de mama-ncetişor.

Şi-am urmat-o ca pe-o zână bună,Răsărind din cartea cu poveşti.Datorită ei sunt înţeleaptă,Ştiu acum să cânt, să povestesc.

10

Am cules trei frunze de arţarŞi le-am pus să doarmă în albumGrădiniţei să le-aduc în darFrunzele îmi vor aduce-aminteDe educatoarea mea,De ochii ei,De glasul ei cel moale şi fierbinte.

Bun rămas cămin iubit,Dragi educatoare,De plecare s-a gătitAstăzi grupa mare.Dulăpioare, jucării,Cuburi plastilinăLe lăsăm altor copiiGrupei ce-o să vină.

Deci, plecăm, am împlinitŞase ani cu soareBun rămas, grădiniţă iubităDragă educatoare.

CÂNTECUL “PARCĂ IERI NE-AM ÎNTÂLNIT” Parcă ieri ne-am întâlnit Şi spre “grădi” am pornitZâmbind cald şi cu pasul grăbitDoar trei ani noi aveam Şi timizi mai eram Parcă ieri, parcă ieri, parcă azi.

Anii repezi s-au scurs Ca un stol de cocoriCa un fum ce se pierde prin noriNe-am jucat şi-am cântatŞi-mpreună am învăţatParcă ieri, parcă ieri, parcă azi.

Dac-am fost uneori Poate prea zvăpăiaţiPoate fără să vrem v-am greşitVă rugăm ne iertaţiŞcoala ne aşteaptă azi

11

Vă rugăm ne iertaţi, ne iertaţi.

Bun rămas, jucării,Bun rămas, bun rămasNe luăm de la toate într-un glasVă lăsăm la alţi copii Ce la toamnă vor veniBun rămas, bun rămas, rămas bun.

Grădiniţă acum te las M-am făcut mai mareAcum îţi zic bun rămasCopii, salutare!!!

Doamnelor educatoareEu spun, iar mâna mamei scrieAceste rânduri de scrisoare Aşa cum inima mă-nbie.

Acum sunt la bunici acasăŞi vă trimit o sărutareCa pe o floare azi culeasă,O gingaşă şi albă floare.

Acum, cât loc îmi mai rămâne, Închei, cu dor de grupa noastră De jucăriile frumoaseŞi mai ales, de dumneavoastră.

Vă mulţumesc, iubite-educatoarePentru căldura şi iubirea ce mi-aţi dat,Dac-am fost vreodată rău, îmi cer iertare,Deşi eu ştiu că-ntotdeauna m-aţi iertat.

Vă mulţumesc, iubite-educatoareCă-n grădiniţă cu răbdare m-aţi crescut,Sub ochii voştri m-am schimbat, m-am făcut mare, Şi-acum eu văd că anii repede-au trecut.

Atâtea lucruri aş dori, la despărţireSă spun din suflet: că mi-oi amintiDe chipul bland, de surâsul cu iubireDe sfatul bun ce-n viaţă mă va însoţi.

12

Şi-acum cu toţii întrun glas,Noi vă spunem bun rămas!!

CÂNTEC: La revedere, grădiniţă!La revedere, noi plecăm,Să şti tu dragă, ce rău ne pare Şi cât de mult noi regretăm

Ref: Doamnele-educatoare Care ne-au învăţat, Le mulţumim din suflet Adio şi-am plecat.

13