Suport Seminar Sociologie Pt ID Centre 1 1

8/16/2019 Suport Seminar Sociologie Pt ID Centre 1 1

1/59

SOCIOLOGIESUPORT DE SEMINAR


2/59

I. DESCRIERE

Cursul de sociologie precum si suportul de seminar – care cuprinde informatiimai sintetice - asigură o perspectivă asupra sociologiei ca disciplină ştiinţifică,accentuând asupra conceptelor, metodelor, perspectivelor şi ariilor de interpretare dinpunct de vedere sociologic. Totodată, se permite sesizarea lumii sociale într-o luminădiferită : teme mai mult sau mai puţin familiare pot fi analizate din perspectivăsociologică.

Cursul este organizat pe teme de studiu, astfel :

. introducere în sociologie – configurarea o!iectului sociologiei caştiinţă, studiu societăţii, relaţiile sociologiei cu alte discipline ştiinţifice"

#. istoria sociologiei ca disciplină ştiinţifică – fondatorii şi a!ordărilecontemporane"

3. metodologia cercetării sociologice;

$. individ - societate :societatea în noi : crearea sinelui şiidentitatea socială, unde se discută aspecte şi pro!leme legate defenomenul socializării"

%. individ – societate : noi în societate : impactul structurii sociale,culturii şi comunităţii, unde se vor analiza pro!leme legate dedezvoltarea structurii sociale, importanţ culturii în construirea vieţiisociale, relaţia individ comunitate, grupuri şi organizaţii" aspectelegate de controlul social"

&. instituţiile sociale în societate

'. aspecte legate de inegalitatea socială – inegalitate socială şistereotipizare, stratificare socială – stratificare glo!ală, semnificaţiaclasei sociale, semnificaţia genului şi stratificarea pe gen, gen şise(ism instituţionalizat, semnificaţia rasei şi rasismul instituţionalizat "

). schimbarea socială – definiţii şi pro!lematică, aspecte demograficeetc.

2


3/59

II. OBIECTIVELE CURSULUI

Cursul urmăreşte :

*ă introducă studentul în conceptele esenţiale, teoriile şi metodele folosite în sociologie pentru a analiza diferite pro!leme "

*ă ofere studenţilor o conştientizare asupra ariei de e(plicaţie sociologică şia legăturilor e(istente între sociologie şi alte discipline socioumane "

*ă permită studenţilor să identifice şi să e(amineze din punct de vederesociologic pro!leme şi soluţii relevante "

*ă încura+eze gândirea critică şi a!ilităţile teoretice în înţelegerea şianalizarea pro!lemelor sociale"

*ă permită studenţilor să înţeleagă şi să aprecieze comple(itatea vieţiisociale.

3


4/59

III. OBIECTIVELE TUTORIALULUI ŞI AACTIVITĂŢILOR DE AUTOEVALUARE

SPECIFICE ID

I.1. Sub raport didactic• Tutorialul urmăreşte următoarele obiective :

. însuşirea conceptelor de bază ale sociologiei"#. clarificarea problematicii sociologiei". dezvoltarea aptitudinilor legate de teoretizarea critică"$. identificarea aspectelor legate de metodologia cercetării şi interpretării fenomenelor sociale"%. relaţia sociologiei cu psiologia şi ştiinţele sociale în ansam!lu.

I.2. Sub raport metodologic• modul de lucru :

. prezentarea temelor" dez!aterea acestora prin argumente şi interpretări"#. teme de lucru pentru acasa – comentarii, interpretări de te(te, construire decestionare, e(erciţii scrise - su! forma testelor de autoverificare, sau folosireaadresei de e-mail ca forum de discuţii pentru studenţii /.

I.3. Sub raport aplicativ• legătura activităţii de seminar cu practica disciplinei :- acolo unde este cazul , la temele care se pretează unei aplicaţii practice, se va

recurge la studii aplicative ale su!iectului anunţat"- se va proceda la exemplificări şi prezentarea cazuisticii din cercetarea actuală.

4


5/59

EXIGENŢE ŞI CRITERII E E!"#$"RE%"RŢI"#& ŞI 'IN"#& S%ECI'ICE SE(IN"R$#$I

0entru anul universitar #11&-#11', evaluarea se va realiza pe !aza :". testelor de autoevaluare (autoverificare) periodice, care se vor efectua acasă,reprezentând studiul individual al studentului ID, folosind materialul didacticrecomandat 2lecturi, e(erciţii3. 4le vor fi transmise catre titularul de curs si5sau tutorefie

pe adre)a de e*mail alocată studenţilor din centrul teritorial /respectiv,

prin po+t,, pe adresa 6acultăţii de 0siologie a 7niversităţiiTitu 8aiorescu, Calea 9ăcăreşti nr. )', sector $, 6acultateade 0siologie, pentru cursul de sociologie /"

-.testului final, scris, anunţat în preala!il, pentru o anumită dată, ce se va desfăşurape !aza materialului însuşit pe tot parcursul semestrului, prin testele de autoevaluare2autoverificare3.

(ai eact /

1. ),pt,m0a 13 * 1 oiembrie 24 – va fi afişat, pe adresa de e-mail acursului de sociologie din centrul teritorial / al 7T8, T4*T7 /4 ;7T


6/59

Desigur, dacă cineva nu trimite unul sau mai multe dintre testele de autoverificare,prin e-mail sau poştă, primeşte puncta+ul corespunzător – adică 1 G G G H ', sau1 G 1 G G , şi !ineinteles, cu conditia sa fi raspuns corect la toate intre!arile dinfiecare dintre testele de autoverificare.

IV. TEMATICĂ

. 7-IECT$# S7CI7#7GIEI

1. dei despre structurarea socială 8 atic9itate +i perioada moder, +icotempora,: ca eempli;icare a uor per)pective precursoare sociologiei caştiinţă !

caz: societatea ideală, ca e(presie a unui anumit tip de organizare socială.a. 0laton – despre statul ideal 2=epu!lica3.!. ;ristotel – despre ierarhia claselor sociale e(istente într-un stat ideal

20olitica3.c. T. 8orus, 6r. >acon, socialismul utopic, . Iant, I. 8ar( etc.

Toate aceste concepţii sunt e(presia, mai degra!ă, a unui reformism social şinu al unei atitudini ştiinţifice veritabile pentru studierea societăţii.

J;!ordarea platoniciană Kpoate fi caracterizată drept inginerie utopicăL spredeose!ire de cea JgradualăL, JraţionalăL.

J8odul de a!ordare utopic poate fi descris după cum urmează.


7/59

se interesează în practică de toate fenomenele sociale: de cele despre care trateazăştiinţele sociale particulare, ca şi de cele despre care acestea nu tratează. 0e scurt,sociologia este lipsită de orice obiect definit L 2Enciclopaedia universalis Dictionnairede la sociologie – *ociologie3.

b. J*ociologia este disciplina intelectuală care se preocupă de dezvoltareasistematică a cunoaşterii, cea care dă seama despre relaţiile umane sociale în general

şi despre produsele unor asemenea sisteme de relaţiiL 2Tomas 6ord Qunt, Dictionar! of "odern Sociolog! , eF RerseS, E&3.c. J*ociologia este ceea ce sociologii o fac să fieL 2estues, Iennet – #irst

Sociolog! , E)#3.d. J*ociologia este o ştiinţă socială, dar nu orice ştiinţă socială înseamnă

sociologieL" Jo!iectul sociologiei nu e(istă izolat, el se află $n relaţiile interumane şi nu$n afara lor L 2eclerU, E%E3.

e. J/acă dorim să înţelegem care este o!iectul sociologiei, tre!uie să fim înmăsură să luăm mintal distanţa faţă de noi înşine şi să ne percepem ca un om printrealţii 2K3, căci sociologia se ocupă de pro!lemele unei Msocietăţi N căreia $i aparţineorice reflectează asupra ei şi o studiază 2. 4lias, %u&este'ce (ue la sociologie).

3. Sociologia ca ştiinţă /.. determinare epistemologică./espre posibilitatea întemeierii sociologiei ca ştiinţă: aplicarea metodelor

ştiinţelor naturale $n domeniul studiului faptelor şi fenomenelor sociale – merite5limite.J0roclamând Vsociologia – n.n.W pur şi simplu ştiinţă exactă, ca oricare altă

ştiinţă de acest fel, cunoaşterea sociologică ar urma ca prin respectarea rigorilor epistemologiei ştiinţei să producă enunţuri Jo!iectiveL şi JneutreL su! raport ideologic,iar sociologii, indiferent de orientarea lor filosofică, să JvadăL realitatea socială înacelaşi fel. < atare optică asupra sociologiei contemporane este dezminţită derealitate 2K3. *ociologii JpercepL şi apreciază realitatea în funcţie d eo teorie şi opro!lematică dată 2K3. ;r fi simplist însă să credem că teoria şi pro!lematica amintites-ar dovedi întotdeauna într-o corespondenţă predeterminată cu o anume poziţiesocială sau aflată cu aceasta din urmă într-un consens ideologic de nezdruncinat. /eaceea, uneori, pornindu-se de la teorii sociologice diferite, se pot ivi concluziisociologiceK complementare. Xn acest caz, adevărul, întotdeauna concret, se poate înscrie ca o rezultantă a compunerii unor demersuri şi investigaţii diferite. < atareconstatare face, desigur, şi mai dificilă analiza epistemologică a 2K3 sociologieiL 2Q.Culea, *rientări $n fundamentarea epistemologică a sociologiei 3.

Desprinderea de filosofie, dacă 2într-adevăr3 are loc, $n ce măsură este eabenefică +

.#. determinare social'structurală. ecesitatea e(istenţei unei ştiinţe socialecare să e(plice transformările societăţii capitaliste 2sec. YY-YY3, pătrunde înuniversităţi ca atare spre sfârşitul secolului YY, dar amploarea o capătă în *7; princercetările de teren, iar în 4uropa prin dezvoltarea unor sisteme teoretice puternice2sociologia germană mai ales3 sau a unor cercetări cotate ca antropologice.


8/59

derivă din interacţiunea reciprocă a oamenilor 2unul asupra celuilalt3, forţele coercitiveşi forţele care dispersează aceste colectivităţi, mutaţiile şi transformările care survin încadrul lorL 2R. *zczepansZi, ,oţiuni elementare de sociologie3.

JXn sociologia contemporană, distingem următoarele domenii de cercetare şidiscipline particulare:

3 discipline care cercetează instituţiile sociale, cum ar fi: familia, instituţiile de

educaţie, instituţiile politice 2K3"#3 discipline care cercetează diferite tipuri de colectivităţi şi grupuri umane, câtşi tot felul de grupuri mici şi domenii 2K3"

3 discipline care cercetează fenomene şi procese sociale cum ar fi: fenomenede devianţă socială 2K3, procesele mo!ilităţii şi ale sta!ilităţii sociale 2K3" fenomeneleşi procesele mo!ilităţii şi ale sta!ilităţii sociale 2K3" fenomenele şi procesele carerezultă în urma răspândirii în masă a unor valori culturale şi a informaţiilor puse ladispoziţie de presă, radio, T9 şi film" conflictele care au loc în societate pe motiverasiale, politice şi etnice" urmările sociale ale proceselor demografice, deci prelungireavieţii umane, sporul înalt sau redus al populaţiei, urmările sociale ale !olilor cât şicondiţiile sociale ale apariţiei lorL 2Idem, p. %-&3.

