----

La prima vedere, bu -getul pe 2012 este odezamăgire. Creşterea eco-nomică este modestă,între 1,8 - 2,3%, ambi -Ńios de 1,9 – 3%. Nimicdespre salarii şi pensii,un curs mediu de 4,26.Doar atât? Una peste alta,toate aceste date aratăcă nici anul viitor nu oluam din loc. Şi de aici,

frustrarea, dezamăgirea. Dar dacă privim maiatent în jur, cel mai mare reproş în ceea cepriveşte bugetul este că e prea optimist dintoate punctele de vedere, aproape nerealist, nucă vrea să Ńină şi anul acesta economia înstarea de nemişcare.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Blamăm viciul şilău dăm virtuŃile caur mare a interesului”.La Rochefoucauld

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 329 anul 7 vineri, 2 decembrie 2011 1 RON

A făcut şi mai face încă va -luri o instrucŃiune confidenŃială aBăncii centrale austriece prin carese cerea băncilor centrale dinaceastă Ńară să-şi reducă liniilede finanŃare oferite subsidiarelorlor din regiune. Oricât de „confi-denŃială” o fi fost indicaŃia cupricina, ea a „transpirat” în presainternaŃională şi, de aici încolo,reacŃiile de pe piaŃa financiar-bancară au fost pe măsură. În

România, unde două bănci austriece (Erste – BCR şiRaiffeisen) au cote masive de piaŃă, ocupând locul 1,respectiv 4 în sistemul bancar local, replica cea maivehementă şi dură a venit chiar din partea preşedinteluiTraian Băsescu care a reamintit că, în 2004, una dincondiŃiile aderării României la Uniunea Europeană a fostprivatizarea sistemului bancar. Şi cum la vremea aceeala preşedinŃia UE se afla chiar Austria, a urmat inevi -tabilul: sistemul bancar autohton a fost acaparat în bunăparte şi în condiŃii financiare nebuloase de către capi-talul bancar austriac.

Cine-a pus b@ncile-n drum...

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Modelul suedez” a fost una din celemai de succes modele pe care valorilesocial democrate au realizat-o prin ex -perimente macroeconomice, experi-mente ce după cel de-al doilea RăzboiMondial au fost puse în practică în„laboratorul” Sue diei pentru a realizaideologia social de mocrată. Efect alunei guvernări social de mocrate, mode -lul suedez a fost una din cele mai marirealizări al ultimului secol, realizare ceazi o numim „MODELUL SUE DEZ AL

STATULUI BUNĂSTĂRII”.Cum se poate defini „modelul suedez”? Probabil cea mai

bună ex punere este aceea de „încercare de a creea egalitateaşi creş terea economică prin combinarea solidarităŃii politiciisalariale unioniste şi politicile guvernamentale intervenŃionisteatât pe piaŃa muncii cât şi pe cea de capital”.

Economia României a fost şi ră -mâne un câmp pasionant de cerce -tare. Rareori în lume s-a construit– chiar dacă, uneori, mai puŃin te -meinic – cu mai multă „frenezie“. Şirareori în lume s-a distrus cu atâta„zbuciumată discreŃie“ şi urmărin -du-se Ńinte contrare. Pol pe cât destrălucitor, pe atât de debil de bo -găŃie în pandant cu o temelie a să -răciei parcă atotcuprinzătoare. Şi înpandant, deopotrivă, cu un gingaşpol de „clasă de mijloc“ constituit,după unele calcule deloc lipsite derigoare, de ceva mai puŃin decât adouăzecea parte a populaŃiei Ńării.Oricum, cu totul altfel decât tre-buie...

Repere ale modeluluisuedez. Teoria solidarismu-lui versus solidaritate eco-nomică în concepŃia profe-sorilor Charles Gide şi LeonBourgeois în paralel cu doc-trina lui Juan şi Evita Pe -ron: genul proxim şi difer-enŃele specifice.

După cel de-al doilearăzboi mondial, Suedia a

fost laboratorul în care experimentele macroeco-nomice au fost puse în practică pentru a realizao ideologie social-democrată. Rezultatul acestorexperimente a fost ceea ce numim astazi “mode -lul suedez al bunăstării”.

Aşadar, tipul economiei de piaŃă nord-europeandin care face parte şi Suedia este modelul pe careîl voi prezenta în cele ce urmează, tocmai pentrufaptul că Suedia este o Ńară cu o economie foartebine dezvoltată a cărei evoluŃie sigură si constan-tă nu poate fi pusă la îndoială.

1 Decembrie, Ziua NaŃională a României. Lupta de la Mărăşeşti - un episod în devenirea României Mari.

Modelul suedez - evolu]ii Despre „Inaccesibila f@g@duin]@“

continuare ^n pag. 4 continuare ^n pag. 4

master. Adela MariaLUPU

Dan POPESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

Dan SUCIU

Globalizare }i institu]ii (I)

continuare ^n pag. 7

continuare ^n pag. 7

Arta plastic@ a germanilor depe meleagurile sibiene. (I)

Precaritatea muncii încondi]iile globaliz@riipie]elor financiare

O privire generală asupratabloului energiei în UniuneaEuropeană atestă faptul că întrestatele membre există diferenŃemari în privinŃa structurilorenergetice naŃionale. IntereseleŃărilor net exportatoare diferă decele ale Ńărilor net importatoare.Atitudinea guvernelor faŃă de opolitica a energiei în spaŃiuleuropean este influenŃată de:diferenŃele între nivelurile de dez-voltare economică; reconsider-

area volumului de resurse fosile exploatate în interesulenergeticii; răspândirea noilor tehnologii de extracŃie,preparare, generare de energie; adaptarea unor metodede calcul potrivite; promovarea managementului cererii.

dr. Paul LUCIAN, ULBS

continuare ^n pag. 2

Leon Bourgeois

Sediul Erste Bank din Viena

Energia, component@ a

dezvolt@rii durabile

master. Ileana-SânzianaCIUNCAN, Univ. Bucure}ti

master. Alina TRUTESCU pag. 5Resurse financiare sustenabiledrd. Ilie BANU, ULBS pag. 6

Hot@r$ri ale Adun@riiGenerale Extraordinarea Camerei de Come],Industrie }i Agricultur@

Sibiu pag. 6

Economia caretrebuie s@ creasc@

POLITICI ENERGETICE2 VINERI 2 DECEMBRIE 2011

urmare din pagina 1Principalele restricŃii pentru reali -

zarea energeticii durabile rezultă dinincertitudinile domeniului, din cauzadecidenŃilor cu comportament defen-siv, negativ, din cauza sistemelor demanagement centralizate.

Factorii care influenŃează calitateamediului înconjurător precum şi mo -dul de realizare a obiectivelor referi-toare la calitatea mediului sunt: cere -rea de energie electrică; alegerea com-bustibililor; alegerea tehnologiei deproducere; amplasamentul centralelorşi liniilor electrice; tehnologiile de con-trol; eficienŃa reglementărilor.

Prin integrarea protecŃiei mediuluiîn politica de energie s-a adus cevanou în abordarea sectorului energeticşi nu numai: s-a produs un transferde responsabilitate de la autorităŃilede mediu, singurele însărcinate pânăla acel moment cu tratarea chestiu-nilor de mediu, către autorităŃile dinsectorul energie; acest transfer deresponsabilitate s-a lărgit de la sec-torul de energie la toate celelaltepolitici sectoriale.

Acest tip de abordare a dezvoltăriidurabile a însemnat şi asumareaunor aspecte cheie cum ar fi: trans-formarea spiritului dezvoltării dura-bile în angajamente de politică opera -Ńională; întărirea legăturilor pozitivedintre cei trei piloni ai dezvoltăriidurabile; siguranŃa în aprovizionare,competitivitatea serviciilor de energieşi protecŃia mediului; dezvoltarea unuiset de strategii coerente pe termenmediu şi lung; dezvoltarea unui calen -dar clar de măsuri de implementare.

Din acest punct de vedere, politi -ca energetică durabilă poate fi defi -nită drept acea politică prin care semaximizează bunăstarea pe termenlung a cetăŃenilor, concomitent cu men -Ńinerea unui echilibru dinamic rezona -bil între siguranŃa în aprovizionare,competitivitatea serviciilor energeticeşi protecŃia mediului, ca răspuns laprovocările sistemului energetic.

Iar problemele de mediu au înce -put să se discute la scară planetară,mai ales după ConferinŃele de la Riode Janeiro şi Kyoto (1997). La Riode Janeiro, dintre numeroasele temedezbătute cele mai importante au fost:reducerea produselor toxice, utiliza -rea de resurse şi tehnologii care sănu genereze reziduuri otrăvitoare;utilizarea pe scară largă a surseloralternative de energie; regândirea tran -sportului public în vederea reduceriiaglomerărilor din trafic şi a emisiilorde gaze. După două săptămâni peparcursul cărora s-a desfăşurat sum-mit-ul, a fost adoptată Agenda 21.Aceasta a fost declarată ca fiind ceamai eficientă metodă de acŃiune învederea implementării dezvoltării du -rabile şi aprobată de comunitatea in -ternaŃională. A urmat apoi, Summit-ulmondial pentru dezvoltare durabilă.

Acest mod integrat de abordare“mediu-energie” a fost net superiorcelui din anii ’70, putând fi definitprin: diversificarea furnizorilor de ener-gie; îmbunatăŃirea climatului concu -renŃial; creşterea eficienŃei energetice;progrese pe linia reducerii impactu-lui energiei asupra mediului; struc-tură industrială puternică şi moder -nă; tehnologii puŃin poluante şi efi-ciente din punct de vedere energetic.

