Sf. Mucenic Artemie

7/23/2019 Sf. Mucenic Artemie

http://slidepdf.com/reader/full/sf-mucenic-artemie 1/15

Pomenirea Sfîntului Mucenic Artemie (20 octombrie)

Artemie, mucenicul lui Hristos, fiind de neam din Egipt, a fostosta! pe vremea marelui împ!rat Constantin !i a lui Constantie, fiul

lui. Iar în vremea lui Iulian Paravatul, Sfîntul Mucenic Artemie a p!timit pentru Hristos. Dar ca s! în!elegem mai bine via!a !i p!timirea lui se cade mai întîi s! !tim de ce neam era Iulian !i în cechip a venit la împ!r !teasca dreg!torie. Cînd Diocle!ian !iMaximilian Gherculie, împ!ra!ii p!gîni, !i-au l!sat împ!r !te!tilelor coroane, sceptrele !i porfirele, a!a voind Dumnezeu - ca biserica Lui cea sfînt! s! primeasc! u!urare într-o vreme decumplit! prigoan! - au venit dup! dîn!ii al!i doi împ!ra!i: în p!r !ile

r !

s!

ritului dup!

Diocle!ian a venit Maximilian Galerie, iar la apus,dup! Maximilian Gherculie a venit Mexentie, fiul lui !i ConstansCloru în Britania. Acest Constans a n!scut pe Constantin cel Maredin Elena, !i pe al!i fii din Teodora, care era fiica femeii luiMaximilian Gherculie. Iar fiii cei n!scu!i din Teodora erau ace!tia:cel dintîi era Constantie, tat!l lui Gal !i Iulian. !i murind ConstansCloru, a l!sat pe scaun pe fiul s!u Constantin, n!scut din Elena.Acesta s-a ridicat cu o!tire împotriva lui Maxentie, frateleTeodorei, a doua femeie a tat!lui s!u. Artemie era atunci voievodîn oastea lui Constantin, preaviteaz în r !zboaie.

Cînd s-a ar !tat lui Constantin cel Mare semnul Sfintei Cruci pe cer,Artemie a v!zut acel semn cu ochii s!i !i s-a înt!rit cu credin!" înDomnul nostru Iisus Hristos !i cu puterea cea tare a Crucii biruia pe vr ! jma!i, r !zboindu-se pentru împ!ratul Constantin. Apoi,murind marele Constantin în Nicomidia, pizmuit de fra!ii s!i, careîn tain! l-au otr !vit de moarte, !i a c!rui moarte a fost vestit! de o

stea care se nume!te comet!, au r !mas dup! dînsul trei fii, dintrecare cel dintîi s-a numit Constantin, cel de-al doilea Constantie, iaral treilea purta numele bunicului s!u Constans. Deci, ace!ti trei fii,fiind mo!tenitorii scaunului p!rintesc, au împ!r !it împ!r !"ia în trei p!r !i; cel mai mare frate, Constantin, a luat Galia de sus !i!inuturile care sînt dup! mun!ii Alpi !i ostroavele Britaniei,



Germania, Spania, Anglia !i celelalte, iar cel mic, Constans, a luatGalia cea de jos, sau Italia; apoi cel mijlociu, Constantie, la careera Sfîntul Artemie, a luat p!r !ile r !s!ritului, Constantinopolului !iEgiptului !i st! pînea pîn! în Persida.

Nu dup! mult! vreme a luat în st! pînire !i p!r !ile fra!ilor s!i, c!cicel mai mare frate, Constantin, a fost ucis în r !zboi, iar peConstans, cel mai mic, l-a ucis Magnentie, voievodul o!tilor lui, cuînvr ! jbitorii s!i, pe cînd st! pînul lor era la vîn!toare. Dar !iMagnentie, mai pe urm!, a fost ucis de Constantie. Atunci st! pînear !s!ritul !i apusul Constantie, fratele cel mijlociu, în a c!ruiîmp!r !"ie s-a ar !tat în Ierusalim, pe cer, preaminunatul !i prealuminatul semn al Sfintei Cruci, care cu str !lucirea sa covîr !ealumina soarelui. Acest semn s-a ar !tat la praznicul a cincizeci dezile dup! Pa!ti, în ceasul al treilea din zi. Iar Crucea era întins! dela locul c! p!"înii pîn! la muntele Eleonului, pentru care lucruChiril, Patriarhul Ierusalimului, a în!tiin!at prin scrisoare de acestlucru pe împ!ratul Constantie.

La începutul împ!r !"iei sale, Constantie a ucis pe vr ! jma!ii tat!luis!u, a ucis pe Constantie, tat!l lui Gal !i al lui Iulian, fratele

marelui Constantin. A ucis !i pe cel!lalt frate al tat!lui s!u, Navalian, !i pe Dalmatian cel tîn!r, frate, de asemenea, al mareluiConstantin. Apoi, !ezînd ani îndelunga!i pe scaunul tat!lui s!u !iv!zînd c! nu are mo!tenitor dup! sine, c!ci nu avea fii !i nici nur !m!sese vreunul din fra!i, de aceea, s-a sf !tuit ca s! aib! ajutor !i p!rta! la împ!r !"ie pe cineva din rudeniile sale. !i l-a chemat peGal, care atunci avea dou!zeci !i cinci de ani, adic! pe fratele cel bun al lui Iulian !i v!rul s!u, care era fecior al fratelui s!u, !i peacesta l-a rînduit ca s! împ!r !"easc! cu sine. Iar pentru credin!" !iadeverire i-a dat lui de so!ie pe sora sa Constan!ia !i l-a trimis pe elîn r !s!rit ca s!-i apere împ!r !"ia de per !i, pentru c! era viteaz !ifoarte norocos în r !zboaie. Iar el s-a dus la r !zboi împotriva luiMagnentie !i a lui Veterian, pe care i-a !i biruit.