JM*ocietate în generalN constituie, cu siguranţă, u concept a!stract, dar fiecaredintre nenumăratele e(presii şi asam!lări ale acestui concept îm!răţişează un o!iectcare dă naştere unei cercetări sau care merită să fie studiatăKL 2?. *immel,Sociologie et- epistemologie3.

J*ociologia îşi concentrează studiul pe viaţa grupului fiinţelor umane şi produsulvieţii lor în grup. *ociologul este interesat în special de o!iceiuri, tradiţii şi valori careapar din viaţa de grup şi care, la rândul lor, afectează această viaţă de grup. 2K3*ociologia este su!divizată în mai multe câmpuri specializate 2K3: sociologie aplicată,comportament colectiv şi comunicaţie de masă, comunitate, sociologie comparată,crimă şi delincvenţă, sociologia culturii, demografie, comportament deviant, organizaţiiformale şi comple(e, ecologie umană 2K3L20. Qorton, Sociolog! 3.

b. specificitatea cunoaşterii sociologice. =elativa sa autonomie .J< definiţie tre!uie să distingă sociologia de celelalte ştiinţe sociale. Economia

sesizează lucrurile materiale de care are nevoie omul pentru a trăi" ea e(amineazăcum sunt produse aceste !unuri, scim!ate, distri!uite şi consumate. .tiinţa politicăse centrează pe autoritate şi putere, pe diferite modalităţi în care ele sunt realizate şidistri!uite pentru a face posi!ilă o viaţă pu!lică ordonată. Xn ceea ce priveştesociologia, centrul său de interes este faptul că oamenii Msunt împreunăN" ea studiazăconstanţele regulate ale comportamentului social, aşa cum e(istă pretutindeni însocietate. ;cest scop de cunoştinţe stă pe realitatea relaţiilor umane" tot ceea ce

contri!uie la asocierea între oameni, tot ceea de derivă de aici este sociologieL 2R.6icter, Sociologie- ,otions de base3. J;utonomia relativă Va sociologieiW referă la trei aspecte diferite, dar

interdependente ale ştiinţelor. 4ste vor!a, în primul rând, despre relativa autonomie aunui domeniu ştiinţific în raport cu alte domenii ştiinţifice 2K3. Cea de a doua etapăeste relativa autonomie a teoriei proprii acestui domeniu 2K3 iar cea de a treia esterelativa autonomie a unei ştiinţe date, în carul instituţional al cercetării, al învăţământului academic, şi relativa autonomie a grupurilor profesionale ştiinţifice despecialişti în raport cu alte grupuri profesionale ştiinţifice sau neştiinţificeL 2. 4lias,%u&est (ue la sociologie +3.

$. %ociologie comună&sociologie ştiinţifică.J*ociologia este mai întâi de toate o disciplină academicăL. Termenul dedisciplină foloseşte la o distanţă de Junul dintre competitorii săi cei mai formida!ili îndomeniul cunoaşterii, simţul comun.


9/59

2K3, pentru că altfel cum s-ar realiza scopurile noastre particulare P 0ersoana carediscerne !ine, se spune, are !un simţ. Xntr-un anumit aspect, este cel mai no!il fel decunoaştere. *imţul comun este, prin definiţie, nesupus nici unei discipline. 4l se!azează pe perspective nearticulate şi zicale 2K3 care uneori sunt adevărate, alteorinu. *copul sociologiei, ca şi a altor discipline academice, nu este într-atât de adistruge sau înlocui cunoaşterea !azată pe simţul comun, cât de a o rafina şi de a îi

oferi o ordine. *copul învăţării elevate însăşi, din care sociologia face parte, este de aa+uta studenţii să îşi rafineze gândirea lor într-un fel sistematic. ;stfel, ei nu vor maiavea nevoie de zicale, una după alta, numai instrumente ale intuiţiei pentru a călăuzirealizarea viselor lor. 7neori, gândirea în cadrul unei discipline confirmă impresiileocazionale, şi sociologia deseori confirmă simţul comun. /ar alteori inversul esteadevărat. ;nga+amentul sociologilor este sau ar tre!ui să fie nu de a elimina simţulcomun, ci de a îl sistematiza prin gândirea în lăuntrul disciplinei. ;stfel oamenii potcăpăta controlul soartei lorL 20. Qorton, Sociolog! 3.

J2K3 multe dintre concluziile simţului comun se bazează pe ignoranţă,pre+udecată şi interpretare greşităL, dar Jştiinţa se bazează pe evidenţa verificabilăL,adică Jo!servaţiile factuale pe care alţi o!servatori le pot înregistra, număra, şi a căror

acurateţe poate fi verificatăL 20. Qorton, Sociolog! 3.

3. %ociologia şi relaţiile sale cu !a. alte ştiinţe sociale:J*ociologia tre!uie !ine delimitată atât faţă de ştiinţele care nu studiază

fenomenele sociale, cât şi faţă de diversele ramuri privitoare la viaţa şi relaţiile dintreoameni, ca ştiinţa politică, economia, +urisprudenţa, etnologia etc.L 5părere a lui=odriguez ;ntonio 0erpina, din ădina, /eflecţii asupra obiectului sociologiei 3.

J4(istă patru teze privitoare la raportul dintre sociologie şi aceste ştiinţe socialeparticulare:

- a!sor!irea"- su!ordonarea"- coordonarea"- suprimarea sociologiei 2reducerea ei la rangul de metodă3L.JXntre sociologie şi celelalte ştiinţe sociale tre!uie să e(iste aceeaşi delimitare şi

aceea relaţie ca între general şi particularL. J*ociologia este o ştiinţă particulară şi oştiinţă generală. 4ste o ştiinţă particulară a convieţuirii umane şi ca atare, refractară laorice soluţie enciclopedică care ar urmări să introducă în domeniul ei fapte şipro!leme ale lumii iraţionale sau ale lumii umane care nu este interumanăL. Xn cadrulconcret al ştiinţelor sociale, însă, Jsociologia apare ca o ştiinţă generalăL2Idem3.

J*ociologia a fost, este şi va fi întotdeauna o ştiinţă a caracteristicilor generale

ale tuturor categoriilor de fenomene sociale, cu relaţiile şi corelaţiile dintre ele 2K3sociologia studiază şi universul social-cultural aşa cum sunt ele în multiplicitatea lor – ca un tot autentic – în vădită opoziţie cu celelalte ştiinţe care le cercetează artificialsu! un singur aspect complet izolat de întregL 2opinia lui *oroZin, idem3.

- relaţiile cu psiologia :Jndividul, aşa cum e(istă el la un moment dat într-o anumită societate, nu

este, de fapt, MnaturalN: el este un produs al istoriei care trimite la o anumită stare astructurilor sociale. 2K3 ndividul nu se opune societăţii şi nu este distinct de aceasta:el este pătruns de societatea al cărei constituent este. ;stfel încât conceptele utilizatede psiolog sau de psianalist tre!uie să fie resituate într-o perspectivă sociologică. e

ştie că ceea ce psianaliştii numesc supraeu diferă în conţinutul său ca şi înintensitatea sa, conform mediului social şi după societăţi. Xn aceeaşi logică ar tre!ui săse evoce numeroasele lucrări care sunt regrupate su! eticeta Mpsiologie socialăNdin punctul de vedere al formării indivizilorL 20atricZ Campagne, 0a sociologie3.

9


10/59

- relaţiile cu istoria :J*ociologii şi odată cu ei câţiva teoreticieni găsesc că tot ceea ce a fost produs

până în prezent pe terenul istoriei este !un de aruncat la coş" VeiW ar dori ciar săelimine termenul consacrat 2K3 şi să-i su!stituie un altul 2K3,cel de sociologie. ;ceastă disciplină, care ar avea no!ila am!iţie dea dori să se rânduiască printreştiinţe, tre!uie să fie constituită ca toate celelalte ştiinţe, pe !aza legilor 2K3L 2;. /.

Yenopol, 0es rapports entre sociologie et l&histoire3.

- relaţiile cu psianaliza :JKdacă se merge în adâncul lucrurilor, anumite opoziţii nu vor putea niciodată

să fie clarificate şi aceasta pentru motive cu totul personale, căci nu acordămniciodată destulă atenţie relaţiilor $ntre ideologiile indivizilor şi ale grupurilor specificeşi ceea ce a fost numit fond de presupoziţii inconştiente care domină generaţii succesiveL. /acă dorim să sesizăm pe deplin semnificaţia unei poziţii teoreticespeciale, va tre!ui să încercăm să descoperim interesele şi variaţiile care susţindiferitele tipuri de gândire şi de cercetare organizateL 2?eza =oeim, apud Cristian/avid, 1s!hanalise et sociologie3.

- relaţiile cu antropologia :JKsociologia este e(clusiv antropologicăL 28. 8auss, Sociologie et anthro'

pologie, p. #)%3.

- relaţiile cu logica :JXn sociologia curentă, noţiunea de relaţie rămâne imprecisă. /eseori este

vor!a despre un raport în sensul aritmetic. 8ar( a utilizat aceste două noţiuni. Cândeste vor!a la el de raport în sens uzual, sau ciar de nivel, spre e(emplu c5v, adicăraportul între capitalul constant şi capitalul varia!il, e(primat în cantităţi monetare,când este vor!a despre relaţii nedefinite sau prost definite, precum Mrelaţiile deproducţieNL. J4roarea fundamentală a oricărei sociologii numite ştiinţifice până înprezent este de a fi considerat grupările umane ca ansambluri concrete elementefundamentale ale structurilor sociale 2familii, state, lim!a+e, religii, profesiuni etc.3, şi nu ca reţele abstracteL 20. aville, Sociologie et logi(ue3.

- relaţiile cu filosofia :Jsociologia 2K3 sondează o dimensiune a ontologiei sociale foarte apropiată de

cea e(plorată de filosofie 2K3L" Jramuri întregi ale sociologiei 2sociologia cunoaşterii, aculturii, a dreptului, a religiei, a artei3 ar deveni imposi!il de fundamentat în afara unuidemers filosofic preala!il prin care să fie sta!ilit specificul cunoaşterii, culturii, moralei,dreptului ş clasificate principalele genuri, forme şi modalităţi ale acestoraL2Q. Culea,*rientări $n fundamentarea epistemologică a sociologiei , 4(trase ale =ev. de filosofie3.

b. cu sine însăşi: sociologie şi sociologii 2fărâmiţarea domeniului de studiu :sociologiile de ramură3.

Caz: sociologia literaturii.J6aptele literare sunt fapte socialeL" literatura ca instituţie descide un câmp

pro!lematizator referitor la funcţiile literaturii 2ideologică şi sim!olică3, statutulscriitorului, minimalizarea unor producţii literare 2literatura JminoritarăL3, statutulte(tului etc., JKorientarea propriu-zisă a sociologiei faptelor literare de mai !ine de +umătate de secol 2K3 a privilegiat întotdeauna relaţia între cele două ansam!luri care

sunt, pe de o parte, o producţie te(tuală şi autorii săi, şi, pe de altă parte, grupurilesociale, poziţiile lor de clasă, ideologiile lor, considerate ca suporturi şi determinări aleproducţiei de te(teL 2R. /u!ois, 0&institution de la litterature3.

10


11/59

*48;=

nterpretarea unor te(te care să acopere tematica anunţată pentru cursul .