Utilizarea de combustibili cât maidiverşi, încurajarea şi dezvoltarea sur -selor care nu dăunează mediului, re -flec tarea în preŃuri a costurilor produ -cerii şi utilizării energiei cauzate denecesitatea protectiei mediului arată

faptul că cele mai multe Ńări începsă Ńină seama de efectele produceriişi utilizării transportului energiei elec-trice, asupra mediului înconjurător.

Cu toate că se consideră nepro-ducerea nici unui efect asupra mediu-lui acolo unde se utilizează energiaelectrică, elementele care protejează să-nătatea şi siguranŃa la utilizarea ei facobiectul unor importante reglementări.

Pentru utilizările finale în care ener-gia electrică poate înlocui folosireadirectă a unui combustibil poluant-benzina şi motorina în transportulurban şi feroviar, cărbunele pentru în -călzire, electrificarea poate oferi ben-eficii clare, depăşindu-se cu mult de -zavantajele ineficienŃei termice.

Impactul producerii energiei elec-trice asupra mediului este redus prinîmbunătăŃirea continuă a tehnologi-ilor şi prin posibilitatea urmăririi cali -tăŃii mediului, deorece centralele elec-trice reprezintă surse individuale mari,emisii controlabile iar funcŃionarealor poate fi uşor monitorizată.

Principiile de bază ale politicii demediu a Uniunii Europene se regăs-esc în al 5-lea şi al 6-lea Programde AcŃiune pentru Mediu, în Tratatulde la Amsterdam, în Procesul Car -diff, şi au fost sintetizate pentru a fimai uşor aplicate în toate statelemembre ale Uniunii Europene.

Minimizarea impactului de mediuare trei direcŃii principale de acŃiune:

înlocuirea energiilor poluante cualtele mai puŃin poluante, introduce -rea tehnologiilor de reducere a emi -siilor de gaze şi creşterea eficienŃeienergetice.

În ceea ce priveşte impactul asu -pra mediului, cele mai serioase pro -bleme se referă la ploile acide, cali-tatea aerului, schimbările climatice,rezervele de resurse energetice şichestiunile legate de utilizarea ener -giei nucleare, ca un caz aparte. Îndomeniul schimbărilor climatice, stra-tegia europeană se bazează pe Ńintelestabilite prin Protocolul de la Kyoto.

Impactul estetic al amplasării lini-ilor, electrocutarea păsărilor, radiaŃi-ile electromagnetice sunt câteva con-secinŃe ale transportului şi distribu -Ńiei energiei electrice privind mediul.

Instrumentele de lucru pentruatingerea Ńintelor sunt eficienŃa ener-getică, creşterea ponderii resurselorregenerabile, inovarea tehnologică şicercetarea.

O mare parte din fondurile decercetare au fost dirijate spre dome-niul energetic, o creştere semnifica-tivă cunoscând finanŃările pentru pro -iectele energetice nenucleare.

Comisia Europeană propune însetul de documente care reprezintăNoua Politică Energetică a UniuniiEuropene urmatoarele obiective: re -ducerea emisiilor de gaze cu efectde seră cu 20% până în anul 2020;creşterea eficienŃei energetice ener-getice cu 20% până în 2020;creşterea ponderii surselor regenera-bile cu 20% până în 2020; creştereaponderii biocombustibililor în trans-porturi la 10% până în 2020.

Furnizorii de energie sunt maidiversificaŃi, concurenŃa s-a îmbună -tăŃit, tendinŃa de creştere a eficienŃeienergetice continuă, impactul ener -giei asupra mediului s-a redus sub-stanŃial mai ales la nivel local. Uniu -nea Europeană are o industrie puter-nică şi modernă, cu potenŃial ridicatpentru tehnologii puŃin poluante şidin domeniul eficientizării energiei.

Totuşi, Uniunea Europeană maiare încă foarte multe de făcut pen-tru a face faŃă provocărilor actuale.Cererea de energie este în continuă

creştere, combustibilul lichid va fiînlocuit în mare parte cu gaz naturalşi surse regenerabile, progresul încreşterea competitivităŃii este încămodest, emisiile de CO2 sunt încreştere, iar dependenŃa de importuricontinuă să crească.

Aflată şi sub presiunea angaja-mentelor asumate prin Protocolul dela Kyoto, Comisia Europeană a lansatîncă din anul 2000 cea de-a treiaCarte Verde „Spre o strategie euro-peană a siguranŃei în alimentarea cuenergie”.

Pentru a îmbunătăŃi siguranŃa înalimentarea cu energie şi a răspundeîn acelaşi timp cerinŃelor de mediu(în special în problema schimbărilorclimatice şi a încălzirii planetei),Cartea Verde evidenŃiază necesitateaca sursele de energie regenerabilă sădevină o parte tot mai importantădin structura producŃiei de energie.Până în 2020, proporŃia surselor re -generabile ar trebui să ajungă la12%, faŃă de 6% în 1998. În condiŃi-ile actuale însă,creşterea s-ar ridicala numai un procent, de aceea tre-buiesc avute în vedere măsuri com-plementare.

Sursele convenŃionale de energiecu potenŃial poluant mai redus (pă -cură, gaz natural, energie nucleară)sunt reconsiderate, în sensul de asprijini prin ele, dezvoltarea de noiresurse energetice. Pe de altă parte,grija pentru menŃinerea competiŃieipe piaŃa energiei nu dă prea multspaŃiu de manevră subvenŃiilor destat destinate stimulării producăto-rilor de energie din surse necon-venŃionale. Din acest motiv, ComisiaEuropeană consideră că este nece-sară o minimă armonizare în dome-niul subvenŃiilor.

Promovarea energiei verzi princertificare sau printr-o reformă a ta -xelor de mediu sunt două dintre celemai vehiculate modele. O mare partedin fondurile de cercetare au fostdirijate spre domeniul energetic, o

creştere semnificativă cunoscând fi -nanŃările pentru proiectele energeticenenucleare.

Au fost elaborate mai multe Pro -grame Cadru ce au contribuit ladefinitivarea unei strategii fundamen-tale pentru cercetarea şi dezvoltareadin domeniul energetic.

Comisia Europeană propune însetul de documente care reprezintăNoua Politică Energetică a UniuniiEuropene urmatoarele obiective, pen-tru a construi un viitor durabil: re -ducerea emisiilor de gaze cu efectde seră cu 20% până în anul 2020,în comparaŃie cu cele din anul 1990;creşterea ponderii energiei regenera-bile în totalul mixului energetic de lamai puŃin de 7% în anul 2006, la20% din totalul surselor sale deenergie până în 2020; creşterea pon-derii biocombustibililor la cel puŃin10% din totalul combustibililor uti-lizaŃi în anul 2020,cu condiŃia ca bio-carburanŃii de a doua generaŃie pre -zentând un caracter durabil şi pro -venind din culturi nealimentare, săfie disponibil pe piaŃă; reducereaconsumului global de energie pri-mară cu 20% până în anul 2020;realizarea unei pieŃe interne a ener -giei care să aducă beneficii concretecetăŃenilor şi întreprinderilor; obŃine -rea unei mai bune integrări a politiciienergetice a Uniunii Europene cu altepolitici, cum ar fi cele în domeniulagriculturii şi comerŃului; intensifi-carea cooperării internaŃionale .

Însă acestea sunt doar primeleetape: până in anul 2050, UniuneaEuropeană îşi propune să obŃinăpeste 50% din energia pe care o uti-lizează din surse care nu producemisii de dioxid de carbon, adică dinsurse diferite de combustibili fosili.

Programele de cercetare finanŃatede Uniunea Europeană stimuleazăprogresul în aceste domenii şi con-tribuie la realizarea unor noi teh -nologii care să permită o utilizaremai eficientă a energiei.

Integrarea problemelor de mediuîn politica de energie presupune asu -marea unor chestiuni cheie cum arfi: întărirea legăturilor pozitive dintrecei trei piloni ai dezvoltării durabile:siguranŃa în alimentare, competivita -tea serviciilor de energie şi protecŃiamediului; dezvoltarea unui set de stra-tegii coerente pe termen scurt şi lung;monitorizarea indicatorilor de progres.

Privită sub acest unghi de vedere,politica energetică durabilă se poatedefini drept acea politică prin care semaximizează bunăstarea pe termenlung a cetăŃenilor,păstrând totodatăun echilibru dinamic, rezonabil, întresiguranŃa în alimentare, competivi-tatea serviciilor energetice şiprotecŃia mediului, ca răspuns lapro vocările sistemului energetic.

Comisia Europeană a făcut dindezvoltarea energiilor regenerabile oprioritate scrisă în Cartea Albă „Energie pentru viitor” şi Cartea Verde„Spre o strategie europeană de secu-ritate a aprovizionării energetice”.

Pe plan internaŃional s-au făcut şise fac studii şi cercetări prin care seurmăreşte realizarea unei armonii în -tre construcŃie şi mediul ambiant.

Dezvoltarea unei politici energe -tice durabile trebuie văzută ca unproces continuu de căutare, învăŃareşi adaptare, care urmăreşte să oferesoluŃii optime pentru bunăstarea petermen lung a cetăŃenilor.

