TG.macro.modelling

8/18/2019 TG.macro.modelling

1/33


2/33

De reţinut

Economia este ştiinţa gândirii în termeni de modele şi arta alegerii acelor modelerelevante pentru lumea contemporană

John Maynard Keynes, scrisoare adresată lui Roy Harrod, iulie 1938

It is better to be vaguely right than exactly wrongCitat atribuit lui John Maynard Keynes, deşi provine de la Carveth Read (Logic:deductive and inductive (1898), p. 351)

2


3/33

3

- standard “aur”

- post-1970: moneda fiduciară – politicile contează (!)

- 1970-1980: inflaţie ridicată, fluctuaţii ale PIB: unde sunt băncile centrale?- post-1980: inflaţie redusă şi stabilă în paralel cu absenţa sacrificării altor obiective

ale politicilor (de ex., creştere economică) - paradox : într-o perioadă de succes maxim a macrostabilizării, băncile centrale

renunţă la ambiţia de a macrostabiliza ( ). De ce?

- băncile centrale îşi stabilesc obiective limitate: stabilizarea inflaţiei poate fi realizatăşi conduce, implicit, la o bună performanţă şi a economiei reale

- creşte importanţa regulilor , în detrimentul atingerii, în manieră discreţionară, aunor obiective dintre cele mai diverse. Dar,

- noile reguli sunt principii sistematice de acţiune, într-un cadru instituţional, în carebăncile centrale îşi asumă consecinţele propriilor decizii, urmărind atingerea

obiectivelor stabilite.- deloc neimportant, succesul politicilor depinde de încrederea pe care sectorul

privat o acordă acestora – “ţintirea inflaţiei”

Fundamente conceptuale ale politicii monetare (1)


4/33

Studiu de caz: Ţintirea inflaţiei “Constrained discretion”

-

se referă la practica de a stabili o ţintă numerică pentru rata inflaţiei, ce urmează afi atinsă pe un anumit orizont de timp;- decidenţii acordă prioritate atingerii acestui obiectiv prin utilizarea de reguli

(elimină fenomenul de “inflation bias”), şi:- decidentul este, de regulă, o bancă centrală independentă (de guvern), ce utilizează

o “ancoră nominală” (“We did not abandon monetary aggregates, they abandoned us”);“goal independence” vs. “instrument independence”.

Ţintirea inflaţiei, avantaje:

1. atenţia se focusează pe ce poate realiza banca centrală şi nu pe o multitudinede obiective, unele potenţial conflictuale (“inflaţia joacă rolul principal”)

2. agenţii economici pot anticipa mai bine viitorul şi, astfel, adopta decizii mai

bine informate; indiferent de timpul necesar ajustării în urma unui şoc, ITasigură scurtarea acestuia, cu condiţia ca decidentul să fie credibil 3. simpla publicare a unei ţinte de inflaţie este de natură să sporească

credibilitatea- performanţa băncii centrale este mai uşor de monitorizat posibilitateaunei pierderi reputaţionale este mai mare în condiţiile IT decidentul este

mult mai preocupat de atingerea ţintei 4


5/33

Studiu de caz: Țintirea inflaţiei Mandatul legal şi independenţa băncii centrale

- “stabilitatea preţurilor” obiectivul principal al politicii monetare

- dar există şi mandate duale:- SUA: “maximum employment, stable prices and moderate long term interest rates”; - Australia are mandat dual (stabilitatea preţurilor + ocuparea forţei de muncă);- Canada: “promovarea bunăstării economice şi financiare a ţării” - Banca Angliei: a adăugat stabilitatea financiară după 2007/2008 - RO: sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său

fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor

- independenţa băncii centrale este, în general, garantată statutar - independenţa stabilirii obiectivului: ţinta de inflaţie stabilită de banca centrală sau banca

centrală+guvern (e.g. Australia, Suedia, Finlanda banca centrală; Canada, Noua Zeelandăbanca centrală+guvern);

5

- în ţările unde iniţial banca centrală a stabilitobiectivul cantitativ, ulterior s-a ajuns la oreconciliere cu guvernul credibilitatea mix-ului de

politici macroeconomice + legitimitate democratică(= suportul publicului);

- 15/27: ţinta stabilită de BC+guvern; 9/27: ţintastabilită de BC; 3/27: ţinta stabilită de guvern(Norvegia, Africa de Sud, M.Britanie);