Atunci Iulian, zavistuind pe fratele s!u, Gal, pentru vrednicia



împ!r !teasc!, s-a apucat de farmece !i de toat! înv!"!turadiavoleasc!, pentru c! se lep!dase de Hristos în tain!, !i jertfeazeilor. Îns! î!i t!inuia c!lcarea sa de lege, temîndu-se de împ!ratulConstantie !i de fratele s!u, Gal, ca ei s! nu afle p!gînitatea lui !i

s! fie pedepsit de dîn!ii. !i se chema numai cu numele c! estecre!tin, iar de fapt era al p!gînilor, c!rora se d!duse, ca prinajutorul lor s! poat! ajunge împ!rat.

Gal, fratele lui, luînd st! pînirea la R !s!rit, s-a în!l!at cu inima !i a poftit s! se înal!e la treapta cea mai înalt! a împ!r !"iei. !i acum nuse mai supunea f !c!torului s!u de bine, Constantie, ci gîndea r !udespre dînsul. Pe oarecare din boierii care nu se învoiau cu dînsul,legîndu-i la ni!te cai de picioare, a poruncit s!-i tîrasc! !i a!acumplit i-a pierdut pe ei. Auzind acestea Constantie, a trimis ladînsul pe prietenii lui cei credincio!i ca s!-i ia împ!r !"ia. Iar el,aflîndu-se la Istria, cetatea cîmpului, l-au g!sit acolo !i l-au ucis.Auzind Constantie de moartea lui Gal, foarte mult l-a jelit, c!ci elnu poruncise s!-l ucid!, ci numai s!-i ia puterea împ!r !teasc!.Apoi, chemînd de la Ionia în Mediolan pe Iulian, fratele lui, careavea atunci dou!zeci !i nou! de ani, l-a f !cut p!rta! împ!r !"iei saleîn locul lui Gal, dîndu-i în c!s!torie pe sora sa, Elena, !i,

încredin!îndu-i p!r !ile apusului în paza lui, s-a întors singur lar !s!rit.

Auzind de la un episcop c! trupurile Apostolilor lui Hristos,Andrei !i Luca, sînt îngropate în Ahaia, al lui Andrei în Patara, iaral lui Luca în cet!"ile Beo!iei, a chemat pe vrednicul de laud! Artemie !i l-a trimis s! ia aceste sfinte moa!te !i s! le aduc! înConstantinopol. Ducîndu-se Artemie, dup! porunca împ!ratului, aadus cu mare cinste moa!tele sfin!ilor în împ!r !teasca cetate !i s-aînvrednicit de la împ!rat de multe daruri, ca un vrednic, pentru c! i-a luat lui st! pînirea Egiptului. El vie!uia cu pl!cere de Dumnezeu,st! pînind p!r !ile acelea !i întinzînd cinstea !i slava numelui luiHristos, încît pe mul!i idoli i-a surpat !i i-a sf !rîmat.

Îns! nu dup! mult! vreme, murind împ!ratul Constantie, fiul



marelui Constantin, a luat toat! st! pînirea împ!r !"iei de la apus lar !s!rit Iulian Paravatul, c!lc!torul de lege, care, dup! luareaîmp!r !"iei, pe fa!" s-a lep!dat de Domnul nostru Iisus Hristos !i s-aînchinat idolilor înaintea tuturor. Apoi a trimis prin toate p!r !ile

st! pînirii sale, ale r !s!ritului !i ale apusului, ca s! ia înapoicapi!tile pe care în vremea marelui împ!rat Constantin le luaser ! cre!tinii de la elini !i le sfin!iser ! ca biserici ale lor. Pe acestea voiaiar !"i s! le fac! capi!ti idole!ti !i s! pun! în ele jertfelnice, ca s! ses!vîr !easc! necurate jertfe. Acest spurcat împ!rat a ridicat iar !"imarea p!gîn!tate elineasc!, care c!zuse în vremea SfîntuluiÎmp!rat Constantin cel Mare, iar pe cre!tini îi chinuia foarte r !u, prigonind mult Biserica lui Hristos, chinuind !i ucigînd pe

credincio!i, jefuindu-le averile !i hulind cu cuvintele !i cuscrisorile sale numele lui Iisus Hristos.

Acel împ!rat f !r !delege, sco!înd din racl! oasele Sfîntului ProorocElisei !i moa!tele Sfîntului Ioan Botez!torul, afar ! de cinstitul luicap !i de mîna cea dreapt!, care se aflau în Sevastia, care demult senumea Samaria !i, amestecîndu-le cu oasele oamenilornecredincio!i, le-a ars iar cenu!a lor a fost vînturat! în v!zduh. Îns! cre!tinii au adunat cenu!a aceea si oasele care r !m!seser ! din foc!i cu cinste le- au p!zit. Iar sfîntul cap al Merg!torului-Inainte înalt loc era acoperit de Dumnezeu, precum !i mîna lui cea dreapt!,care mai înainte fusese dus! de Sfîntul Apostol Luca în Antiohia !ide care se pomene!te în a !aptea zi a lunii ianuarie.