>>


12/59

2. "-7R&RI S7CI7#7GICE

1. 'odatorii )ociologiei /a.(ote)=uieu 2&)E - '%%3 – Despre spiritul legilor 2'$)3 %ricipalele idei /

• s-a inspirat din marele opere politice ale ;nticităţii 2citindu-i pe 0laton, ;ristotel etc.3 dar şi din unele opere politice moderne ale unor autoriprecum 8aciavelli, Qugo ?rotius "

• cunoştea istoricii antici şi moderni "• modelul ştiinţelor naturale reţine atenţia şi interesul lui 8ontesUuieu,

permiţându-i înţelegerea teoriei influenţei cauzelor naturale asupralegilor "

• legile sunt raporturi necesare derivând din natura lucrurilor" ele suntsupuse unui studiu ştiinţific – motiv pentru care este considerat printreprimii întemeietori ai sociologiei "

• legea, în sens larg, este văzută ca un raport necesar derivând dinnatura lucruilor " legea devine o regulă dorită la nivelul societăţiiumane, instituită pentru a asigura siguranţa şi li!ertatea :

• această lege este una pozitivă 2Jlege pozitivăL3 şi este considerată ca ospecificaţie a legii în semnificaţie e(tinsă. "eritul : ideea de lege2cauzalitate3 mutată la nivelul analizei socioumane, analiza modelelor de guvernare " limita :model al ştiinţelor naturale considerat în ştiinţeleumane.

!."lei) de Toc=ueville 2)1% - )%E3 - Democraţia $n 3merica 2)30une în dez!atere idei despre religie, economie, structura de clasă, rasism,

rolul guvernului, sistemul +uridic etc. "eritul : un model de organizare socială şi politicăavansat " limita : elementele utopice ale teoriei sale asupra organizării sociale.

c.". Comte 2'E)-)%'3 – Tratat de filosofie pozitivă, îi aparţine fundamentareaJfizicii socialeL 2)##3 H sociologie.

0une în discuţie ideea de ordine socială de ierarhie- eraria ştiinţelor ar fi, dela !ază către vârf : matematicile, astronomia, fizica, cimia, !iologia, sociologia,

morala. 0egea celor trei stări 2teologică, metafizică şi pozitivă3. /in punct de vedere :- teoretic, ieraria procedează de la simplu la comple( şi de la general laparticular "

- din punct de vedere pragmatic, ieraria reflectă puterea de modificarecrescândă ale fenomenelor prin intervenţia umană "

12


13/59

- din punct de vedere istoric, ieraria prezintă ordinea în care diferitele ştiinţe,una după cealaltă, au fost fundamentate fiecare trecând printr-otristadialitate evolutivă – stadiul teologic, metafizic şi cel ultim, pozitiv.

8etoda, conform lui Comte este :- o!iectivă, atunci când se consideră necesitatea su!ordonării ştiinţelor

dinspre vârf celor mai de +os "

- su!iectivă, când în mod necesar se consideră că fenomenele studiate deştiinţele din vârful ierariei includ fenomenele mai simple care se regăsescla nivelul ştiinţelor de la !aza ierariei.

Creatorul termenului de sociologie şi a sociologiei ca ştiinţă pozitivă2desprinderea de filosofie3 şi ca Jreligie a umanităţii L. "eritul : ştiinţa pozitivă pentruacel moment istoric dat " limita : ştiinţele socioumane nu se supun aceloraşi reguliprecumm ştiinţele naturale, deci nu se pot analiza conform metodelor specificeştiinţelor naturale.

d. >. (ar 2))-))3 – teoretician al capitalismului " arată că oamenii politic

sunt produşi ai istoriei" caută factorul predominant şi determinant care să poattăpermite înţelegerea dinamicii sistemelor sociale şi crede că îl găseşte în dezvoltareaforţelor de producţie şi în starea infrastructurilor economice " se desprinde de Qegelpentru care *tatul este e(presia raţiunii universale, atunci când afirmă că societateaeste cea care creează statul şi nu viceversa " persona+uol central al istoriei nu maieste omul politic, ci proletarul, actorul anonim, rezultând o definire a societăţii prinmodul de producţie " religia, statul, dreptul, morala, familia etc. nu sunt decâtconstrucţii ideologice, JsuprastructuriL care reflectă numai un anumit grad dedezvoltare a JinfrastructurilorL economice. "eritul : metoda dialectică, o dezvoltare acelei egeliene " limita: aspectele utopice, ignorate, ale teoriei mar(iste "determinismul economic e(acer!at.

e.E. ur?9eim 2)%)-E'3 şi circumscrierea o!iectului sociologiei: faptul social .

Vfaptele socialeW Jconstau în moduri de a acţiona, de a gândi şi de a simţi,exterioare individului şi care sunt înzestrate cu o putere de constr4ngere în virtuteacăreia ele i se impunL 24. /urZeim, /egulile metodei sociologice3.

J/acă reprezentările, odată ce ele e(istă, continuă să e(iste prin ele însele fărăca e(istenţa lor să depindă perpetuu de starea centrelor nervoase, dacă ele suntsuscepti!ile de a acţiona direct unele asupra altora 2K3, aceasta se întâmplă pentrucă ele sunt realităţi care susţin4nd $ntru totul cu substratul lor raporturi intime sunt

totuşi independente de acesta $ntr'o anumită măsurăL 24. /urZeim, Sociologie et philosophie, p. #3.LKreprezentările colective sunt e(terioare conştiinţelor individuale 2K3, adică

ele nu derivă din indivizi luaţi izolat ci din concursul lor " ceea ce este diferit 2K3,sentimentele private nu devin sociale decât com!inându-se su! acţiunea forţelor suigeneris pe care le dezvoltă asocierea" prin urmare, din aceste com!inaţii şi dinalterările reciproce care rezultă de aici, ele devin altcevaL2Idem3.

• Despre diviziunea muncii sociale 2)E3 – analizează transformările ceaparţin societăţii contemporane, solidaritate mecanică – solidaritateorganică 2două moduri de relaţionare între indivizi3 !azate fiecare pesimilitudine respectiv diferenţiere "

• /egulile metodei sociologice – configurarea pro!lematicii o!iectuluisociologiei şi a metodelor acesteia, pe !aza definirii şi e(plicitării JfaptuluinsocialL"

13


14/59

• Despre sinucidere 56789) – sla!a integrare a individului în societate stă la!aza Jsinuciderii anomiceL 2prin slă!irea normelor sociale3 " sinucidere esteun comportament social dat "

• #ormele elementare ale vieţii religioase 5686) – analiza sociologică afaptului religios, ca fapt social " nu religia e(plică societatea ci societatea see(primă prin religie.

"eritul : configurarea o!iectului sociologiei ştiinţifice " reguli de sta!ilire a uneicercetări sociologice " limita : olismul sociologic, accentul pus pe analiza societăţii îndetrimentul individului 2sociologism3.

f.(a @eber 2)&$-E#13 – Economie und societat Die 1rotestantische Eti; und ----- 5Etica protesatantă şi spiritul capitalismului) " sociologia este înţelegereainterpretativă a acţiunii sociale, comportamentul uman căruia indivizii îi ataşează osemnificaţie " tipuri de acţiuni – raţională, afectivă, tradiţională " semnificaţiametodologică a termenului de idealtip " "eritul : e(emplar pentru analiza sociologică arelaţiei de cauzalitate pe care o analizează între Jetica protestantăL şi JspiritulcapitalismuluiL luate ca două varia!ile sociologice" metoda compreensivă, teoriaacţiunii sociale, raţionalitate, legitimitate < sursă de inspiraţie pentru mulţi autoricontemporani.

g.G. Simmel 2)%E-E)3 – The "etropolis and "ental 0ife, susţine căinteracţiunea este la originea fenomenelor sociale, iar interacţiunea are la rândul săula origine Jconţinuturile societăţiiL 2ansam!lu de pulsiuni, interese, scopuri3 " cea maielementară relaţie este schimbul , condiţie a e(istenţei sociale " !anul se dovedeşte a fimai întâi un instrument, dar devine mai apoi e(presie a autonomiei individului" formelede socializare reacţionează asupra indivizilor, şi în cele din urmă se sta!ilizează în

instituţii 2stat, !iserică3, oferind reguli, sta!ilitate comportamentală. "erit : accentul puspe interacţiunea umană " limita : lipsa de unitate a operei.

.!.%areto 2)$)-E#3 – Tratat de sociologie generală 2E&3 – e(plică felul încare acţiunea umană poate fi redusă la dualitatea J reziduu='>derivat= . nstinctul estecauza acţiunii, dar sociologia studiază JreziduurileL 2manifestări ale instinctelor3" +ustificările acestora 0areto le denumeşte Jderivate= şi sunt invenţii umane. /erivaţiaeste conţinutul ideologiei " dar reziduurile sunt pro!lema de !ază, cauza particulară aJcirculaţiei elitelorL. 0areto identifică şase clase de reiziduuri, prezente întotdeauna dar distri!uite inegal între oameni, astfel că populaţia este întotdeauna una eterogenă,diferenţiată " !alanţa elementelor reziduale ale clasei cu cele ale clasei a a la

guvernare asigură un ecili!ru social – preeminenţa elementelor din clasa ducând lao dezordinea socială 2clasa fiind centrată pe instinctul de inovaţie3, iar a celor dincalsa a doua la un colpas social final 2preeminenţa fiind aici a instinctului conservator3.

2. Curetele de g0dire cotemporae /

a. Culturali)mul 2E1 - E%13– se naşte ca reacţie antinaturalistă 2curentconform căruia fiinţa umană este determinată încă de la concepere depatrimoniul său genetic, atât din punctul de vedere al caracteristicilor fizice, cât şi al comportamentului social3, insistând asupra ideii că mediul

încon+urător este cel care modelează fiinţa umană " aparţineantropologiei " =ut >enedict şi =alp inton 26undamentul cultural alpersonalităţii, E$%3 sunt reprezentanţii principali " acesta din urmă, încartea sa, încearcă o descriere a societăţii din punct de vedere

14


15/59

antropologic şi psianalitic, îndreptându-se asupra societăţilor araice,insistând asupra infleunţei culturii asupra formării personalităţiiindividuale " termeni ceie : cultură, rol, model, statut, valori-atitudine,toate sunt instrumente ale cercetării actuale, ale psiologiei sociale"culturalismul încearcă o sistematizare teoretică a proceselor desocializare a personalităţii, e(plicând felul în care omul este totodată

produsul mediului social, al culturii şi al unei construiri progresive asinelui 2cultură reală-cultură construită, structurile sociale primare3 " înperspectiva culturalismului, cultura este ansam!lul de o!iceiuri şiaptitudini do!ândite de om ca mem!ru al unei societăţi 2cunoştinţe,credinţe, valori, norme3" "erit : cultura este identificată drept elemente(plicativ al funcţionării unei societăţi \" permite înţelegerea socializăriiindividului " limitele 2riscurile3 : determinarea culturală tinde să osu!stituie pe cea naturală" socializarea devine un proces automat – toţiagenţii socializării ar acţiona la fel, conform aceleiaşi logici, dar î!nlumea modernă individul este supus unor determinaţii multiple şi uneoriconflictuale, care fac procesul de socializare mai comple(.

b. Şcoala de la C9icago 2E1-E%3 – născută din o necesitate urgentăde a înţelege fenomnele de dezorganizare socială de la nivelulcomunităii oraşului Cicago : cauzele, manifestările, comportamentelede grup etc. datorită fenomenelor de imigrare crescândă şi a creşteriifoarte mari a populaţiei în câteva decenii. 8etoda – o!servaţiaparticipativă " teme : minorităţile rasiale şi etnice, omul marginal, oraşulstudiat su! aspectul repartizării în spaţiu a comunităţilor şi a claselor sociale, insta!ilitatea ecili!rului ur!an, devianţa, crima organizată saunu, cartierele sărace, familiile descompuse, nivelul scăzut de şcolaritate ""erit : insistă asupra e(plicării fenomenului de socializare " aplicativ -folosirea metodei ancetei " teoretic – încearcă să înţeleagă fenomeneledin interior, în mod compreensiv.

c. 'uc6ioali)mul – are ca iniţiatori pe >ronislaF 8alinoFsZi şi =adcliffe->roFn" principiu – reaşezarea faptelor descrise în conte(tul lor social,pentru a le interpreta, apoi a e(plica un fenomen social prin totalitatea încare se înscrie şi în care se postulează că are una sau mai multe funcţiica şi relaţii cu foecare dintre elementele ansam!lului " se naşte careacţie la empirismul american " T.0arsons 2E1#-E'E, *tructura acţiuniisociale3 construieşte o teorie glo!ală pe urmele lui e!er, 0areto.