În perioada 29-30 noiembrie 2011,la nivelul judeŃului Sibiu va avea locîn localitatea Avrig conferinŃa interna -Ńională dedicată energiei şi mediului„Energia din surse regenerabile înRomânia”. La conferinŃă participă re -prezentanŃi ai autorităŃilor centrale şilocale din România, precum şi dinAustria, Belgia, Ungaria şi Moldova.Scopul acestei conferinte este de -mararea la nivel regional a unei seriide acŃiuni dirijate spre obŃinerea uneiplatforme de lucru, care sa defineas -că etape şi direcŃii de dezvoltare încadrul Strategiei energetice naŃionale.

Energia, component@ a dezvolt@rii durabiledr. Paul LUCIAN, ULBS

3CRIZA FINANCIAR~VINERI 2 DECEMBRIE 2011

urmare din pagina 1„Vă aduc aminte – zice acum pre -

şedintele României, la şapte ani dis-tanŃă de acel episod nefericit al tran -ziŃiei româneşti – că aŃi obŃinut profi -turi uriaşe în Ńara noastră. Iar dacăastăzi vă pregătiŃi cumva să lăsaŃieconomia României nefinanŃată, o vomconsidera un act lipsit de fair-play.Vreau să cred că acest lucru nu seva întâmpla şi că nu vom fi puşi noi,cei care am aderat mai târziu, să plă-tim lăcomia sistemelor bancare de cândfăceau credite cu buletinul”.

Acum, tot ce-a fost este istorie,degeaba ne răŃoim la alŃii din prici-na propriilor noastre erori strategice.

Un lucru este limpede: de-a lun-gul ultimilor ani tot mai multe stateau devenit dependente de băncileeuropene. De regulă, în economiiledezvoltate creşterea economică estebazată pe consum, iar consumul sebazează la rândul său pe credit. Lip -sa finanŃării afectează avansul eco-nomic. Or, după boomul de creditarecreat de băncile europene în aniianteriori izbucnirii crizei, acum, acelea -şi grupuri bancare sugrumă credita -rea din cauza lipsei lichidităŃilor şi acrizei datoriilor de stat din zona euro.Iată de ce în prezent dominantă esteîngrijorarea că o retragere chiar şimoderată de pe piaŃa creditării s-arputea transforma într-o adevărată cri-ză a creditării, precum cea din 2008declanşată de colapsul gigantului ban-car american Lehman Brothers. Acelepisod de restricŃionare a accesuluila finanŃare a lăsat companiile şi oa -menii de afaceri căutând cu dispera -re lichidităŃi şi a jucat un rol major înprăbuşirea comerŃului mondial, carea trecut atunci prin cea mai slabăperioadă de la Marea Depresiune.

Vă amintiŃi ce s-a întâmplat defapt atunci? Era 15 septembrie 2008ziua când s-a anunŃat oficial falimen-tul celei de-a patra bănci de investiŃiica mărime din SUA, cu o istorie de

158 de ani. Scufundarea uneia din„navele amiral” ale finanŃelor de peWall Street a provocat un val seis-mic inimaginabil. Pentru că nimeniîn acel fatidic moment nu-şi putea în -chipui dimensiunile dezastrului. Dar,potrivit expresiei inspirate a unui ga -zetar american, Lehman Brothers aveasă fie „bulgărele care a declanşat ava-lanşa celei mai mari crize economicedin istoria modernă”, secerând de peharta economică a Americii 175 debănci şi prăbuşind în ritm ameŃitoracŃiunile a zeci de mii de companiilistate la bursele lumii. Pretutindeni,starea dominantă a devenit panica,pierderea încrederii în instituŃiile fi -nanciare, îngheŃarea creditării la toatenivelurile. Statistici demne de încre -dere spun că peste 40 la sută dinbogăŃia lumii s-a topit pur şi simpluîn creuzetul încins al depresiunii eco-nomice şi că numărul şomerilor aatins atunci un record absolut la ni -vel mondial, 250 de milioane de sa -lariaŃi rămânând pe drumuri, conformestimărilor OrganizaŃiei Mondiale aMuncii, dintre care peste 20 de mili -oane numai în Uniunea Europeană.

Paradoxal, exact la vremea aceeacapitalismul românesc cânta pe me -lodii săltăreŃe şi dansa pe alte rit-muri. Par azi de un haz nebun afirma-Ńia sentenŃioasă din septembrie 2008a ex-premierului Tăriceanu, precumcă România va deveni la orizontulanului 2014 a şaptea putere econo -mică a Europei, precum şi invitaŃiasa adresată tuturor românilor de aprofita de criza americanilor cumpă -rând la preŃuri de nimic case pesteOcean. Optimismul premierului era peatunci extrem de contagios, prima„victimă” fiind chiar preşedintele Tra -ian Băsescu care se declara convinscă în 2009 România va înregistra ocreştere economică de 6 – 7 la sută.Ce distanŃă astronomică între preşe -dintele de atunci şi preşedintele deacum, cel care nu oboseşte să ne în -demne obsesiv la prudenŃă şi auste -ritate, punând la zid băncile europe -

ne pentru tot răul care ne copleşeşte!Închidem paranteza românească

la criza mondială pentru a ne întoar -ce la moştenirea de azi a episoduluiLehman Brothers. De ce ne loveştedin nou criza creditării?

Adevărul este că băncile europenese află acum sub o presiune uriaşăde a-şi echilibra portofoliile. Adicărezervele de capital să poată acoperiîntr-o măsură mai ridicată potenŃia -lele pierderi. Cum majoritatea băn-

cilor europene sunt puternic expusepe datoriile publice ale statelor dinUE, ele sunt forŃate să apeleze laresursele pentru creditare încât să sealinieze noilor cerinŃe de capital im -puse la nivelul blocului comunitar.Se ştie că, luna trecută, UE a înăs -prit cerinŃele de capital pentru insti-tuŃiile de creditare în încercarea de aconsolida sistemul bancar. Astfel, băn -cile au fost anunŃate că, în şasepână la nouă luni trebuie să se alinie-ze noilor cerinŃe, adică să-şi majo -reze procentul de capital de cea maibună calitate până la 9 la sută dintotalul activelor considerate riscante,faŃă de 7 la sută în prezent. Cele mairecente teste de stres arată că insti-tuŃiile bancare europene au un deficitde capital de peste 100 miliarde deeuro şi ar avea nevoie de o finanŃarede cel puŃin 275 de miliarde deeuro. De unde aceste fonduri uriaşepentru recapitalizarea instituŃiilor decredit din Uniunea Europeană?

Răspunsul îl găsim în mult aştep-tatul plan european pentru consoli-darea sistemului bancar prezentat deJose Manuel Barroso în 12 octom -brie a.c. Parlamentului European.

Potrivit strategiei menŃionate, băn -cile ar putea fi recapitalizate cu fon-duri publice de către guverne. Cualte cuvinte, recapitalizarea băncilor,adică salvarea lor de la colaps, şirepornirea creditării ar urma să sefacă pe banii contribuabilului euro-pean, din orice Ńară s-ar afla acesta.Iar dacă nici guvernele nu vor puteaasigura fondurile necesare, atuncibăncile s-ar putea împrumuta la Fa -cilitatea Europeană pentru StabilitateFinanciară (EFSF) al cărei fond deurgenŃă ar urma să se suplimenteze.Rămâne de văzut cine şi cu cât vacontribui la construcŃia acestui „co -lac de salvare”, pentru că FranŃa şiGermania declară că s-au cam sătu-rat să cotizeze pentru cauze pierdute,iar alŃii, precum România, abia îşi tragsufletul de la un an la altul plătind

cu greu datorii deja contractate.În concluzie, am vrut bănci? Avem

probleme. Am dorit credite? Avemfalimente. De aici încolo intrăm peterenul speculaŃiilor care conduc inclu -siv spre presupuse centre de coman -dă mondiale suspectate de mega -conspiraŃii şi intrigi menite să cuce -rească lumea prin manipulareaopiniei publice, destabilizare globalăşi provocarea unor evenimente cuimpact dirijat.

Nimic mai simplu la urma-urmeidecât să înghiŃim pe nemestecatescenariul oficial al crizei, aşa cumne-a fost el prezentat în secvenŃeaparent logice: excesul de credite ipo -tecare către persoane şi firme carenu şi le puteau plăti, apoi revânzareapachetelor cu asemenea produsecătre alte bănci (cunoscute ca activetoxice) şi în cele din urmă tranzacŃiimari cu bani virtuali. Dar cine a statîn spatele acestor tranzacŃii oneroa -se? Cine a alimentat până la satu-raŃie visul americanilor şi europenilorcă e bine să aibă cât mai multecredite pentru locuinŃe şi cât maimulte carduri de credit cu sloganul„Consumi acum, plăteşti altădată”?Şi, mai presus decât orice, cum seface că marile bănci comerciale alelumii nu au întrevăzut pericolul, iarexperŃii Fondului Monetar Interna -Ńional (care au rolul de a suprave -ghea economia lumii şi care acumfac presiuni infernale pentru recapi-talizarea instituŃiilor de credit) nu auintuit că o mare parte din baniidematerializaŃi care circulau prin car-durile şi conturile bancare nu existaupentru că nu aveau acoperire înnimic? Nu au intuit, sau pur şi sim-plu s-au făcut că nu observă? Şi nuau observat pentru că CINEVA scri -sese deja scenariul crizei mondiale lacare ei înşişi erau părtaşi?

Vă lăsăm plăcerea să reflectaŃi latoate aceste enigme ale lumii de din-colo de aparenŃe, care, din păcate,ne otrăvesc acum viaŃa.

