Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj Napoca

Facultatea de Agricultură

Starea de calitate a solurilor din Judeţul Sălaj

Mastrand: Opriş Florentina-MarinelaAnul I

2012

Cuprins

1. Calitatea solurilor......................................................................................................3

2. Repartiţia pe clase de folosinţă.................................................................................3

3. Clase de calitate ale solurilor – calitatea solurilor..................................................5

4. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor...........................................................6

5. Zone critice sub aspectul degradării solurilor......................................................11

6. Concluzii...................................................................................................................12

Bibliografie.......................................................................................................................15

2

1. Calitatea solurilor

Calitatea solului reprezintă ansamblul proprietăţilor obişnuite, pozitive sau

negative, care se referă la folosirea şi funcţiile solului.

Solul are foarte multe definiţii, fiecare semnificând ceva anume. Una dintre ele

este următoarea: solul este succesiunea specifică de straturi subţiri (orizonturi

pedogenetice) de la suprafaţa uscatului, exteriorizat prin profilul său morfologic, situat şi

format în timp, în zona de contact dintre litosferă, atmosferă, biosferă şi hidrosferă; zonă

în care se petrec procese biologice, au loc schimburi de substanţă şi energie, în cadrul

neîntreruptelor circuite biochimice din natură. Aceste procese sunt de importanţă

deosebită pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii mediului înconjurător.

Solul reprezintă suprafaţa fizică utilizabilă ca loc de aşezare a colectivităţilor

umane. Solul are ca funcţie capitală aceea de suport şi mediu pentru plantele terestre,

mijloc principal de producţie vegetală-baza existenţei omului însuşi.

Noţiunea de sol este indisolubil legată de productivitate, care depinde de ciclul de

conversie, adică de viteza repunerii în circulaţie a materiei şi a energiei din habitatul

complex pe care-l formează biocenozele solului care, la rândul lor sunt influenţate,

printre altele de chimizarea în exces şi unilaterală, ca şi de pesticide ajunse în sol.

Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra

sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de

suprafaţă, cât mai ales a celei subterane.

Modul de abordare a problemei legate de conservarea solului nu va mai fi

niciodată la fel, deoarece lucrările efectuate de om s-au schimbat atât din punct de vedere

cantitativ, cât şi calitativ.

2. Repartiţia pe clase de folosinţă

3

Fondul funciar reprezintă totalitatea suprafeţelor unui anumit teritoriu şi modul

lor de utilizare. Calităţile naturale ale fondului funciar constituie premisa fundamentală a

activităţilor agricole.

Având în vedere faptul că solurile din judeţul Sălaj au fertilitate scăzută, acestea

necesitând cheltuieli ridicate pentru înfiinţarea culturilor, proprietarii de terenuri agricole

renunţă în anumiţi ani la cultivarea acestora.

Conform datelor furnizate de către Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare

Rurală Sălaj, suprafaţa totală a judeţului Sălaj este de 386438 ha, din care suprafaţa cu

utilizare agricolă este de 238.416 ha, repartizată pe categorii de folosinţă prezentate în

Tabelul 1.

Tabel 1

Categorii de folosinţă a solurilor

Nr.crt. Categoria de folosinţă Suprafaţa (ha)

1Terenuri agricole

Arabil 120572

Păşuni 74348

Fâneţe 36609

Vii 2564

Livezi 4323

Total 238416

2 Terenuri forestiere

Fond forestier 95847

În afara fondului 11032

Total 106879

3 Ape de suprafaţă Total 12329

În ceea ce priveşte utilizarea solului în agricultură pe categorii de folosinţă pentrul

anul 2010 se constată o creştere a terenurilor ocupate de arabil, fâneţe şi o scădere a

terenurilor ocupate de păşuni şi livezi.

Din datele furnizate de către Direcţia pentru Agricultură

şi Dezvoltare Rurală Sălaj, din suprafaţa judeţului Sălaj, suprafaţa

4

cu utilizare agricolă este de 238416 ha (62,18), restul fiind

reprezentate de terenuri neagricole (păduri, terenuri cu ape, căi de

comunicaţii, căi ferate, terenuri ocupate cu construcţii).

3. Clase de calitate ale solurilor – calitatea solurilor

Calitatea solului, prin atributele sale, determină, în largă măsură, marea

complexitate si diversitate, în spaţiu şi timp, a mediului înconjurător, a echilibrului

ecologic.