15


16/59

d. Structurali)mul – are ca sursă metoda lingvistică 26erdinand de*aussure3 " =eprezentant de seamă – Cl. evi-*trauss – relaţiile socialesunt conduse de reguli compara!ile celor care organizează scim!urilelingvistice" imita – exclude actorii sociali pentru că ceea ce conteazăsunt regulile care organizează lucrurile" pentru *aussure lim!a este unsistem al cărui părţi pot fi înţelese numai în conte(t, în întreg " pentru

evi-*trauss structura este ascunsă în realitate şi antropologul tre!uiesă o descopere studiind fenomenele culturale care îi sunt e(presiaconcretă, dar inconştientă " imita # – datorită felului de a concepestructura, structuralismul a fost adesea acuzat de anistorism" imita –cadrul este dificil de aplicat pentru societăţile moderne 2analiza iniţialăpriveşte societăţile araice3.

e. Iterac6ioi)mul )imbolic – sursa Bcoala de la Cicago " dezvoltatăfoarte mult în *7; " contrar funcţionalismului, se concentrează peinteracţiuni 2acţiunile reciproce3 indivizilor " i se ataşeazăetnometodologia lui 4rFin ?offman" are în comun cu individualismulmetodologic studiul motivaţiilor actorilor sociali, dar se distinge de acesta

prin aceea că acordă rolul central interacţiunii " principii : refuzăprioritatea culturii sau a sistemului asupra individului " refuză metodelefuncţionaliste 2prea cantitative3 , rea!ilitând sociologia calitativă "acţiunea are un sens pentru individ doar cel dat de individ, deci acestaeste cel care tre!uie reprodus de sociolog " fenomenele sociale şipersonalităţile individuale sunt rodul interacţiunii " e(istă reguli dar acestea tre!uie confirmate de indivizi, deoarece ei sunt aceia care lescim!ă " risc – relativism radical 2socialul este doar reprezentarea pecare şi-o fac indivizii3 , lipsă d eo!iectivitate " e(clusivitatea acordatămetodelor calitative.

;. Sociologia lui "lai Touraie 2E#%3 – sociologia este rezultatulconflictului ce opun actorii colectivi " societatea se produce pe sine -JistoricitateaL depinde de modelul cultural " clasele sociale sunt actoriisociali , în centrul relaţiilor sociale aşezând raportul de dominaţie 2şi nude e(ploatare ca la 8ar(3 – clasa dominantă – creativă, dominată –conservatoare " conflictul, în societatea postindustrială nu mai este unulde producţie, ci unul cultural. Xn ultimele două decenii, ;. Touraine şi-adeplasat analiza pornind de la ideea – dacă e(istă un actor central însocietăţile de la sfârşitul secolului YY, se acordă atenţie conflictului întrestat şi utilizator.

g. "aliAa )trategic, a lui (.CroAier 2E##3– sociolog al organizaţiilor " se

apropie în iei de =aSmond >oudon " teza – cum acţionează indiviziiraţionali în interiorul organizaţiilor caracterizate prin relaţii de putere "analiza strategică – o conceptualizare a acţiunii colective " E''5EE% 3ctorul şi sistemul , care are ca o!iect Jorganizaţia !irocraticăL – indiviziisunt prinşi în relaţii de putere " aceasta e(istă atunci când un individ 23poate o!ţine de la un alt individ 2#3 un comportament pe care # nu l-ar fiavut fără să intervină " se !azează în acest demers pe un sistem dereguli care codifică comportamentul lui # şi îi limitează li!ertatea deacţiune, mar+a acţiunii – cu cât un individ este mai puţin supus regulii, cuatât este mai imprevizi!il, şi cu atât are o putere mai mare" individul esteunul raţional 2îşi realizează strategiile3 şi caută să îşi crească li!ertatea

de acţiune şi să o scadă pe a celorlalţi, impunându-le reguli care le faccelor din urmă comportamente mai previzi!ile " aceste lupte de puterefac ca organizaţia să devină rigidă, pentru că creşte numărul de reguli " încercarea de a reforma organizaţia socială respectivă din e(terior esteconsiderată ca agresiune de către mem!ri ei şi determină creşterea

16


17/59

coeziunii interne, pe !aza neutralizării comportamentelor fiecăruia "rezultă că numai din interior se poate face acest demers şi din vârfulierariei, în mod !rusc. /e la nivelul microsociologic analiza este mutatăla cel macrosociologic "

9. Idividuali)mul metodologic BR.-oudo 2E$3 – reintroducereaindividului e(clus de olism din analiza sociologică " principii

metodologice : . refuzul Jparadigmei deterministeL 2considerate de el caatare – culturalism, funcţionalism, structuralism, a!itusul lui >pourdieu3pentru că acestea ar supraestima constrângerile sociale şisupradeterminarea structurii sociale faţă de individ " #.refuzul construiriiunei teorii generale în sociologie – o analiză sociologică este construităe(act pentru domeniul pentru care a fost ela!orată. " a(iome aleindividualismului metodologic – putem e(plica fenomenele sociale doar pornind de la individ, de la motivaţiile, acţiunile lor " indivizii raţionali, cucât sunt mai mult orientaţi de un interes, valoare sau tradiţie "raţionalitatea este situată – indivizii adoptă strategii funcţie de mediuleconomic, instituţionalizat, istoric dar acest mediu nu poate determina o

acţiune care rămâne consecinţa unei alegeri individuale. 0imita –compotamentul uman devine golit de sens " a!ordarea nu e(cludedeterminismul care rămâne la nivele fragmentare 2econoimc, politic3.

i. Sociologia D9abitu)ului B%. -ourdieu 2E1-#11#3 – influenţat destructuralism " acordă atenţie strategiei individului şi domeniului sim!olic"a!itusul – ansam!lul aptitudinilor do!ândite de un individ în decursulsocializării, sistem de preferinţe dar şi generator de practici " în !azacăruia fiecare individ are un comportament coerent, îi oferă naturaleţedar este rodul e(perienţelor sociale ale fiecăruia " aceste e(perienţeaparţin unor clase sociale şi unei culturi date " pus în condiţiicompara!ile de socializare, indivizii vor aveas a!itusuri apropiate, oviziune comună asupra lumii " indivizii se diferenţiază prin capitalurile lor – economic, cultural, social, sim!olic – rezultând o diferenţiere, ciar oopoziţie între organizaţiile sociale" societatea este divizată în câmpurisociale, cu reguli proprii de +oc, şi care sunt spaţii de dominaţie şi deluptă. 8erit – depăşeşte conflictul între o!iectivism 2vizează doar structura socială3 şi su!iectivism 2privilegiază discursurile individuale3.

*48;= :

=eferate pe !aza lucrărilor principale ale câtorva autori, interpretare de te(te.>>


18/59

3. (ET7E E CERCET"RE S7CI7#7GIC&

1. preciA,ri coceptuale/ teorie, metodă, metodologie şi relaţiile dintreele.

JTeoria defineşte referinţa empirică a metodei de investigare, modul deconsiderare a realităţii, tipurile de date selectate din mesa+ul implicit al faptelor socialeL2. 9lăsceanu, "etodologia cercetării sociologice3.

J"etoda este o cale repeta!ilă de a rezolva o pro!lemă ştiinţifică, un set deproceduri reproducti!ile care servesc soluţionării pro!lemelor tipice ce aparţindiferitelor nivele de generalitateL 2*t. eFaZ, "ethodolog! of Sociological /esearch3.

J8etodaL este Jmodul de investigare şi ordonare a semnificaţiilor faptelor socialeL. J8etoda de cercetare nu este integral independentă de teoria în raport cu

care se dezvoltă şi care-i solicită a+utorul pentru raportarea cercetării la lumeaempiricăL.J"etodologia reprezintă sistemul de norme, tenici şi metode prin care o teorie

este testată, controlată şi dezvoltată empiricL. ;nsam!lul elementelor componente ale metodologiei este compus din:Ja3 ansam!lul principiilor teoretice referenţiale"!3 ansam!lul metodelor şi tenicilor corespunzătoare de colectare a datelor

empirice 2K3"c3 ansam!lul tenicilor şi procedeelor de prelucrare a datelor şi informaţiilor

empirice 2K3"d3 ansam!lul procedeelor logice de analiză, construcţie sau reconstrucţie a

teoriei pe !aza rezultatelor cercetării empirice sau a altor dezvoltări teoretice 2K3L2. 9lăsceanu, "etodologia cercetării sociologice3.

/acă Jteoria descrie, reconstruieşte, e(plică realitatea în termenii lim!a+elor naturale şi5sau artificialeL, metodologia Jidentifică procedeele de construcţie teoreticăprin raportare la lumea empiricăL 2. 9lăsceanu, "etodologia cercetării sociologice3.

- specificitatea metodologiei cercetării sociologice.J"etodologia cercetării sociologice se identifică cu o logică a analizei ştiinţifice

a realităţii sociale. 4a nu se reduce nici la inventarierea metodelor de colectare şiprelucrare a datelor empirice, nici la definirea unui procedeu universal sau a unui setde procedee particulare de investigare sau rezolvare a unei pro!leme teoretice 2K3L.4a tre!uie să se centreze pe Jurmătoarele domenii prioritare:

a3 e(tinderea şi cuprinderea unui evantai larg de fapte sociale cu a+utorul unor metode specifice de investigare"

!3 identificarea corelaţiilor intra- sau interfactuale prin tenici adecvate"

18


19/59

c3 îm!ogăţire şi rafinare conceptuală"d3 construcţie şi integrare teoretică !azate pe descriere, e(plicaţie şi predicţie

sociologicăL 2. 9lăsceanu, "etodologia cercetării sociologice3.