Emil DAVID

Sediul F.M.I. - Washington

Banca Comercială Română - Bucureşti

Cine-a pus b@ncile-n drum...

urmare din pagina 1Iată de ce cercetătorii îşi află aici

un teren original de lucru, depinzând decalitatea lor să-i vădească, pe lângă oserie de calităŃi, „originalitatea“, sinergiacu semnul minus. O tranziŃie care a fostaşa cum a fost şi este, un prezentşi perspective care sunt cum sunt.

Emil David, prestigios gazetar eco -nomist dar şi un fin analist, un cerce -tător asiduu, iscoditor, interpret şi co-mentator de marcă, într-un cu vânt cucalităŃi de excepŃie, a aplicat astfel curezultate deosebite, cu adevărat remar -cabile. „Model şi antimo del în tranziŃie“a reprezentat un punct de plecare înrealizarea unui elaborat ce evidenŃiază– vrem, nu vrem s-o recunoaştem –o oglindă reflectoare, cu mare fideli-tate, a vieŃii noastre economice detip „montagne-russe“ din ultimii 21-22 de ani. Un elaborat ce alcătuieşte,în mare parte, volumul de faŃă.

Lucrarea reuneşte cercetări perti-nente ale Domniei sale atât pentrurealizarea tezei sale de doctorat îneconomie, etapă depăşită cu brio, şideopotrivă pentru scrierea riguroasăşi de pregnant interes, a articolelorde tip editorial, dar nu numai, pu -blicate cu regularitate şi osârdie deaproape cinci ani la rubrica esenŃială„Punctul pe Europa“ în săptămânalul

economico-financiar „EuroeconomiaXXI“, în speŃă economia europeanăîn secolul XXI, de la Europa firmelorla firmele europene. Cu precădereproiecŃiile şi faptele româneşti înacest mare cadru, univers ideatic destrategii, dezbateri, împliniri, neîm-pliniri, şi – mai ales – speranŃe.

Emil David nu este nici „putere“şi nici „opoziŃie“, nici critic din prin-cipiu şi nici complezent, nici anti şinici pro FMI etc. Este însă lucid şitemeinic în consideraŃiile sale, con -vingător în ceea ce afirmă. Să maivorbim despre stilul autorului? Unstil care iese din pseudodilema „ga -ze tăresc sau de cercetare“ şi esteeminamente viu, pasionant, te con-duce cu mână sigură, ca un spiriduşinteligent, într-o lume în aparenŃăaridă, şi care reprezintă, de fapt, ceam trăit, ce trăim şi, posibil, ce vomtrăi în fiecare zi? Să lăudăm cuprin -derea, atât de greu de realizat şi în -făptuită superlativ în carte, în creuze-tul de lucru al lui Emil David a ori-zontului românesc, trecut, prezent şiviitor, dar şi a orizontului european,al celui global, mondial? Să-i lăudămlogica impecabilă, eleganŃa şi rafina-mentul argumentaŃiilor?

Lăsăm cititorul să se bucure ast-fel şi de atâtea altele. Insistăm, însă,să evidenŃiem, în finalul acestor suc-cinte însemnări, că prietenul şi co -

legul Emil David a avut şi are şişansă, şi ghinion. Şansă, fireşte, căa fost şi este sănătos, că a învăŃatşi învaŃă, mereu, carte multă şi cufolos, că a putut şi poate munci con-sistent peste limitele normale de 8-10 ore ale activităŃilor de acest tip,posibil de depăşit doar atunci cânds-a topit şi se topeşte frontiera din-tre muncă şi pasiune. Iar ghinion,desigur, într-un sens mai mult figu-rativ? Ghinion că, nelucrând în Ro -mânia, ci în FranŃa, de pildă, sau înGermania, aproape sigur că ar fidevenit unul dintre marii editorialiştiai lui „Le Monde“, sau „Ouest-Fran -ce“ sau „Le Figaro“, sau ar fi fost,de ce nu, un alt Theo Sommer, dela „Die Zeit“, al Germaniei. Aşa, amavut şi avem satisfacŃia să îi urmă -rim, doar în general, aici, şi multbenefic pentru noi, condeiul, în esen -Ńă energic şi sever, atât de analiticdar şi atât de sprinŃar, viu, cu pri -virea mereu îndreptată spre viitor. Uncondei militând optimist pentru unviitor mai bun al României, al eco -nomiei româneşti, într-o Europă aşacum au visat la ea marile personali -tăŃi – precum Jean Monnet, RobertSchuman, Konrad Adenauer, Alcidede Gasperi, Paul Henri Spaak ş.a. –ale Europei Unite de astăzi. Ale uneiEurope şi mai unite şi mai omogeneeconomic şi social, de mâine.

REFLEC[II VINERI 2 DECEMBRIE 20114

c my b c my b

c my b c my b

urmare din pagina 1Din 1950 şi până în 1970, modelulsuedez a reuşit, fără îndoială, să îşiîndeplinească promisiunile legate deşomaj scăzut, inflaŃie scăzută şi orelativă egalitate a distribuŃiei bunăs -tării în ciuda limitelor structurii eco-nomice capitaliste.

Valorile social-democraŃiei suede -ze au fost definite de către ErnstWigforss. Ernst Wigforss a fost pro -babil cel mai influent teoretician so -cial-democrat pe care l-a avut Suediasecolului XX. Ministru de FinanŃe alSuediei din 1932 până în 1949, Wig -forss a pus bazele politicilor social-democrate de după Război. Ideologiasa combină 3 factori importanŃi: re -vizuirea marxismului, idealurile so -cial-democrate şi teorii pentru atin-gerea scopurilor social-democrateprin utilizarea mecanismelor statale.Pentru Wigforss, socialismul eradoar un ideal care trebuie implemen-tat. Astfel, transformarea societăŃiiîntr-una fără clase urma să fie atin-să nu prin revoluŃie, ci prin mijloacegraduale şi paşnice, în cadrul proce-sului democratic. Respingând ipotezaunei eventuale prăbuşiri a capitalis-mului, precum şi cea a revoluŃiei,Wigforss a identificat valorile de ba -ză ale socialismului – precum egali-tatea, cooperarea şi solidaritatea – cafactori care promovau socialismul camoral superior societăŃii capitaliste.Valori precum egalitatea, libertatea,securitatea, eficienŃa şi solidaritateaerau pentru teoreticianul suedez mij -loace prin care se putea construi osocietate dreaptă, care să compen -seze inegalităŃile dure pe care capi-talismul are tendinŃa de a le pro-duce. Ultimul factor care constituiaideologia lui Wigforss se referă lateoriile lui despre felul în care tre-buie folosit statul în atingerea idea -lurilor social-democrate. Metodele pro- puse de Wigforss sunt: controlul so -

cial al investitiilor şi susŃinerea unui„stat al bunăstării”. În viziunea sa,in vestiŃiile erau concentrate în mâi -nilor câtorva persoane private. ÎnconsecinŃă, el a susŃinut utilizareastatu lui pentru a preveni investiŃiilepriva te peste graniŃă – politica pecare Suedia avea s-o pună în prac-tică în viitorul nu foarte îndepărtat –pentru a stimula investiŃiile înindustria in ternă. Nu în ultimul rând,re ferindu-se la statul bunăstării,Wig forss l-a imaginat în combinaŃiecu o politică de impozitare progre-sivă şi o piaŃă de muncă activă, careur mau să pre întâmpine sărăcireapopulaŃiei, cât şi să stopeze şomajulşi să asigure redistribuirea naŃionalăa resurselor.

Între anii 1950-1970, „anii de aur”ai „modelului suedez” şi ai social-democraŃiei suedeze, Suedia a reuşitsă Ńină şomajul sub 2% - un pro-cent foarte rar întâlnit într-o econo -mie capitalistă, creşterea productivi -tăŃii a fost una dintre cele mai rapi-de din lume, produsul intern brut eracomparabil cu cel al Ńărilor puternicindustrializate din Europa de Vest, in20 de ani au fost create peste unmilion de locuri de muncă, iar stan-dardul de viaŃă al suedezilor eraprintre cele mai ridicate din lume.Putem afirma astfel că, fără doar şipoate, anii de aur ai „modelului sue -dez al statului bunăstării” au fostaduşi, nu doar de prosperitatea eco-nomică ci şi de valorile social-de -mocrate, care-şi găseau transpunereaîn realitate. Ca un alt exemplu, decât de funcŃional era dictonul „salariiegale la muncă egală” încât, într-operioadă de numai 5 ani (1960-1965),diferenŃele salariale dintre femei şibărbaŃi, care erau de 25%, au fostreduse la 0%!

Ca o concluzie, putem spune căanii de aur ai modelului suedez debunăstare au prezentat lumii o socie -tate capabilă să atingă o economieeficientă şi în continuă dezvoltare, înacelaşi timp menŃinând o implicare a

unui „stat al bunăstării” de dimensi-uni considerabile. Practic, modelul sue -dez din această perioadă a oferit oalternativă viabilă între economiilecentralizate şi libertatea pieŃelor neo-li -berală. În acel moment părea că, so -cial-democraŃia suedeză, prin muncaîntr-un sistem economic capitalist şiprintr-un proces democratic, reuşiseîn sfârşit să-şi atingă scopul declaratde către Ernst Wigforss, acela de areforma paşnic societatea capitalistăîntr-un sistem egalitarist!

