Structura tubului digestiv subdiafragmatic

Portiunea cea mai dezvoltata a aparatului digestiv ce prezinta o mărire

considerabila a suprafetei de digestie si absortie prin aparitia glandelor anexe (ficat si

pancreas) si prin plasarea lor in cavitatea peritoneala.

Segmentul subdiafragmatic – stomac, intestin subtire, intestin gros – au o

structura morfofunctionala adaptata functiilor secretorii si motorii avand peretii

alcatuiti din 4 tunici:

-externa (seroasa) – seroasa peritoneala viscerală ce acopera organelle

digestive la exterior permitand mobilitatea lor;

- musculara – fibre musculare netede asezate pe 2 straturi – extern, cu fibre

longitudinale şi intern cu fibre circulare;

- submucoasa – tesut conjunctiv lax ce poseda multe vase de sange, vase

limfatice si elemente nervoase.

- mucoasa – epiteliu cilindric unistratificat, un corion cu glande, tesut

conjunctiv, vase si nervi;

Aceasta structura este adaptata functiei de absortie si digestive

Structura stomacului

Organ cavitar cu rol in depozitarea alimentelor si in care au loc procese mecanice

si chimice in vederea realizarii celor 2 functii.

Peretii au tot 4 tunici:

Seroasa – peritoneul visceral acopera aprox in intregime stomnacul. Fata

anterioara este acoperita de peritoneul marii cavitati abdominale, iar peretele

posterior este alcatuit de peritoneul bursei omentale.

De pe curburile stomacului cele 2 foite peritoneale (ant/post),se continua de la

nivelul curburii mici cu micul epiplon iar de la nivelul curburii mari cu epiplonul

gastrocolic (marele epiplon) si epilonul gastrosplenic.

Musculara – este alcatuita din:

1

-un strat muscular longitudinal la exterior ce se condenseaza de-a lungul

curburilor alcatuind fasciculele longitudinale mediale si laterale, intre care restul

fibrelor sunt mai răzlete permitănd a se vedea stratul urmator.

- un strat mijlociu format din fibre circulare dispuse uniform pe toata intinderea

stomacului; in dreptul canalului piloric este mai ingrosat – formeaza sfincterul

piloric.

- un strat cu fibre oblice (profund) dispus numai in portiunea verticala a

stomacului.

Submucoasa – captuseste musculara si permite alunecarea mucoasei fiind

alcatuita din t. conjunctiv lax, vase de sange, limfatice, fibre nervoase ce

constituie un plex secretor pt glandele mucoase

Mucoasa – prezinta o serie de pliuri dispuse de-a lungul stomacului de la orificiul

cardia spre pilor, dar legate intre ele prin mici pliuri oblice si transversale ce

delimiteaza o serie de depresiuni = vacuole – ce se reduc cand stomacul este gol.

Pe mucoasa se observa o serie de ridicaturi mamelonare in care se deschid

canalele glandelor.

La nivelul orificiului cardia, prezinta un repliu = valvula lui Gubarov, determinat

de fibrele oblice ale stomacului. La nivelul pilorului prezinta un repliu = valvula

pilorica.

Structural mucoasa este formata dintr-un strat epitelial cu celule cilindrice

prismatice, caliciforme si un corion format din fibre si celule conjunctive

elastice ce formeaza o patura dispusa intre glande si o alta subglandulara in

care se gasesc f.m. netede.

In peretele stomacului exista 2 plexuri nervoase intrinseci :mienteric al lui

Auerbach si submucos al lui Meissner.

Glandele gastrice sunt exocrine: cardiale, fundice, antrale si endocrine

reprezentate de celule raspandite in mucoasa ce elaboreaza secretina

gastrica.

Anatomia functionala a duodenului

Fiind o parte componenta a intestinului subtire, are o structura asemanatoare

insa cu unele particularitati. Chimul gastric evacuat intermintent prin pilor este

depozitat o perioada in duoden, in acest timp aciditatea chimului fiind

neutralizata prin amestecul alimentelor cu bila, suc pancreatic si suc intestinal.

2

Tunica seroasa acopera numai bulbul duodenal in rest duodenul va fi invelit

numai pe fata anterioara de peritoneu, fapt ce permite evacuarea relativ

radida a continutului sau.

Tunica musculara prezinta fibre musculare netede, dispuse longitudinal la

exterior si circular la interior, in anumite zone fibrele circulare se condenseaza

formand sfinctere cu rol in evacuare si retinerea sucurilor digestive.

