Upload
mircea-alexandru-iorga
View
6
Download
2
Embed Size (px)
DESCRIPTION
REZUMAT
Citation preview
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE”GH. T.POPA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
PARTICULARITĂŢI CLINICE ŞI EVOLUTIVE ÎN
TUMORILE INTESTINULUI SUBŢIRE
IAŞI 2011
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. CRISTIAN DRAGOMIR
DOCTORAND:
Dr. Octavian Cătălin Ciobotaru
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
2
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I.
NOŢIUNI DE EMBRIOLOGIE, ANATOMIE , HISTOLOGIE ŞI
FIZIOLOGIE ALE INTESTINULUI SUBŢIRE. ............................. 5
1.1 Noţiuni de embriologie .................................................... 5
1.1.1.Organogeneza tubului digestiv .......................... 5
1.1.2. Dispoziţia iniţială a tubului digestiv ................ .5
1.1.3. Evoluţia ansei duodenale şi a mezenterului
dorsal .......................................................................... 6
1.1.4. Evoluţia ansei ombilicale şi a mezenterului
comun ......................................................................... 6
1.2. Anatomie descriptivă ...................................................... 7
1.2.1.Structura peretelui intestinului subţire............... 8
1.2.2 Vascularizaţia şi inervaţia intestinului
subţire ....................................................................... 10
1.3.Fiziologia intestinului subţire......................................... 11
1.3.1. Motilitatea intestinală ..................................... 11
1.3.2. Digestia şi absorbția intestinală ...................... 12
1.3.3. Funcția endocrină a intestinului subțire .......... 14
1.3.4. Funcția imunitară a intestinului subțire .......... 14
1.3.5. Reglarea activității intestinului subțire ........... 14
CAPITOLUL II
CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE TUMORILE MALIGNE
INTESTINALE ................................................................................ 15
CAPITOLUL III
EXPLORAREA IMAGISTICĂ A TUMORILOR INTESTINULUI
SUBŢIRE ......................................................................................... 17
3.1.Examenul radiologic ...................................................... 17
3.2. Ecografia ....................................................................... 18
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
3
3.3. Colonoscopia cu ileoscopie retrogradă ......................... 18
3.4. Push endoscopy (enteroscopia cu balon) ..................... 18
3.5.Capsula endoscopică ...................................................... 19
3.6.Tomografia computerizată (CT) ................................... 21
3.7.Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) ......................... 22
3.8. Angiografia ................................................................... 22
3.9. Scintigrafia cu eritrocite marcate .................................. 22
CAPITOLUL IV
ADENOCARCINOMUL ................................................................. 23
4.1. Examen histopatologic .................................................. 23
4.2. Imunohistochimie .......................................................... 24
4.3. Examen clinic ................................................................ 24
4.4. Examen paraclinic ......................................................... 25
4.4.1. Examenul radiologic ........................................... 25
4.4.2. Ecografia ............................................................. 25
4.4.3. Capsula endoscopică ........................................... 25
4.4.4. Tomografia computerizată (CT) ........................ 25
4.4.5. Angiografia ......................................................... 26
4.5. Tratament ...................................................................... 26
4.6. Prognostic ...................................................................... 26
CAPITOLUL V
TUMORI CARCINOIDE ................................................................ 27
5.1. Examen histopatologic .................................................. 27
5.2. Imunohistochimie .......................................................... 28
5.3. Examen clinic ................................................................ 29
5.3.1. Sindromul carcinoid ............................................ 29
5.4. Examen paraclinic ......................................................... 30
5.4.1. Examenul radiologic ........................................... 30
5.4.2. Ecografia ............................................................. 30
5.4.3. Tomografia computerizată (CT), rezonanţa
magnetică nucleară (RMN), scintigrafia şi
PET ................................................................................ 30
5.4.4. Angiografia mezenterică ..................................... 30
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
4
5.5. Tratament ...................................................................... 30
5.6. Prognostic ...................................................................... 32
CAPITOLUL VI
SARCOAME ................................................................................... 33
6.1. Examen histopatologic .................................................. 33
6.2. Examen clinic ................................................................ 33
6.3. Examen paraclinic ......................................................... 34
6.3.1. Examenul radiologic ........................................... 34
6.3.2. Tomografia computerizată (CT) ......................... 34
6.3.3. Angiografia ......................................................... 34
6.4. Tratament ...................................................................... 34
CAPITOLUL VII
TUMORI STROMALE ................................................................... 35
7.1. Examen histopatologic .................................................. 36
7.2. Imunohistochimie .......................................................... 37
7.3. Examen clinic ................................................................ 38
7.4. Examen paraclinic ......................................................... 39
7.4.1. Examenul radiologic ........................................... 39
7.4.2. Ecografia abdominală.......................................... 39
7.4.3. Tomografia computerizată (CT) ........................ 39
7.4.4. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) ............... 39
7.4.5. Angiografia ......................................................... 40
7.4.6. Scintigrafia cu substanţă de contrast ................... 40
7.5. Tratament ...................................................................... 40
7.6. Complicaţii .................................................................... 42
7.7. Prognostic ...................................................................... 42
CAPITOLUL VIII
LIMFOMUL INTESTINAL ............................................................ 43
8.1. Examen histopatologic .................................................. 44
8.2. Examen clinic ................................................................ 47
8.3. Examen paraclinic ......................................................... 48
8.3.1. Examenul radiologic ........................................... 48
8.3.2. Ecografia abdominală.......................................... 48
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
5
8.3.3. Tomografia computerizată (CT) ....................... 48
8.4. Tratament ...................................................................... 48
8.5. Prognostic ...................................................................... 49
8.6. Tipuri imunohistologice de limfoame ........................... 49
8.6.1. Limfomul folicular ........................................... 49
8.6.2. Limfomul difuz cu celule mari ......................... 50
8.6.3. Limfomul Burkitt ............................................. 51
8.6.4. Limfomul cu celule de manta ........................... 51
8.6.5. Imunocitomul .................................................... 51
8.6.6. Limfoamele de zonă B marginal
(tip MALT) ................................................................. 51
8.6.7. Limfomul Hodgkin ............................................ 51
CAPITOLUL IX
TUMORI BENIGNE ....................................................................... 53
9.1. Adenomul ...................................................................... 54
9.2. Leiomiomul ................................................................... 56
9.3. Lipomul ......................................................................... 57
9.4. Sindromul Peutz-Jeghers ............................................... 58
9.5. Tumori vasculare benigne ............................................. 60
9.6. Fibromul ........................................................................ 63
9.7.Tumorile neurogenice .................................................... 63
9.8. Polipii inflamatori ......................................................... 64
9.9.Sindroamele polipozelor intestinale ............................... 64
9.10. Endometrioza .............................................................. 67
PARTEA PERSONALĂ
CAPITOLUL X
JUSTIFICAREA ALEGERII TEMEI ............................................. 68
CAPITOLUL XI
OBIECTIVELE LUCRĂRII ............................................................ 69
CAPITOLUL XII
MATERIAL ŞI METODĂ .............................................................. 70
CAPITOLUL XIII
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
6
METODA STATISTICĂ ................................................................. 71
CAPITOLUL XIV
REZULTATE................................................................................... 74
CAPITOLUL XV
PREZENTĂRI DE CAZ ................................................................ 181
CAPITOLUL XVI
DISCUŢII..................................................................................... 187
CAPITOLUL XVII
CONCLUZII .................................................................................. 199
BIBLIOGRAFIE ............................................................................ 202
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ............................................. 2
CUPRINSUL REZMATULUI TEZEI DE DOCTORAT .................. 6
INTRODUCERE ................................................................................ 7
OBIECTIVELE LUCRĂRII ............................................................... 8
MATERIAL ȘI METODĂ ................................................................. 8
REZULTATE...................................................................................... 9
DISCUŢII.......................................................................................... 29
CONCLUZII ..................................................................................... 42
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ........................................................ 46
CUPRINSUL REZUMATULUI
TEZEI DE DOCTORAT
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
7
Primul caz din literatura de specialitate datează din 1746,
când a fost raportat la Hamburg un carcinom perforat la nivelul
duodenului (1).
Prima lucrare despre tumorile maligne ale intestinului subţire
a fost publicată în 1876 în Lichtenstein, iar în 1899 în Hearteaux a
fost prezentată o statistică a tumorilor benigne ale acestui segment de
tub digestiv.
Tumorile de intestin subţire, atât cele benigne cât şi cele
maligne sunt extrem de rare, sub 10% din totalitatea tumorilor
gastrointestinale, deşi incidenţa se modifică semnificativ dacă se
includ informaţiile obţinute din necropsii (2).
Frecvent, tumorile intestinului subţire se manifestă prin
complicaţii sau constituie descoperiri întâmplătoare intraoperatorii.
În plus, simptomatologia modestă şi nespecifică a tumorilor
intestinale induc în eroare pe mulţi clinicieni care tratează aceşti
pacienţi pentru diverse sindroame digestive nespecifice, fără a lua în
calcul suspiciunea prezenţei unei tumori intestinale. Din aceste
motive cred că stabilirea unor algoritmi diagnostici, măcar
orientativi, ar ajuta pe clinicieni să depisteze cât mai precoce
tumorile intestinale sau, cel puţin, să ia în calcul posibilitatea
prezenţei unei tumori intestinale (3).