Calitatea solului integrează o serie de caracteristici cum ar fi capacitatea de a-şi

îndeplini funcţiile în cadrul ecosistemului sau geosistemului, potenţial în menţinerea

biodiversităţii precum şi a calităţii apei, aerului, ciclul nutrienţilor.

Solul, ca şi aerul şi apa, este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra

sănătăţii. De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celor de

suprafaţă, cât mai ales a celor subterane.

Conform datelor furnizate de către Oficiul pentru Studii Pedologice şi

Agrochimice Sălaj, în judeţul Sălaj există următoarele clase şi tipuri de soluri (Tabelul 2).

Tabel 2Repartiţia terenurilor pe clase de calitate

Nr. crt.

Categoria de

folosinţă

Din care

I II III IV V

ha % ha % Ha % Ha % ha %

1 Arabil - - 2705 1,13 29820 12,5 50807 21,3 37245 15,62

2 Păşuni 621 0,26 3203 1,34 8050 3,37 26412 11,07 36062 15,12

3 Fâneţe 314 0,13 1504 0,63 4016 1,68 11780 4,94 180995 7,95

4 Vii - - 12 0,05 262 0,1 1350 0,56 940 0,39

5 Livezi - - 18 0,01 445 0,18 2810 1,17 1050 0,44

Deteriorarea caracteristicilor şi funcţiilor solurilor, respectiv a capacităţii lor

bioproductive, reprezintă restricţii ale utilizării acestora determinate fie de factori naturali

(clima, forme de relief, caracteristici edafice etc.), fie de acţiuni antropice, agricole şi

industriale. În multe cazuri, aceşti factori pot acţiona sinergic, având ca efect scăderea

calităţii solurilor şi chiar anularea funcţiilor acestora.

5

Principalele restricţii ale calităţii solurilor în judeţul Sălaj: temperatura medie

anuală, precipitaţii medii anuale, starea de gleizare a solului, starea de stagnogleizare a

solului, salinizarea/alcalinizarea solului, textura solului, gradul de poluare, panta

terenului, alunecări de teren, adâncimea apei freatice, inundabilitate prin revărsare,

porozitate totală, conţinut de carbonat de calciu, reacţia solului, volumul edafic, rezerva

de humus, excesul de umiditate de suprafaţă.

Monitorizarea calităţii solului corespunde unei cerinţe obiective de obţinere a unei

imagini pertinente, de ansamblu, asupra stadiului, la un moment dat şi al tendinţei de

evoluţie a calităţii mediului, la care cele două componente de bază, mediul biotic şi cel

abiotic trebuie investigate în directă corelaţie cu interdependenţele şi condiţionările

reciproce.

Cunoaşterea în timp util a problemelor de afectare a calităţii solului, evaluarea lor

ca amploare, gravitate şi tendinţă este o condiţie esenţială pentru prevenirea eficientă a

deteriorării calităţii solului. Astfel, a apărut necesitatea unui sistem naţional de

monitoring, prin care să se asigure supravegherea, evaluarea, prognoza, avertizarea şi

intervenţia operativă, cu privire la starea actuală a calităţii solurilor şi al tendinţelor de

evoluţie a acesteia. Activitatea sistemului de monitoring a calităţii mediului constă în:

efectuarea de măsurători repetate a concentraţiei factorilor ecologici, analiza

componentelor biotice si abiotice ale mediului, investigarea şi evaluare schimbului de

informaţie, energie sau materie dintre componentele mediului, efectuate în scopul

evaluării şi prognozării cât mai corecte a stării mediului.

S-a relansat activitatea de monitorizare a solurilor la nivel local, prin studii

pedologice pe teritorii administrative.

În contextul conservării şi sporirii fertilităţii solurilor este foarte important, ca prin

studiile elaborate, să se facă o analiză detaliată a factorilor limitativi şi restrictivi ai

producţiei agricole, în vederea identificării solurilor supuse degradării şi poluării, cu

slabă vocaţie pentru o agricultură durabilă şi economic eficientă, a delimitării

perimetrelor de manifestare şi a gradului de intensitate, pentru a se putea interveni prin

activităţi de organizare, prin acţiuni de prevenire sau prin lucrări de combatere şi

ameliorare.