Sfincterele duodenale se numesc: bulbo-duodenal, medio-duodenal

supravaterian, medio-duodenal subvaterian.

Submucoasa – tesut conjunctiv lax, vase limfatice si elemente nervoase ce

permit mucoasei sa se destinda si sa se plieze.

Mucoasa prezinta deosebiri de cea a intestinului. In partea superioara lipsesc

valvulele conivente, ele devenind mai numeroase in partea orizontala si

ascendenta.

Vilozitatile intestinale sunt prezente dar mai putin abundente decat in jejuno-

ileon.

Lipsesc formatiunile limfoide (plăcile lui PEYER).

Glandele intestinale sunt de 2 feluri:

- tubulare neramificate (Lieberkun) prezente in tot intestinul subtire

- lui Bruner – in segmentul supravaterian.

In plus la nivelul mucoasei duodenale, la unirea fetei mediale cu cea

posterioara a portiunii descendente, se afla doua ridicaturi ce indica locul de

varsare al canalelor bilio-pancreatice.

Cele 2 ridicaturi sunt papila duodenala mare situata in partea mijlocie a partii

descendente. Este acoperita in partea superioara de o valvula coniventa iar in

partea inf. porneste un frau (fraul papilei mari)- in varful ei aflandu-se 1-2

orificii ce reprezinta locul de deschidere al ampulei hepatopancreatice a lui

Vater.

Papila duodenala mica – este situata la 2-3 cm superior, reprezinta locul de

varsare al canalului pancreatic accesor (Santorini).

Structura jejonoileonului – segment adaptat functiei de digestie si

absortie.

3

Seroasa – acopera toata suprafata anselor jejunoileale in afara de insertia

mezenterului, loc unde se continua cu peritoneul celor 2 foite ale

mezenterului.

Seroasa se sprijina pe un strat de tesut conjunctiv lax.

Musculara – formata din fibre musculare netede, dispuse longitudinal la

exterior si circular la interior; stratul circular prezinta o diminuare pe masura ce

se apropie de valvula ileocecala, intre cele 2 straturi musculare se afla plexul

nervos al lui Auerbach.

Submucoasa – o continua pe cea de la stomac si duoden. Este mai aderenta

la patura musculara, contine vase de sange, limfatice, plexul submucos al lui

Meissner.

Mucoasa este consistentă si groasa, prezinta numeroase formatiuni : valvule

conivente, vilozitati intestinale, glande intestinale, elemente limfatice.

Valvulele conivente = plici circulare ce incep in portiunea subvateriana a

duodenului. Sunt foarte dezvoltate in partea jejunala unde au rolul de a mări

suprafata de absortie si de a creea o suprafata mare de contact intre mucoasa

si continutul sau.

Vilozitatile intestinale sunt mici proeminente ce apar pe suprafata interna de la

pilor la valvula ileocecala. Sunt dispuse pe intreaga mucoasa avand rolul de a

mari suprafata interna (de absorbtie) a intestinului subtire.

O vilozitate este formata dintr-un invelis epitelial unistratificat si un ax central

in care se afla tesut conjunctiv, o arteriola, o retea capilara, venule si un vas

limfatic central (chilifer) si terminatii nervoase.

Din musculatura mucoasei se desprinde aparatul contractil al vilozitatilor

reprezentante de fibre musculare netede cu rol de contractare si relaxare a

vilozitatilor in timpul absorbtiei.

Gladele intestinale se gasesc in grosimea mucoasei si se deschid in orificiile

dintre vilozitati incepand de pa pilor până la valvula ileocecala.

Sunt de doua categorii:

- glande Bruner – numai in douden

- glande Lierberkun – diseminate pe toata suprafata mucoasei intestinale –

secreta sucul intestinal

Formatiuni limfoide :

4

1. Foliculi limfatici solitari, se afla pe toata lungimea intestinului ocupand

spatiul dintre mucoasa si submucoasa

2. Foliculi aglomerati ai lui Peyer (20-30) – dispusi in ultima portiune a

duodenului pe marginea libera a intestinului. Mucoasa in dreptul lor este

neteda iar in rest pliata cu vilozitati reduse. Rolul lor este de aparare

impotriva infectiilor intestinale.

Structura intestinului gros

Are rol in finalizarea unor procese digestive, in absorbtia unor substante si in

evacuarea rezidurilor

Seroasa

Peritoneul visceral acopera in totalitate sau partial diferitele segmente ale

intestinului gros. Sub seroasa se gaseste o lama subtire de tesut conjunctiv

subperitoneal.