Această teză îşi propune să fie o analiză de moment a
patologiei tumorale de la nivelul jejunului şi ileonului, în condiţiile în
care în ultimii 20 de ani obiceiurile alimentare s-au modificat în
sensul creşterii consumului de produse cu conţinut mărit de aditivi
alimentari cu potenţial cancerigen. În această perioadă, în ţara
noastră nu s-au realizat lucrări ştiinţifice pe loturi mari de pacienţi
care să includă toate tipurile de tumori de jejun şi ileon studiate din
punct de vedere a tuturor parametrilor evaluaţi în această teză.
INTRODUCERE
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
8
În această lucrare am încercat să urmăresc particularităţile
clinice, paraclinice şi evolutive ale tumorilor intestinale de la nivelul
jejunului şi ileonului, anterior instituirii tratamentului, în vederea
diagnosticării cât mai precoce a acestora şi instituirii cât mai rapide a
tratamentului.
În sinteză obiectivele propuse individualizează:
1. Analiza importanţei vârstei, sexului şi a factorilor
demografici asupra apariţiei, evoluţiei şi mortalităţii prin
tumorile de intestin subţire;
2. Diagnosticarea precoce a tumorilor de jejun şi ileon, pe baza
semnelor clinice şi a explorărilor imagistice, deşi, datorită
simptomatologiei fruste, diagnosticul este pus intraoperator
destul de frecvent;
3. Urmărirea evoluţiei bolii prin cuantificarea supravieţuirii la 2
şi respectiv 5 ani, în raport cu tipul de tumoră malignă şi cu
stadiul la care aceasta a fost diagnosticată, indiferent de
tratamentul aplicat.
S-a efectuat un studiu retrospectiv pe un număr de 73 de
pacienţi care au fost diagnosticaţi cu tumori intestinale la nivelul
jejunului şi ileonului, într-o perioadă de 12 ani (1998-2009) la
Spitalul Clinic „Sf. Spiridon” Iaşi, Clinica III Chirurgie, Spitalul
Judeţean Galaţi şi Spitalul General Căi Ferate Galaţi.
S-au urmărit mai mulţi parametrii: vârsta, sexul pacientului,
mediul de provenienţă (urban/rural), diagnosticul de internare,
diagnosticul de externare, concordanţa de diagnostic, localizarea
OBIECTIVELE LUCRĂRII
MATERIAL ŞI METODĂ
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
9
tumorii (jejun/ileon), antecedente personale şi heredocolaterale, în
special de tumori gastro-intestinale, examenul anatomopatologic,
imunohistochimia, semne şi simptome clinice, mai ales: durerea
abdominală, apărare şi/sau contractură musculară, scăderea
ponderală, greţuri, vărsături, anorexie, fatigabilitate, constipaţie,
diaree, melenă, hemoragii oculte, meteorism abdominal, temperatură,
tumora palpabilă, tuşeu rectal, examenele paraclinice, supravieţuirea
la 2, respectiv 5 ani.
În această lucrare nu s-a luat în studiu tratamentul adjuvant
datorită diversităţii patologiei tumorale şi numărului mic de cazuri
pentru fiecare tip de tumoră în parte, având în vedere raritatea acestor
leziuni.
Prelucrarea statistică a datelor a fost realizată folosind o bază
de date proprie obţinută cu ajutorul SPSS (Statistical Package for
Social Sciences). În prelucrarea datelor s-au utilizat atât metode
statistice descriptive, cât şi metode care se încadrează în statistica
inferenţială. Pentru compararea a mai mult de două medii s-a folosit
analiza varianţei (ANOVA).
Lotul luat în studiu a fost alcătuit 73 de pacienţi cu tumori de
jejun şi ileon din care 21 (28,76%) de pacienţi au avut tumori
benigne, iar 52 (71,23%)
tumori maligne.
Fig.1: Incidenţa
tumorilor benigne şi
maligne
REZULTATE
29%
71%
Frecvenţa tumorilor benigne şi maligne în lotul studiat
tumori benigne
tumori maligne
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
10
Vârsta medie de diagnostic pentru pacienţii cu tumori
maligne a fost de 56 de ani, iar în cazul pacienţilor cu tumori
benigne, de 44 de ani.
Fig.2: Vârsta medie de diagnostic pentru fiecare tumoră malignă
în parte.
Media vârstei la toţi pacienţii a fost de 52 de ani.
Remarcăm că nu există diferenţe majore de medie a vârstei,
majoritatea valorilor fiind în jurul mediei generale de 52 (ani), cu o
abatere standard de 5,87.
La pacienţii cu tumori maligne, s-a constatat că media de
vârstă cea mai mică în momentul diagnosticului a fost întâlnită la cei
cu limfom de jejun şi ileon (50 de ani), iar la polul opus, media de
vârstă cea mai înaintată a fost în rândul subiecţilor cu carcinom
nediferenţiat (61 de ani).
50 53 5556
60 61
010203040506070
Vârsta medie de diagnostic
Vârsta
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
11
Din totalul cazurilor de tumori de intestin subţire, 40 dintre
pacienţii diagnosticaţi au fost de sex masculin iar 33 de sex feminin.
Constatăm că pacienţii de sex masculin diagnosticaţi cu
tumori de jejun şi ileon sunt în număr mai mare decât cei de sex
feminin, dar diferenţa este mică, raportul între bărbaţi şi femei fiind
de 1,2:1.
Fig.3. Incidenţa
tumorilor de jejun şi
ileon în funcţie de sex
Tumori benigne au fost depistate la 9 pacienţi de sex
masculin şi 12 pacienţi de sex feminin.
Valoarea lui χ2 de 0,42
(pentru 0,42<3,84, p > 0,05)
semnifică faptul că sexul
pacienţilor nu a avut o
importanţă semnificativă în
diagnosticul de tumorilor
benigne.
Fig. 4. Procentul pe sexe al
tumorilor benigne
54,79%
45,21%
Repartiţia pe sexe a tumorilor de jejun şi ileon
masculin
feminin
43%
57%
Frecvenţa tumorilor benigne de intestin subţire în funcţie de
sexul pacienţilor
masculin
feminin
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
12
Din cei 52 de pacienţi cu tumori maligne, 31 au fost bărbaţi
iar 21 au fost femei.
60% din pacienţii diagnosticaţi cu tumori maligne sunt de sex
masculin, iar 40% de sex feminin.
Deoarece χ2 = 1,93,
iar 1,93 < 3,84, rezultă p >
0,05, de unde tragem
concluzia că nici în cazul
tumorilor maligne sexul nu
a avut o importanţă
semnificativă.
Fig. 5. Procentul pe sexe
al tumorilor maligne
S-a constatat că dintre cazurile studiate, tumorile localizate la
nivelul jejunului au fost în număr de 30 (41%), iar cele pe ileon 43
(59%).
Tumorile maligne au fost întâlnite în 20 de cazuri pe jejun
(38,46%), iar în 32 de cazuri pe ileon (61,54%), deci raportul între
tumorile localizate pe jejun şi cele de pe ileon a fost de 1:1,6.
În cazul tumorilor benigne repartiţia pe jejun şi ileon a fost
aproximativ egală, respectiv 10 au fost jejunale (47,62%), iar 11
ileale (52,38%).
Fig. 6. Repartiţia
tumorilor de jejun şi ileon
în funcţie de segmentul
anatomic pe care sunt
localizate
60%
40%
Frecvenţa tumorilor maligne de intestin subţire în funcţie
de sexul pacienţilor
masculin
feminin
41%
59%
Repartiţia tumorilor pe jejun şi ileon
jejun
ileon
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
13
A fost important de analizat frecvenţa fiecărui tip de tumoră
în parte pe cele două segmente anatomice: jejunul şi ileonul.
Cele mai multe tumori localizate pe jejun sunt
adenocarcinoamele (50%) urmate de limfoame (20%); nu avem nici
un caz
înregistrat cu
tumoră
stromală (0%).
Fig. 7.
Repartiţia
fiecărui tip de
tumoră pe
jejun
Pe ileon au fost găsite: 11 tumori benigne; 7 limfoame; 6
adenocarcinoame; 6 tumori carcinoide; 6 tumori stromale; 4
leiomiosarcoame şi 3 carcinoame nediferenţiate.
Fig. 8.
Repartiţia
fiecărui tip de
tumoră pe
ileon
0%3%7%10%
13%
34%
33%
Repartiţia tumorilor pe jejuntumori stomale
leiomiosarcoame
tumori carcinoide
carcinoame nediferenţiatelimfoame
adenocarcinoame
tumori benigne
7%9%
14%
14%
14%
16%
26%
Repartiţia tumorilor pe ileon carcinoame nediferenţiateleiomiosarcoame
adenocarcinoame
tumori carcinoide
tumori stomale
limfoame
tumori benigne
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
14
În cazul tumorilor maligne, 16 pacienţi (69%) au provenit din
mediul rural iar 36 (31%) din mediul urban.
În urma calculării lui χ2 obţinem valoarea 7,69. Pentru că
7,69 > 3,84, rezultă un prag de semnificaţie p < 0,05, de unde putem
afirma că variabila „mediu de provenienţă” a influenţat variabila
„tumori maligne”.