2. 'rientări metodologice 8 )ociologie/ clasificare şi prezentarea unor idei

esenţiale.*e poate restrânge câmpul Jorientărilor teoretice în sociologie la trei:3 pozitiviste#3 interpretative3 criticeL.Cele pozitiviste Jaer avansa modele statistico-matematice ale fenomenelor sau

proceselor sociale, considerate ca o!iecte manipula!ile 2Comte3L" cele interpretativear promova o Jmetodologie a înţelegerii şi interpretării semnificaţiilor sociale veiculatede situaţiile sociale 2e!er3L" cele critice ar fi orientate către Jsesizarea şiconştientizarea aspectelor disfuncţionale sau contradictorii din viaţa socialăL2. 9lăsceanu, "etodologia cercetării sociologice3.

?lasificarea orientărilor metodologice în sociologie urmăreşte, în general,următoarea scemă :

- orientări Jo!iectiveL: pozitivismul sociologic 2Comte3, operaţionalismul 2?eorgeund!erg3, empirismul 20. azarsfeld3, analiza structurală 2Cl. evi-*trauss, R.0iaget3, analiza funcţională 2T. 0arsons3, analiza sistemică 29. 0areto3"

- orientări JinterpretativeL: 8a( e!er, interacţionalismul sim!olic - ?. Q.8ead, etnometodologia - ;. Cicourel, fenomenologia sociologică – ;. *cultz.

;.


20/59

sensul său nu-i de transformare, ci de integrare în funcţionarea optimă şi sta!ilă aaceleiaşi ordini conservateL 2. 9lăsceanu, "etodologia cercetării sociologice3.

&3 analiza sistemică: iniţiator 9. 0areto.0rincipiu: Jsocietatea Meste determinată de toate elementele care acţionează

asupra sa şi ca urmare ea reacţionează asupra elementelorLN 2. 9lăsceanu,

"etodologia cercetării sociologice3.>.


21/59

documentarea directă, cu valoare de fapte"e(perimentul

interviul,cestionarul, H tehnici secundare, care ne oferă opinii ,testele, adică informaţii de gradul doi, care tre!uie

scalele ele însele verificate şi completate.

1aşii în cercetarea sociologică :3 formularea problemelor – traducerea pro!lemelor, a între!ărilor generale

despre societate sau comportamentul social în pro!leme specifice, care să poată fistudiate prin o!servaţii şi măsurători de tot felul. Xn acest stadiu sunt avansateipotezele 2ipoteza3 de cercetare, care sunt propoziţii ce cuprind un grad mai mic saumai mare de posi!ilitate privind relaţia între două sau mai multe fenomene. poteza decercetare este cea care permite selecţionarea faptelor care vor fi reţinute casemnificative şi +ustifică metoda reţinută.

4(emplificare: studiul durZeimian asupra sinuciderii apare ca rezultat al între!ărilor pe care şi le pune /urZeim referitor la consecinţele marilor schimbări sociale în civilizaţiile vestice, legate de fenomenul industrializării.

3legerea ipotezei poate fi determinată de :- lucrări anterioare, a căror concluzie dorim să o dezvoltăm sau să o

contestăm"- o teorie generală, care se doreşte e(plicativă"- o cercetare e(ploratorie, ale cărei concluzii sugerează o ipoteză de cercetare"- de constatarea unui fapt insolit care determină reconsiderarea termenilor în

care se pune pro!lema.4(emplificare: o!iectul sociologiei electorale constă în a e(plica caracteristicile

repartizării voturilor prin condiţiile demografice, economice, sociale, religioase în carese află electoratul. 0rincipiul oricărei cercetări ştiinţifice în acest domeniu constă încompararea rezultatelor alegerilor şi factori care pot contri!ui la e(plicarea lor.Contează, deci, nu numai a analiza opiniile electoratului, a analiza motivaţiilecomportamentului electoral, dar şi e(plicarea variaţiilor care se pot produce.

3naliza prealabilă este operaţia de trecere de la e(perienţa comună lae(perienţa specializată, proces care implică mai multe stadii:

a3 formalizarea ver!ală: a reda ver!al ceva pe !aza unor e(emple reale 2se

o!ţin indicatorii superficiali3"!3 analiza conceptuală: se introduc indicatori mai complecşi, care e(primă unraport +ust între fapte şi concepte şi se face o primă clasificare – empirică – pe !azadeose!irilor evidente între o!iecte. 0utem identifica acum şi compara imagini,informaţii, concepte şi indivizi şi grupuri reale"

c3 conturarea noţiunilor iniţiale, ca instrumente de cercetare empirică, prinselectarea imaginilor şi indicatorilor principali cu privire la o situaţie dată şi prin împărţirea indicatorilor respectivi în su!grupe tipologice 2necesare datorităcomple(ităţii realităţii3"

d3 unificarea indicatorilor într-un indice 2e(. indicele nivelului de trai3, eliminândindicatorii inutiliza!ili 2pentru a forma conceptele iniţiale3.

0rincipalele obstacole ale sociologului în această etapă a cercetării sunt legatede cunoaşterea comună, statutul sociologului, ignorarea analizei preala!ile 2folosireaunor termeni imprecişi, nivel scăzut de codificare, imensul M!alastN de e(presiiver!ale incluse în rapoartele de ancetă3.

0rincipalele rezultate ale analizei preala!ile o constituie conceptele.

21


22/59

*pecificarea pro!lemei de studiat atrage după sine alegerea metodelor decercetare şi operaţionalizarea finală a pro!lemelor cercetării.

Xn formularea problemelor de studiat şi alegerea metodelor, se fac anumite presupuneri

3 nu se implică între!ări-sentimente, de tipul JCum se simte minoritatea rromă în =omânia PL"

#3 răspunsurile tre!uie să fie la între!ări din care s-au eliminat falselepresupuneri"3 tre!uie făcute presupuneri care de+a au fost verificate empiric. Xn aceasta

constă realizarea principiului naturii cumulative a cunoaşterii ştiinţifice.*ociologul este interesat de forma e(terioară a individului, ca participant al

grupului, dar şi de felul în care individul JpercepeL evenimentele, relaţia cu grupul etc.0rintre trăsăturile, evenimentele, stările şi procesele atri!uite oamenilor, putem

distinge două categorii: ;. proprietăţi absolute, cele care sunt strict individuale, fără a implica referinţa

la o altă persoană sau la o!iecte, sau la relaţia dintre ele. 4(emplu: caracteristici fizicesau demografice 2vârsta, culoarea, se(ul3, comportamentul uman, luat ca izolat de

conte(tul social, nu ca element al interacţiunii reciproce în cadrul anumitor relaţii,trăsăturile psiologice ale individului, luate ca atare şi nu ca elemente ale relaţiilor sociale"

>. proprietăţi relative, cele a căror înţelegere presupune un tip de relaţionare."aAoritatea proprietăţilor de interes pentru sociologie sunt cele relative sensul lor incluz4nd un anume tip de relaţie $ntre individ şi mediul social .

0entru că la nivelul sociologiei, conceptele sunt vagi şi am!igue, s-a încercatoperaţionalizarea lor , adică adaptarea aparatului conceptual prin introducerea devaria!ile cantitative, concepte cantitative care pot lua în considerare intensitateatrăsăturilor care interesează.

. alegerea metodelor şi operaţionalizarea conceptelor constituie al doilea pas în cercetare.

3legerea metodelor se face în funcţie de fenomenul studiat.. e(perimentul – poate fi desfăşurat într-un la!orator, implică e(istenţa unui

grup e(perimental şi a unui grup de control. 0rincipala limită a e(perimentului înla!orator o constituie ignorarea unor factori care ar influenţa acelaşi comportament într-o situaţie de viaţă reală"

#. sonda+ul – implică eşantionarea şi se poate desfăşura spaţial saulongitudinal. 0rincipala limită constă în faptul că cei intervievaţi pot disimula adevărul"

. o!servaţia participativă – principala limită este nesistematicitatea datelor culese" cu toate acestea, poate fi privită ca o formă de e(plorare iniţială în cercetareiar uneori, ca singura cale raţională de apropiere de un su!iect, mai ales atunci cânde(aminăm comportamentul nedezira!il, comportamentul real mai degra!ă decâtatitudinile etc.

*peraţionalizare a conceptelor înseamnă selectarea, pe !aza metodelor alese,a indicatorilor o!serva!ili pentru varia!ilele implicate în pro!lema noastră şi pentruacelea dintre varia!ile carene sunt de interes. ;tunci când varia!ilele care neinteresează sunt direct o!serva!ile, nu este necesară alegerea altor indicatori decâtvaria!ilele însele.

Calitatea cercetării depinde de operaţionalizare:a. de cunoaşterea teoretică a fenomenului studiat"!. de alegerea aptă a indicatorilor"

22


23/59

c. de alegerea !ună a procedurilor de adunare a informaţiei despre aceştiindicatori.


24/59

2K3L. ;ceastă calitate a spiritului este Jimaginaţia sociologicăL, cea care Jpermite celuicare o posedă să înţeleagă teatrul lărgit al istoriei în funcţie de semnificaţiile pe careea le cuprinde pentru viaţa interioară şi cariera indivizilor 2K3.L 0rin aceasta, individulJpoate sesiza ce se petrece în lume şi la ce se poate aştepta, ca punct de intersecţie a!iografiei şi a istoriei, în inima societăţiiL 2C. . 8ills, VE&-EW, Imaginaţiasociologică3.

Dificultăţile : de ordin tenic : alegerea varia!ilelor" cooperarea su!iecţilor – fenomenul de disimulare" cercetătorul sociolog poate scim!a comportamentul su!iecţilor" pro!lemele etice5politice pe carele ridică cercetarea sociologică.J


25/59

*48;= :

Construirea unui cestionar, e(erciţii.

4Y4=CD :. Cum folosesc sociologii metoda ştiinţifică P#. /e ce concluzia unui studiu sociologic punctează în mod invaria!il calea unei

noi cercetăriP. Care sunt o!stacolele practice şi etice cu care se confruntă cercetătorii

sociologi care doresc să ducă la !un sfârşit o cercetare în domeniuP$. Ce înseamnă operaţionalizarea conceptelorP

>>


26/59

INI!I ŞI S7CIET"TE$. N7I FN S7CIET"TE / I(%"CT$# STR$CT$RII S7CI"#E: "# C$#T$RII ŞIC7($NIT&ŢII

".iterac6iuea )ocial, +i STR$CT$R" S7CI"#&.1. de;ii6ia structurii sociale. %tructură socială organi*are socială!- Jo structură socială este o reţea de statusuri, sau poziţii, ale căror interacţiuni

sunt reglementate de normele socialeL 2/. >rinZeroff, Sociolog! 3.

J0entru =. ;. =adcliffe->roFn 2E$13 structura socială desemnează o reţeacomple(ă de relaţii sociale care e(istă real şi care unesc fiinţele umane individuale într-un anumit mediu natural 2K3. Xn sens restrâns, structura socială desemneazăelementele structurale ale organizării socio-economice – în particular, structura socio-profesional – a societăţilor, prin opoziţie cu elementele culturale: valori, reprezentări,care sunt comune unui grup social datL 2=. >oudon, Dictionnaire de sociologie3.

J4(presia de Morganizare socialăN are mai mult de un singur sens şi faceo!iectul discuţiilor între sociologi. ;ceştia nu dau întotdeauna aceeaşi semnificaţie caşi antropologii, mai înclinaţi să limiteze noţiunea de organizare identificând-o custructura 2K3.