- independenţa asupra instrumentului: toate cele 27 de

ţări care au adoptat ţintirea inflaţiei beneficiază deindependenţă (excepţie: M.Britanie, 1992-1997)

Guvern Banca centrală BC+Guvern

Număr bănci centrale

ţări emergente

ţări dezvoltate


6/33

Studiu de caz: Țintirea inflaţiei Orizontul optim de politică monetară şi măsura de preţuri aleasă

- orizontul depinde de poziţionarea ratei inflaţiei raportat la intervalul considerat a fi compatibilcu “stabilitatea preţurilor”

- în cele 19 ţări cu ţinte ale inflaţiei de 3% sau mai mici, orizontul este “termenul mediu” (2 ani sau mai mult); avantajul unui orizont explicit este că permite ancorarea aşteptărilor de inflaţieale agenţilor economici, acomodând, în acelaşi timp, abateri pe termen scurt de la ţintă (şocuri)

- orizontul depinde şi de durata mecanismului de transmisie a politicii monetare: cu cât este mai îndelungat, cu atât capacitatea băncii de a influenţa rata dobânzii pe termen scurt se reduce

- toate cele 27 de ţări folosesc IPC ca obiectiv operaţional ( deflator PIB)- inflaţia de bază (CORE): surprinde determinanţii monetari ai inflaţiei, dar este mai puţin vizibilă

publicului; inflaţia de bază exclude efectele de runda întâi ale şocurilor (care sunt, astfel,acomodate de banca centrală), dar nu şi pe cele de runda a doua ale acestora asuprapreţurilor/salariilor (contracarate prin întărirea politicii monetare)

- în unele ţări (e.g. RO), rata inflaţiei de bază exclude preţurile volatile ale alimentelor lipsă decredibilitate a băncii centrale în situaţia ţintirii măsurii CORE a inflaţiei

- chiar dacă nu îl ţintesc, multe bănci centrale analizează şi publică proiecţii ale inflaţiei CORE, camăsură a tendinţelor inflaţioniste care se manifestă în economie (e.g. şocul reducerii TVA - cotăstandard + cotă redusă – 2015, 2016, 2017 creşterea cererii solvabile creşterea achiziţiilor deproduse incluse în coşul CORE)

• RO (09.11.2015): “În bună măsură, reducerea dinamicii anuale a IPC cu 0,2 puncte procentuale a fostdeterminată de accentuarea declinului cotaţiilor ţiţeiului pe pieţele internaţionale... . O traiectoriedescendentă a urmat şi inflaţia de bază CORE2 ajustat, influenţa restrângerii pronunţate a deficitului decerere fiind contrabalansată de...”

6


7/33

7

Cadrul conceptual:- “noua sinteză neoclasică” (Goodfriend, King, 1997):

-termen scurt: analiză keynesiană, bazată pe rigiditatea preţurilor/salariilor; analizăprospectivă, aşteptările agenţilor contează: AD-AS-regula Taylor

- termen lung : analiză neoclasică (în spiritul Real Business Cycle), echilibru determinat aleconomiei la fiecare moment de timp (variabile “naturale”) (http://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2015/html/sp151116.en.html)

- oferă suport teoretic regimului de ţintire “flexibilă” a inflaţiei:

- salarii/preţuri rigide: (i) inflaţia ridicată produce ajustări ineficiente ale preţurilorrelative=cost al inflaţiei; (ii) modificările ratei nominale a dobânzii afectează şi ratareală=efecte de contracarare posibile ale băncii centrale la adresa şocurilor de cerereagregată, dar

- există şi şocuri de natura ofertei abateri ale inflaţiei de la ţintă o parte din preţurisunt rigide readucerea inflaţiei la ţintă implică fluctuaţii ineficiente ale PIB. În esenţă,

există un trade-off între inflaţie şi PIB pe termen scurt.

Fundamente conceptuale ale politicii monetare (II)

- pe frontiera Taylor , alegerea optimă (volatilitateminimă a inflaţiei şi PIB) defineşte funcţia dereacţie răspunsul politicii monetare la şocuricare afectează economia.


8/33

Practica.“Cercul” modelării şi prognozei într-o bancă centrală

8

- Cine este “proprietarul” proiecţei?(cât de acceptabil este un model detip “black-box”?)