Acest preanelegiuit împ!rat Iulian, luînd chipul cel s! pat alMîntuitorului care era f !cut în Paneada de femeia c!reia îi curgeasînge !i prin atingerea de hainele lui Hristos se t!m!duise !i care,fiind pus într-un cinstit loc al cet!"ii sub care ierburile ce cre!teau,t!m!duiau neputin!ele, pe acel chip al lui Hristos l-a surpat Iuliancel f !r !delege !i, legîndu-l de picioare cu o funie, a poruncit s!-ltîrasc! prin cetate pîn! ce, zdrobindu-se cîte pu!in, s-a sf !rîmat cutotul !i numai capul, apucîndu-l unul dintre credincio!i, cu evlaviel-a p!strat. În acela!i loc p!gînul împ!rat a poruncit s! fie pus



chipul s!u, dar pe care l-au lovit fulgerele !i l-a sf !rîmat de sus untr !snet. Apoi, nelegiuitul a adunat oaste mare !i a vrut s! mearg! împotriva per !ilor. Ducîndu-se în Antiohia, prigonea dup! obiceiuls!u Biserica lui Hristos, ucigîndu-i pe credincio!i. !i i-au adus doi

preo!i din Antiohia !i anume: pe Evghenie !i pe Macarie, iscusi!i întoate Scripturile. Cu aceia se întreba mult Iulian pentru zeii s!i, dinscripturi elene!ti, dar n-a putut birui gurile celor de Dumnezeugr !itori, c!rora le era dat! în!elepciunea, c!reia nu a putut s! i seîmpotriveasc!, nici s! r !spund! cel ce li se împotrivea, ci mai ales biruindu-se de dîn!ii, s-a ru!inat !i de p!gîn!tate s-a mustrat. Apoi,nesuferind ru!inea, a poruncit ca sfin!ii s! fie dezbr !ca!i !i s! fie b!tu!i f !r ! cru!are. !i i-au dat lui Evghenie cinci sute de lovituri,

iar lui Macerie !i mai multe.

Fiind sfin!ii chinui!i f !r ! de mil!, s-a întîmplat atunci c! acolo eramarele Artemie, osta!ul cel vechi !i cinstitul st! pîn, precum !iAugustalie, cel rînduit peste p!r !ile Egiptului de împ!ratulConstantie, care auzind c! împ!r !"e!te Iulian !i merge la r !zboicontra per !ilor, luase scrisori prin care se poruncea la toat! oasteas! mearg! în Antiohia, a venit dup! porunca lui cu o!tenii s!i !i i-aadus cuviincioasa cinste cu daruri. !i st!tea de fa!" înaintea

împ!ratului în vremea cînd sfin!ii m!rturisitori Evghenie !iMacarie erau chinui!i.

Privind la chinurile sfin!ilor !i auzind cum era hulit Iisus Hristos degura împ!ratului urîtor de Dumnezeu, s-a umplut de mînie !i,apropiindu-se de împ!rat, i-a zis: "Pentru ce, o, împ!rate, chinuie!tif !r ! omenie pe b!rba!ii cei nevinova!i !i sfin!ii lui Dumnezeu !i îisile!ti s! se dep!rteze de la dreapta credin!"? S! !tii c! !i tu deaceea!i fire e!ti, pentru c!, de!i Dumnezeu te-a rînduit împ!rat,îns! de asemenea e!ti om p!tima! !i socotesc c! încep!torulr !ut!"ii, diavolul, precum asupra lui Iov a cerut de la Dumnezeu s!-i aduc! ispite, a!a !i pe tine te-a ales !i te-a adus pe capul nostru, ca prin tine s! piar ! grîul lui Hristos !i s! semene neghinele sale. Darde!arte îi sînt izvodirile !i neputincioas! este t!ria lui, pentru c! de



cînd a venit Hristos !i s-a înfipt crucea !i S-a în!l!at pe dînsaDomnul, a c!zut mîndria diavolilor !i s-a c!lcat t!ria lor. Deci, nute în!ela, împ!rate, nici te da de bun!voie diavolilor, prigonindneamul cre!tinesc cel de Dumnezeu p!zit, c!ci s! !tii c! t!ria !i

puterea lui Hristos sînt nebiruite !i de nesurpat".

Iulian, auzind acestea, s-a aprins ca focul de mînie !i cu mare glasa strigat: "Cine !i de unde este acest necredincios care a gr !itasupra noastr ! cu îndr !zneal! !i a venit chiar de fa!" s! nevorbeasc! pe noi de r !u?" Iar cei ce st!teau de fa!" au r !spuns:"Ducele Alexandriei este, st! pîne!" Atunci împ!ratul a zis: "Oareurîtul Artemie este acesta, care a dat mor !ii pe fratele meu Gal?"Au r !spuns cei ce st!teau de fa!": "A!a puternice împ!rat, acelaeste". Iar împ!ratul a zis: "Sînt dator a da mul!umit! nemuritorilorzei !i mai ales lui Apolon celui din Dafne, c! mi l-a dat în mîini peacest vr ! jma!, care a venit !i s-a ar !tat singur. Deci, preanecuratuls! fie dezbr !cat de boierie, s! i se ia brîul !i s! primeasc! pedeaps! chiar acum pentru îndr !zneala sa cea f !r ! de ru!ine, iar diminea!",vrînd zeii, voi aduce asupra lui judecat! pentru uciderea frateluimeu !i voi r !zbuna asupra lui sîngele cel nevinovat; !i nu cu unchin îl voi pierde pe dînsul, ci cu nenum!rate, pentru c! a v!rsat nu

sînge de om prost, ci împ!r !tesc".