Din nefericire tot ce e frumosdurează puŃin... Începând cu anii 70valorile social-democrate ale solida -rităŃii şi egalităŃii au fost supuse ata -cului alternativelor neo-liberale aledescentralizării şi a competiŃiei depiaŃă. În urma unei riguroase analize,majoritatea autorilor consultaŃi aufost de acord cu identificarea a treicauze ale declinului social-democra -Ńiei suedeze şi a “statului bunăstării”conceput de aceasta: devierea sindi-catelor de la planul social-democrat

adoptat în 1951, competiŃia între sin -dicate, internaŃionalizarea pieŃelor deafaceri şi financiare.

Lovitura finală a dat-o însă pro-cesul „globalizării”, definit aici ca ocreştere a internaŃionalizării firmelor– corporaŃiile multinaŃionale –, inte-grarea şi internaŃionalizarea pieŃelorfinanciare mondiale. Aşa cum majori-tatea autorilor sunt de acord globa -lizarea a reprezentat cea mai impor-tantă provocare a social-democraŃieiîn secolul trecut, şi în special a so -cial-democraŃiei suedeze. Trans-naŃio-nalizarea firmelor suedeze a dus lainvestiŃii masive în afara graniŃelorSuediei, iar firmele suedeze au anga-jat tot mai mult personal ne-suedez,ceea ce a dus la creşterea somaju-lui în interior. Mai mult decât atât,în condiŃiile internaŃionalizării pieŃe -lor, Suedia s-a confruntat în 1990 şicu prima criză monetară importantădin istorie. Astfel trans-naŃionalizareaa contribuit şi mai mult la slăbireasindicatelor în interiorul Ńării, rezul -

tând o erodare continuă a bazei desuport tradiŃionale a social-democra -Ńiei. TransnaŃionalizarea a acŃionat şiîmpotriva scopului „modelului sue -dez” de „angajare totală a forŃei demuncă”. Mişcarea slujbelor şi a in -vestiŃiilor în arena internaŃională, înafara Suediei, nu a reprezentat altce-va decât slujbe pierdute în cadruleconomiei interne.

Departe de a da un verdict asupradispariŃiei„modelului suedez”, remar-căm doar, în loc de concluzie, că„modelul de stat al bunăstării instau-rat de social-democraŃia suedeză” este,fără îndoială, cea mai mare realizarea valorilor social-democrate, obŃinutepe calea unei coordonări macro-eco-nomice şi a unui regim politic demo -cratic. Modelul s-a dovedit a fi unenorm succes pentru primii 20 deani ai implementării sale şi s-a do -vedit eficient în asigurarea unei in -flaŃii scăzute, a unui grad mare deangajare a forŃei de muncă, şi a dis-tributiei relativ egale a bunăstării.

Modelul suedez - evolu]iimaster. Adela Maria LUPU

Despre „Inaccesibila f@g@duin]@“Dan POPESCU

Vedere din Stockholm

VINERI 2 DECEMBRIE 2011 5

c my b c my b

c my b

RELA[II SOCIALE

c my b

Ce este precaritatea?Precaritatea se întinde până peste

condiŃiile de muncă. Ea înclude con -diŃiile de locuit, datorii, instabilitateade ansamblu, imposibilitatea de a-Ńiplanifica ceva. S-ar putea vorbi chiarde subjugarea vieŃii de către capital,nu doar de subordonarea strictă amuncii în faŃa capitalului. Precarita -tea este de fapt un instrument alcontrolului; este promovată şi susŃinu-tă de cei puternici contra celor slabi.Precaritatea este condiŃia existenŃeiindividului în societatea capitalistă.Ne dezbină şi ne limitează posibili -tăŃile de a socializa. Oamenii devinlegaŃi de mâini şi de picioare, relaŃi-ile lor sociale fiind astfel distruse.

Munca precară înseamnă un tipde angajare nestandardizat, caracte -rizat în principal prin:● siguranŃa insuficientă sau inexis-tentă a locului de muncă datoratăformei de angajare nepermanente, ade -sea ocazionale, cu contracte ce pre-văd condiŃii de muncă precare saufără contract scris, precum contrac-tul cu fracŃiune de normă temporarşi involuntar, un program de lucruneclar şi sarcini la latitudinea anga-jatorului,● un nivel scăzut al remuneraŃiei, cepoate fi inclusiv neoficial şi neclar,● lipsa drepturilor de protecŃie so -cială şi a prestaŃiilor pentru salariaŃi,● lipsa protecŃiei împotriva discriminării,● perspective de avansare pe piaŃamuncii limitate sau inexistente,● lipsa reprezentării colective a lu -crătorilor, ● mediu de lucru fără standarde mi -nime de siguranŃă şi sănătate.

Precaritatea însumează elementece cresc riscurile şi insecuritatea,precum slaba calificare, perioade deşomaj, lipsa formării profesionale, pro -bleme de sănătate, îndatoriri de în -grijire. În cazul în care, pe lângătoate acestea, lucrătorul are un con-tract pe termen foarte scurt sauperioade foarte scurte de angajare,există riscul drepturilor precare deprotecŃie socială şi al excluderii de laprotecŃie sindicală şi de la negocie -rea colectivă, precum şi de la con-tactele şi sprijinul social la locul demuncă. Pot apărea riscuri legate desituaŃia de muncă precară şi muncanedeclarată cu consecinŃe negativeasupra protecŃiei sociale şi pensiilor.

Vrem noi oare precaritate?Nu. Poate flexibilitate, însă nu pre-

caritate. Ideea de flexibilitate des chi -de totuşi anumite posibilităŃi. Oricumacestea sunt mai degrabă limitate la“anumite zone existenŃiale” ale popu -laŃiei (tineri, copii, etc.) decât a seconstitui o opŃiune viabilă pentru toŃi.Creativitatea noastră în a rezista înfaŃa muncii normate a fost potentatăde restrângerea pieŃei forŃei de muncă.În anii '70 mulŃi salariaŃi rebeli re -fuzau “munca pe viaŃă” şi începeausă ceară dreptul la timp liber pentrusocializare şi revita lizarea spiritului.Restructurarea pieŃei muncii şi zdro-birea multor sindicate în anii '80, du -când la tipul de precaritate pe careîl cunoaştem azi, a fost răspunsul re -prezentanŃilor capi talului la ce rerilepopulaŃiei.

Iluzia unei vieŃi sigureSalvarea din faŃa precarităŃii ne

este prezentată prin sistemul sala -rizării constante şi a condiŃiilor detrai decente, însă această presupusăizbăvire este deseori doar o versifi-care pe această temă. Privilegiul dea te bucura de această securitatema terială vine cu preŃul tuturor ce -lorlalte lucruri din viaŃă – timpulnostru, viaŃa însăşi, energia noastră,integritatea, creativitatea şi autono-mia. Capitalismul crează insecuritate

pentru a ne menŃine forŃat în aceastăstare de dependenŃă care ne faceincapabili de a vedea altceva în afarasistemului existent. Insecuritatea ge -neralizată nu este nimic altceva decâtun instrument de control social. Sta -rea omniprezentă de asediu (eg.: Terro-rism Act) oglindeşte exact starea de ne -siguranŃă a noii ordini sociale precare.

Patronatele cer flexibilizarea pieŃeimuncii sub presiunea concurenŃei şia globalizării, iar sindicatele solicităo cât mai mare siguranŃă pe aceeaşipiaŃă, invocând precarizarea muncii.Ce înseamnă munca precară? Un locde muncă nesigur, ocupat pentru

puŃin timp, în condiŃii modeste desalarizare, alternantă rapidă a perioa -delor de activitate cu cele de şomajşi căutare a unui alt loc de muncă.Este reală aceasta perspectivă sum-bră evocată de reprezentanŃii sindi-cali? Un recent studiu al OECD (Or -ganizaŃia pentru Cooperare şi Dez -voltare Economică) demonstrează cătemerile salariaîilor români nu suntneîntemeiate. În medie, în intreprin -derile din statele membre OECD (celemai dezvoltate Ńări), vechimea mediea angajaŃilor este de 9,8 ani, şi44,2% din aceştia au vechimi maimici de 5 ani în intreprinderilerespective. Mai mult, aproape 28%

din angajaŃii companiilor au vechimimai mici de 2 ani. Sigur, sunt maridisparităŃi între domeniile de activi-tate: stabilitatea cea mai mare seconstată în sectoarele de producŃieşi distribuŃie de electricitate, gaz,apa, iar cea mai mică în activităŃilede comerŃ, restaurante şi hoteluri. Pede altă parte, locurile de muncă suntmai stabile în cazul angajaŃilor cucalificări înalte şi al celor care ocupăpoziŃii de conducere, dar mai nesi -gure în cazul lucrătorilor manuali şial celor slab calificaŃi. Cu siguranŃă,modificarea legislaŃiei muncii în Ro -mânia - în sensul favorizării consis-tente a contractelor de muncă pe pe -rioadă determinată, a celor de muncătemporară sau a celor cu timp par -Ńial - a determinat şi la noi creştereaprecarităŃii muncii. În condiŃiile încare doar puŃini angajaŃi şi şomeribeneficiază de cursuri de formare şirecalificare profesională, viitorul nusună prea bine pentru români.