- Este decizia CPM-ului colectivă sau

individuală? (necesită nu doarconsiderabil mai multă flexibilitate amodelelor existente, ci şi – posibil – maimulte modele care să acomodezeopiniile diverse ale membrilor CPM, a.î.să ajungem în final la o singură proiecţie – sunt FAN CHART-urile o soluţie?)

Este nevoie demodificarea

viziunii asupralumii

Noi, CPM-ul, neformăm o

viziune asuprafuncţionării

lumii

Observămce se

întâmplă înrealitate

Interpretăm cevedem conformviziunii noastre

desprefuncţionarea

lumii


9/33

Practica.“Cercul” modelării şi prognozei într-o bancă centrală

9

Rezerva Federală a SUA (valoarea mediană nureprezintă viziunea colectivă sau proiecţia Comitetului)

Banca Naţională a României

“ Although not every member will agree with everyassumption on which our projections are based, the fancharts represent the MPC’s best collective judgementabout the most likely paths for inflation, output and

unemployment, as well as the uncertainties surrounding

those central projections” Sursa: Raport asupra inflaţiei, Banca Angliei, August 2014


10/33

Practica.Cu ce se ocupă macroeconomiştii?

Macroeconometricienii (macroeconomiştii) au următoarele sarcini (Stock and Watson,2001):

1. descriu şi sumarizează datele macroeconomice;2. fac prognoze macroeconomice;3. inventariază ceea ce ştim şi ceea ce nu ştim despre funcţionarea economiei

(“inferenţă structurală”); şi

4. consiliază şi (uneori) devin decidenţi de politici (“analiza politicilor ”).

Înainte de anii 1970, cele patru sarcini — descrierea datelor, prognoza, inferenţastructurală şi analiza politicilor — erau realizate pe baza unei varietăţi de “tehnologii”:- modele de dimensiuni mari cu sute de ecuaţii;

- modele cu o singură ecuaţie care se concentrau asupra interacţiunii unui numărredus de ecuaţii;- modele simple univariate, ce implicau prezenţa unei singure variabile .

Ulterior anilor 1970, niciuna din aceste abordări nu a mai părut rezonabilă ChrisSims (1980) VAR (Vector AutoRegressions)

10


11/33

Practica.VAR. Descrierea datelor

Datorită dinamicii complicate implicată de modele de tip VAR, statisticile prezentate sunt maiinformative decât coeficienţii estimaţi în ecuaţii sau statisticile de tip R2.

- teste de cauzalitate Granger : testează măsura în care valorile trecute ale unei variabile ajută înpredicţia unei alte variabile

- f uncţii de impuls la răspuns: ilustrează traiectoria curentă şi pe cele viitoare ale variabilelor incluse în VAR (sau o selecţie a acestora) la creşterea cu o unitate, în momentul prezent, a unuia dintermenii“eroare” ai modelului, presupunând în acelaşi timp că eroarea revine la valoarea zero înperioadele imediat următoare

- d escompunerea variaţiei erorii de prognoză: importanţa relativă a fiecărui şoc în ierarhia efectelorasupra variabilelor din sistem (VAR).

11


12/33

Practica.VAR. Descrierea datelor

12

Cauzalitate Granger Descompunerea variaţiei erorilor Funcţii de răspuns la şoc


13/33

Practica.VAR.Descrierea datelor

13

Funcţii de răspuns la şoc în VAR cu “inflaţie-şomaj-rata dobânzii”


14/33

Practica.VAR. Prognoză

- testul suprem al unui model este performanţa în afara sample-ului- metodologia utilizată: proiecţia de peste h perioade este calculată pornind de la estimarea

sistemului (VAR) până într-un anumit trimestru, realizarea prognozei pentru h perioade viitoare,re-estimarea VAR-ului după adăugarea încă unui trimestru, realizarea unei noi prognoze ş.a.m.d.

Valorile din tabel sunt erori medii pătratice (RMSE) (eng. root mean squared errors) pentru unVAR cu 4 lag-uri,comparate cu un model de tip univariat (4 lag-uri) (eng. autoregressive, AR) şi un proces de tip “random walk ” (RW)

14


15/33

Practica.VAR. Inferenţă structurală

Care este efectul asupra ratei inflaţiei şi ratei şomajului al unei creşteri a ratei dobânzii cu 100puncte de bază?