Zicînd acestea împ!ratul c!tre poporul elinesc ce st!tea de fa!",îndat! au luat cei înarma!i pe Artemie !i, luîndu-i brîul cel de boierie !i dezbr !cîndu-l de haine, l-au l!sat s! stea gol. Apoi l-audat pe sfînt în mîinile chinuitorilor care i-au legat mîinile !i picioarele, l-au întins pe p!mînt !i l-au b!tut cu vîne de bou pespate !i pe pîntece. S-au schimbat pentru dînsul patru rînduri dechinuitori, doi cîte doi, !i puteai s! vezi r ! bdare str !in! la dînsul,nu omeneasc!, c!ci s-a ar !tat atît de viteaz, încît nu a scos nici unglas, nici nu a gemut, nici nu s-a mi!cat cu trupul, nici altceva nu aar !tat, cum fac al!i oameni cînd sînt b!tu!i. P!mîntul se ad! pa cusîngele lui, iar el r ! bda neschimbat, încît to!i, chiar !inecredinciosul Iulian, se mirau. Apoi a poruncit ca s! înceteze



b!taia !i s! fie dus la temni!". Deci, l-au dus pe Sfîntul Artemieîmpreun! cu Sfin!ii Mucenici Evghenie !i Macarie; !i, mergînd, purt!torii de chinuri cîntau: "Cercatu-ne- ai pe noi, Dumnezeule,cu foc ne-ai l!murit pe noi, precum se l!mure!te argintul, b!gatu-

ne-ai pe noi în curse, pus-ai necazuri pe um!rul nostru, ridicat-aioameni pe capetele noastre. Deci ne-a r !mas nou! s! trecem prinfoc !i prin ap!, ca întru r !corire s! ne sco!i pe noi". Sfîr !indcîntarea, zicea c!tre sine Artemie: "Artemie, iat! r !nile lui Hristos pe trupul t!u sînt însemnate, deci a r !mas numai sufletul t!u s!-ldai pentru Hristos, împreun! cu cel!lalt sînge al t!u". Aducîndu-!iaminte de cuvîntul cel proorocesc ce zice: "Spatele Mele le-am datspre r !ni !i f !lcile Mele sub p!lmuiri". Dar cu cît mai mult am

r ! bdat decît st! pînul meu, eu, nevrednicul? El peste tot trupul afost zdrobit de b!t!i !i de la picioare !i pîn! la cap nu era nimicîntreg în El. Capul în!epat cu spini, mîinile !i picioarele pe cruce, pentru p!catul meu, dar El nu a cunoscut p!cat, nici nu a f !cutvicle!ug cu gura Lui. O! cît de multe !i de mari sînt p!timirileSt! pînului meu! !i cît de departe de r ! bdarea !i de ner !utatea Luisînt eu, tic!losul! Îns! m! bucur !i m! veselesc, luminîndu-m! cu patimile St! pînului meu, Care îmi u!ureaz! durerile mele.Mul!umescu-!i !ie, St! pîne, pentru c! m-ai încununat cu ale Tale patimi. Deci s!vîr !e!te, rogu-m!, alergarea mea întru m!rturisireaTa, s! nu m! ar !"i pe mine nevrednic de aceast! începeremuceniceasc!, c! eu m-am aruncat spre ale Tale îndur !ri,Preabunule Doamne, iubitorule de oameni".

Astfel vorbind sfîntul c!tre sine, a ajuns la temni!" !i în ea a petrecut toat! noaptea, l!udînd pe Dumnezeu împreun! cu Sfin!iiEvghenie !i Macarie.

F!cîndu-se ziu!, c!lc!torii de lege au poruncit ca mucenicii iar !"is! stea la judecat!. !i, neîntrebîndu-i nimic, i-au desp!r !it pe ei: peArtemie l-au l!sat acolo, iar pe Evghenie !i pe Macarie i-au trimisîn surghiun în Oasim, în Arabia. !inutul acela era v!t!m!tor, cuvînturi aduc!toare de stric!ciuni, încît nimeni din cei ce mergeau



acolo nu puteau s! petreac! un an, pentru c! îndat! c!deau în boal! foarte cumplit! !i mureau. Acolo fiind trimi!i Sfin!ii Evghenie !iMacarie, dup! cîtva vreme au dobîndit fericitul sfîr !it. Iar SfîntulArtemie mai multe p!timiri a r ! bdat. C!ci mai întîi c!lc!torul de

lege, ca un lup, a luat îmbr !c!minte de oaie !i cu blînde!e a începuta gr !i c!tre Artemie, !i ca !i cum durîndu-l !i fiindu-i jale de el, i-azis: "Prin îndr !zneala ta f !r ! de socoteal! m-ai silit pe mine,Artemie, ca s!-!i necinstesc b!trîne!ile tale !i s!-!i vat!m s!n!tatea,de care lucru !i mie îmi este jale. Deci, rogu-m! !ie, apropie-te !i jertfe!te zeilor !i mai ales lui Apolon cel din Dafne, preaiubitului !iminunatului meu zeu, care lucru dac! îl vei face, v!rsarea sîngeluifratelui meu o voi ierta !ie !i cu dreg!torie mare !i mai sl!vit! te