Fig. 9. Mediul de
provenienţă al
pacienţilor cu tumori
maligne
Tumori benigne au fost diagnosticate la 13 pacienţi din
mediul rural şi 8 pacienţi din mediul urban. Pentru tumorile benigne
nu putem afirma că variabila mediu de provenienţă al pacienţilor a
avut vreo semnificaţie (χ2 = 1,19, 1,19 < 3,84, p > 0,05).
Fig. 10
Repartiţia
tumorilor de
intestin subţire
în funcţie de
mediul de
provenienţă al
pacienţilor
31%
69%
Frecvenţa tumorilor maligne în funcţie de mediul de
provenienţă al pacienţilor
rural
urban
0,00%
50,00%
Tumori maligne
Tumori benigne
49,31%
10,96%
21,91%
17,80%
Frecvenţa tumorilor de intestin subţire ȋn funcţie de mediul de provenienţă al
pacienţilor
urban
rural
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
15
S-a constatat că cel mai frecvent diagnostic pus la internare la
pacienţii diagnosticaţi cu tumori maligne de jejun şi ileon a fost cel
de sindrom subocluziv în 12 cazuri (23,08%), urmat de sindromul
dureros abdominal în 10 cazuri (19,23%).
Alte diagnostice cum ar fi: ocluzie intestinală, colecistită
acută, hemoragie digestivă inferioară, hemoragie digestivă
superioară, apendicită acută, pancreatită, ulcer, au fost mai rare,
împreună atingând un procent de 30% din diagnosticele de internare.
Fig. 11. Frecvenţa diagnosticelor puse la internare în cazul
tumorilor maligne de jejun şi ileon
Concordanţa între diagnosticul de internare şi cel de externare
în cazul tumorilor maligne de jejun şi ileon a fost de 5,77%.
Pentru cele mai multe tipuri de tumori maligne, concordanţa
de diagnostic a fost 0, cum ar fi în cazul adenocarcinoamelor,
tumorilor carcinoide şi a tumorilor stromale.
În cazul carcinoamelor nediferenţiate, concordanţa de
diagnostic a fost de 16,66%; 20% pentru leiomiosarcoame şi de 9%
pentru limfoame.
23,08%
19,23%
57,69%
Diagnosticul de internare la pacienţii cu tumori maligne
sindrom subocluziv
sindrom dureros abdominal
altele
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
16
În cazul tumorilor benigne, la internare au fost puse
diagnostice ca: sindrom subocluziv (3 cazuri); câte două cazuri de:
ocluzie intestinală; abdomen acut chirurgical; hemoragie digestivă
superioară (HDS); hemoragie digestivă inferioară (HDI); sindrom
anemic; ulcer duodenal şi câte un caz cu diagnosticul de eventraţie
postoperatorie supraombilicală, tumoră de ovar drept, tumoră
abdominală, apendicită acută, diverticulită sigmoidiană, hernie
inghinală dreaptă strangulată.
Fig. 12. Frecvenţa diagnosticelor puse la internare în cazul
tumorilor benigne de jejun şi ileon
În cazul tumorilor benigne frecvenţa sindromului subocluziv
ca diagnostic de internare a fost de 14,29%, iar cele de sindrom
ocluziv, HDS şi HDI de 9,52% pentru fiecare dintre acestea.
14,29%
9,52%
9,52%
9,52%
57,14%
Diagnosticul de internare la pacienţii cu tumori benigne
sindrom subocluziv
sindrom oclusiv
HDS
HDI
altele
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
17
În cazul tumorilor maligne principalele semne şi simptome au
fost: durerea abdominală, prezentă în 98,07% din cazuri, urmată de
meteorismul abdominal la 67,30% dintre subiecţi.
Fig. 13.
Reprezentarea
grafică a
incidenţei
semnelor şi
simptomelor
tumorilor
maligne de
jejun si ileon
Pentru tumorile benigne, remarcăm prezenţa constantă a
durerilor abdominale (90,47%), dar şi faptul că nu s-au înregistrat
cazuri prezentând anorexie sau diaree (0%).
Fig. 14.
Reprezentarea
grafică a
incidenţei
semnelor şi
simptomelor
tumorilor
benigne de
jejun si ileon
3,84%
9,61%
11,53%
13,46%
21,15%
26,92%
26,92%
30,76%
32,69%
44,23%
44,23%46,15%
51,92%
67,30%
98,07%
0%
20%
40%
60%
80%
100%
Feb
ră
Tuşe
u r
ecta
l
Dia
ree
Mel
ena
Tum
ora
pal
pab
ila
Ab
do
men
acu
t
Hem
ora
gii o
cult
e
Fati
gab
ilita
te
An
ore
xie
Scăd
ere
po
nd
eral
ă
Co
nst
ipaţ
ie
Văr
sătu
ri
Gre
ţuri
Met
eori
sm …
Du
rere
ab
do
min
ală
Semne/Simptome pentru pacienţii cu tumori maligne
frecventa semne/simptoame
0,00%0,00%
4,47%
4,76%14,28%
14,28%
14,88%
19,08%23,80%
28,57%
33,33%33,33%
38,09%47,61%
90,47%
0%
20%
40%
60%
80%
100%
An
ore
xie
Dia
ree
Scăd
ere
po
nd
eral
ă
Feb
ră
Ab
do
men
acu
t
Tuşe
u r
ecta
l
Hem
ora
gii o
cult
e
Tum
ora
pal
pab
ila
Fati
gab
ilita
te
Mel
ena
Văr
sătu
ri
Co
nst
ipaţ
ie
Gre
ţuri
Met
eori
sm …
Du
rere
ab
do
min
ală
Semne/Simptome pentru pacienţii cu tumori benigne
frecventa semne/simptoame
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
18
Radiografia abdominală pe gol fiind o investigaţie ieftină si
care se poate realiza rapid, a fost făcută la 59,61% dintre pacienţii
diagnosticaţi cu tumori maligne şi la 23,80% dintre cei cu tumori
benigne.
Imaginile hidroaerice sunt cele mai frecvente aspecte
radiografice apărute în cazul radiografiei abdominale pe gol la
pacienţii cu tumori maligne sau benigne de jejun şi ileon, incidenţa
lor a fost de 100% pentru
toate tipurile de tumori,
excepţie făcând
adenocarcinoamele (75%).
Fig. 15. Reprezentarea
grafică a frecvenţei
imaginilor hidroaerice la
pacienţii la care s-a
efectuat radiografie
abdominală pe gol
Dintre pacienţii cu tumori maligne doar 11 din 52 (21,15%)
au făcut tranzit baritat, iar din 21 de subiecţi cu tumori benigne doar
6 (28,57%) au făcut tranzit baritat.
Fig. 16. Frecvenţa
efectuării tranzitului
baritat pentru
fiecare tip de tumoră
malignă de jejun sau
ileon, în parte
0%20%40%60%80%
100%
aden
oca
rci…
t. c
arci
no
ide
carc
ino
ame
sarc
oam
e
t. s
tro
mal
e
limfo
ame
t. m
alig
ne
t. b
enig
ne
Nivele hidroaerice
la radiografia abdominală pe gol
0,00%
12,50% 16,66%
25,00%
27,27%33,33%
00,00%
10,00%20,00%30,00%40,00%
Frecvenţa efectuării tranzitului baritat
frecvenţă
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
19
Tranzitul baritat a fost realizat la 33,33% din pacienţii
diagnosticaţi cu carcinom, la 25% dintre cei cu limfoame şi la nici un
pacient cu sarcom.
Incidenţa radiografiilor cu aspect de stenoză de intestin
subţire obţinute la realizarea tranzitului baritat a fost de 100% în
cazul adenocarcinoamelor, tumorilor carcinoide şi limfoamelor.
Din totalul cazurilor studiate, în urma efectuării tranzitului
baritat au fost observate imagini radiologice cu aspect de stenoză de
intestin subţire în 8,21% din cazuri.
Diagnosticul de internare la o parte dintre pacienţii cu tumori
de jejun şi ileon a fost de hemoragie digestivă superioară sau de
sindrom anemic, iar unii dintre pacienţii au prezentat şi antecedente
de ulcer. Ca urmare unii dintre subiecţii luaţi în studiu au făcut
endoscopie digestivă superioară în preoperator.
Endoscopia digestivă superioară (EDS) a fost efectuată la
30,17% din pacienţii studiaţi.
De câte ori a fost efectuată, endoscopia digestivă superioară
nu a arătat nici o modificare a tractului digestiv examinat.
Fig. 17. Reprezentarea
grafică a frecvenţei
endoscopiei digestive
superioare la pacienţii cu
tumori de jejun şi ileon
În cazul sarcoamelor s-au realizat cele mai multe endoscopii
digestive superioare (40%), urmate cu procente apropiate de tumori
benigne 38,09% şi adenocarcinoame (37,5%). Nu s-a efectuat EDS la
nici un pacient cu limfom.
30,17%69,83
%
Endoscopia digestivă superioară
S-a efectuat NU s-a efectuat
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
20
Irigografia a fost realizată la un număr de 19 pacienţi din cei
73 luaţi în studiu: 23,07% dintre pacienţii cu tumori maligne şi
33,33% dintre cei cu tumori benigne.