6

4. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor

La nivelul judeţului Sălaj au fost inventariate 35.700 ha din suprafaţa agricolă

afectate de procese accentuate de degradare naturală, antropică şi de vegetaţie fără

valoare, care se încadrează în stadiul al treilea de depreciere a solului fiind necesare

măsuri de reconstrucţie ecologică (înierbare, împădurire, constituire de rezervaţii

naturale, etc.).

Procesele de degradare naturală şi antropică evidenţiate la nivelul judeţului Sălaj

au ca efect următoarele forme de degradare ale solului:

- eroziune puternică de suprafaţă - 10.375 ha

- eroziune de adâncime - 4.657 ha

- alunecări de teren - 8.343 ha

- excavaţii şi depozite - 398 ha

- poluare - 159 ha

- eroziune geologică - 356 ha

- eroziune de mal - 109 ha

- sărături - -

- exces de umiditate - 8.961 ha

- vegetaţie fără valoare - 2.342 ha

Trebuie subliniat faptul că terenurile acide, cele cu eroziuni de suprafaţă şi cele cu

exces de umiditate au o pondere foarte mare. Suprafeţele de teren scoase din circuitul

agricol datorită fenomenelor limitativi sunt în creştere.

Eroziunea de suprafaţă, în adâncime, cât şi alunecările de teren, au fost favorizate

atât de condiţiile de relief şi substratul litologic cât şi de exploatarea neraţională a

pădurilor şi pajiştilor. Pe de altă parte excesul de umiditate, datorită aportului freatic

precum şi a stagnării la suprafaţă a apelor meteorice, la care se adaugă suprafeţele

agricole supuse inundaţiilor, limitează structura categoriilor de folosinţă.

Alţi factori limitativi ai calităţii solului sunt activităţile economico-sociale, care

prin agresiunea surselor de poluare determină scoaterea temporară sau definitivă din

circuitul agricol a unor terenuri. Suprafeţe importante de terenuri agricole sunt pierdute

pentru agricultură prin excavări, derocări, decopertări, prin ocuparea cu halde de steril şi

7

reziduuri industriale, prin ocuparea cu nămoluri şi ape reziduale în apropierea

complexelor de animale şi prin ocuparea cu deşeuri şi gunoaie în jurul marilor aglomerări

urbane.

Principalele procese care au efecte asupra stării de calitate a solului sunt:

eroziunea hidrică şi eoliană, care determină pierderea stratului fertil de sol de la

suprafaţă, deformarea terenului, colmatarea şi sedimentarea, compactarea, alunecările de

teren, excesul de apă, sărăcirea solului în materie organică şi elemente nutritive,

salinizarea, acidifierea şi poluarea.

Proprietăţile fizice, chimice şi biologice care imprimă solului o anumită stare de

fertilitate sunt determinate de caracterul tranformărilor pe care le suferă partea organică şi

cea minerală din sol, acţiunea asociaţiilor vegetale naturale sau a plantelor cultivate în

condiţiile date de climă, rocă, relief şi modul de folosire a terenului sau impregnate cu

poluanţi evacuaţi din activităţile desfăşurate în zonă.

Dintre diferitele forme de manifestare a eroziunii cea mai răspândită este

eroziunea de suprafaţă, având consecinţe grave. Acest fenomen duce la scoaterea lor din

circuitul agricol. Alţi factori limitativi ai calităţii solului sunt activităţile economico-

sociale, activităţile industriale şi bioindustriale.

O suprafaţă importantă de terenuri agricole este scoasă din uz prin excavări,

derocări, decopertări, prin ocuparea de halde cu steril şi reziduuri industriale, prin

ocuparea cu nămoluri şi ape reziduale în apropierea complexelor de animale şi prin

ocuparea cu deşeuri şi gunoaie în jurul marilor aglomerări urbane.

Un indice important al stării de fertilitate potenţială îl constituie prezenţa şi

cantitatea compuşilor toxici, care inhibă sau stânjenesc creşterea plantelor sau carenţa

unor elemente de nutriţie cu rol fiziologic important.

Aceste fenomene au apărut ca urmare a nerespectării normelor de executare a a

lucrărilor agricole în funcţie de cerinţele terenurilor. Folosirea unor produse reziduale de

origine animală pentru creşterea fertilităţii solului poate provoca poluarea solurilor, prin

compoziţia şi consistenţa lor chimică, generând efecte puternic negative a solului.