voi cinsti pe tine, pentru c! te voi pune arhiereu marilor zei !i patriarhul preo!ilor din toat! lumea. Tat! al meu te voi numi !i veifi al doilea dup! mine, în toat! împ!r !"ia mea. Apoi !tii !i singur,o, Artemie, c! fratele meu, Gal, f !r ! de vin! a fost ucis deConstantie, din zavistie, pentru c! neamul nostru mai mult se c!deas! împ!r !"easc! decît al lui Constantin, c! tat!l meu, Constantie, s-a n!scut mo!ului meu, Constans, din fiica lui Maximiliam, iarConstantin îi era lui fiu din Elena, care era o femeie de neam prost.Mo!ul meu atunci înc! nu era Cezar, cînd a n!scut din Elena peConstantin, iar pe tat!l meu l-a n!scut fiind la împ!r !"ie. DarConstantin, cu furia n!ravului, a r ! pit împ!r !"ia !i sîngele caseisale l-a v!rsat. A rîvnit !i Constantie, fiul lui Constantin, tat!lui s!u!i a ucis pe tat!l meu !i pe fra!ii lui !i pe fratele meu Gal nu demult l-a ucis !i pe mine era s! m! ucid!, de nu m-ar fi mîntuit dinmîinile lui zeii, spre care eu n!d! jduind, m-am lep!dat decre!tin!tate !i la via!a elineasc! m-am întors, !tiind bine c! credin!aroman! !i elineasc! este mai veche; iar credin!a cre!tineasc! de

curînd s-a ar !tat, pe care Constantin ca un prost !i neîn!elept a primit-o, lep!dînd legile romane cele vechi !i bune. Pentru aceea !izeii l-au urît ca pe un necurat !i nevrednic de credin!a lor !i plin desînge, c!ci pe fiul s!u, Crisp, bunul b!rbat, l-a ucis în zadar, !i nici pe Fausta, femeia sa, n-a cru!at-o, care întru nimic nu era vinovat!.Deci pentru aceste necuvincioase lucruri, zeii, urîndu-l, l-au gonit



pe el, semin!ia lui cea necurat! !i neamul s!u cel spurcat dintreoameni l-a pierdut. Oare nu gr !iesc eu adev!rul, Artemie? Tu e!tiom b!trîn !i în!elept, oare nu sînt toate acestea a!a? Deci, s! cuno!ti adev!rul !i s! fii al nostru, c!ci voi s! te am pe tine prieten!i p!rta! al împ!r !"iei".

Aceste toate auzindu-le Sfîntul Artemie, t!cînd pu!in, a început agr !i: "Mai întîi pentru fratele t!u î!i r !spund, împ!rate, precum c! eu nevinovat sînt de moartea lui, nici n-am gre!it cîndva c!tredînsul cu ceva, nici cu lucrul, nici cu cuvîntul; chiar !i de mii de oride te-ai osteni cercetînd aceasta, nu m! vei afla vinovat de moarteasa, pentru c! îl !tiam pe el c! este adev!rat cre!tin !idreptcredincios !i supus Legii lui Hristos. Deci s! !tie cerul !i p!mîntul, toat! ceata sfin!ilor îngeri !i Domnul meu Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu, c!ruia Îi slujesc, c! sînt nevinovat deînjunghierea !i de moartea fratelui t!u, nici nu m-am învoit cuuciga!ii, nici nu am fost cu împ!ratul Constantie întru acea vremecînd a f !cut sfat despre fratele t!u, ci am petrecut în Egipt pîn! înacest an. Iar dac! îmi porunce!ti s! m! lep!d de Hristos,Mîntuitorul meu, la aceasta î!i r !spund cu cuvintele celor trei tineridin vremea lui Nabucodonosor.

Spre !tirea ta s! fie, împ!rate, c! idolilor t!i nu voi sluji !i chipuluicelui de aur al iubitorului t!u Apolon niciodat! nu m! voi închina.Pe fericitul Constantin !i neamul lui l-ai def !imat numindu-lvr ! jma! al idolilor, nebun !i plin de sîngele lui. Aceasta î!i r !spund pentru dînsul: tat!l t!u !i fra!ii t!i au început înainte asupra lui cunedreptatea, dîndu-i otrav! aduc!toare de moarte, pentru care lucruau fost uci!i de fiul lui. Apoi îl acuzi cum c! a ucis pe fiul s!u,Crisp, !i pe femeia sa, Fausta; dar el a ucis pe Crisp din ne!tiin!",c!ci ca un om a crezut nedreptatea, iar cum c! a ucis pe Fausta,femeia sa, acest lucru bine !i cu dreptate l-a f !cut. Dac! nu !tii pricina uciderii aceleia, s!-!i spun eu: Fausta, femeia lui, v!zînd peCrisp, fiul lui cel n!scut din Minerva, femeia lui cea dintîi, c! erafoarte frumos, s-a r !nit cu patim! spre el !i ca alt!dat! femeia lui



Tezeu, care r !nindu-se de frumuse!ea lui Ipolit, fiul b!rbatului s!u,îl îndemn! la p!cat; iar dup! ce frumosul tîn!r nu a voit a s!vîr !iaceasta f !r !delege, Fedra, mîniindu-se, l-a clevetit pe el la tat!l s!u!i la b!rbatul ei, cum c! i-ar fi f !cut ei sil!. Astfel !i Fausta, poftind

pe Crisp cel preafrumos, îl silea pe el spre o asemenea f !r !delege.Iar el, fiind în!elept, nu a voit s! întineze patul tat!lui s!u, nici s! o pîrasc! înaintea tat!lui, ci t!inuia aceasta, t!cînd !i temîndu-se deîn!el!ciunea ei. Iar ea, necurata, nedobîndindu-!i dorin!a, !i-aridicat glasul ca Fedra cea desfrînat! asupra lui Ipolit sau ca femeiacea desfrînat! a lui Pentefri asupra lui Iosif din Egipt; a!a !i aceastaasupra lui Crisp a strigat, ca !i cum acest fiu al împ!ratului ar fisilit-o la p!cat.