Colonoscopia s-a efectuat în 20,54% din cazurile luate în
studiu: la 11 din cele 52 de tumori maligne (21,15%) şi în 5 din cele
21 de tumori benigne (23,80%). 33,33% dintre pacienţii cu
adenocarcinoame au făcut colonoscopie, dar nici unul dintre cei cu
tumori stromale sau cu sarcoame.
Cele mai mari incidenţe de leziuni colonoscopice la
pacienţii cu tumori maligne, o au hemoroizii (36,36%) şi polipoza
colonică (27,27%), celelalte leziuni înregistrând acelaşi procent,
9,09% fiecare. Pentru
tumorile benigne de
jejun şi ileon, 40% din
cazuri au avut polipoza
colonică, iar 60% aspect
normal.
Fig. 18. Reprezentarea
grafică a frecvenţei
leziunilor diagnosticate
colonoscopic asociate
tumorilor maligne de
jejun şi ileon
Majoritatea pacienţilor au avut manifestări de tub digestiv
superior (hemoragie digestivă superioară, semne/simptome de
ocluzie intestinală înaltă) dar s-a decis efectuarea colonoscopiei şi a
irigografiei din trei motive: investigaţiile tubului digestiv superior au
fost negative; diagnosticarea leziunilor sincrone de tub digestiv
inferior şi pentru pacienţii care prezentau leziuni colonice deja
cunoscute.
9,09%9,09%9,09%
9,09%
27,27%36,36%
Leziuni colonoscopice evidenţiate la pacienţii cu tumori maligne
leziuni angiodisplazice
boala Chron
t. carcinoide sincron cel si ileon
diverticuloza colonica
polipoza colonica
hemoroizi
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
21
Ecografia abdominală fiind o investigaţie noninvazivă, rapid
de efectuat şi necesitând dotări minime (aparat ecografic), s-a
efectuat la toţi pacienţii.
Principalele imagini care au fost identificate ecografic la
pacienţii cu tumori maligne de jejun şi ileon au fost: metastazele
hepatice şi prezenţa ascitei.
Metastaze hepatice la examenul ecografic au avut 9,61%
dintre subiecţi: 33% dintre pacienţii cu carcinoamele nediferenţiate,
18,75% dintre cei cu adenocarcinoame au prezentat ecografic
metastaze hepatice. Nu s-a înregistrat nici un caz de metastază
hepatică la celelalte tipuri de tumori.
Frecvenţa evidenţierii ascitei la ecografia abdominală a fost
de 15,38%: 25% din cazurile cu adenocarcinoame, 20% pentru
sarcoame şi 18,18% la cei cu carcinoame nediferenţiate. Tumorile
carcinoide şi cele stromale nu au scos în evidenţă prezenţa ascitei la
ecografie.
Tomografia computerizată a fost făcută la 32,88% din
pacienţi: 30,76%
dintre cei cu
tumori maligne şi
28,57% dintre cei
cu tumori benigne.
Fig. 19.
Reprezentarea
grafică a
frecvenţei
tomografiei
computerizate la
pacienţii cu
tumori de jejun şi
ileon
0%10%20%30%40%50%60%70%
16,66%18,18%
25,00%33,33%
37,50%60,00%
30,76%28,57%
Frecvenţa efectuării CT-ului abdominal
tip.tumoare malign/benign
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
22
Tomografia computerizată este una dintre metodele cu
sensibilitate mare pentru diagnosticul de tumoră de intestin subţire.
S-a studiat frecvenţa determinării diagnosticului pozitiv prin
examenul de computer tomograf abdominal pentru fiecare tumoră
malignă în parte şi pentru întregul lot de pacienţi cu tumori maligne
şi respectiv benigne de jejun şi ileon.
Tomografia computerizată abdominală a evidenţiat tumoră de
jejun sau ileon la pacienţii cu tumori stromale, carcinoame
nediferenţiate şi adenocarcinoame în procent de 100%. Limfoamele
şi tumorile carcinoide au înregistrat cel mai mic procent 50%. Laparotomia exploratorie de urgenţă s-a realizat la 15 pacienţi
din cei 73 luaţi în studiu (20,55%).
9 pacienţi dintre cei 52 cu tumori maligne de jejun si ileon
(17,30%) au necesitat laparotomie exploratorie de urgenţă şi 6 din
21 din subiecţii cu tumori benigne de jejun şi ileon (28,57%).
Fig. 20
Reprezentarea
grafică a
frecvenţei
efectuării
laparotomiei
exploratorii de
urgenţă la
pacienţii cu
tumori de jejun
şi ileon
Laparotomie exploratorie de urgenţă a fost cel mai des
folosită în cazul limfoamelor 45,45%, de remarcat faptul că nu a fost
efectuată în nici un caz de adenocarcinom.
0,00%
12,50%16,66%16,66%
17,30%
20,00%28,57%
45,45%
0%10%20%30%40%50%
Laparotomie exploratorie de urgenţă
frecvenţă
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
23
Au fost urmărite metastazele ganglionare şi metastazele la
distanţă.
Un singur pacient diagnosticat cu limfom a prezentat atât
metastaze ganglionare, cât şi metastaze la distanţă.
Fig. 21. Reprezentarea grafică a frecvenţei metastazelor
ganglionare şi a metastazelor la distanţă la pacienţii cu tumori
maligne de jejun şi ileon
Observăm faptul că limfoamele prezintă cel mai ridicat
procent de metastaze ganglionare (81,81%), dar, totodată şi cel mai
mic procent de metastaze la distanţă 9,09%. De asemenea procentul
metastazelor ganglionare este în medie cu aproximativ 20% mai
mare decât al metastazelor la distanţă.
37,50%50% 50% 60%
33,33%
81,81%
51,93%
31,25%12,5% 16,66%
20%
16,66% 9,09%19,23%
0%20%40%60%80%
100%
Metastaze ganglionare şi la distanţă
pentru pacienţii cu tumori de jejun sau ileon
Metastaze ganglinoare
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
24
În cazul adenocarcinoamelor de jejun şi ileon s-au determinat
următorii markeri: antigen carcinoembrionic (CEA), p16, CK7,
CK20, CDX2, p53.
Markerii p16 şi CK7 au fost pozitivi la toţi pacienţii. CEA a
fost pozitiv la 87,5% dintre pacienţi, în 90% din cazurile cu
localizare la nivelul jejunului şi-n 83,33% dintre cele situate la
nivelul ileonului. CK20 a fost prezent în 31,25% dintre cazuri,
62,25% au avut CDX2 prezent, iar 43,75% au fost pozitivi pentru
p53.
Fig. 22. Reprezentarea grafică a frecvenţei markerilor tumorali
ai adenocarcinoamelor de jejun şi ileon
31,25%
43,75%
62,25%
85%
100% 100%
0,00%
20,00%
40,00%
60,00%
80,00%
100,00%
120,00%
CK20 p53 CDX2 CEA p16 CK7
Markeri tumorali pentru adenocarcinoame
Markeri tumorali
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
25
Dintre markerii tumorali, în cazul tumorilor carcinoide, au
fost studiaţi: cromogranina (CgA), Leu-7, enolaza neuron specifică
(NSE), serotonina, antigenul carcinoembrionar (CEA), proteina S-
100.
Cea mai mare incidenţă a markerilor tumorali pozitivi a fost
înregistrată de leu-7 (87,5%), NSE (75%) şi CgA (75%).
Fig. 23. Reprezentarea
grafică a frecvenţei
markerilor tumorali ai
adenocarcinoamelor de
jejun şi ileon
În cazul sarcoamelor au fost studiaţi următorii markeri: actina
muşchiului neted (SMA), CD117, CD34, CD4, CD45, S-100,
citokeratina şi desmina.
Fig. 24.
Reprezentarea grafică
a frecvenţei
markerilor tumorali
ai sarcoamelor de
jejun şi ileon
0,0%
50,0%
100,0%
12,50%62,50%
62,50%75,00%
75,00%87,50%
Frecvenţa marker-ilor tumorali pentru tumorile carcinoide
0,0%0,0%0,0% 0,0%0,0%20,0% 20,0%
80,0%
0,0%
50,0%
100,0%
Markerii tumorali pentru sarcoamele de intestin subţire
Markeri tumorali
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
26
În cazul pacienților cu tumori stromale au fost studiaţi
următorii markeri tumorali: CD117, CD34, proteina S-100, enolaza
neuron specifică (NSE), citokeratina, desmina şi actina muşchiului
neted (SMA).
Fig. 25. Reprezentarea grafică a frecvenţei markerilor tumorali
ai tumorilor stromale de jejun şi ileon
0,00% 0,00% 16,66%16,66%
16,66%
66,66%100,00%
0,00%
20,00%
40,00%
60,00%
80,00%
100,00%
120,00%
Markerii tumorali pentru tumorile stromale
Markeri tumorali
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
27
Deoarece semnele şi simptomele tumorilor de jejun şi ileon
sunt nespecifice, iar ultimele două segmente ale intestinului subţire
sunt dificil de investigat imagistic, momentul diagnosticului se face
frecvent relativ tardiv, în stadii avansate ale bolii şi ca urmare
supravieţuirea la 5 ani este mică. De aceea a fost analizată şi
supravieţuirea la doi ani.