Cu toate că munca precară a fostmult timp un subiect important, ac -tuala criză economică şi financiară aadus munca precară în centrul aten -Ńiei şi, în special, problema femeilorcare ocupă locuri de muncă precarea devenit foarte urgentă. Criza a avutun efect dublu asupra fenomenuluimuncii precare:

1. În primul rând, companiileafectate de criză au răspuns prinreducerea numărului de locuri demuncă cu contract temporar, precumcontractele pe durată determinată,forŃa de muncă angajată sau anga-jaŃii cu alte tipuri de contracte decâtcele permanente.

2. Cel de-al doilea efect, cu re -percusiuni mai ales pe termen lung,poate fi acela că multe din locurilede muncă permanente pierdute întimpul recesiunii nu vor fi reînfiinŃa -te, ci înlocuite cu programe de anga-jare atipice, permiŃându-le angajato-rilor să delege riscurile angajării peumerii lucrătorilor, cu scopul de a-şimaximiza profitul şi flexibilitateacompaniei.

Precaritatea muncii în condi]iile globaliz@riipie]elor financiare

master. Alina TRUTESCU

DEZVOLTARE DURABIL~ VINERI 2 DECEMBRIE 20116

Conceptul de dezvoltare durabilădesemnează totalitatea formelor şimetodelor de dezvoltare socio-eco-nomică, al căror fundament îl repre -zintă în primul rând asigurarea unuiechilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitaluluinatural.

Cea mai cunoscută definiŃie a dez -voltării durabile este cea dată de Co -misia Mondială pentru Mediu şi Dez -voltare1 (WCED) în raportul "Viitorulnostru comun",cunoscut şi sub nu -mele de Raportul Brundtland2: "dez-voltarea durabilă este dezvoltarea careurmăreşte satisfacerea nevoile pre -zentului, fără a compromite posibili-tatea generaŃiilor viitoare de a-şi sa -tisface propriile nevoi".

Dezvoltarea durabilă urmăreşte şiîncearcă să găsească un cadru teo-retic stabil pentru luarea deciziilor înorice situaŃie în care se regăseşte unraport de tipul om/mediu, fie că evorba de mediu înconjurător, econo -mic sau social.

Globalizarea obligă statele să nuse mai gândească doar la propriadezvoltare, care trebuie să fie unadurabilă, ci la o dezvoltare comunădeoarece statele se află mai mult caoricând în interdependenŃă econom-ică, socială unele cu altele. Prin dez-voltare durabilă , se înŃelege o opti-mizare a resurselor naturale, finan-ciare şi de alte naturi care asigură opermanenŃă asupra generaŃiilor ac -

tuale. Ce s-ar întâmpla dacă s-arîncepe în decurs de 10-15 ani odefrişare masivă a pădurilor în toatăEuropa fără nicio reîmpădurire? Greude imaginat un astfel de scenariu pen-tru calitatea vieŃii următoarelor gen-eraŃii. La fel trebuie să ne gândimcând vorbim despre resursele finan-ciare. Studierea dinamicii şi susten-abilităŃii acestei resurse trebuie atentstudiată pentru că este strâns legatăde conceptul de creştere economică.

Considerăm relevantă distincŃiadintre durabil-sustenabil prezentată înstudiul „Logica resurselor sustenabilede finanŃare” dezvoltat de prof. EneDinga conform căruia conceptul dedurabil se referă la persistenŃa întimp a procesului, în timp ce con-ceptul de sustenabil semnifică posi-bilitatea de a menŃine ceva activ oentitate/structură o perioadă nedeter-minată de timp. Exemplul care apareîn studiu este cel referitor la faptulcă o piatră este durabilă (în cazul încare nu se intervine cu un agent dis-tructiv major), iar o instituŃie publicăpoate fi sustenabilă.

În timp ce termenul de durabil sereferă la prezenŃă unui anumit obiect,fenomen în timp, termenul de sus -tenabil are două nuanŃe, cea de creş -tere şi de descreştere. În acest sensputem avea: “Creştere sustenabilă”sau “creştere nesustenabilă”3 precumşi “descreştere sustenabilă”, dar şi“descreştere nesustenabila”.

O primă definiŃie propusă deprof. Ene Dinga este “ prin susten-abilitate vom înŃelege acea caracter-istică a unui proces (fenomen, sis-tem) de a se menŃine pe traiectoriadezirabilă, într-o „bandă” prestabilităsau acceptabilă, un interval nedefinitde timp şi pe un spaŃiu global deaccesibilitate”. Se impune aici ob -servaŃia că sustenabil nu este unproces staŃionar ci unul în dinami -că care deşi variază este tot timpul

în echilibru.

Conceptul şi criteriile resursei financiare sustenabile

Prin resursă economică se înŃe -lege, în general, acea entitate careeste rară, disponibilă (în sensul eco-nomic, adică la un anumit cost deoportunitate) şi utilă într-un proceseconomic şi care este susceptibilăsă fie atrasă şi folosită în acel pro-ces economic.

În primul rând o resursă econo -mică poate fi considerată sustenabilădacă se realizează două condiŃii şianume prezintă un input şi ulteriorse generează un output.4

În al doilea rând este importantca outputurile realizate fie printr-unciclu, fie prin mai multe cicluri să fieîn cantitate suficientă pentru a reluaalte cicluri necesare bunei desfăşu -rări a lanŃului procesului economic.

În al treilea rând este importantă

menŃinerea principiului de funcŃio -nare optimă a funcŃiei redată maisus: anumite inputuri intră în proce-sul economic de unde rezultă într-oanumită perioadă de timp outputuri.Dar aceste impulsuri şi outputuri sepot modifica. În studiul amintit seprezintă două exemple care merităamintite în cadrul acestui articol şianume inputul, forŃa de muncă. Înacest caz în perioada n avem nevoiede 100 u.m forŃă de muncă, dar înperioada n+1, vom avea nevoie doarde 90 u.m forŃă de muncă datorităîmbunătăŃirilor tehnologice apărute.În acest sens se observă capacitateade substituire a inputurilor. Acest as -pect este important în definirea con-ceptelor despre sustenabilitate, încontextul în care se face vorbire totmai des despre necesitatea schim-bării paradigmei actuale. Într-adevăreste important ca procesul să poatăfuncŃiona la parametrii adecvaŃi într-un orizont oarecare de timp, dar

proporŃia de combinare a input -urilor nu este atât de importantă.

(va continua)

Cercetări realizate în cadrul proi ec -tului POSDRU/76851 cofinanŃat dinFondul Social European prin Progra -mul OperaŃional Sectorial DezvoltareaResurselor Umane 2007-2013

1 - World Business Council for Sus -tainable Development - OrganizaŃii de-dicate dezvoltării durabile2 - Comisia Mondială pentru Mediuşi Dezvoltare - Raportul Brundtland3 - Există tot mai mulŃi analişti careafirmă necesitatea unei descreşteri eco -nomice, în sensul asigurării unei dez-voltări sustenabile în viitor. În ca zul încare ratele de creştere sunt prea marişi sunt nesustenabile pot apărea efecteadverse ulterior cu care va fi dificilde operat (a se vedea cazul Chinei)4 - Studiu Logistica resurselor suste-nabile de finantare – prof. Ene Dinga

Resurse financiare sustenabile

drd. Ilie BANU, ULBS

Hotărâri ale Adunării Generale Extraordinare a Camerei de ComerŃ, Industrie şi Agricultură SibiuAdunarea Generală Extraordinară a Camerei de ComerŃ, Industrie şi Agricultură Sibiu (CCIA Sibiu)

s-a întrunit statutar în data de 25 noiembrie 2011, la sediul CCIA şi a aprobat prin vot, în conformitate cu regulile şi procedurile aplicabile, următoarele:

Prezentele Hotărâri sunt aplicabile imediat, aplicarea lor fiind în sarcina Managementului Camerei de ComerŃ, Industrie şi Agricultură Sibiu.

1. Alegerea d-lui Gheorghe Aldea în calitate dePreşedinte al CCIA Sibiu;2. Alegerea membrilor cu drept de vot şi amembrilor supleanŃi ai Colegiului CCIA, după cumurmează (în ordine alfabetică): AEROTRAVEL S.R.L.Sibiu, ALCOMSIB - S.A. Sibiu, ANDREAS CONFS.R.L. Sibiu, AMBIENT S.A. Sibiu, ARMAX GAZ S.A.Mediaş, ATLASSIB S.R.L. Sibiu, AUTOMECANICAS.A. Mediaş, COMPA S.A. Sibiu, CON STRUCłII S.A.Sibiu, DAFORA S.A.Medias, ENERGIE TERMICĂS.A. Sibiu, LIBERTATEA S.A. Sibiu, MOARA CIBINS.A. Sibiu, PALACE DUMBRAVA S.R.L. Sibiu, PAR-CUL INDUSTRIAL SA Sibiu, POLISANO S.R.L.Sibiu, REDAL S.R.L. Sibiu, STEAUA S.A. Sibiu,

SOMETRA S.A. Copşa Mică, TIPO MEDIENSISSR.L. Medias, S.N.G.N. TRANS GAZ S.A Mediaş;3. Alegerea d-nei Ana Maria Gândilă (AndreasConf SRL), a d-lui Viorel Mândrean (Moara Cibin SA),a d-lui Ioan Ciolan (Ambient SA) şi a d-lui GheorgheCălburean (Dafora SA) în calitate de PreşedinŃi aiSecŃiunilor Industrie, Agricultură şi Industrie Alimen -tară, ComerŃ, respectiv Servicii. PreşedinŃii SecŃiu -nilor sunt în acelaşi timp VicepreşedinŃi ai CCIASibiu, în condiŃiile stipulate în Statut;4. Validează şi aprobă Hotărârea ConsiliuluiDirector al CCIA din data de 16.11.2011, în ceea cepriveşte angajarea unui credit în valoare de 500.000lei şi a unei Scrisori de GaranŃie în valoare de