Deci împ!ratul, tat! fiind, a pedepsit pe fiul s!u precum a voit, pentru c! a crezut pe Fausta mincinoasa !i p!tima!a. Iar mai peurm!, ar !tînd Dumnezeu nevinov!"ia lui Crisp !i v!zîndnedreptatea Faustei, dup! ce s-a în!tiin!at împ!ratul de toate, atuncicu dreptate a judecat !i a condamnat pe Fausta la moarte, ca fiindvrednic! de o asemenea pedeaps!. Iar pentru credin!a luiConstantin, în ce chip a trecut de la idolii vo!tri cei mincino!i laadev!ratul Dumnezeu, Iisus Hristos, fiind chemat de Cel de sus,

ascult!-m! pe mine, cel singur v!z!tor al lucrului aceluia: cîndmergeam la r !zboi împotriva lui Maxentie, cumplitul judec!tor !ines!"iosul de sînge omenesc, într-o zi de amiaz! s-a ar !tat pe cer ocruce, str !lucind mai mult decît razele soarelui !i o scrisoare custele în limba latin!, care îi f !g!duia lui biruin!a întru acel semn.Crucea aceea care se ar !tase pe cer am v!zut-o noi to!i !i scrisoareaaceea am citit-o !i sînt pîn! !i acum în oaste mul!i din osta!ii t!i b!trîni care !in bine minte despre aceasta, spre care cu ochi

lumina!i au privit. Încearc!, de vei voi, !i vei afla a!a precum î!ispun eu. Dar ce gr !iesc? Pe Hristos L-au v!zut proorocii maiînainte cu sute de ani, precum tu singur !tii bine. !i multe sîntm!rturiile pentru venirea Lui !i de la zeii vo!tri multe proorocirisînt pentru Hristos !i mai înainte gr !irile !i scrierile sibilelor !istihurile lui Virgiliu". Sfîntul spunea c! de multe ori diavolii cei ce



locuiesc în idoli, fiind sili!i de puterea lui Dumnezeu, au m!rturisitchiar adev!rul, c! Hristos este adev!ratul Dumnezeu. Iar Iulian,nesuferind s! asculte cuvintele cele adev!rate ale lui Artemie, a poruncit ca s!-l dezbrace pe mucenic !i cu !epu!e înro!ite în foc s!-

i strujeasc! coastele, iar spatele s! i-l strujeasc! cu fier ascu!it.Artemie, ca !i cum nu ar fi sim!it durerile, nu scotea nici un glas,nici nu gemea, ar !tîndu-se nebiruit în r ! bdare.

Dup! acele munci împ!ratul l-a trimis în temni!", poruncind casfîntul s! fie chinuit cu foamea !i cu setea. Apoi, Iulian s-a dus lalocul Dafnelor ca s! aduc! jertf ! zeului s!u Apolon, întrebîndu-ldespre biruin!a asupra per !ilor. !i a z! bovit acolo mai multe zile,sacrificînd necuratului Apolon multe dobitoace, în toate zilele, darnu !i-a aflat dorin!a, pentru c! diavolul care !edea în idolul Apolon!i d!dea r !spunsuri la oamenii care îl întrebau, a t!cut în aceavreme, de cînd în acel loc, la Dafne, fusese aduse moa!teleSfîntului Vavila !i ale celor trei tineri care au p!timit împreun! cudînsul. Deci zeul nu a r !spuns lui Iulian nimic. Cercetînd cu totdinadinsul Iulian pentru care pricin! a amu!it Apolon, zeul s!u !iîn!tiin!îndu-se c! din cauza moa!telor lui Vavila, care zac nudeparte de acolo, a poruncit îndat! cre!tinilor s! fie luate moa!tele

de acolo. Dup! luarea acelor moa!te a c!zut foc din cer asupracapi!tei lui Apolon !i a ars-o pe ea cu idol cu tot.

Artemie, !ezînd în temni!", a fost cercetat de Domnul !i de sfin!iilui îngeri. Pentru c!, rugîndu-se, i s-a ar !tat Hristos, zicîndu-i:"Artemie, îmb!rb!teaz!-te, c!ci Eu sînt cu tine, sco!îndu-te dintoate chinurile !i g!tindu-!i !ie cununa slavei. Precum tu M-aim!rturisit pe Mine înaintea oamenilor pe p!mînt, a!a !i Eu te voim!rturisi înaintea Tat!lui meu Cel din ceruri. Îndr !zne!te !i te bucur !, c!ci cu Mine vei fi în împ!r !"ia Mea". Mucenicul, auzindaceasta de la Domnul, îndat! s-a t!m!duit de r !ni, încît nici unsemn nu se mai vedea pe sfîntul lui trup, iar sufletul lui s-a umplutde dumnezeiasc! mîngîiere !i petrecea, cîntînd !i binecuvîndînd peDumnezeu.



De cînd a fost aruncat în temni!! nu a gustat nimic din mînc!rurilecele p!mînte!ti !i nici din b!uturi, pîn! la sfîr !itul s!u, c!ci erahr !nit de sus, pentru c! prin mim! îngereasc! i se trimetea hran! cereasc!, pîinea vie!ii înt!rindu-l pe el. !i întorcîndu-se Iulian de la

jertfe cu ru!ine a pus pricina arderii lui Apolon asupra cre!tinilor,zicînd c! noaptea l-au ars cre!tinii. Deci, luînd de la cre!tinisfintele biserici, le-a f !cut capi!ti idole!ti !i multe r !ut!"i f !ceacre!tinilor.