Fig. 26. Reprezentarea grafică a frecvenţei supravieţuirii
pacienţilor cu tumori maligne de jejun şi ileon
S-a constatat că nu a existat nici un supravieţuitor la 2 ani în
cazul carcinoamelor nediferenţiate, iar în cazul sarcoamelor a existat
un singur supravieţuitor.
A fost analizată supravieţuirea la 2 ani pentru fiecare tip de
tumoră în parte în funcţie de sex, media de vârstă, mediul de
provenienţă, localizare pe jejun sau ileon, prezenţa metastazelor
ganglionare şi a metastazelor la distanţă.
66,66%
50,00% 43,75%
33,33% 27,27%
0,00%0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
Frecvenţa supravieţuirii la 2 ani a pacienţilor cu tumori
maligne de jeun şi ileon
frecvenţă
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
28
Pentru toate tumorile maligne, procentul de supravieţuire la 5
ani a fost de 13,46%; dintre cei 52 de pacienţi cu tumori maligne de
jejun şi ileon au supravieţuit la 5 ani doar 7 subiecţi.
S-a constatat că nu au existat supravieţuitori la 5 ani în cazul
carcinoamelor nediferenţiate şi a sarcoamelor, iar în cazul
limfoamelor, a existat un singur supravieţuitor.
Fig. 27. Reprezentarea grafică a procentului de supravieţuitori la
5 ani a pacienţilor cu tumori maligne de jejun şi ileon (Notă:
valoarea a rezultat în urma raportării numărului de pacienţi
supravieţuitori la 5 ani din fiecare tip de tumoră malignă în parte, la
totalul pacienţilor supravieţuitori la 5 ani diagnosticaţi cu tumoră
malignă de jejun şi ileon)
Remarcăm că cele mai multe cazuri de supravieţuire la 5 ani
de la intervenţie sunt pentru diagnosticul de adenocarcinom (43%),
urmate de tumorile stromale (29%), apoi de limfoame şi tumori
carcinoide cu 14%.
0%
0%14%
14%
29%
43%
Incidenţa supravieţuirii la 5 ani de la diagnostic
carcinoame nediferentiate
leiomioame
tumori carcinoide
limfoame
tumori stomale
adenocarcinoame
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
29
Tumorile de intestin subţire sunt extrem de rare, sub 10% din
totalitatea tumorilor gastrointestinale, deşi incidenţa se modifică
semnificativ dacă se includ informaţiile obţinute din necropsii (2).
În acest studiu 71,23% dintre tumori au fost maligne, iar
28,77% benigne. S-a arătat că 57% dintre pacienții diagnosticaţi cu
tumori benigne de jejun şi ileon, au fost de sex feminin, iar 43% de
sex masculin (p > 0,05). În ceea ce priveşte tumorile maligne, 60%
dintre subiecţi au fost de sex masculin, iar 40% de sex feminin (p >
0,05).
Din punct de vedere al localizării anatomice ale tumorilor,
23,8% dintre tumori au fost la nivelul jejunului iar 76,2%, la nivelul
ileonului.
Cele mai multe tumori maligne localizate pe jejun sunt
adenocarcinoamele (50%) urmate de limfoame (20%). Tumorile
localizate pe ileon sunt distribuite în procente aproximativ egale,
astfel limfoamele sunt în procent de 16%, iar tumorile stromale,
adenocarcinoamele şi tumorile carcinoide au procente egale de 14%.
Toate tumorile stromale au fost localizate pe ileon.
Aceste date statistice sunt în concordanţă cu alte studii care
indică faptul că 50% dintre tumorile de intestin subţire sunt localizate
în ileon, 25% în jejun şi 25% în duoden (4,5,6).
Din punct de vedere al mediului de provenienţă, 69% din
pacienţii cu tumori maligne proveneau din mediul urban şi 31% din
mediul rural (p < 0,05), mediul de provenienţă influenţând, din punct
de vedere statistic, apariţia tumorilor maligne.
Această constatare ar putea fi explicată prin obiceiurile
alimentare din mediul urban care se bazează pe produse alimentare
bogate în aditivi. Astfel, în 1984 s-a demonstrat că 2-amino-3-
metilimidazo[4,5-f]quinoline, care se găsește în conservele de
DISCUŢII
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
30
sardine şi în preparatele din carne, induce cancerul de intestin
subţire, colon şi ficat (10). În acelaşi an, un alt studiu demonstrează
că 2-amino-6-metildipirido[1,2-alpha:3',2'-d]imidazole (Glu-P-1) şi
2- aminodipirido [1,2-alpha: 3',2'-d]imidazole (Glu-P-2) rezultaţi din
piroliza acidului glutamic în preparatele din carne, cresc frecvenţa
cancerului de intestin subţire, colon, ficat şi creier. În 2002 s-a arătat
că 2-amino-1-metil-6-fenilimidazo[4,5-b]piridine (PhIP), amina
heterociclică ce se produce în cantitatea cea mai mare prin prepararea
termică a peştelui şi a altor tipuri de carne, induce cancerul de
intestin subţire şi de colon (7).
În cazul tumorilor maligne, cele mai frecvente diagnostice la
internare au fost: sindrom subocluziv (23,08%) şi sindrom dureros
abdominal (19,23%). În cazul tumorilor benigne frecvenţa
diagnosticelor de sindrom subocluziv, HDS şi HDI este de 9,52%
pentru fiecare dintre acestea.
În momentul diagnosticului 51,93% dintre pacienţi cu
neoplazie intestinală prezentau metastaze ganglionare, iar 19,23%
aveau metastaze la distanţă.
Aceste date sunt în concordanţă cu cele obţinute în alte studii,
care au demonstrat că perioada medie de apariţie a simptomelor
pentru cancerul de intestin subţire este de 6-8 luni, uneori mai
prelungită în cazul tumorilor carcinoide, iar în momentul
diagnosticului două treimi din pacienţi prezentau metastaze (8).
În cazul tumorilor maligne, cele mai frecvente semne şi
simptome au fost: durere abdominală (98,07%), meteorism
abdominal (67,30%), greţuri (46,15%), vărsături (51,92%),
constipaţie (44,23%), scădere ponderală (44,23%). Diareea a avut o
frecvenţă de 11,52%. Hemoragiile oculte au fost prezente în 26,92%
dintre cazuri, iar melena în 13,46%.
Pacienţii diagnosticaţi cu tumori benigne de intestin subţire
au prezentat mai frecvent: durere abdominală (90,47%), meteorism
abdominal (47,61%), greţuri (38,09%), vărsături (33,33%) şi
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
31
constipaţie (33,33%). Melena a fost întâlnită în 28,57% dintre cazuri,
iar hemoragiile oculte în 14,88% dintre cazuri.
Lucrările publicate până acum subliniază că cele mai
frecvente semne şi simptome ale tumorilor benigne de intestin subţire
sunt durerile abdominale intermitente cu caracter de colică însoţite de
greţuri şi vărsături (42-70%) caracteristice sindroamelor ocluzive şi
subocluzive cu care se complică aceste tipuri de tumori.
Leiomioamele şi hemangioamele sunt cel mai frecvent însoţite de
sângerări (3).
Ecografia abdominală fiind o investigaţie noninvazivă, rapid
de efectuat şi necesitând dotări minime (aparat ecografic), s-a
efectuat la toţi pacienţii. În prezentul studiu, metastazele hepatice au
fost puse în evidenţă prin examen ecografic la 9,61% dintre pacienţi,
iar ascita în 15,38% din situaţii.
Radiografia abdominală simplă este metoda de primă intenţie,
dar are o valoare limitată în cazul tumorilor de intestin subţire,
evidenţiind de cele mai multe ori complicaţiile acestora (9). Şi în
studiul acesta, una dintre cele mai frecvente investigaţii paraclinice
efectuate a fost radiografia pe gol, în 59,6% din cazurile de tumori
maligne (în 90% dintre cazuri evidențiindu-se nivele hidroaerice) şi
în 23,8% dintre tumorile benigne (în 51,92 apărând nivele
hidroaerice).
Tranzitul baritat a fost realizat în 21,15% dintre tumorile
maligne şi în 28,57% dintre cele benigne, indicând stenoza de
intestin subţire în procent de 100% în cazul adenocarcinoamelor,
tumorilor carcinoide şi limfoamelor, dar doar în 8,21% din totalul
cazurilor luate în studiu.
Endoscopia digestivă superioară a fost realizată la 30,17%
din subiecţi, fiind practic un diagnostic de excludere la pacienţii care
prezentau semne şi simptome de sângerare digestivă cronică. În cazul
sarcoamelor s-au realizat cele mai multe endoscopii digestive
superioare (40%), urmate cu procente apropiate de tumori benigne
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
32
38,09% şi adenocarcinoame (37,5%). Nu s-a efectuat EDS la nici un
pacient cu limfom.
Irigografia a fost realizată la 23,07% dintre tumorile
maligne şi la 33,33% dintre cele benigne. 40% din pacienţii
diagnosticaţi cu sarcom au efectuat irigografie. Acelaşi procent de
33,33% au avut-o ca frecvenţă în efectuarea irigografiei tumorile
benigne şi carcinomul nediferenţiat. 75% dintre pacienţii cu
adenocarcinom şi 50% dintre cei cu limfoame, care au făcut
irigografie au avut aspect de stenoză de intestin subţire.