27/59

- Jfiecare mem!ru al unui grup ocupă o anumită poziţie în structura ierarică agrupului căruia îi corespunde un status, dotat cu un anume prestigiu, ceea ce îl o!ligăsă îndeplinească o anumită funcţie, deci să +oace unul anumit potrivit unui modelL 2oapreciere oferită de Q. *tal3: statusuri desemnate C statusuri dob4ndite: în societăţi simple, statusurile

desemnate nu se pot scim!a, de regulă, şi constituie un foarte sla! o!iect al

aşteptărilor de rol diferite" statusurile do!ândite sunt cele cucerite prin funcţiileocupaţionale etc." status master : un statut-ceie, cu mare greutate încaracterizarea interacţiunii sociale 2e(emplu: vârsta minimă pentru căsătorie etc.3"

seturile de rol : JKtermenul este utilizat pentru a arăta că un statut poate să nuai!ă un singur rol, ci un număr de roluri asociate care se adecvează împreunăL28erton, E%'3"

comportament de rol : Jîn timp ce rolul este comportamentul aşteptat de lacineva într-un status numit, comportamentul de rol este comportamentul actual alcuiva care +oacă un rolL 20. Qorton, Sociolog! 3"

conflicte de rol : e(perienţa stresantă a oamenilor atunci când ei întâlnesc

dificultăţi în îndeplinirea cerinţelor unui rol" depăşirea conflictelor de rol – modalităţi:a3 raţionalizarea: un proces de protecţie prin care cineva redefineşte situaţia în

care se află în termeni accepta!ili din punct de vedere social şi personal"!3 compartimentarea: divizarea setului de roluri în mai multe părţi şi

identificarea într-un anume moment doar cu un rol"c3 ad+udecarea: atri!uirea unei terţe părţi a responsa!ilităţii în ceea ce priveşte

o decizie dificilă.

b. /elaţii socialeiteratura sociologică este foarte !ogată în analiza relaţiilor sociale. 4(istă

diferite curente care pun pro!lema felului conceperii relaţiilor sociale:3 ". Touraie: o!iectul sociologiei îl constituie relaţiile sociale, deoareceo!iectul sociologiei este o operaţie, adică a face să apară relaţiile în spatele situaţiilor"

#3 relaţionismul sociologic : '. Toie) foloseşte termenii de JcomunitateL şiJsocietateL, fiecare dintre aceste structuri având tipuri de relaţii distincte: relaţiilecomunitare sunt de tipul relaţiilor de rudenie, de vecinătate, de prietenie, iar cele alesocietăţii d etipul relaţiilor Jpentru sineL, calculate şi dominate de interes.

#eopold vo @ie)e : societatea umană este o totalitate de relaţii interumanepsiologice. Xn cadrul relaţiilor e(istă mai multe forme, precum relaţiile de cooperaresau de separare etc., relaţiilor constituind !aza e(istenţei comple(elor, ansam!lu cu

rezistenţă şi durată mare în timp 2e(. stat, !iserică3.?ritica acestor orientări: este efectuată de %. Soro?i care accentueazăcaracterul psiologizant al interpretării relaţiilor şi considerarea societăţii mai mult cao JficţiuneL decât ca o realitate"

3 sociometria : . #. (oreo susţine că cele mai importante relaţii, dinmultitudinea relaţiilor sociale, sunt cele interpersonale, esenţial afectiv" spontaneitateaşi creativitatea sunt sursa relaţiilor dintre indivizi şi de aceea tre!uie create anumitetenici speciale de Jeli!erareL a individului"

$3 teoria dinamicii grupurilor: >. #eHi susţien că în cadrul fiecărui grup,

înţeles ca şi câmp de interacţiuni, e(istă un ecili!ru cvasistaţionar care ar cuprindedouă componente: un ansam!lu de forţe care contri!uie la menţinereacomportamentului grupului şi un ansam!lu de forţe care caută să menţină

27


28/59

comportamentul fiecărui mem!ru al grupului la nivelul ecili!rului de grup 2forţele suntnormele, standardele etc.3"

%3 interacţionismul simbolic : interacţiunile oamenilor în cadrul colectivităţilor constau într-o înrâurire reciprocă prin intermediul sim!olurilor, al semnificaţiilor şiinterpretărilor. Critica: evidenţiază faptul că sociologia devine un fel de lingvistică sau

semantică socială, reducându-se analiza fenomenelor sociale la studiul lim!ii şi alproceselor sim!olice"

&3 . SAcAepa)?i : evidenţiază o tipologie a relaţiilor interumane, temei alcoeziunii sociale.

c. Tipuri de societăţi :3 caracterizare generală a fiecărui tip de societate"#3 teorii despre tipurile de societate.

-.importa6a C$#T$RII 8 co)truirea vie6ii )ociale.1.c0teva definiţii ale culturii di per)pectiva a di;erite di)ciplie )ociale :antropologia, filosofia etc. :

Jcultura este modul de viaţă al unei societăţiL care cuprinde Jnenumărateaspecte parţiale legate de comportament, dar toate au anumiţi factori comuni. 4iconstituie răspunsul normal şi anticipat al oricărui mem!ru al societăţii la o situaţiedatăL 2=. inton, #undamentul cultural al personalităţii 3"

Jcultura în această perspectivă Vmetafizică – su!l. ns.W nu este un lu(, pe careşi-l permite omul ca o podoa!ă, care poate să fie sau nu" cultura rezultă ca o emisiunecomplementară din specificitatea e(istenţei umane ca atare, care e(istă în mister şipentru revelareL. 4a este Jo plăsmuire a spiritului omenescL 2. >laga, Trilogia culturii 3"

Jcultura este totalitatea modelelor de comportament, artelor, credinţelor,instituţiilor şi a tuturor celorlalte produse ale muncii şi gândirii umane transmise socialL2 3merican eritage Dictionar! 3"

Jcultura este totul. Cultura este felul în care ne îm!răcăm, felul în care ne îngri+im părul, felul în care mergem – nu numai faptul de a scrie cărţi sau de a costru)iclădiriL 2;ime Cesair, scriitor martinican3"

Jcultura este configuraţia totală a instituţiilor pe care oamenii le au în comun însocietateL 2R. 6icter, 0a sociologie- ,otions de base3.

/iferite definiţii ale culturii, privite din diferite puncte de vedere :- istorică: cultura este moştenire socială, sau tradiţie, transmisă generaţiilor

ulterioare"- normativă : cultura înseamnă idealuri, valori sau reguli de a trăi"- funcţională: cultura este modalitatea în care oamenii rezolvă pro!lemele de

adaptare la mediul încon+urător sau de trai laolaltă"- mentală : cultura este un comple( de idei, sau o!iceiuri învăţate, care

disting oamenii de animale"- structurală : cultura constă în idei, sim!oluri sau comportamente structurate şi

interrelaţionate"- sim!olică : cultura se !azează pe semnificaţii împărtăşite de o societate,

desemnate ar!itrar

] ?ultură C civilizaţie :- o societate civilizată este, de regulă, cea considerată a fi Jmarcată de progres

în arte şi ştiinţe, utilizarea e(tensivă a scrierii şi apariţia instituţiilor sociale şi politicecomple(eL 2 3merican eritage Dictionar! 3"

28


29/59

- Jcivilizaţia nu este, de fapt, decât o cultură definită prin sfera ei, o culturăsocială parţială, din punctul de vedere aZl unei singure valori, şi anume din punctul devedere al valorii tenico-economiceL2T. 9ianu, #ilosofia culturii 3"

- Jcultura nu este civilizaţie. 2K3 Cei care vor!esc despre cultură ca despreutilizarea în cel mai înalt grad de dezvoltare a lucrurilor celor mai delicate limiteazăcivilizaţia la aspectele tenice şi utilitare ale vieţii sociale. /in acest punct de vedere,

civilizaţia este tenologie, în timp ce cultura constă într-un rafinament socialL 2R.6icter, 0a sociologie- ,otions de base3.

] ?ultură C societate :- Jîn timp ce o cultură este un sistem d enorme şi de valori, o societate este un

grup uman relativ independent, care ocupă un teritoriu, împărtăşeşte o culturăL"- cultura este un sistem de norme, ne arată Jfelul în care lucrurile tre!uie să fie

făcuteL 2C. Qorton, Sociolog! , p. &3"- Jcultura nu este nici grupul, nici societatea. ; interscim!a termenul MculturăN

cu acestea din urmă înseamnă a negli+a întreaga deose!ire care e(istă între oameni şimodelele lor de comportamentL 2R. 6icter, 0a sociologie- ,otions de base3.

Specificitatea definirii sociologice.JCuvântul cultura apare la sfârşitul secolului Y. 4l desemnează mai ales o

!ucată de pământ lucrată pentru a produce plante şi devine sinonim cu agricultura2cultură fura+eră etc.3. a mi+locul secolului Y9, sensul figurat de cultură a spiritului începe să fie folosit de umaniştii =enaşterii. *ecolul Y9 este cel în care cultura înştiinţe, litere şi arte devine un sim!ol al filosofiei uminilor" Qo!!es desemna de+a prinMculturăN munca de educare a spiritului, mai ales în timpul copilăriei. eneton, E'%, 9alade EE# a3. Xnsecolul YY, cuvântul cultură 2ultur în germană3 are ca sinonim McivilizaţieN 2termenpreferat de francezi3. /ar, în timp ce 4. >. TSlor defineşte cultura prin dezvoltareamentală şi organizaţională a societăţilor, ca Mîntreg acest comple( care includecunoştinţele, credinţele religioase, arta, morala, cutumele şi toate celelalte capacităţi şio!işnuinţe pe care omul le do!ândeşte ca şi mem!ru al societăţiiN, antropologiaculturală americană, şaizeci de ani mai târziu, insistă pe dezvoltarea materială şitenică şi pe transmiterea patrimoniului social. /upă culturalişti, cultura, ca şi mod deviaţă al unui popor, este o aciziţie umană, relativ sta!ilă dar supusă unor scim!ăricontinue care determină cursul vieţilor noastre fără a se impune gândirii noastreconştiente.

7tilizarea modernă a termenului trimite la modelele şi modurile de comunicareale unei ştiinţe şi a valorilor răspândite într-o societate ierarizată 2cultură populară,cultură de elită3 şi prin anumite canale de difuzare: cultura de masă transmisă prin

media se adresează unui pu!lic vast. 0rin cultură politică se înţelege un sistem devalori, de credinţe şi de comportamente politice împărtăşite de ma+oritatea mem!rilor unei colectivităţi naţionale. Xn discursul managementului din anii ^)1, se răspândeştenoţiunea de cultură de întreprindere.

egată de sociologia cunoaşterii, sociologia culturii consideră creatorii operelor sim!olice prin care se e(primă reprezentările lumii, raportul operelor şi ale autorului cusocietatea în care ei operează, sistemul de producere a operelor spiritului şi câmpulideologic în care se situează emiţătorii şi receptorii operelor culturaleL 2=aSmond>oudon, Dictionnaire de sociologie3"

- Jcultura este modul de viaţă .împărtăşit de mem!rii unei societăţi. 4l includelim!a+, valori şi sensuri sim!olice, dar şi tenologie şi o!iecte materialeL 2/avid >.

