Tu m-ai cules din pulbere cu haru

M-ai regăsit când eu pierdut în mineMa răstigneam pe altarele de lut

Când prăbuşit zăceam a ne-putinţăCând faptele ţarână m-au făcut

/:Tu m-ai cules din pulbere cu harul. C-a sa ma îmbraci cu Dragostea dintâiŞi mi-ai şoptit tu-mi eşti mărgăritarulÎn Dragostea m-ea pururi sa ramai. :/ 

Azi eu alerg tot mai grabit pe caleS-ajung acolo sus la dreapta ta

Sa trec prin poarta biruinţei calePrin poarta ce se cheamă Golgota

Şi dăcă adesea cad sub greul cruciŞi mă pândesc ispitele în ascuns

Şi atuncea mulţumiri ţi-aduc IsuseCăci harul tău îmi este în de-ajuns.