Colonoscopia s-a făcut în 21,15% din cazurile de tumori
maligne şi în 23,8% dintre cele benigne. Cele mai frecvente
diagnostice au fost: hemoroizi (36,36%) şi polipoza colonică
(27,27%).
Tomografia computerizată (CT) abdominală a fost realizată în
30,76% dintre tumorile maligne şi în 28,57% dintre cele benigne. Ea
a pus în evidenţă tumora de intestin subţire în proporţie de 81,25%
dintre cazurile la care s-a efectuat pentru tumorile maligne; 100%, în
cazul adenocarcinoamelor, carcinoamelor nediferenţiate, tumorilor
stromale şi a tumorilor benigne; 66,66% pentru sarcoame şi 50%
pentru tumori carcinoide şi respectiv limfoame.
Aceasta metodă de diagnostic are o acurateţe mai mare decât
a celorlalte investigaţii imagistice (10).
Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost făcută la 17,30%
dintre pacienţii cu cancer şi la 28,57% dintre cei cu tumori benigne.
Ea s-a practicat cel mai des în cazul limfoamelor (45,45%) deoarece
pacienţii cu acest tip de tumoră au prezentat cel mai frecvent
complicaţii.
În cazul tumorilor maligne, supravieţuirea la 2 ani de la
diagnostic a fost de 36,54%, dintre care 32% au fost pacienţi de sex
masculin, iar 68% de sex feminin. Din punct de vedere a mediului de
provenienţă, 69% erau din mediul urban, iar 31% din cel rural.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
33
Supravieţuirea la 5 ani a pacienţilor cu cancer luaţi în studiu a
fost de 13,46%, dintre care 57,14% bărbați iar 42,86% femei, 42%
provenind din mediul urban şi 57% din mediul rural.
Supravieţuirea la 2 ani a fost clară în favoarea pacienţilor din
mediul urban, acest lucru putând fi explicat prin complianţa mai
crescută a subiecţilor de la oraş la tratamentul adjuvant şi accesul mai
uşor la serviciile de sănătate a acestora comparativ cu pacienţii din
mediul rural, deşi în cazul supravieţuirii la 5 ani procentele au
tendinţa de a se egaliza.
În acest studiu, 30,77% dintre tumorile maligne de jejun şi
ileon, au fost adenocarcinoame, dintre care 62,5% pe ileon şi 37,5%
pe jejun. Aceste procente sunt în concordanţă cu alte studii, care
situează frecvenţa adenocarcinoamelor de jejun şi ileon între 25% şi
39%, dar 80% dintre adenocarcinoamele de intestin subțire fiind
întâlnite la nivelul duodenului şi a jejunului (1).
Studiile raportate în literatura de specialitate indică o vârstă
medie de diagnostic al adenocarcinomului la acest nivel între 50-60
ani şi o frecvenţă mai crescută în rândul pacienţilor de sex masculin
(11). Studiul actual a obţinut un raport între pacienţii de sex masculin
şi cei de sex feminin de 3:1, iar vârsta medie a fost de 56 de ani.
În funcţie de mediul de provenienţă, 81% din pacienţi
proveneau din mediul urban şi 19% din mediul.
Cele mai frecvente simptome au fost durerile abdominale,
greţurile şi vărsăturile, simptome nespecifice, fapt confirmat şi de
alte studii (12).
Dintre explorările imagistice principala investigaţie cu
probabilitatea cea mai mare de diagnosticare a tumorilor intestinului
subţire este tomografia computerizată abdominală cu substanţă de
contrast, lucru demonstrat şi în acest studiu (13).
Din punct de vedere imunohistochimic, p16 şi CK7, deşi sunt
nespecifici, au fost prezenţi la toţi pacienţii, iar CEA la 87% .
Supraexpresia proteinei p16 corelată cu prezenţa celulelor glandulare
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
34
CEA - pozitive, a fost găsită ca cea mai frecventă modificare în
adenocarcinoamele de intestin subţire şi de alţi autori (3).
Markerii tumorali p16 şi CK7 au fost pozitivi în procent de
100% atât la pacienţii de sex feminin, cât şi la cei de sex masculin.
Prezenţa markerilor tumorali pozitivi în funcţie de localizare
(jejun/ileon) nu a prezentat diferenţe semnificative. Valorile fiind
aproximativ egale, excepţii făcând CDX2 (70% jejun, 50% ileon) şi
p53 (60% jejun, 16,66% ileon).
Există studii care constată că prezenţa lui p53 este asociată
cu un pronostic rezervat. Din acest studiu reiese că p53 a fost prezent
la 57% dintre supravieţuitorii la 2 ani şi-n 66,66% dintre cei la 5 ani,
în aceleaşi procente fiind întâlnit şi CDX2, deci nu putem trage
concluzia că aceşti markeri tumorali se asociază cu o speranţă de
viaţă mai scăzută.
Rata de supravieţuire la 2 ani a fost de 43,75% , iar la 5 ani
18,75%.
S-a constatat că mediul de provenienţă nu influenţează
supravieţuirea la 2 ani şi nici la 5 ani, acest lucru putând fi explicat
prin faptul că prognosticul este influenţat în special de prezenţa
diseminărilor la momentul diagnosticului(13).
În acest studiu, tumorile carcinoide au reprezentat 15,38% din
tumorile maligne, vârsta medie de diagnostic fiind de 60 de ani, iar
frecvenţa în funcţie de sex a fost de 62% masculin şi 38% feminin.
Din punct de vedere al localizării, 25% din cazuri au fost la nivelul
jejunului şi 75% pe ileon.
Ca şi în cazul altor tumori de intestin subţire, cei mai mulţi
pacienți luaţi în studiu au provenit din mediul urban (62,5%).
Cele mai frecvente semne/simptome în cazul pacienţilor
diagnosticaţi cu tumori carcinoide au fost: durere abdominală
(100%), meteorism abdominal (75%) şi greţuri 75%. Scăderea
ponderală, constipaţia, melena, hemoragiile oculte şi tumora
palpabilă se regăsesc într-un procent egal la 25% din pacienţi. Aceste
procente sunt susţinute şi de alte lucrări în care s-a arătat că cel mai
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
35
frecvent simptom este durerea abdominală difuză nespecifică,
asociată, eventual cu greţuri sau vărsături.
Ecografia abdominală, realizată la toţi subiecţii, a arătat anse
destinse (25% din cazuri) iar la un caz a evidenţiat prezenţa unei
formaţiuni tumorale în flancul drept cu contact lombar drept (12,5%
cazuri). Radiografia abdominală pe gol efectuată la 62,5% dintre
pacienţi, a indicat prezenţa nivelurilor hidroaerice în toate cazurile.
Tomografia computerizată abdominală a fost efectuată în 2 cazuri
(25%) şi a fost utilă pentru diagnostic într-un singur caz.
Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost făcută într-un singur caz,
în care diagnosticul de internare a fost de ocluzie intestinală.
Din punct de vedere al markerilor tumorali cel mai frecvent a
fost Leu-7 la 87,5% dintre subiecţii luaţi în studiu şi care au fost
diagnosticaţi cu tumoră carcinoidă. Acest marker se mai numeşte şi
CD57 şi este o glicoproteină care este exprimată pe un subset de
limfocite NK (natural killer) şi limfocitele T (14).
Enolaza neuron specifică (NSE) şi cromogranina (CgA) au
fost prezente fiecare într-un procent de 75% dintre cazuri, iar
antigenul carcinoembrionar (CEA) şi serotonina au avut fiecare o
frecvenţă de 62,5%. Cel mai rar întâlnită a fost proteina S-100, în
12,5% din cazuri.
Valorile markerilor tumorali au fost în concordanţă cu alte
studii, în care tumorile carcinoide de intestin subţire au fost pozitive
în peste 85% dintre cazuri pentru cromogranina, Leu-7, enolaza
neuron specifică şi serotonină. CEA a fost prezent în 66% dintre
cazuri, iar proteina S-100 în 7% din cazuri (3).
În acest studiu nu au existat pacienţi care să prezinte semnele
şi simptomele specifice sindromului carcinoid.
În momentul diagnosticului, 50% dintre pacienţi prezentau
metastaze ganglionare iar 12,5% metastaze la distanţă. Aceşti
pacienţi nu au supravieţuit nici la 2 ani.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
36
Procentul supravieţuitorilor la 2 ani este egal cu cel al
pacienţilor decedaţi (50%), iar incidenţa supravieţuirii la 5 ani a fost
de 12,5%.
Vârsta medie a pacienţilor cu carcinom nediferenţiat a fost de
61 de ani. Aceste tumori au fost egale ca număr atât în funcţie de sex,
cât şi în funcţie de mediul de provenienţă şi localizarea pe jejun şi
respectiv pe ileon.
Scăderea ponderală ocupă un loc important 83,3% în ceea ce
priveşte semnele şi simptomele, după durerea abdominală 100%. Cu
un procent egal de 66,7% regăsim meteorismul abdominal,
constipaţia şi abdomenul acut.
Ecografia a arătat în 33,33% dintre cazuri metastaze hepatice,
iar în 16,66%, ascită.
Radiografia abdominală pe gol a fost făcută la 83,33% dintre
pacienţi, dar imaginile hidroaerice au fost prezente în 16,66%.