Eroziunea prin apă: este cea mai importanta formă a degradării terenului. Dintre

diferitele forme de manifestare a eroziunii cea mai răspândita este scurgerea de suprafaţă,

8

având consecinţe atât de grave, încât terenurile nu mai pot fi redate agriculturii, astfel că

trebuie scoase din circuitul agricol.

Degradarea chimică: are ca cele mai importante cauze greşelile tehnologice

agricole, la care se adaugă şi activităţile industriale şi bioindustriale.

Cele mai importante forme ale proceselor degradării fizice, ca urmare a

activităţilor antropice necorespunzătoare, se referă la compactare şi crustificare.

Destructurarea şi crustificarea solului: determinate de lucrarea excesivă,

insuficienta acoperire a suprafeţei solului cu un covor vegetal protector de resturi

vegetale sau vegetaţie naturală.

Presiune asupra calităţii solului o reprezintă şi acidifierea, sărăcirea solului în

microelemente, macroelemene şi humus, ca o consecinţă a diferitelor activităţi antropice.

Proprietăţile fizice, chimice şi biologice care imprimă solului o anumită stare de

fertilitate sunt determinate de caracterul transformărilor pe care le suferă partea organică

şi cea minerală din sol sub acţiunea asociaţiilor vegetale naturale sau a plantelor cultivate

în condiţiile date de climă, rocă, relief, mod de folosire a terenului sau impregnate cu

poluanţi evacuaţi din activităţile desfăşurate în zonă.

Un indice important al stării de fertilitate potenţială îl constituie prezenţa şi

cantitatea compuşilor toxici, care inhibă sau stânjenesc creşterea plantelor sau carenţa

unor elemente de nutriţie cu rol fiziologic important.

Poluarea solurilor în urma activităţii din sectorul industrial (minier,

siderurgic, energetic etc.): activităţile din sectorul industrial exercită asupra solului o

presiune continuă prin: emisiile de poluanţi, depozitarea deşeurilor, acestea pot determina

acidifierea solului, suprafertilizarea solului, acumularea în sol de diferite tipuri de metale

grele cum ar fi Pb, Cu, Zn, Cd, care pot afecta starea de calitate a solului.

Agenţii economici generatori de deşeuri industriale desfăşoară activităţi în diverse

ramuri industriale cum ar fi:

- industria energetică (instalaţie pentru producerea agentului termic în scop

industrial şi pentru populaţie);

- industria metalurgică (producţie articole de robinetărie, producţie de conductori

emailaţi şi fabricare ţevi de oţel fără sudură);

- industria chimică (fabricare pneuri);

9

- industria extractivă (exploatări în carieră şi balastiere).

Marii agenţi economici generatori de deşeuri industriale în judeţul Sălaj şi

deţinători de depozite sunt:

- S.C. Silcotub S.A. (depozit deşeuri periculoase şi nepriculoase);

- S.C Michelin România S.R.L (fosta S.C. Silvania S.A.) (depozit deşeuri

nepericuloase);

- S.C. Rominserv Valves IAIFO S.A. (depozitul de zgură şi nisip ars);

- S.C. Uzina Electrică Zalău S.A. (depozit deşeu nepericulos de zgură şi cenuşă).

Impactul activităţilor din sectorul agricol: agricultura poate fi sursă de poluare

a solului prin declanşarea şi favorizarea proceselor de eroziune, saturare, compactare,

prin folosirea pesticidelor, în special a celor neselective şi utilizarea în exces, a

îngrăşămintelor chimice. Folosirea neraţională a pesticidelor în funcţie de modul şi

cantitatea aplicată poate avea efecte negative asupra calităţii solului, mai ales asupra

capacităţii bioproductive, asupra populaţiei edafice şi a activităţii fiziologice.

Datorită faptului că la nivelul judeţului Sălaj predomină o agricultură de

subzistenţă, cantităţile de îngrăşăminte chimice, erbicide şi pesticide utilizate sunt reduse.

Din datele furnizate de către OSPA Sălaj solurile din judeţ prezintă diferite stadii de

degradare, astfel: erodate 31,92% în suprafaţă de 76.109, acidifiate 32,79 % în suprafaţă

de 78.189 ha, cu exces de umiditate 0,47 % în suprafaţă de 1.121 ha şi carenţă în fosfor

70,42 % în suprafaţă de 167.915 ha.

