3. Ce este Sindromul SjgrenSindromulSjogren este o afectiune autoimuna caracterizata printr-oafectiune cronica a glandelorsalivare si lacrimale si poate fi: primar si secundar Cauze:Afectiunea apare mai frecvent la pacientii cu anumite genotipuri. Au fost implicati de asemenea anumiti factori hormonali. Faptul ca apare mai frecvent la sexul feminin sugereaza implicarea estrogenilor.

Este implicat de asemenea si raspunsul imun umoral - se constata in circulatie complexe imune circulante in exces, productie crescuta de autoanticorpi si hipergamaglobulinemie. Modificarile patologice apar atat prin actiunea raspunsului imun celular cat si prin actiunea celui umoral. 4.SindromulSjogren secundar:

SindromulSjogrensecundar inseamna ca afectareainflamatoriea glandelor salivare si lacrimale este secundara unei alte afectiuni. Cel mai frecvent, sindromul Sjogren este secundar unei alte afectiuni reumatice cum ar fi poliartrita reumatoida.Alte afectiuni: lupusul eritematos sistemic, diferite vasculite, artrita psoriazica, scleroza sistemica, miastenia gravis, polimiozita, tiroidita Hashimoto,ciroza biliaraprimitiva, pancreatita cronica, crioglobulinemia mixta, diferite limfoame. (nu trebuie sa le enumeri pe tatespune-le pe cele mai cunoscute)5. Sindromul Sjgren primar: determina scaderea secretiei acestor glande cu aparitia xerostomiei si a keratoconjunctivitei. Asocierea acestor doua afectari formeaza sindromul sicca. Manifestari clinice Cresterea in volum a glandelor salivare.6. Manifestari histologice Distrugerea tesutului are loc prin infiltrarea linfocitelor, urmata de transformarea in tesut fibros a tesutului glandular, unde predomina limfocitele T si intr.-o mia mica proportie limfocitele B si celulele plasmatice:

in faza incipienta: infiltratii inflamatorii limfocitice peribucale si perivasculare, in special in tesutul glandelor salivare

in timp: aceste infiltratii devin mai intense, cu formarea de centre germinale.

forma tardiva: se instaleaza fibroza si atofoerea acinilor glandulari.7. Xerostomia (scaderea secretiei salivare) se manifesta prin urmatoarele semne si simptome:- senzatia de gura uscata- necesitatea de a bea lichide in timpul mesei- dificultatea de a inghiti alimente solide

-Pot aparea si complicatii: atrofiere, fisuri, ulceratii, dificultate in deglutitie, pierderea simtului gustului, dispnee, tuse si dificultate in vorbire

8. Atentie! Angenti medicamentosi ce cauzeaza xerostomieAntihistaminice Descongestionante Antidepresice Antihipertensive Anticolinergice 9. Boala periodontala si carii severe

In sindromul Sjogren pot exista afectari la nivelul altor organe. Se constata uscaciunea mucoasei nazale, anomalii ale mirosului, voce este modificata, poate apare tuse cronica prin uscaciunea gatului sitraheei10. La nivelocular se constata prezenta urmatoarelor semne si simptome:- xeroftalmie, senzatie de uscaciune, fotosensibilitate, senzatie de arsura oculara sau de corp strain intraocular, vedere incetosata, conjunctiva congestionata, eroziune corneana, suprainfectie bacteriana

Afectarea nervoasa se caracterizeaza prin aparitia de neuropatii periferice ca urmare a vasculitei vaselor care iriga nervii.

11.Frecventa:Indicele de incidenta este de 0,1 la 30% din populatia mondiala. Afectiunea apare mai frecvent la sexul feminin sugerand implicarea estrogenilor.SindromulSjogrense poate asocia cu alte manifestari ale unor afectiuni generale, cu o frecventa redusa: diabet zaharat, miastenia gravis, afectiuni tiroidiene. De asemenea se poate asocia cu limfoame maligne.Limfomul la pacientii cu Sindromul SjgrenPrezinta o frecventa mai ridicata

Se dezvolta la 7-8 ani de la diagnosticare

Este vindecabil in 5-8% din cazuri

12. Tratament

In cazul sindromul Sjogren secundar tratamentul vizeaza boala de baza.Sindromul Sjogren primar are ca obiective tratamentul sindromului sicca si pe de alta parte al coafectarilor prezente.

Tratamentulxeroftalmiei- instilatii frecvente oculare cu preparate oftalmice care contin metilceluloza.

Tratamentulxerostomiei- igiena bucala riguroasa, se evita alimentatia cu alimente solide, badijonari cu solutie cu antibiotice si nistatin in cazul ulceratiilor orale, aport crescut de lichide. Se poate administra bromhexin care modifica consistenta salivei si diminueaza senzatia de uscaciune. Se recomanda evitarea medicamentelor care determina scaderea secretiei salivare, cum ar fi medicamentele anticolinergice, antihistaminice sau antidepresive.

Durerile la nivelul glandei parotide se pot trata cu antiinflamatoare nesteroidiene. Nu se recomanda terapie cortizonica pentru ca acestea cresc riscul suprainfectiilor.

Tratamentulmanifestarilor extraglandulare- pentru afectarea articulara si pentru fenomenul Raynaud se folosesc antiinflamatoare nesteroidiene si antimalarice de sinteza, precum si blocante de canal de calciu. Vasculita se trateaza prin asocierea medicamentelor cortizonice cu cele imunosupresoare de tipul ciclofosfamidei.

Afectarea pulmonara care se exprima printr-opneumonieinterstitiala difuza necesita administrarea de medicamente cortizonice.Afectarea renala se trateaza, de asemenea, cu medicamente cortizonice si imunosupresoare.