Irigografia s-a efectuat la 33,33% dintre pacienţi şi la 16,66%
a pus în evidenţă polipoză colonică. Colonoscopia a fost realizată la
33,33% dintre subiecţi, indicând hemoroizi şi respectiv polip de
aspect benign.
50% dintre pacienţi au prezentat complicaţii postoperatorii ca
peritonita şi hemoperitoneul.
În momentul diagnosticului, 50% dintre pacienţi prezentau
metastaze ganglionare şi 16,66%, metastaze la distanţă.
Nu au existat supravieţuitori la 2 ani de la diagnostic.
Carcinoamele nediferenţiate sunt agresive, media de
supravieţuire fiind de 6 luni de la momentul diagnosticului.
Pentru sarcoame, s-a constatat ca vârsta medie în lotul studiat
a fost de 53 de ani, raportul bărbaţi/femei, urban/rural şi respectiv
ileon/jejun fiind de 4:1.
Meteorismul abdominal, fatigabilitatea şi scăderea ponderală
se regăsesc la 40% din pacienţii diagnosticaţi cu sarcom.
Hemoragiile oculte, melena, greţurile, vărsăturile şi tumora palpabilă
s-au întâlnit fiecare în procent de 20% dintre cazuri.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
37
În alte studii se arată că sarcoamele pot deveni voluminoase
depăşind capacitatea aportului sanguin nutritiv, ducând la necroză
tumorală centrală manifestată prin sângerare intraluminală sau
intraperitoneală, abcese sau perforaţie. Ca urmare s-a constatat că
principala manifestare a fost melena (50% dintre cazuri) şi doar 10%
dintre pacienţi au prezentat simptome de abdomen acut (15).
Şi în acest studiu, sarcoamele au avut dimensiuni crescute, cel
mai mic fiind de 8/7 cm, iar cel mai mare de 24/22/11 cm.
Asocierea dintre durerea abdominală, scăderea ponderală şi
tumora palpabilă, sugerează prezenţa unui sarcom al intestinului
subţire. Aceste aprecieri sunt în concordanță cu rezultatele studiului
actual, în care durerea abdominală şi scăderea ponderală s-au întâlnit
în aceleaşi procente, fiind însoţite în 50% din cazuri de tumora
abdominală palpabilă.
Tomografia computerizată (CT) a fost făcută în 40% dintre
cazuri şi a avut valoare diagnostică de fiecare dată.
Din punct de vedere imunohistochimic, în 80% din cazuri a
fost prezentă actina muşchiului neted (SMA), în câte 20% din cazuri
s-au întâlnit CD4 şi respectiv CD45, în timp ce CD117, CD34, S-
100, citokeratina şi desmina au fost întotdeauna absente.
În momentul diagnosticului, 60% dintre pacienţi prezentau
metastaze ganglionare şi 20% metastaze la distanţă.
Aceste rezultate sunt în concordanţă cu alte studii în care se
arată că la momentul operaţiei 24% dintre pacienţi au prezentat
metastaze la distanţă (15).
Incidenţa supravieţuirii la 2 ani a fost de 80%. Nu au existat
supravieţuitori la 5 ani.
Tumorile stromale sunt neoplazii rare, dar sunt cele mai
frecvente tumori de origine mezenchimală de la nivelul tubului
digestiv.
În acest studiu, ele au reprezentat 8,3% din totalul tumorilor
intestinale, procent care este în concordanţă cu studiile anterioare.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
38
Vârsta medie de diagnostic a acestor tumori este, conform
literaturii de specialitate, de 58 de ani (15). Studiul actual a obţinut o
vârstă medie de diagnostic de 55 de ani şi un raport de 1:2 între
subiecţii de sex masculin şi cei de sex feminin.
66% dintre pacienţii diagnosticaţi cu tumoră stromală, au
provenit din mediul urban.
S-a constatat că cele mai frecvente semne şi simptome
apărute la prezentarea la medic au fost meteorismul abdominal şi
durerea abdominală, iar cel mai frecvent diagnostic de internare a
fost abdomenul acut chirurgical, rezultate care sunt în concordanţă şi
cu alte studii (16).
Examinările paraclinice cele mai relevante în cazul tumorilor
stromale de jejun şi ileon sunt computer tomografia (CT) şi
rezonanţa magnetică nucleară (RMN), CT-ul dând un diagnostic de
certitudine şi în cazurile studiate de noi.
Diagnosticul pozitiv în GIST se obţine prin examenul
histopatologic şi prin examenul imunohistochimic. Examenul
imunohistochimic presupune evaluarea expresiei unor markeri
specifici tumorali: c-KIT, CD 34, actina specifică mușchiului neted,
proteina S-100, desmina, Ki67.
În acest studiu, CD117 a fost prezent la toţi pacienţii, iar
CD34 la 66% dintre aceştia. CD 117 este expresia lui c-kit în cazul
tumorilor stromale gastrointestinale (GIST), fiind considerat ca
principalul marker pentru GIST, iar CD34, este un marker nespecific,
dar destul de frecvent întâlnit în tumorile stromale, între 47% până la
70% din cazuri (17).
Alţi markeri, cum ar fi actina muşchiului neted (SMA),
enolaza neuron specifică (NSE) şi proteina S-100 au fost întâlniţi
mult mai rar. Prezenţa CD117 şi CD34 la pacienţii care au
supraviețuit la 2 ani, poate fi explicată prin frecvenţa crescută a
acestor markeri în momentul diagnosticului de tumoră stromală.
Factorii prognostici pentru GIST sunt: diametrul tumoral
(>5cm prognostic rezervat), celularitatea (crescută – prognostic
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
39
rezervat), necroza (întinsă – prognostic rezervat), numărul de mitoze,
„pattern”-ul de creştere (infiltrare în structurile adiacente –
prognostic rezervat) şi mutaţia c-KIT (frecvent prezentă – prognostic
rezervat).
Supravieţuirea la 2 ani a fost de 66% iar la 5 ani de 33%.
Supravieţuitorii la 5 ani nu au prezentat metastaze şi au beneficiat de
rezecţie completă a tumorii.
Limfoamele au reprezentat 21,15% dintre tumorile maligne
luate în studiu.
Pentru limfoame, s-a constatat că vârsta medie în lotul studiat
a fost de 50 de ani. Numărul pacienţilor de sex feminin este sensibil
egal cu cel al pacienţilor de sex masculin.
Din punct de vedere al mediului de provenienţă, 36,36%
dintre pacienţi au fost din mediul rural, iar 63,64% din mediul urban.
În funcţie de localizarea pe segmentele intestinului subţire,
36,36% au fost la nivelul jejunului, iar 63,64% pe ileon.
Incidenţa limfomului este mai mare la nivelul ileonului
deoarece este proporţională cu cantitatea ţesutului limfatic din
peretele intestinal, ileonul având o cantitate mai mare de ţesut
limfatic decât jejunul.
Deoarece limfoamele de intestin subţire sunt relativ rare,
reprezentând 1-4% din totalitatea tumorilor maligne ale tubului
digestiv şi în acest studiu numărul lor a fost destul de mic (11
pacienţi), şi ca urmare nu s-au putut împărţi în funcţie de criterii
clinice sau histopatologice. Acest aspect a mai prezentat un
dezavantaj şi anume lipsa semnificației statistice în cazul markerilor
imunohistochimici, deoarece fiecare tip histologic de limfom are
anumite caracteristici din punct de vedere imunohistochimic.
Din punct de vedere clinic, durerea abdominală s-a regăsit la
toţi pacienţii (100%), iar vărsăturile, greţurile şi meteorismul
abdominal în procent de 63,6% fiecare.
Semnele de hemoragie digestivă (melena, hemoragii oculte)
au fost fiecare în procent de 18,2%.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
40
Cel mai frecvent diagnostic pus la internare în cazul
pacienţilor cu limfoame a fost cel de ocluzie intestinală, iar
concordanţa între diagnosticul de internare şi cel de externare, a fost
de 9,09%.
La 18,18% din cazuri, ecografic s-a constatat ascită.
Radiografia abdominală pe gol a fost realizată în 54,54% din
cazuri, indicând de fiecare dată nivele hidroaerice. Tranzitul baritat s-
a realizat în 27,27% din cazuri având mereu aspect de stenoză de
intestin subţire.
Irigografia şi colonoscopia au fost efectuate fiecare în 18,18%
dintre cazuri. La un pacient cu limfom intestinal irigografia a
evidenţiat o stenoză de ileon terminal. Colonoscopia a arătat în 50%
din cazuri polipoză colonică, iar în 50% din cazuri diverticuloză
colonică.
Tomografia computerizată s-a efectuat la 18,18% dintre
subiecţi şi la 50% dintre aceștia s-a observat formaţiunea tumorală de
intestin subţire.
Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost realizată într-un
număr de 45,45% din cazuri.
În momentul diagnosticului, 9,09% dintre pacienţi prezentau
metastaze la distanţă.
Supravieţuirea la 2 ani a fost de 27,27%, iar la 5 ani de 9%.
Supravieţuirea la 5 ani a pacienţilor cu limfom de intestin
subţire depinde de tipul acestuia (limfoame cu evoluţie lentă =
limfoamele „low-grade”, sau limfoame cu evoluţie rapidă =
limfoamele „high-grade”), cât şi de stadiul evolutiv în care se afla la
momentul diagnosticului.
