Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Claudiu Ştefan Raicu

Sfânta noastră Biserică prăznuieşte astăzi pomenirea Sfinţilor şi întru tot laudăţilor

Apostoli Petru şi Pavel, cei dintiâ pe scaun şezători şi

propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos.

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, localitate de lângă Marea Galileii.

El era din tribul lui Simeon, şi din oraşul Betsaida. El a fost pescar şi s-a numit mai întâi Simon, dar Domnul a binevoit să îl numească Chefa, sau Petru (loan l: 42).

Petru a fost fiul lui lona şi fratele lui Andrei Cel întâi Chemat.

Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale.

Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie.

Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul.

După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia.

S-a pogorât apoi la Roma.

În timpul pe când împărăţea Nero

în afara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano şi îngropat în apropierea Circului, în cimitirul-necropola al celor neînstăriţi.

Petru a fost condamnat la moarte şi executat prin crucificare cu capul în jos (la cererea lui), spre a se deosebi de modul răstignirii lui Iisus, în jurul anului 64 d. Hr., lânga fostul Circ al lui Caligula si Nero.

Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise.

Sfântul Apostol Pavel

Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan.

Aflat de Apostolul Anania, în urma

unei vedenii dumnezeieşti, Saul îşi regretă faptele şi este botezat de

Anania.

Curând după convertire, Saul îşi schimbă numele în Pavel, iar mai târziu a fost inclus în ceata Apostolilor.

Pavel este orbit de Iisus Hristos Însuşi pe drumul Damascului (Fapte 9:1-22).

Pavel a propovăduit Evanghelia pe o zonă foarte întinsă, din Arabia până în Spania, atât la evrei cât şi la păgâni.

Prima călătorie misionară (45-48).

Dupa primirea botezului la Damasc si retragerea sa in Arabia, el s-a dus la Ierusalim, unde a fost introdus in cercul Apostolilor de Barnaba, crestin iudeu, originar din insula Cipru. Fiind amenintat de iudeii elenisti, Saul s-a retras la Cezareea Palestinei, apoi la Tars, de unde a fost chemat de Barnaba la Antiohia pentru misiune intre neamuri (Fapte 9, 27-30; 11, 25-26). Din Antiohia, Saul si Barnaba merg cu o colecta la Ierusalim, in timpul foametei de sub imparatul Claudiu (41-54) (Fapte 11, 29-30), apoi se intorc la Antiohia, de unde intreprind prima calatorie misionara intre anii 45-48, luand cu ei si pe Ioan Marcu (Fapte, cap. 13 si 14).

A doua călătorie misionară (51-54)

Sfântul Apostol Pavel întreprinde a

doua călătorie misionară împreună cu Sila, între anii 51-

54, în timp ce Barnaba şi vărul său, Ioan Marcu, merg din nou în Cipru (Fapte 15, 39).

Mergând de astadată pe uscat, ei

vizitează comunităţile din Siria, Cilicia şi

Licaonia, unde, în oraşul Listra, convertesc pe

Timotei, care i-a însoţit apoi în

misiune.

A treia călătorie misionară (54-58)

Plecând din Antiohia, centrul misiunii sale, Sfântul Pavel şi însoţitorii săi au întreprins a treia călătorie misionară, între anii 54-58.

El a vizitat mai întâi comunităţile creştine înfiinţate în Galatia şi Frigia, apoi s-a oprit la Efes, capitala provinciei Asia Proconsulara, pentru doi ani si jumatate.

Părăsind Efesul, Sfântul Pavel s-a dus în Macedonia în anul 57 şi de acolo în Iliria (Rom. 15, 19), iar apoi la Corint, unde a scris Epistola catre Romani.

De la Corint, trecând din nou prin Macedonia, a ajuns la Troa şi Assus, apoi, ocolind Efesul, unde a avut neplaceri din cauza rascoalei argintarului Dimitrie, s-a oprit la Milet. Acolo a chemat presbiterii din Efes, de care s-a despartit cu duiosie pe tarmul marii, prevazand ca nu-i va mai vedea (Fapte 20, 1-38).

De la Milet, a plecat pe mare la Tir, Ptolemaida si Cezareea Palestinei si apoi la Ierusalim, in anul 58, ducand cu sine colecta facuta in Grecia si Macedonia pentru saracii din Ierusalim (Fapte 21, 1-17).

În cele din urma el face apel la judecata împaratului de la Roma, in calitatea sa de cetăţean roman (Fapte 21, 21-40 şi cap. 22-26).

La Roma s-a aflat închis într-o casă, sub paza unui soldat roman, unde avea libertatea de a primi pe oricine. Astfel, el a putut

propovadui si intari crestinismul timp de doi ani (61-63) în capitala

Imperiului roman (Fapte, cap. 27 şi 28).

Împrejurarile sfârşitului său sunt necunoscute. Se crede că Apostolul neamurilor s-a dus din nou la Roma, unde a suferit a doua închisoare, din care n-a mai scăpat şi a murit ca martir sub împăratul Nero, în anul 67.

Dupa tradiţia creştină, el a murit în aceeaşi zi cu Sfântul Apostol Petru, 29 iunie, care a rămas până azi ziua sărbatoririi lor.

Sfântul Apostol Pavel a fost îngropat pe calea Ostia, la Roma, unde secole de-a rândul pelerinii creştini vin să se închine la mormântul său (Fer. Ieronim, De vir. III., 5).

Mai tarziu, pe locul mormantului sau s-a ridicat basilica Santo Paulo fuori-le-mura = Sfantul Pavel dinafara de ziduri.

Pavel şi-a petrecut viaţa de creştin în suferinţă şi lucrând pentru Hristos, înfiinţând şi organizând Biserici pretutindeni.

A atins o aşa stare de îmbunătăţire încât spune Bisericii din Galatia: "nu eu, ci Hristos trăieşte în mine " (Galateni 2:20).