248.150 lei de către Exposib Travel SRL de la BancaTransilvania, şi deleagă în continuare Consiliul Di -rector şi Preşedintele CCIA să îndeplinească oriceformalităŃi şi să ia orice decizii necesare pentru duce-rea la bun sfârşit a documentaŃiei solicitate de cătreBancă şi semnarea contractelor aferente, atât înceea ce priveşte angajarea SGB şi a creditului, câtşi în ceea ce priveşte garantarea lor ;5. Aprobă semnarea unui contract de închirierepentru Corpul B de clădire, cu Zara Bucureşti, pen-tru o perioadă de 20 de ani, în condiŃiile în careacest Contract a fost prezentat şi aprobat de cătreColegiul CCIA Sibiu şi deleagă pe dl GheorgheAldea, Preşedinte, să semneze contractul respectiv.

urmare din pagina 1Suedia, naŃiune puternic industria-

lizată are o economie prosperă carese bazează pe o combinaŃie între in -gineria avansată şi industria servici-ilor – dacă Ńinem cont de faptul cădouă treimi din totalul producŃiei eco-nomice a acestei Ńări se bazează peacest tip de industrie. Resursele natu -rale bogate cum ar fi pădurile întinsesau zăcămintele de fier au contribuitla evoluŃia Suediei transformând-odintr-o naŃiune agrară săracă, într-osocietate avansată, puternic industria-lizată aşa cum este astăzi.

Dezvoltarea economică a Suedieieste rezultatul cooperării apropiatedintre guvern, angajatori şi sindicate.Acest tip de cooperare a contribuit lapromovarea ocupării la maxim a ne -cesarului forŃei de muncă printr-o po -litică bazată pe recalificarea şi schim -barea domiciliului celor disponibiliza-Ńi într-o zonă unde este nevoie deangajati. De asemenea, guvernul Sue-diei a investit fonduri publice încercetare şi dezvoltare pentru a încu-raja inovaŃiile în tehnologie si în altedomenii conexe, asistând indirectdezvoltarea economică a Ńării printr-o politică a taxelor avantajoasă pen-tru industrie. Tot guvernul este celcare deŃine controlul minelor, al trans-portului public, energiei şi comuni-caŃiilor, asigurând astfel o stabilitatea economiei. Ar mai fi multe de spusdespre Suedia, Ńară cu o economiecare constituie un model pentru ceiinteresaŃi să evolueze şi vom conti -nua cu prezentarea teoriei solidaris-mului în concepŃia celor doi marieconomişti.

În deceniile zilelor noastre, puŃini

au fost cei care au reuşit să rămânăneinfluenŃaŃi de succesul ordinii capi -taliste şi al criticii socialiste. Cei carenu vroiau să capituleze în faŃa so -cialismului au încercat să abordezediferite teorii care în scurt timp aufost date uitării. Un singur sistem acăpătat valenŃe demne de luat în sea-mă, sistem cunoscut sub numele desolidarism. Solidarismul este conside -rat aşadar un răspuns dat liberalis-mului şi socialismului. SolidarismulsusŃine că nu există nici Dumnezeu,nici rege când vine vorba de organi-zarea relaŃiilor între oameni, ci estevorba de o forŃă cu mult mai puter-nică, numită - cum altfel decât mânainvizibilă a pieŃei.

Doctrină teoretizată în Austria,Italia şi Germania, solidarismul plea -că de la ordinea socială către individînsă se opune acestuia prin faptul căoamenii se asociază în mod volun-tar, recunoscând inevitabil interde-pendenŃa umană. Aşadar solidarismulnu se deosebeşte nici prin profunzi -mea teoriei şi nici prin numărul sus -Ńinătorilor săi. O idee de bază a soli -darismului spune că interesele tuturormembrilor societăŃii se armonizează.Proprietatea privată asupra mijloace -lor de producŃie reprezintă o insti-tuŃie socială, a cărei menŃinere esteîn interesul tuturor, nu doar al pro-prietarilor. Până aici solidarismul coin-cide cu liberalismul. Mai departe însăideile comune se disipează, fiindcă teo-ria solidaristă crede ca principiul soli -darităŃii nu este realizat printr-o ordinesocială bazată pe proprietatea privatăasupra mijloacelor de producŃie.

Potrivit lui Charles Gide, ilustruprofesor de economie politică, liber-alismul economic care reflectă ocompetitie dură are totuşi nevoie desolidaritate, de grijă faŃă de aproape

şi în producŃie şi în activităŃi. Existăînsă trei trăsături importante ale şcoliiliberale sesizate de profesorul Gide:„ordinea naturală”, „moto rul evoluŃieisociale în sforŃarea individuală” şi„intervenŃia legiuitorului menită săîndepărteze tot ceea ce ar putea săstânjenească dezvoltarea”. În ceea cepriveşte „ordinea natura lă” profesorulGide ne explică faptul că societăŃileumane sunt într-adevăr guvernate de„legi naturale”, legi care nu pot fischimbate când dorim deoarece nusunt iniŃiate de noi şi mai mult decâtatât sunt cele mai bune posibile.

A doua caracteristică a şcolii libe -rare este reprezentată de faptul căeste individualistă. Dar interesele in -dividuale de care se vorbeşte „suntconvergente prin confruntare şi com-petiŃie”, stabilindu-se astfel o ar -monie ce reprezintă tocmai „ordineanaturală”, „cu mult superioară orică -rei combinaŃii artificiale ce s-ar puteaînchipui”. Cea de-a treia trăsătură aşcolii liberare legată de „rolul le -giuitorului” ar trebui să se reducăpotrivit ilustrului om de ştiinŃă la„minimul indispensabil siguranŃei fie -căruia şi siguranŃei tuturor, într-uncuvânt laissez- faire”.

Aşadar şcoala solidarismului expri -mată de Gide evidenŃiază faptul că„fiecare din actele noastre se răs-frâng în bine sau în rău, asuprafiecăruia dintre semenii noştri şi rec-iproc – răspunderea şi riscurilenoastre sunt mărite enorm.” CharlesGide afirmă că societatea oamenilorar trebui să fie transformată într-omare societate de ajutor reciproc „încare solidaritatea naturală, îndreptatăprin bunăvoinŃa fiecăruia sau în lipsaei prin constrângerea locală, va de -veni dreptate - în care fiecare va luapartea lui din sarcina altuia şi-şi va

primi partea din profitul altuia”.Iată aşadar că Gide subliniază

faptul că solidarismul „menŃine ba -zele actualei ordini sociale” şi mic-sorează inegalitaŃile dintre membriiei, legând pe cei slabi de cei puter-nici „cu mii de legături de asociaŃiivoluntare”. Nu exclude însă necesi-tatea intervenŃiei statului pentru apreveni degradarea maselor sau pen-tru a raspândi printre membrii eispiritul solidarităŃii. De fapt, aşa cumremarca într-un mod magistral au -torul însăşi, „statul nu este decât for -ma cea mai veche şi cea mai mărea -Ńă a solidarităŃii între oameni.”

Un alt aspect al solidarităŃii esteextrem de bine pus în valoare: aceas-ta poate fi „voită” dar şi „nevoită”adică impusă de către lege, de fapt„indispensabilă pentru pregătireaterenului pe care se va dezvolta maitârziu cooperaŃia liberală.” Aşadarsolidaritatea nu-i ca libertatea, un sim -plu cuvânt, solidaritatea este „desco -perirea cea mai considerabilă a tim-pului nostru.” În decursul timpului

însă, solidaritatea a fost analizată şidin alte perspective. Leon Bourgeoisa fost cercetătorul care a analizatobiectul de studiu şi metodele decercetare pentru solidarismul eco-nomic preluând o serie de idei şi dela predecesori şi de la contemporani.

Astfel solidaritatea economică afost prezentată sub toate formeleîntr-o serie de conferinŃe Ńinute la„l’École de Hautes Études Sociales”din Paris sub preşedenŃia cercetă-torului Leon Bourgeois. Doctrina soli -daristă a marelui economist arată caorice om se naşte debitor al socie -tăŃii în virtutea unui „contract tacit”caracteristic tuturor indivizilor. Astfel,fiecare va beneficia de avantajele co -lective, rezultat al muncii tuturor, fie -care urmând să-şi însuşească parteasa. Dar, indivizii trebuie să contribuiela asigurarea, asistenŃa si instrucŃiatuturor celor implicaŃi în acŃiuni deacest fel. Numai atunci libertatea eco-nomică şi proprietatea privată vorputea să aibă o dezvoltare liberă.