Soluri afectate de reziduuri zootehnice

Folosirea unor produse reziduale de origine animala pentru creşterea fertilităţii

solului este o practica foarte veche.

Dar, ca si in cazul ingrasamintelor chimice, utilizarea incorecta precum si

depozitarea sau evacuarea necontrolata a acestor produse poate produce efecte puternic

negative asupra solului.

Astfel, prin consistenta si compoziţia chimica a reziduurilor provenite din

complexele de creştere industriala a animalelor, acestea pot deveni un factor de poluare a

solurilor.

Cantitatea si compoziţia chimica a reziduurilor este influenţata de furajarea

animalelor cu raţii mai concentrate in proteine, suplimentate cu adaosuri de săruri

10

minerale, inclusiv cu microelemente, de tipul de adăpost, de natura substanţelor folosite

pentru igienizarea si dezinfectarea adăposturilor, de durata timpului de stocare. Datorita

variaţiei acestor factori,in diferitele complexe de creşterea a animalelor, compoziţia

chimica a reziduurilor prezintă o variabilitate mare de daelemente care pot influenta

negativ solurile.

La nivelul judeţului Sălaj conform datelor furnizate de Direcţia pentru Agricultură

şi Dezvoltare Rurală Sălaj există unităţi de creştere a animalelor care pot afecta prin

reziduurile rezultate calitatea solului: S.C. Flavoia S.R.L Oradea, cu punct de lucru în

Hereclean, reprezentând o platformă avicolă, S.C. Oncos – Panic, S.C. Batralexi SRL

Sânmihaiu Almaşului, S.C. Agroindustri Company – Hereclean, S.C. Agrolux Cizer, S.C.

Natila Ip – Zăuan.

5. Zone critice sub aspectul degradării solurilor

Zonele critice sub aspectul degradării solurilor, ca urmare a contaminării cu

diverse tipuri de poluanţi, sunt reprezentate adeseori de depozitele de deşeuri menajere şi

industriale şi activităţile de exploatare, prin ocuparea de suprafeţe de teren cu halde de

steril, cariere şi alte amenajări aferente acestor activităţi.

De asemenea fenomenele de eroziune, alunecări de teren, exces de umiditate

determină extinderea zonelor critice sub aspectul degradării solurilor.

Din totalul de 239.630 ha teren agricol, la nivelul judeţului Sălaj, suprafeţele

afectate de eroziune şi cu risc de eroziune însumează 186.812 ha (78%), iar cele afectate

de exces de umiditate însumează 25.379 ha (10%), restul de 29.289 ha (12%) sunt

suprafeţe cu potenţial amenajabil.

Inventarul terenurilor afectate de diferite procese: formele de degradare ale

terenurilor sunt: eroziunea de suprafaţă, eroziunea de adâncime, alunecări de teren,

excavaţii şi depozite, poluare, eroziune geologică, eroziune de mal, sărături, exces de

umiditate, vegetaţie fără valoare.

11

Situaţia suprafeţelor afectate de alunecări de teren, care conform studiului

întocmit de către ISPIF Bucureşti, este de 8343 ha (2,2% din suprafaţa judeţului), şi este

grupată pe trei clase:

1. Clasa I – alunecări active cu grad ridicat de risc, care afectează obiective social

economice şi cu potenţial mare de dezvoltare, S = 4.860 ha.

2. Clasa II – alunecări active cu risc mediu de dezvoltare care afectează terenuri

agricole şi produc pagube în aval, S = 2.741 ha.

3. Clasa III – alunecări active şi semistabilizate care afectează terenuri agricole şi

nu produc pagube în aval, S = 742 ha.

La nivelul judeţului Sălaj au fost inventariate 35.700 ha din suprafaţa agricolă

afectate de procese accentuate de degradare naturală, antropică şi de vegetaţie fără

valoare, care se încadrează în stadiul al treilea de depreciere a solului fiind necesare

măsuri de reconstrucţie ecologică (înierbare, împădurire, constituire de rezervaţii

naturale, etc.)

De asemenea la nivelul judeţului Sălaj au fost inventariate o lungime totală de

386.398 km formaţiuni torenţiale în număr de 278 torenţi din care 21 în Bihor Crişuri şi

257 în Bihor Someş, Crasna.

Lungimea formaţiunilor torenţiale în fond forestier este de 57.816 km; în fond

agricol de 254.519 iar în alte sectoare de 83.063 km.