>rinZeroff, Sociolog! 3"- Jcultura reprezintă totalitatea produselor activităţii umane, materiale şinemateriale, a valorilor şi modalităţilor de comportare o!iectivizată şi acceptate înanumite colectivităţi, transmise altor colectivităţi şi generaţiilor următoare 2K3 culturaeste totalitatea produselor create de om în timpul muncii – fizice şi intelectuale –

29


30/59

pentru do!ândirea mi+loacelor de satisfacere a nevoilorL 2R. *zczepansZi, ,oţiuni elementare de sociologie3"

- Jcultura este tot ceea ce este învăţat social şi împărtăşit de mem!rii uneisocietăţiL 20. Qorton, Sociolog! 3.

Cultura este un ansam!lu de cunoştinţe, credinţe, practici sociale cu o funcţie de

coeziune socială şi de integrare individuală. 4a este o sursă de deose!ire şi prile+ deconflicte.

] ?ultură C societate C simbolic : J; ne interoga asupra sim!olicului este unul dintre începuturile posi!ile în

pro!lemele puse de sociologia culturii. ;nsam!lu de relaţii de sens social constata!ile,simbolicul indică că se scim!ă mesa+e în comunicare şi că e(istă relaţii sociale încare şi prin care circulă sensul într-o societateL. Ca atare, se poate vor!i despresim!olic în sensul de ideologie 2mar(ismul3, sau în raport cu Jcoerenţa vieţii sim!olicea unui grup socialL 2antropologia clasică3L. Jfaptul de a înţelege prin cultură un sistemsim!olic care poate fi constatat şi studiat şi care este veiculat de orice grup uman,

ciar cel mai primitiv, constituie unul din primele operaţionalisme ale ştiinţelor umaneL 5Dicţionar de Sociologie, 4nciclopaedia universalis3.

2. +lementele (componentele) culturii6)0imbaAul : Ja!ilitatea de a comunica prin sim!oluri – oral sau scrisL" un sistem

a!stract de sensuri ale cuvintelor şi sim!oluri specific fiecărei culturi. nclude :vor!irea, caracterle scrise, numerele, sim!olurile şi gesturile comunicării nonver!ale.

im!!a+ul este un universal cultural, dar e(istă diferenţe evidente în folosirealim!a+ului, în lume.

Sociolingvistica su!liniază faptul că lim!a+ul stă în relaţie cu cultura, în

următoarele modalităţi:a. lim!a+ul cuprinde cultura – Jcuprinde valorile şi semnificaţiile unei societăţi caşi ritualurile, ceremoniile etc. acelei societăţiL"

!. lim!a+ul constituie cadrul culturii – Jgramatica şi categoriile cuprinse înfiecare lim!a+ afectează felul în care vor!itorii săi văd realitateaL"

c. lim!a+ul este un sim!ol – Jun lim!a+ distinctiv sim!olizează separarea unuigrup de altul, da şi unitatea înăuntrul unui anumit grup de vor!itoriL 2/. >rinZeroff,Sociolog! 3.

#3 Balorile: Jidei împărtăşite despre scopuri dezira!ileL 2/. >rinZeroff,Sociolog! 3"

- Jîntr-o modalitate descriptivă putem spune că tot ceea ce este util, dezira!ilsau admira!il pentru sau pentru grup Mare o valoareN. ;r tre!ui să spunem, de aici, călucrul în el însuşi nu constituie o valoare ci numai că el conţine o valoare P *pree(emplu, educaţia este ea însăşi o valoare socială sau valoarea stă în capacitatea sade a satisface anumite nevoi sociale fundamentale PL

Care este sursa valorilor P- e(terioară: Jcircumstanţele şi condiţiile a căror valoare individul nu le poate

controlaL"- interioară: Jdemnitatea umană a individului îi conferă dreptul la respect.

*implul fapt că este vor!a despre o persoană care îşi asumă responsa!ilitate actelor

sale 2K3 este o !ază de evaluare socialăL.

Care este relaţia între valori şi roluri sociale P

30


31/59

- Jnu e(istă valori decât pentru că e(istă persoane demne de a fi apreciate şicompetente pentru a evalua persoanele şi lucrurile. ;şa cum persoana în acţiune esteelementul ireducti!il al societăţii, ea este şi ultimul focar al valorilor. 0rincipalulmecanism prin care se e(primă şi sim!olizează valorile este rolul socialL. 4(istăJsceme de comportamentL care sunt evaluate diferit în interiorul roluluiL.

9alorile sunt sancţiuni ale comportamentului . J9alorile sociale acţionează canişte norme sau etaloane pentru modelele de comportamentL. J*istemul derecompense şi de pedepse utilizat de o societate îşi află ultima sa !ază în sistemulvalorilorL.

9alorile şi procesele sociale. J0rocesele de cooperare, de asimilare sunt deregulă înalt evaluate, pentru că ele promovează armonia, !una ordine şi paceasocială. 8odelele de comportament şi rolurile pe care le îndeplinesc oamenii înaceste procese sunt orientate către cele mai înalte roluri, modurile de conduităapro!ate şi estimateL.

Cum se pot clasifica valorile P /upă anumite criterii:

- Jgradul de constrângere procură o serie continuă după care valorile socialepot fi rânduite conceptual, adică dispuse conform gradului în care ele afecteazăpersonalitatea socialăL" ele constituie Jnucleul eticii personale a individuluiL şi suntrespectate Jde convenienţăL"

- Jfuncţia asociativăL, anumite valori sociale fiind mai importante decât alteleprin felul în care determină acţiunea socială"

- Jfuncţia lor instituţională în culturăL: Jvalorile ataşate de mai multă vremeunui anumit comportament cultural simplifică şi facilitează funcţionareainstituţieiL.

4(emplificare: familia.

Care sunt funcţiile valorilor P3 Jele fac posi!il întreg sistemul de stratificare care e(istă în orice societate"#3 Jcentrează atenţia asupra o!iectelor materiale care în cultură sunt

considerate ca dezira!ile, utile sau esenţialeL"3 Jsunt indicatorii pentru alegerea şi îndeplinirea rolurilor socialeL"$3 Jacţionează ca o specie de control social şi de presiune socialăL"%3 Jfuncţionează ca mi+loace de realizare a solidarităţii.

9alorile pot fi $n conflict la un moment dat în societate. 4le JcauzeazăLpro!lemele sociale:

- mutabilitatea valorilor: referă la posi!ilitatea ca valorile să difere în timp şispaţiu de la o societate şi cultură al alta, sau în cadrul aceleiaşi culturi sau societăţi 2R.6icter, 0a sociologie- ,otions de base3"

- trăsătură culturală complex cultural instituţie: Jcea mai mică unitate a culturiieste numită trăsătură culturalăL, iar Jcomple(ul cultural este intermediar între trăsăturăşi instituţieL. Jnstituţia este o serie de comple(e culturale centrate pe o anumităactivitateL 5C. Qorton, Sociolog! 3.

4(emplificare: comple(ul tutunului la popoarele primitive, comple(ulautomo!ilului, al securităţii sociale în epoca modernă."

- normele: Jnormele sunt reguli împărtăşite despre o anumită conduităL" elese spri+ină pe valori" călăuzesc acţiunea socială "

- tradiţiile: sunt Jnorme care sunt pur şi simplu feluri o!işnuite de a facelucrurile la nivelul unui grupL"- o!iceiurile 2în sensul de moravuri3: Jsunt norme asociale cu o conotaţie

moralăL 2/avid >. >rinZeroff, Sociolog! 3"

31


32/59

- sancţiunile – penalităţi şi răscumpărări pentru o conduită care priveşte onormă socială.

3. Cultur, real,cultur, ideal,. Cultur, +i libertate /- Jîn orice cultură e(istă astfel de modele ideale care e(ercită şi o acţiune

normativă asupra acelor comportamente care se îndepărtează de la cele pe care o

societate le-a standardizatL 2=. inton, #undamentul cultural al personalităţii 3. pe !azaacestei idei, =. inton sugerează o distincţie între Jcultura realăL şi Jcultura idealăL"- Jculturală ideală include tradiţii şi o!iceiuri apro!ate formal, care se

presupune că sunt urmărite de oameni 2normele culturale3" culturală reală constă încele care sunt practicate actual de către aceştia 2normele statistice3L 20. Qorton,Sociolog! 3.

=elaţia cultură-li!ertate se referă la $ncălcarea normelor de către indiviziconştienţi de e(istenţa acestora.


33/59

%3 $nt4rzierea culturală: Jo cultură în totalitatea ei este întotdeauna în mişcare,atât în ceea ce priveşte elementele sale componente, cât şi prin raport la alte culturi./ar toate părţile unei culturi nu se mişcă cu aceeaşi viteză" această diferenţă demişcare în părţile culturii este numită Mîntârziere culturalăNL. Termenul implicăJaproape necesar +udecăţi de valoareL, indicând de regulă Jun aspect negativ alcomportamentului culturalL 2R. 6icter, 0a sociologie- ,otions de base3"

decalaA cultural : Jdacă o parte a culturii se scim!ă, datorită unei descoperiri sauinvenţii şi, prin aceasta, generează scim!ări într-o altă parte a culturii, dependentă deea, aceste scim!ări se produc frecvent cu o anumită întârziere. Cât de mare esteaceastă întârziere sau acest decala+ depinde de natura materialului cultural supusscim!ării, dar decala+ul poate persista un număr considera!il de ani, şi în tot acesttimp putem spune că e(istă o proastă adaptare a culturii. este, deci, dezira!il săreducem perioada de maladaptare, să facem a+ustările culturale cât de repede posi!ilL2. 6. >


34/59

%. S7CIET"TE" FN N7I / CRE"RE" SINE#$I ŞI IENTIT"TE" S7CI"#& *S7CI"#IK"RE"

1. )ocialitate: )ociabilitate: )ocialiAare. %reciAarea di;ere6elor coceptuale.

- Jcalitatea omului de a fi fiinţă socială şi proprietatea societăţii de a se constituica formă a inter-e(istenţei oamenilorL 2. 7ngureanu, 1aradigme ale cunoaşterii societăţii 3"

- Jcapacitatea 2a!ilitatea3 unui om sau a unui grup de oameni de a se integra însocietateL 2. 7ngureanu, 1aradigme ale cunoaşterii societăţii 3"

- Jtermenul sociabilitate desemnează totodată starea care rezultă imediat dinfacultăţile omului 2starea societăţii3 şi o trăsătură de psiologie colectivă atri!uită unor grupuri mai mult sau mai puţin e(tinseL 2=. >oudon, Dicţionar de sociologie3.

JXn sensul tare al termenului, aceasta 2socializarea – n.n.3 înseamnă atransforma un individ dintr-o fiinţă asocială într-o fiinţă socială, inculcându-i moduri dea gândi, de a simţi, de a acţiona. 7na dintre consecinţele socializării este de a face

sta!ile dispoziţiile comportamentului astfel do!ândite. ;ceastă interiorizare a normelor şi valorilor are ca funcţie şi însuşirea regulilor sociale, care sunt prin definiţiee(terioare individului şi să crească solidaritatea între mem!rii grupului. Ca instrumental reglării sociale, ea permite economia sancţiunilor e(terne 2/urZeim, E##, E#%3.?rupul nu are nevoie, în acest sens, nici de a reaminti la nesfârşit individului e(istenţaacestor reguli, nici de a e(ercita asupra lui o constrângere pentru care ele sunto!servate: a le încălca generează un sentiment de culpa!ilitate 2K3L 2=. >oudon,Dicţionar de sociologie3. .