Sco!înd pe Artemie din temni!" a zis c!tre dînsul: "!tiu c! ai auzitce s-a f !cut în Dafne, c! necura!ii cre!tini au ars capi!tea mareluizeu Apolon !i au pierdut pe idolul lui cel minunat. Dar nu se vor bucura de aceasta nelegiui!ii, nici nu vor rîde de noi, c!ci eu le voir !spl!ti lor pentru aceast! izbînd! de !aptezeci de ori cîte !apte, precum zic cuvintele voastre". Iar Sfîntul Artemie a r !spuns: "Amauzit c! mînie de Dumnezeu slobozit! !i foc din cer pogorîndu-se amistuit pe zeul t!u !i capi!tea lui a ars-o. Deci, dac! Apolon al t!uar fi fost Dumnezeu, de ce nu s-a izb!vit pe sine din foc?" Iarîmp!ratul a zis: "!i tu rîzi, tic!losule, !i te bucuri de arderea luiApolon?" A r !spuns Artemie: "Eu rîd de nebunia voastr !, c! voisluji!i unui zeu ca acesta, care n-a putut singur pe sine s! se

izb!veasc! din foc, deci cum v! va izb!vi pe voi din focul celve!nic? M! mîngîi de c!derea lui !i m! bucur de toate aceste, pecare Hristos al meu cu minuni le lucreaz!. Iar cu ceea ce tu te lauziasupra cre!tinilor celor nevinova!i, care nici un r !u nu !i-au f !cut,ca adic! s! le r !spl!te!ti de !aptezeci de ori cîte !apte, acea r !splat! asupra ta o vei vedea, cînd focul cel nestins te va apuca pe tine !ive!nica munc!, care degrab! î!i va veni !ie. Pentru c!, iat!, pierzarea ta este aproape !i nu dup! mult! vreme pomenirea ta cu

sunet va pieri".

Iar chinuitorul, mîniindu-se, a poruncit t!ietorilor de piatr ! ca s! despice o piatr ! foarte mare !i, despicat! fiind piatra, a poruncit casfîntul s! fie pus pe o parte de piatr ! în mijloc, iar partea cea dedeasupra, ridicînd-o sus, s-o lase peste sfînt. F!cîndu-se aceasta, tot



trupul sfîntului mucenic a fost acoperit de piatra cea c!zut! pestedînsul !i a!a l-a tescuit încît toate oasele lui au fost zdrobite, iar !im!runtaiele lui au fost sf !rîmate !i toate încheieturile lui !iluminile ochilor au s!rit din locurile lor. Puteai s! vezi o minune

mare c! în atîta tescuire sufletul a r !mas viu, între acele dou! pietre, !i chema pe Dumnezeu, ajut!torul s!u, gr !ind cuvintele luiDavid: "Pe piatr ! m-ai în!l!at, pov!"uitu-m-ai, c! te-ai f !cutn!dejdea mea, turn de t!rie de c!tre fa!a vr ! jma!ului; ai pus pe piatr ! picioarele mele !i ai îndreptat pa!ii mei, deci prime!te,Unule n!scut, duhul meu, !tiind strîmtoarea mea, !i s! nu m! la!iîn mîinile vr ! jma!ilor". O zi !i o noapte a petrecut sfîntul întreacele dou! pietre. Dup! aceea, Iulian a poruncit ca s! fie ridicat!

piatra, socotind c! sfîntul a murit: !i, iat!, sfîntul mai presus de fires-a aflat viu !i, sculîndu-se, umbla. !i le era tuturor groaz! a-lvedea, pentru c! era strîns ca o scîndur !, avînd oasele zdrobite !itoate m!runtaiele dinl!untru c!zute, fa!a îi era turtit! !i ochiic!zu!i, îns! sufletul se !inea înc! într-însul !i cu picioarele putea s! umble !i cu limba bine gr !ia.

Judec!torul, v!zînd o minune ca aceasta, s-a însp!imîntat !i a zisc!tre cei care erau acolo: "Oare om este acesta sau n!lucire? Oare

nu ne-a fermecat ochii no!tri vr ! jitorul acesta? C! aceast! vedereeste înfrico!at! !i covîr !e!te firea omeneasc!. Cine se a!tepta ca s! r !mîn! el viu cînd !i cele dinl!untrul lui fiind c!zute !i toatealc!tuirile sf !rîmate !i sl! b!nogite, se mi!c!, umbl! !i gr !ie!te?Dar zeii no!tri, spre în!elep!irea multor oameni, l-a p!zit pe el viu,ca pe cel ce nu voia ca s! se închine st! pînirii lor !i aceasta s! fien!lucire de spaim! celor ce privesc la dînsul". !i a zis c!tremucenic: "Iat! acum, tic!losule, te-ai lipsit de ochi !i cu toate

m!dularele e!ti netrebnic, deci ce n!dejde î!i mai r !mîne !ie c!treAcela spre Care în de!ert ai n!d! jduit? De aceea, cere mil! de lazeii cei milostivi, ca s! te miluiasc! pe tine !i m!car muncilor celordin iad s! nu te dea pe tine". Iar mucenicul lui Hristos, auzind demunci, a rîs !i a zis c!tre împ!rat: "Oare zeii t!i m! vor sc! pa pemine de munci? Ei singuri nu pot s! scape de muncile lor cu care !i



tu, dîndu-te focului celui nesfîr !it, în veci te vei munci, c! te-ailep!dat de Fiul lui Dumnezeu !i sîngele Lui cel sfînt ce s-a v!rsat pentru noi l-ai c!lcat !i darul Duhului Sfînt l-ai batjocoritsupunîndu-te idolilor celor pierz!tori. Iar eu, pentru aceast! pu!in!

durere care s-a adus de c!tre tine asupra mea, n!d! jduiesc de laDomnul meu, pentru Care p!timesc, s! am odihn! ve!nic! înc!mara Lui cea cereasc!".