- metodologia utilizată: funcţia de răspuns a ratei inflaţiei şi a celei a şomajului la un şoc aplicatratei dobânzii de politică monetară într-un VAR de tip structural

linii continue: funcţie de reacţie de tip Taylor inerţială linii punctate: funcţie de reacţie de tip Taylor anticipativă

- în situaţia utilizării unei funcţii anticipative, banca centrală obţine o “victorie” majoră împotrivainflaţiei, cu costul înregistrării unei recesiuni economice

15


16/33

Practica. Relevanţa pentru economiştii din băncile centrale VAR. Critici

1. în stipularea ipotezelor de identificare, impunem concepţii a priori cu privire la funcţionareaeconomiei. Acestea nu pot fi testate testele de cauzalitate Granger nu sunt utile, deoarece nu

ne spun nimic despre cauzalităţile contemporane mulţi econometricieni consideră vectoriiautoregresivi de tip recursiv sau structural mai degrabă artă decât ştiinţă

2. modelele VAR standard nu surprind ne-liniarităţile,modificările sau rupturile în parametrii

3. Sistemele de prognoză care apelează la VAR-uri trebuie să conţină cel puţin trei variabile (de ex.,rata inflaţiei, PIB, rata dobânzii etc.) adăugarea de noi variabile creează complicaţii (de ex., unVAR cu 9 variabile şi 4-laguri are 333 coeficienţi ce trebuie estimaţi)

- (RO) seturi relativ reduse de date- (RO) rupturi structurale- (RO) cicluri de afaceri incomplete

Alternativa ar putea fi Bayesian VAR (restricţii suplimentare), Litterman (1986)

4. prezenţa “puzzle-ului preţului” (eng. price puzzle): datorată omiterii variabilelor utile înprognozarea inflaţiei viitoare (atunci când aceste variabile ar sugera creşterea ratei inflaţiei,băncile centrale tind să majoreze ratele dobânzilor funcţii de tip Taylor anticipative) în moderonat, VAR-ul atribuie aceste creşteri ale ratei dobânzii şocurilor de politică monetarădistorsionarea funcţiilor de răspuns la şoc

5. ratele dobânzilor fluctuează în timp VAR-urile cu parametrii constanţi sunt specificate într-omanieră incompletă (TV-VAR); VAR-uri cu număr redus de variabile prezintă instabilitate

6. în măsura în care ecuaţiile structurale conţin “aşteptări” (de ex. ecuaţia Phillips), aşteptările vordepinde de parametrii funcţiei de reacţie

7. dacă reducem reacţia decidenţilor la o sumă de comportamente sistematice, endogene, analizabazată pe VAR nu mai este utilă

8. problema corelaţie vs. cauzalitate (schema de identificare) [economişti vs. oameni de ştiinţă]16


17/33

Problema simultaneităţii în teorie

– simultaneitate: reacţia endogenă a decidenţilor la evoluţiile din economie face dificilămăsurarea efectelor politicilor;

– deoarece în acelaşi timp acţionează mai multe canale de transmisie, este dificilă izolareafiecăruia în parte;

– estimare vs. calibrare.

17

În condiţiile aplicării unei politicicu caracter contraciclic, atâtrata dobânzii, cât şi PIB se reducsimultan.


18/33

Problema simultaneităţii în practică

Corelaţie între gap-ul PIB şi cel al ratei dobânzii la depozite, România, 2001-2007

18

– corelaţia contemporană între PIB şi rata dobânzii este pozitivă

– au ratele dobânzilor o influență expansionistă asupra economiei?


19/33

Abordări alternative ale activităţii de modelare

Unul din scopurile analizei macroeconomice este acela de a oferi răspunsuri cantitative la întrebări esenţiale (Del Negro and Schorfheide, 2011):

– răspunsuri la unele întrebări, cum ar fi cele legate de evoluţia inflaţiei în următoarele douătrimestre (creştere, scădere) pot fi obţinute pe baza modelelor de tip univariat, prinexploatarea relaţiilor persistente între variabile (corelaţii);

– alte întrebări, cum ar fi cele specifice dinamicii ciclului de afaceri, necesită un set minimal derestricţii, deduse pe baza considerentelor de ordin teoretic, ce ar permite, de ex., identificareaşocurilor structurale în cadrul modelelor multivariate; în timp ce

– uneori, macroeconometricienii sunt adesea confruntaţi cu întrebări pentru adresarea cărorasunt necesare modele teoretice sofisticate, capabile să previzioneze felul în care agenţiieconomici îşi ajustează comportamentul la (de exemplu), modificări ale politicilor fiscalăşi/sau monetară (critica Lucas)

N.B. – multe modele cu fundamente teoretice adânci nu reuşesc să depăşească testul empiric

(de ex., modelele de echilibru general dinamic (eng. DSGE), înainte de ajustareapersistenţei variabilelor…

– …în timp ce numeroase modele care trec unele din testele empirice deviază în modflagrant şi adesea într-o manieră ad-hoc de la teorie

19


20/33

TeoriaDSGE. Ce este?