(va urma)

SISTEME ECONOMICEVINERI 2 DECEMBRIE 2011 7

urmare din pagina 1De asemenea, reproşul de fond

care se poate aduce Ńine de filosofiabugetului. O schimbare de filozofiebugetara este ceea ce s-ar impune.Poate ar presupune mai mult curaj,dar daca riscurile lui 2012 se vormaterializa nici nu e mare lucru depierdut. O filozofie bugetară care pre-supune un accent pe economie – sti -mularea de locuri de muncă, garanŃiipentru credite, stimulente şi penali -zări, modificări fiscale – şi nu doarpe macroeconomie. Dar asta, altă-dată. Pe actuala filozofie a bugetului,întrebarea este dacă nu cumva esteprea optimist, pe cifrele propuse, devreme ce prea mult nu se poateaştepta din partea unei filosofii careşi-a atins limita. De unde însă scep-ticismul? Creşterea economică în România arepuŃine surse valide. Şi asta pentru căîn economia românească se obŃinepuŃina valoarea adăugată, sursa ceamai bună de creştere economică va -lidă. Atunci socoteala creşterii econo -mice este mult mai simplă. Dacă in -vesteşti mult, creşti. Dacă nu inves -teşti, nu creşti. Şi de unde bani pen-tru această creştere? InvestiŃiile stră -ine bat pasul pe loc. Probabil vorajunge la jumătate din cât au fostanul trecut, undeva la 2 miliarde. Re -miterile din străinătate, banii pentruconsum, au acelaşi recul şi anunŃăînjumătăŃire. Şi mai rău, creditele ban -

care pare că vor da lovitura finală.Băncile austriece anunŃă limitareaexplicită a expunerilor pe Româniacu toate criticile şi încercările de latoate nivelurile de a bloca aceastăiniŃiativă dramatică pentru piaŃanoas tră. Băncilor greceşti oricum nuli se mai cere nimic. Una peste altăjumătate din sectorul bancar anunŃăoficial că nu prea va mai da credite.În aceste condiŃii, inclusiv acoperireadeficitului din surse interne rămânesub semnul intrebarii. Desigur că

imprumutul public rămâne primaopŃiune pentru sistemul bancar, dardupă cum se aşază lucrurile, riscă săfie singura opŃiune pentru sectorulbancar. Fără fresh money pe piaŃaromânească, şansa de creştere pen-tru o economie care nu reuşeşte săfie performantă este extrem deredusă. Anii marii creşteri economice2001 – 2008 au adus şi acele cele-bre fluxuri de capital care au aprinspiaŃa imobliară, au adus majoritateamultinaŃionalelor şi au dat creditul cu

buletinul. Toate aceastea nu le maiavem. Şansa creşterii economice Ńinede gradul în care economia ro -mânească s-a schimbat de atunci, decapacitatea ei de a aduce valoareaadăugată. Succesul exporturilor ro -mâneşti din această toamnă arată căo schimbare s-a produs. Gradul einu este însă unul revoluŃionar. E bin-evenit, dar nu revoluŃinonar şi, deaceea, nu se poate miza foarte multpe această schimbare de structurăpentru a aduce creşterea mult visată.

Şi fără creştere economică toate ele-mentele macro pe care mizeazăbugetul nu se pot confirma. Unbuget ca un lanŃ al slăbiciunilor esteceea ce se întâmplă în cazul necon-firmării creşterii economice. Nu avemcreştere, nu avem în consecinŃăvenituri bugetare. Nu avem veniturisuficiente, nu putem Ńine limitadeficitului în structura în care ne-ampropus-o. Nu Ńinem deficitul, vom finevoiŃi să împrumutăm zdravan depe pieŃe. Şi chiar acest lucru estesub semnul întrebării. Dacă reuşimsă împrumutăm, o vom face doar ladobânzi pe care astăzi le considerămuriaşe. Odată cu dobânzile datoriapublică va creşte şi toate aceste datepe care economia contează atât demult vor fi şubrede şi periculoase.Ce se poate face în aceste condiŃii?Să nu uităm de credite, investiŃii şieconomie reală. Ne întoacem în cerc.Singura sansă să ai creştere eco-nomică este să te ocupi de creştereeconomică. Asta înseamnă să nuneglijezi nici o posibilitate de a găsibani pentru economie. InvestiŃiile pecare şi le propune guvernul nu suntsuficiente pentru ca acest pericol săfie evitat şi asta nu pentru că nu arfi substanŃiale ci pentru că nu suntconvingătoare ca impact pe termenlung. Ne întoarcem atunci la ultimasursă de finanŃare, care a căzut dejaîn desuetudine. Fonduri europene. Înfond, toate acestea sunt idei vechicare au rămas de amar de vremeneaplicate.

Economia care trebuie s@ creasc@

Globalizare }i institu]ii (I)

Dan SUCIU

master. Ileana-Sânziana CIUNCAN,Universitatea Bucure}ti

Vedere din Paris

Istoria locuitorilor Transilvaniei,după anul 270, când împăratul Au -relian a dispus retragerea armatei şiadministraŃiei romane de pe teritoriulDaciei, devenită o prosperă provincieromană, a cunoscut până la MareaUnire din 1918, cele mai dramatice,adeseori, în anumite momente, cum -plite tragedii ale devenirii sale.

Când simbioza etno-culturală, din-tre daci, romani şi bizantini, era pecale să se înfăptuiască, spre sfârşi tulsecolului IV şi până în secolul XIII, a

început o perioadă deosebit de grea,aceea a năvălirilor seminŃiilor migratoare.

Au trecut, fără încetare, peste fra -gilele entităŃi statale locale, întârziin-du-le dezvoltarea economică şisocială, lăsând în urmă multe semnedureroase: goŃii, ostrogoŃii, vizigoŃii,hunii, gepizii, avarii, slavii, pecenegii,cumanii, tătarii şi ungurii.

Aceştia din urmă s-au instalat,treptat, treptat în Transilvania, înurma unor crâncere lupte şi războaiede cucerire timp de peste trei secole.Despre felul în care aceştia au ocu-pat Ardealul, cronicari şi istorici aser -viŃi stăpânirii maghiare au pus încirculaŃie multe neadevăruri, scrieripseudo-ştiinŃifice. Unul, cel mai fla-grant dintre acestea, se referea la

faptul că teritorile pe care ungurii le-au ocupat, au fost pustii, nelocuite.Despre maghiari şi despre originea

lor, despre patria lor străbună,despre emigrarea şi viaŃa lor socială,despre calităŃile lor de războinici, auscris cronicari renumiŃi. Printre aceş-tia amintim pe Constantinus Prophi -roenetius, în cartea sa „De adminis -trado Imperio”; istoricul bizantin LeoGramaticus, Priscus Rhetor precumşi Anonymus etc...

O teorie antiromânească, care arănit dualismul austro-magiar în poli -tica de maghiarizare forŃată a locuito-rilor din Transilvania şi ulterior airedentismului hortysto-fascist a fostaceea a istoricului austriac (germandin SudeŃi) Eduard Robert Roesler,potrivit căreia poporul român s-a for-mat la sud de Dunăre, de unde aimigrat în Transivania.

Această teorie a apărut pe fonduleforturilor de emancipare a românilortransilvăneni din secolul XIX. Roes -ler, de fapt, a fost continuatorul unorastfel de inepŃii fondate de precursori,tot atât de aserviŃi dualimului, cum arfi: Franz Iosef Sulzer, Iosef Karl Eder şiChristian von Engel şi întărite decele brul istoric magiar PàL Hunfalvy.

În scopul consolidării graniŃelorde răsărit şi de sud ale regatului,coroana ungară a recurs în secolele12 şi 13, la colonizarea regiunilor defrontieră, cu secui şi saşi. În timpulregilor Geza al II- lea, Bela al III- lea,s-a realizat această colonizare ce adurat peste opt secole. În acest con-text, peste puŃin timp se împlinesc820 de ani de la prima atestare do -cumentară a Sibiului.

Mai precis, în 20 decembrie 1191,Papa Celestin al III-lea printr-un actpapal oficial ridică Biserica Germanădin Transilvania, la rangul de pro-topopiat. De fapt eminentul prof. D.

Dr. Paul Philpipi afirmă cu siguranŃăcă istoria saşilor transilvăneni şi im -plicit a Sibiului, se confundă, în foartemulte perioade, cu istoria bisericii.

Din cele peste opt secole petre-cute alături de români şi maghiari,putem sus Ńine fără a comite oimpietate, că ro mânii din Transilvaniaau avut multe de câştigat şi deînvăŃat din această coabitare. Celemai multe şi mai fo lositoare câştiguriau fost recepŃio nate în ce priveştespiritul organizatoric, „rânduiala ca lasaşi”, corectitu dinea, respectul faŃăde cu vântul dat „ein man, ein wort”,ex presii care au intrat cutumiar învorbirea românilor.

Arta, culltura şi civilizaŃia germani-lor din România materializate într-unimens şi valoros patrimoniu cultural,intrate într-un sincretism benefic cucel românesc, sunt tot atâtea do -menii de unde am avut ce învăŃa.

Artele plastice sibiene germane,dependente şi în directă legătură cuarhitectura şi urbanismul, despre carevoi încerca o retospectivă de facturăantologică, au avut o dezoltare apar -te, specifică, deosebindu-se de celeale românilor. Cele mai multe şi maivaloroase opere care au rămas măr-turie a spiritului săsesc sunt îndomeniul costrucŃiilor, al picturii şisculpturii religioase.

ART~ ECONOMIE VINERI 2 DECEMBRIE 20118

c my b c my b

c my b c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Arta plastic@ a germanilor de pe meleagurile sibiene.

I. Premise istorice, sociale politice }i culturale.

1 Decembrie, Ziua NaŃională a României. Şarja de la Robăneşti, episod în devenirea României Mari.

Biserica Evanghelic@ (1520, Evangelische Stadtpfarrkirche) este una dintrecele mai frumoase }i impresionante cl@diri gotice din Transilvania

Muzeul Brukenthal, Sibiu (1817) cel mai vechi muzeu din Rom$nia