Iulian, auzind acestea, i-a r !spuns lui a!a: "Pe Artemie cel ce ahulit pe zei !i a c!lcat legile romane !i ale noastre !i s-a m!rturisit pe sine cre!tin, în loc de roman !i în loc de voievod s-a numitAugustalie, l-am dat judec!"ii celei des!vîr !ite a mor !ii !i poruncims! se taie spurcatul lui cap cu sabia". Un r !spuns ca acesta auzindsfîntul, a fost dus la locul de ucidere, dorind s! se dezlege de trup!i cu Hristos s! vie!uiasc!. Mergînd la locul unde avea s! fie t!iat,a cerut vreme de rug!ciune !i întorcîndu-se spre r !s!rit !i-a plecatgenunchii de trei ori !i, rugîndu-se destul, a auzit un glas dinceruri, zicîndu-i: "Intr ! cu sfin!ii, ca s!-!i iei r !spl!tirea cea g!tit! !ie". Apoi îndat! !i-a plecat sub sabie capul pe care l-a t!iat unuldin osta!i, în ziua dou!zecea a lunii octombrie. Ziua în care s-as!vîr !it muceniceasca sfîntului nevoin!" a fost într-o vineri, iar

cinstitul !i sfîntul lui trup a fost cerut de la judec!tori de o femeie, pe nume Arista, diaconi!" a bisericii Antiohiei. Aceasta, ungîndu-lcu arome de mare pre!, l-a pus într-o racl! !i l-a trimis laConstantinopol, unde l-a îngropat cu cinste. Multe !i negr !iteminuni se f !ceau la moa!tele lui !i mul!i neputincio!i se vindecau,vindec!ri pe care !i acum le d! Sfîntul Artemie tuturor celor ce cucredin!" alearg! la dînsul.

Dup! sfîr !itul lui s-a împlinit degrab! proorocia pe care a f !cut-o pentru moartea lui Iulian, zicîndu-i în fa!": "Pierzarea ta aproapeeste !i nu dup! mult! vreme va pieri pomenirea ta cu sunet".

Iulian, ucigînd pe Sfîntul Artemie, a plecat cu osta!ii s!i dinAntiohia !i a mers în p!mîntul Persiei. Cînd a ajuns la cetateaCtesifont, s-a întîlnit cu dînsul un pers, b!rbat b!trîn !i cinstit !i cu



foarte bun! în!elegere; acela s-a f !g!duit lui Iulian ca s!-i dea f !r ! de osteneal! împ!r !"ia persan!. !i s-a f !cut nelegiuitul împ!rat !i latoat! oastea lui c!l!uz! în p!r !ile Persiei, dar nu spre binele r !ului b!utor de sînge, c!ci persul acela l- a am!git pe el !i, p!c!lindu-i c!

îi duce pe c!i drepte !i bune, a b!gat pe c!lc!torul de lege în pustiul Carmaniului, în locuri neumblate !i în pr ! p!stii f !r ! de ap! !i pustii, unde pe to!i osta!ii cu foamea !i cu setea chinuindu-i !icaii !i c!milele lor omorîndu-le, a spus c! de voie a f !cut aceasta !iinten!ionat l-a dus pe el în ni!te locuri ca acestea, pustii !iînfrico!"toare, ca s! sl! beasc! puterea lor. "Pentru aceasta, zicea,am f !cut-o, ca s! nu v!d patria mea pr !dat! de vr ! jma!i, c! mai bine îmi este mie aici în mîinile voastre, decît patria mea s! piar !

prin voi". !i îndat! osta!ii l-au t!iat în buc!"i pe persul acela. Apoi,r !t!cind mult prin pustie, grecii !i romanii au c!zut în oastea persan! !i, f !cînd r !zboi, mul!i din partea lui Iulian au c!zut r !ni!i.Atunci a sosit !i asupra lui Iulian dumnezeiasca izb!vire, c!ci desus, cu nev!zut! mîn! !i cu nev!zut! arm! a fost r !nit în coaste, pîn! în cele dinl!untrul ale lui. Apoi a suspinat greu !i a r !cnit !i,luînd cu mîna din sîngele lui, l-a aruncat în sus, în v!zduh !i a zis:"Ai biruit, Hristoase! Satur !-te, Galileene!". !i cu o moartecumplit! ca aceasta sufletul s!u cel vr ! jma! !i necurat l-a p!r !sit !ia pierit cu sunet, dup! proorocia Sfîntului Artemie. Iar oastea, dup! sfîr !itul lui Iulian, a pus împ!rat pe Iovian care, fiind cre!tin !if !cînd pace cu per !ii, s-a întors înapoi. !i acum Iulian se munce!teîn iad cu Iuda, iar Artemie se vesele!te cu sfin!ii în ceruri, stîndînaintea lui Dumnezeu, Unul în Treime, Tat!l !i Fiul !i SfîntulDuh, C!ruia I se cuvine slava în veci. Amin.

Documents

Sf. Mucenic Artemie