6. Concluzii

Poluarea solurilor este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri igienice şi

practice necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare reziduurilor

rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau a utilizării necorespunzătoare

a unor substanţe chimice în practica agricolă.

Din suprafaţa totală a judeţului Sălaj de 386438 ha, 240690 ha (62,28%)

reprezintă teren agricol, restul de 145748 ha (37,72%) fiind reprezentate de terenuri

neagricole (păduri, terenuri cu ape, căi de comunicaţii, căi ferate, terenuri ocupate cu

construcţii s.a.).

12

În ceea ce priveşte suprafeţele afectate de diferiţi factori de degradare, cea mai

mare parte revine fenomenului de eroziune de suprafaţă (68,6%), urmate în procente mai

mici de excesul de umiditate (11,1%), alunecări de teren (10,3%) şi alţi factori.

Elemente poluante ale solului sunt de două categorii:

- elemente biologice reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi) eliminate de

om şi de animale, fiind în cea mai mare pare patogene. Ele fac parte integrantă din

diferite reziduuri: menajere, animaliere, industriale;

- elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este

multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă

procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă pe

care le degradează.

Pe teritoriul judeţului Sălaj nu sunt complexe zootehnice mari, astfel încât să

dispună de substanţe organice (dejecţii solide), care necesită depozitare pe termen lung.

Complexul avicol S.C.Flavoia SRL, cu punctul de lucru amplasat în localitatea

Hereclean, depozitează deşeurile de dejecţii pe o platformă betonată special amenajată, în

vederea deshidratării şi fermentării acestora, utilizate ulterior ca fertilizanţi organici

pentru terenuri agricole.

Comparativ cu anul anterior nu a crescut numărul surselor de presiune asupra

mediului şi nici intensitatea impactului pe care aceste surse îl au asupra calităţii mediului

în general şi a solului în particular.

În vederea eliminării “poluării istorice” generată de activitatea SNP Petrom SA-

Sucursala Petrom Suplacu de Barcău, au fost închise câteva sonde, unele au fost

ecologizate, iar cele aflate în zona inundabilă a secţiei au fost echipate ecologic.

Pentru depozitele de deşeuri menajere din judeţul Sălaj s-au propus termene de

închidere şi ecologizare cuprinse între anii 2009 -2017.

Studiile pedologice şi agrochimice au avut ca scop identificarea zonelor critice

sub aspectul degradării solurilor în vederea iniţierii lucrărilor de îmbunătăţiri funciare ce

se impun pentru fiecare caz în parte.

Pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor au fost întreprinse o serie de

acţiuni: decolmatări de canale, reparaţii construcţii hidrotehnice, remediere reţele drenaj

şi altele.

13

În urma activităţilor din sectorul industrial a societăţilor: S.C.Silcotub S.A., S.C.

Silvania S.A., S.C. Rominserv Valves IAIFO S.A., S.C. Uzina Electrică Zalău S.A., se

constată presiuni asupra solului cauzate de emisiile de poluanţi atmosferici (SO2, NO2),

care duc la acidifierea solului prin acţiunea ploilor acide generate, precum şi presiuni

cauzate de depozitarea deşeurilor industriale, care au ca efect scoaterea din circuit a unor

suprafeţe de teren şi implicit deteriorarea calităţii solurilor respective.

Nu încape îndoială că solul este cel mai preţios bun de care omul dispune pentru

satisfacerea nevoilor şi ambiţiilor sale. La urma urmelor cel puţin până la inventarea

fotosintezei artificiale, cu toţii depindem de stratul subţire şi roditor de la suprafaţa

Pământului, de unde se extrag totalitatea resurselor necesare vieţii.

14

Bibliografie

1. Florea N.,P.Ignat (2007) – Despre calitatea solului şi evaluarea

acesteia.Rev.Pădurilor Nr.4,Anul 122;

2. Moţoc M. (1963) – Eroziunea solului pe terenurile agricole şi combaterea ei,

Editura Agro – Silvică, Bucureşti;

3. Traian, Demeter, (2004) - Degradarea solurilor, Editura Universitatii,

Bucuresti;

4. Vasiliniuc I. (2009 b) – Calitatea solului. Noţiuni şi concepte, Editura

Universităţii „Al.I. Cuza” Iaşi;

5. www.apm.ro

15