Musculara

Alcatuita din fibre longitudinale la exterior dispuse paralel cu axul mare al

intestinului gros si condensate in formarea celor trei tenii.

Stratul muscular circular: fibrele circulare formeaza un plan continuu ce

inconjoara circumferinta intestinului gros, formeaza in lungul intestinului

anumite zone de condensare asemantoare unor sfinctere. Dispunerea fibrelor

circulare permite dilatarea intestinului gros in anumite portiuni intre tenii

constituindu-se haustrele colice.

Submucoasa

Tesut conjunctiv lax, vase si nervi, mai putin dezvoltate decat la intestinul subtire.

Mucoasa

Slab dezvoltata, neteda, nu prezinta vilozitati si nici valvule, prezinta in schimb

glande tubulare ce secreta o cantitate importanta de mucus. In corion nu mai sunt

plăcile lui Peyer, dar are multi foliculi limfatici ce ii confera o capacitate de aparare

impotriva infectiilor.

Anatomia morfo-functionala a rectului.

Seroasa :

5

Reprezentata de teaca sero-fibroasa (descrisa de Thoma Ionescu), are forma

cilindrica cu doua portiuni separate de un plan oblic de-a lungul rasfrangerii

peritoneului la nivelul recesurilor pararectale.

Portiunea seroasa este situata anterolateral, reprezentata de peritoneul pelvin

ce coboara mai mult pe fata anterioara la nivelul celor 2/3 ale sale pentru a se

rasfrange antero-superior realizand fundul de sac recto-vezical la barbat si

recto-uterin la femei.

Lateral peritoneul pelvin se reflecta mai mult decat anterior formand recesurile

pararectale ale lui Waldeyer.

Portiunea fibroasa a tecii ( postero-inferior ) este formata din fibre musculare

netede si fibre conjunctive.

Musculara :

Patura cea mai groasa, formata din fibre musculare netede dar si striate. Fibrele

netede sunt dispuse in doua paturi concentrice (exterior – fibre longitudinale – ce

se continua in partea superioara cu teniile colonului pelvin ) si patura interna

( fibre circulare ). La niveulul rectului perineal se dezvolta un aparat sfincterial

format din:

- sfincter intern ( neted, cricular, involuntar, inervatie vegetativa antagonica cu a

rectului pelvin)

- sept inter-sfincterial ( fibre netede loingitudinale ale tunucii musculare)

- sfincter extern ( musculatura striata ciruclara, voluntara ce inconjoara cele ¾

inferioare ale canalului anal).

Inervatia rectului este somatica deci voluntara.

Submucoasa :

Tesut conjunctiv lax la nivelul rectului pelvin mai putin dezvoltata la nivelul rectului

perineal.

Mucoasa :

Neteda pe toata intinderea sa, formata din ţesut epitelial si corion.

Aspectul ei difera la nivelul rectului pelvin fata de cel perineal. La nivelul

rectului pelvin prezinta 3 falduri oblice si semilunare ( numite valuvulele lui

Houston) pe cand la niveul rectului perineal prezinta deasupra orificiului anal

valvulele lui Morgani in forma de cuib de randunica.

Posterior fiecarei valvule exista niste cripte ce colecteaza mucusul necesar in

timpul defecatiei. Se afla o depresiune circulara perceptibila la tuseul rectal

6

sau vizibila la examenul rectoscopic = linia alba (linia inter-sfincteriana a lui

Hieton ) – indica locul de separare dintre sfincterul intern si cel extern.

Totodata limita dintre mucoasa rectului pelvin si cel perineal este data de linia

ano-rectala, reprezinta si o delimitare intre teritoriul de inervatie vegetativ si

respectiv somatic.

Peritoneul trece de pe fata posterioara a vezicii urinare pe fata anterioara a

rectului formand fundul de sac vezico-rectal.

La femeie intre vezica si rect se interpun uterul si anexele sale, in acest fel

peritoneul de fata posterioara a vezicii urinare se ridica pe fata aterioara a

uterului formand fundul de sac vezico-uterin si apoi coboara pe fata

posterioara a uterului pana la vagin si se ridica pe fata anterioara a rectului

formand fundul de sac utero-rectal ( Douglas ).

Pe partile laterale ale uterului peritoneul formeaza cele doua foite ale

ligamentului larg.

7