- macroeconomia modernă caută să explice evoluţia economiei la nivel agregat utilizând teorii ce

au la bază fundamente microeconomice explicite (≠ VARs) ≠ abordarea Keynesistă tradiţională (teoretizări ad-hoc ale relaţiilor dintre variabilele macroeconomice la nivel agregat)

- modelele de echilibru general dinamic stohastic (eng. DSGE) reflectă deciziile colective ale unorindivizi presupuşi raţionali, pe o gamă de variabile care se referă atât la prezent, cât şi la viitor(natura inter-temporală a deciziilor dinamic); deciziile individuale sunt coordonate prinintermediul pieţelor

- economia este în echilibru continuu, general (≠ echilibrul parţial al teoriei Keynesiene): dată fiindinformaţia disponibilă, indivizii adoptă deciziile optime şi nu fac greşeli în mod sistematic (comportament de tip raţional)

- economia este tot timpul în echilibru pe termen scurt (termenul lung – steady-state – este oproprietate matematică a modelului, ce prevalează în condiţiile în care toate şocurile s-audisipat)

- şocurile sunt tratate ca variabile aleatoare, imposibil de previzionat pe baza informaţiilor dintrecut stohastic

- deoarece se concentrează asupra comportamentului indivizilor, oferă un cadru util de analiză aimpactului politicilor economice, prin respectarea parametrilor structurali “adânci” aieconomiei (care, în general, nu sunt modificaţi odată cu schimbarea politicilor) (≠ modelulKeynesian coeficienţii pot fi modificaţi în manieră ad-hoc)

20


21/33

TeoriaDSGE. Evaluarea performanţei

– în materie de descriere a datelorşi prognoză

, modele DSGE (economii închise) au început să se apropie de performanţa predictivă a modelelor de tip VAR

– avantajele evidente ale modelelor de tip DSGE, în special microfundamentele şirobusteţea la “critica Lucas”, se impun mai ales în cazul realizării de inferenţestructurale şi analize de politici: modelele DSGE sunt explicite în privinţa legăturilorcauzale şi a tratamentului aşteptărilor agenţilor economici şi oferă un cadru de

analiză coerent din punct de vedere teoretic

Cu toate acestea, modelele de tip DSGE impun anumite constrângeri băncilor centrale:

• disponibilitatea resurselor umane necesare dezvoltării acestor modele •

modelele DSGE impun costuri fixe ridicate: – modelarea e relativ complicată – cerinţele software şi hardware la limita de sus – o ofertă de economişti cu titluri doctorale se impune în mod permanent

• alte modele sunt mai puțin constrângătoare dpdv. al costurilor fixe

21


22/33

Teoria şi practica, combinate Model macro semi-structural, de dimensiuni reduse. Abordarea BNR

- relativ mai puţin sofisticat (cu un nivel de agregare mai ridicat) comparativ cu modelele derivatepe baza optimizării explicite a agenţilor economici; ecuaţii:cerere agregată, ofertă agregată,funcţie de reacţie de tip Taylor, ecuaţie de paritate neacoperită a ratei dobânzii, ecuaţii pentrucomponentele coşului de consum, salariul brut etc.