J8odalitatea de a înfăţişa sociabilitatea numai în raportul său cu tipuri desocietăţi glo!ale apare astăzi scematică sociologului care ştie că o societate implicăo multiplicitate de grupări intermediare, sta!ile sau efemere, în care se manifestă

forme foarte diferite de socia!ilitate, astfel încât coe(istă în spaţiul social şi în timpulistoric şi nu pot fi reduse la 7nul. 6ără îndoială, a!ordarea macrosociologică rămânefundamentală, căci dincolo de particularismele prin care se disting şi se opungrupurile, se impune o!servatorului, care nu poate uita că o societate este altceva

34


35/59

decât un mozaic de familii, clase, clu!uri sau asociaţii, unitatea unei conştiinţe colectiv2K3.

6aţă de pre+udecata care reduce socia!ilitatea la manifestările sale dedimensiune macrosocială se adaugă un alt pre+udiciu, de ordin epistemologic, careincită sociologul la a nu vedea în ea decât un simplu epifenomen, efectul structurilor sociale sau al proceselor sociale situate într-un alt loc, desemnat ca loc al realului

social 2K3.Cu siguranţă, sistemul glo!al nu poate funcţiona decât prin intermediulsistemelor de relaţii şi al ansam!lurilor de grupuri elementare în care sunt inseraţiindivizii 2K3. ndiferent cât de comple(ă ar fi dialectica între grupuri restrânse şisocietate, întâietatea acestora din urmă pare că tre!uie să fie afirmată 2K3. Xn acest +oc în care sociologul vede că se opun individ şi societate, real şi ireal, infrastructură şisuprastructură 2K3, separaţia individ-societate conduce la impasuriL semnificative,Jindiferent care este termenul privilegiatL 2Dictionnaire de sociologie, 4nciclopaediauniversalis, art. SociabilitF3."

- Jsocializarea este procesul de învăţare a rolurilor, statusurilor şi valorilor necesare pentru participarea în instituţiile socialeL 2/. >rinZeroff, Sociolog! 3.

- procesul prin care oamenii învaţă atitudinile, valorile şi acţiunile potrivite lor ca mem!ri ai unei culturi anumite.

2. -atură şi educaţie 8 proce)ul de )ocialiAare0redominanţa unuia dintre termeni în procesul de socializare – o falsă

pro!lemă P=


36/59

ego 2Jpartea conştientă şi raţională a sineluiL 3L 2R. 6icter, 0a sociologie- ,otions debase3.

!. Teoria cognitivă – R. 0iaget: Je(istă anumite stadii în dezvoltarea cognitivăcare corespund maturizării fiziologiceL 2/. >rinZeroff, Sociolog! 3. /e evidenţiataceste stadii.

c. nteracţionismul sim!olic: Joriginalitatea interacţionismului sim!olic constă înluarea în considerare a acţiunii reciproce a fiinţelor umane şi a semnelor care o facvizi!ilă ca fenomen social ma+or. Xn această optică, entităţi precum societate, instituţii,clase sociale sau conştiinţă colectivă nu au realitate independentă de interacţiunilesociale 2K3. pentru i.)., comportamentul uman nu este o simplă reacţie la mediu, ci unproces interactiv de construire a acestui mediuL 2=. >oudon, Dictionnaire desociologie3.

I.). pune pro!lema felului în care o persoană a+unge la noţiunea de sine. ;ceste modalităţi sunt următoarele:

- JlooZing-glass selfL – C Q. CooleS 2E1#3: Jînvăţăm să ne privim aşa cumcredem că alţii ne privesc pe noiL. 4(istă trei etape în formarea imaginii de sine: , neimaginăm felul în care apărem altora" #. ne imaginăm felul în care alţii ne consideră". desfăşurăm sentimente şi răspunsuri faţă de aceste +udecăţi.

4(emplu: KKKKK"

- Jasumarea roluluiL: ?. Q. 8ead – Ja ne imagina pe noi înşine în rolul celorlalţipentru a determina criteriile pe care alţii le vor folosi pentru a ne +udecacomportamentul nostruL. ;ceastă informaţie Jeste ulterior utilizată ca gid alcomportamentului nostruL. ;ceşti Jceilalţi semnificativiL sunt Jacele persoane careocupă rolul care aude-a face intim cu noiL.

4(emplu: KKKKK"- Jsinele negociatL – sinele care rezultă 2pe !aza proceselor evidenţiate maisus3 din construirea concepţiei despre sinele personal şi care sugerează că avem învedere o finalitate, adică stima de sine.

d. Bcoala structurală: pune accentul, spre deose!ire de i.)., pe constrângereaindividului de către societate:

- Jidentitatea de rolL: Jimaginea pe care o avem despre noi înşine într-un rolsocial anumitL. 0entru că în societate îndeplinim mai multe roluri deodată, imaginea desine este construită din multiplele identităţi do!ândite în urma îndeplinirii multiplelor roluri.

4(emplu: KKKK"

- Jsinele situatL: Jidentitatea de rol utilizată într-o anumită situaţie. mplică faptulcă identitatea noastră depinde de situaţieL.

4(emplu: KKKK.."

- Jierariile identităţii proeminenteL: Jeste o rânduire a unor identităţi de rolindividuale diferite după importanţa lor pentru fiecare persoanăL.

4(emplu: KKKKK.. 2/. >rinZeroff, Sociolog! 3.


37/59

!3 socializarea anticipativă: Jînvăţarea rolului care pregăteşte indivizii pentrurolurile pe care este posi!il să şi le asume în viitorL"

c3 resocializarea: Ja ne a!andona imaginea d esine şi modul de viaţă pentruunul radical diferitL 2e(. instituţiile totale3.

. ;genţi ai socializării:

a3 familia"!3 şcoala"c3 grupurile de prieteni"d3 mass-media"e3 religia"f3 locul de muncă"g3 toate celelalte situaţii de viaţă în care învăţăm şi contri!uim la configurarea

sinelui.

;genţii primari ai socializării– familia, şcoala" agenţii secundari – grupurile deprieteni, locul de muncă, !isericile, sindicatele, partidele politice, televiziunea.

;genţii socializării pot fi complementari " sunt diversşi şi câteodtată concurenţi. ;ceasta ţine de complexitatea procesului de socializare.

*48;= :

=eferate şi e(erciţii.

4(erciţii :. *-a spus că o persoană crescută într-o cultură poate învăţa să acţioneze ca

oamenii dintr-o cultură adoptată, dar nu va fi niciodată capa!ilă să gândească şi săsimtă asemenea unei persoane a culturii adoptate. *unteţi de acord cu aceastăafirmaţie P 8otivaţi.

#. /acă cultura dezvoltă similarităţi în personalitatea din înăuntrul unei societăţi,cum e(plicăm diferenţele în personalitate înăuntrul unei societăţi P *unt asemeneadiferenţe în personalitate mai mari în interiorul unei societăţi simple5comple(e P/e ce P

. Cum e(plicaţi faptul că grupuri care au o influenţă de socializare ma+oră asupraunei persoane pot lăsa o altă persoană aflată în aceeaşi vecinătate neafectată P

$. Cum diferă procedurile de socializare între ţările dezvoltate şi cele mai puţin

dezvoltate din punct de vedere economic în lumea contemporană P>>


38/59

&. Grupuri +i orgaiAa6ii. -IR7CR"ŢII#E

1. preci*ări conceptuale : grupul social" deose!ire de alte noţiuni: categoriesocială, agregat social, colectivitate teritorială, clasă socială, pătură socială, castă.Tipologia grupurilor sociale :

- Jnespecificat de un ad+ectiv sau de conte(tul său de utilizare, cuvântul grup, în sociologie ca şi oriunde altundeva, este aproape golit de sens, atât de mult sepoate aplica unor ansam!luri diferite prin mărimea lor, durata lor, gradul lor deintercunoaştere şi de organizare. *ingurul aspect comun diferitelor utilizări aletermenului este că el desemnează mai mult de un individ . 0entru a e(plora câmpulsemantic al cuvântului grup, tre!uie să se treacă printr-o serie de opoziţii.

7na, tradiţională, distinge grupurile primare de grupurile secundare. ?rupulprimar a fost definit de C. Q. CooleS ca o asociere relativ permanentă şi nespecializatăa unui număr restrâns de indivizi uniţi prin relaţii directe 2Mface to faceN3 şi destul deintime. 6amilia este prototipul, dar se mai poate include aici şi grupul de muncă, de

vecinătate sau grupul de prieteni de şcoală. CooleS nu furnizează nici o e(actitatereferitor la grupul secundar pe care îl caracterizează în general, prin contrast, ca ogrupare mai numeroasă, relativ specializată, de persoane care au relaţii indirecte întreele.

< altă distincţie importantă opune grupul nominal , simplă categorie depersoane care au o caracteristică comună 2cutare vârstă sau cutare venit3, grupuluireal şi organizat , conştient de interesele sale comune 2indicat sau grup de presiune3,cu, între aceste două e(treme, o întreagă gamă de grupuri virtuale sau semi-organizate.

Xntr-un cu totul alt registru, grupul natural, constituit din oameni care se cunosc,se opune grupului artificial constituit pentru o e(perienţă de la!orator.

7nii autori au propus să se rezerve utilizarea ştiinţifică a termenului grup laansam!luri de persoane reunite 2;nzieu, 8artin, E&E3.Ciar şi cu această restricţie, rămâne necesar să se distingă mai multe

categorii şi su!categorii: mulţimea, spontană sau organizată, !anda sau grupul deprieteni, întemeiată pe similitudine, grupul întemeiat pe un interes comun, grupul

38


39/59

restrâns sau primar, organizaţia sau grupul secundarL 2=. >oudon, Dictionnaire desociologie3"

- Jgrup înseamnă două sau mai multe persoane care interacţionează pe !azaunei structuri sociale împărtăşite şi care recunosc dependenţă reciprocăL 2/.>rinZeroff, Sociolog! 3.

Care sunt elementele grupului +a. mem!rii: adică o persoană care Jinteriorizează valorileL grupului, prin

îndeplinirea unui anumit Jrol social în cadrul grupuluiL. 6iecare grup defineşte JmodelulfizicL, Jmodelul moralL şi Jfuncţiile mem!ruluiL"

!. JcentrulL grupului: Jvalorile lui, sim!olurile şi ideile care identifică grupulL şicare constituie J!aza dura!ilităţii grupului în timpL"

c. Jsarcinile grupuluiL 2R. *zczepansZi, ,oţiuni elementare de sociologie3:• grup – agregat: Jagregatul este compus din oameni care sunt temporar

împreună în acelaşi spaţiuL"• grup – categorie : Jcategoria este o colecţie de oameni care împart o

caracteristică comunăL 2/. >rinZeroff, Sociolog! 3"• grup – colectivitate teritorială: Jacele colectivităţi ai căror mem!ri sunt

uniţi printr-o coeziune rezultată din faptul locuirii unui teritoriu considerat comun şiprin coeziunea legăturilor asemănătoare sau comune cu pământul respectivL 2R.*zczepansZi, ,oţiuni elementare de sociologie3"

• grup – clasă socială: Jo descriere completă a clasei sociale presupuneo descriere a !azelor ei economice, a instituţiilor ei de clasă, a ideologiei ei declasă, a tipului de f

Documents

Suport Seminar Sociologie Pt ID Centre 1 1