- modelul este capabil să descrie corect funcţionarea economiei ( good story telling )

- utilizat pentru analizele de politică (de ex., care este impactul adoptării unei anumite decizii cu

privire la rata dobânzii asupra inflaţiei, cursului de schimb, PIB etc.) şi prognoză - estimarea/calibrarea parametrilor, uşor de realizat:

- în cazul estimării parametrilor, restricţiile în/între ecuaţii sunt mai uşor de implementat faţăde modelele de mari dimensiuni (de ex., ipoteza unei curbe Phillips verticale pe termenlung)

- în cazul calibrării parametrilor, un model de dimensiuni mai reduse permite derularea cuuşurinţă sporită a analizelor de senzitivitate la modificarea parametrilor

- implică un număr mai redus de restricţii în cazul în care seriile cronologice nu sunt suficient delungi sau sunt marcate de schimbări structurale:operează cu un număr semnificativ mai redusde parametrii, din care numai o parte sunt estimaţi

22


23/33

Modelul central al BNR (Model de Analiză şi Prognoză pe termen Mediu)

23

Caracteristici:

– model bazat pe gap-uri, liniar şi semi-structural (cu fundamente teoretice deinspiraţie neo-keynesiană)

– calibrat pe baza fituirii momentelor, a estimării, a experienţei din literaturade specialitate şi a judecăţilor de tip expert / estimat

– răspuns sistematic al autorităţii monetare de tip anticipativ (eng. forward-looking ):

• regim de ţintire a inflaţiei

• focalizare pe deviaţia de la ţintă a ratei inflaţiei de peste 4 trimestre

• regim de curs de schimb de tip liber flotant (bazat pe o ecuaţie de tipUIP, complementată de ecuaţii privind dinamicile componentelorsistematice, de ex., trend-ul cursului real de schimb efectiv al leului)

– steady-state bine definit, cu impunerea unei dinamici stabile către echilibrulpe termen lung

– arhitectură deschisă, capabil să preia informaţii din modele de tip “satelit”

– aşteptări de tip hibrid ale agenţilor economici, consistente cu modelul:componentă inerţială (eng. backward-looking ) şi anticipativă (eng. forward-looking )

DAR...


24/33

“Un singur model înseamnă niciun model” Abordarea BNR

Din diverse motive, băncile centrale folosesc un număr de modele şi nu unulsingur:

– principala motivaţie este incertitudinea cu privire la adevărata structură aeconomiei şi şocurile cu care se confruntă aceasta pentru minimizarea riscurilorasociate unui model specificat în mod eronat, băncile centrale folosesc mai multemodele (şi, eventual, ponderează în mod corespunzător rezultatele furnizate de

acestea)[de ex., proiecţii ale PIB pe termen scurt: DFM, single equations, ECMs, SIMs;ECM; BVARs]

– fiind prin definiţie simplificări ale unei realităţi complexe, niciun model nu adreseazătoate întrebările relevante din perspectiva autorităţii monetare – cele mai multemodele sunt construite pentru a adresa un set specific de probleme

24


25/33

MONETA (http://www.bnr.ro/game.aspx)Scopul jocului

25

- obiectivul băncii centrale este asigurarea stabilităţii preţurilor, însă este vizată într-oanumită măsură şi sprijinirea activităţii economice, fără prejudicierea obiectivuluifundamental menţionat (regim de ţintire a inflaţiei de tip flexibil – “no inflationnutters”)


26/33

MONETAScopul jocului

- “MONETA” este un exerciţiu interactiv care îl plasează pe jucător în poziţia deguvernator al băncii centrale

- guvernatorul şi instituţia pe care o conduce sunt responsabili în faţa puterii legislative(Parlament)

26


27/33


- mandatul guvernatorului este de 5 ani

simularea electronică se întinde pe durataa 20 trimestre

- un punctaj ridicat în clasament măreşte şansele guvernatorului de a fi reales pentru încă unmandat

27


28/33


- economia stilizată este supusă unei serii de “şocuri” aleatoare (frecvenţa şiintensitatea acestora creşte în funcţie de nivelul de dificultate selectat

“ începător”, “mediu”, “avansat”)- din punctul de vedere al decidentului de politică monetară, aceste şocuri constituie

“surprize”

28


29/33

Curba cererii agregate

29


30/33

Curba ofertei agregate

30


31/33

Ecuaţia parităţii neacoperite a ratelor dobânzilor

31


32/33

Funcţia de reacţie de tip Taylor

32


33/33

Cum se calculează punctajul?

33

•

Punctaj calculat pe baza unei funcţii pătratice de penalizare: – Deviaţia inflaţiei de la ţintă; – Deviația PIB de la nivelul potenţial (gap PIB); – Variaţii ale ratei nominale a dobânzii de politică monetară.

•

Se calculează un punctaj relativ având în vedere valoarea funcţieide penalizare

a jucătorului şi cea aferentă regulii de conduită a politicii monetare (reguliiTaylor).

Documents

TG.macro.modelling