În lotul luat în studiu, tumorile benigne au reprezentat 28,76%
din totalul subiecţilor.
Vârsta medie de diagnostic în cazul tumorilor benigne a fost
de 44 de ani.
Raportul între subiecţii de sex masculin şi cei de sex feminin
a fost de 1:1.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
41
Pentru jejun, tumori benigne s-au întâlnit la 6 bărbaţi şi 4
femei (p > 0,05) iar pe ileon la 3 bărbaţi şi 8 femei (p > 0,05).
Din punct de vedere al semnelor şi simptomelor, remarcăm
prezenţa constantă a durerilor abdominale (90,47%). Meteorismul
abdominal, greţurile, vărsăturile şi constipaţia au fost prezente la o
treime dintre pacienţi, iar melena şi fatigabilitatea a apărut la o pătrime
dintre subiecţii luaţi în studiu.
În literatura de specialitate se subliniază faptul că nu există
semne şi simptome specifice tumorilor benigne de jejun şi ileon, cele
mai multe dintre ele rămânând asimptomatice pe tot parcursul vieţii
(3,18).
Ecografia abdominală s-a efectuat la toţi pacienţii, la 9,5 %
dintre aceştia s-au observat anse intestinale destinse, iar la 19,04%,
masa tumorală.
Radiografia abdominală pe gol s-a efectuat la 23,8% din
pacienţii diagnosticaţi cu tumori benigne de jejun sau ileon, iar
imaginile hidroaerice au apărut în toate situaţiile în care s-a efectuat
această investigaţie.
Din 21 de subiecţi cu tumori benigne jejunale sau ileale doar
6 (28,57%) au făcut tranzit baritat, iar imaginea de stenoză de intestin
subţire a fost întâlnită la 16,66% dintre subiecţii cu tumori benigne
(4,74% dintre pacienţii cu tumori benigne care au făcut tranzit
baritat).
În 8 cazuri (38,09%) s-a realizat endoscopie digestivă
superioară, care nu a evidenţiat nici o anomalie.
Irigografia s-a realizat la 33,33% dintre pacienţii cu tumori
benigne, din care 14,25% au prezentat polipoză colonică. 23,8%
dintre subiecţi au efectuat şi colonoscopie dintre care la 40% s-au
observat polipi la nivelul colonului.
Tomografia computerizată (CT) a fost efectuată în 28,57%
din cazuri, ea fiind pozitivă întotdeauna. Studiile anterioare au arătat
că tumorile benigne de jejun şi ileon cu diametru de peste 2 cm sunt
relativ uşor vizibile la CT (19).
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
42
Laparotomia de urgenţă a fost efectuată la un procent de
28,57% dintre pacienii cu tumori benigne.
1. În acest studiu, mai mult de două treimi dintre tumorile
dezvoltate la nivelul jejunului şi ileonului au fost maligne. 2. În cazul tumorilor benigne de jejun şi ileon, pacienţii de sex
feminin au fost în număr mai mare decât cei de sex masculin.
Frecvenţa pacienţilor de sex masculin a fost mai mare decât a
celor de sex feminin în cazul tumorilor maligne de jejun şi ileon.
3. Din punct de vedere al localizării anatomice ale tumorilor, 1/4
dintre tumori au fost localizate la nivelul jejunului, cea mai mare
parte fiind pe ileon. 4. Cele mai multe tumori localizate pe jejun sunt
adenocarcinoamele urmate de limfoame. 5. Toate tumorile stromale au fost localizate pe ileon. 6. Din punct de vedere al mediului de provenienţă, raportul dintre
pacienţii proveniţi din mediul urban şi cei din mediul rural a fost
de 2,2:1.
7. În cazul tumorilor maligne, supravieţuirea la 2 ani de la
diagnostic a fost de 36,54%, dintre care 32% au fost pacienţi de
sex masculin, iar 68% de sex feminin. Din punct de vedere al
mediului de provenienţă, 69% dintre pacienţi erau din mediul
urban, iar 31% din mediul rural.
8. Supravieţuirea la 5 ani a pacienţilor cu neoplazii luaţi în studiu a
fost de 13,46%, dintre care 57,14% bărbați şi 42,86% femei,
42% provenind din mediul urban şi 57% din mediul rural.
9. În momentul diagnosticului jumătate dintre pacienţii cu
neoplazie intestinală prezentau metastaze ganglionare, iar
aproximativ 20% aveau metastaze la distanţă.
CONCLUZII
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
43
10. Atât în cazul tumorilor benigne cât şi a celor maligne cel mai
frecvent simptom a fost durerea abdominală (întâlnită aproape în
toate cazurile), urmată în ordinea frecvenței de: meteorismul
abdominal, greţuri, vărsături, constipaţie şi scădere ponderală
11. Tomografia computerizată (CT) abdominală a fost realizată la o
treime dintre pacienţii cu tumori maligne şi la un sfert dintre cei
cu tumori benigne. Ea a pus în evidenţă tumora de intestin
subţire la 81,25% dintre pacienţii cu tumori maligne la care s-a
efectuat CT-ul abdominal. De remarcat că la toţi pacienţii cu
adenocarcinom intestinal supuşi la această investigaţie, tumora a
fost depistată prin tomografia computerizată.
12. Laparotomia exploratorie de urgenţă a fost făcută la mai puţin de
un sfert dintre pacienţii cu cancer şi la o treime dintre cei cu
tumori benigne. 13. 30,77% dintre tumorile maligne de jejun şi ileon, au fost
adenocarcinoame, dintre care 2/3 pe ileon şi 1/3 pe jejun.
14. Vârsta medie de diagnostic a adenocarcinoamelor a fost de 56
de ani.
15. Raportul între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin
diagnosticaţi cu adenocarcinom a fost de 3:1. 16. Pacienţii cu adenocarcinom proveneau în special din mediul
urban.
17. La momentul diagnosticului jumătate dintre pacienţii cu
adenocarcinom prezentau metastaze ganglionare, un sfert
prezentau ascită neoplazică.
18. Cele mai frecvente simptome întâlnite la bolnavii cu
adenocarcinom au fost durerile abdominale, greţurile şi
vărsăturile.
19. Dintre markerii tumorali, p16 şi CK7 au fost prezenţi la toţi
pacienţii cu adenocarcinom, iar CEA la 87%. 20. Pentru pacienţii cu adenocarcinom intestinal, rata de
supravieţuire la 2 ani a fost de 43,75% , iar la 5 ani 18,75%.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
44
21. Tumorile carcinoide au reprezentat 15,38% din tumorile maligne
de intestin subţire, iar vârsta medie de diagnostic a pacienţilor cu
tumori carcinoide a fost de 60 de ani şi raportul sex masculin:sex
feminin a fost 1,6:1. Din punct de vedere al localizării, 1/3 din
cazuri au fost la nivelul jejunului şi 2/3 pe ileon.
22. Cele mai frecvente semne/simptome în cazul pacienţilor
diagnosticaţi cu tumori carcinoide au fost: durere abdominală,
meteorism abdominal şi greţuri. 23. În cazul tumorilor carcinoide markerii tumorali cei mai frecvent
întâlniţi au fost: Leu-7 la 87,5% dintre subiecţii, enolaza neuron
specifică (NSE) şi cromogranina (CgA) au fost prezente fiecare
într-un procent de 75% dintre cazuri, iar antigenul
carcinoembrionar (CEA) şi serotonina au avut fiecare o
frecvenţă de 62,5%. Cel mai rar întâlnită a fost proteina S-100.
24. În momentul diagnosticului, jumătate dintre pacienţii cu tumori
carcinoide prezentau metastaze ganglionare iar 12,5% metastaze
la distanţă. Pacienţii cu metastaze la distanţă nu au supravieţuit
la 2 ani.
25. Procentul supravieţuitorilor la 2 ani pentru pacienţii cu tumori
carcinoide este egal cu cel al pacienţilor decedaţi, iar incidenţa
supravieţuirii la 5 ani a fost de 12,5% dintre pacienţii cu tumori
carcinoide.
26. Vârsta medie a pacienţilor cu carcinoame nediferenţiate a fost de
61 de ani. Aceste tumori au fost egale ca număr atât în funcţie de
sex, cât şi în funcţie de mediul de provenienţă şi localizarea pe
jejun şi respectiv pe ileon.
27. Scăderea ponderală ocupă un loc important (83,3%) în ceea ce
priveşte semnele şi simptomele la pacienții cu carcinoame
nediferenţiate, după durerea abdominală. De remarcat faptul că
nu s-a înregistrat nici un caz de melenă.
28. În momentul diagnosticului, jumătate dintre pacienţi cu
carcinoame nediferenţiate prezentau metastaze ganglionare şi
16,66% metastaze la distanţă.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
45
29. Nu au existat supravieţuitori la 2 ani de la diagnostic printre
pacienţii cu carcinoame nediferenţiate.
30. Pentru sarcoame, s-a constatat că vârsta medie în lotul studiat a
fost de 53 de ani, raportul bărbaţi/femei, urban/rural şi respectiv
ileon/jejun fiind de 4:1.
31. Meteorismul abdominal, fatigabilitatea şi scăderea ponderală se
regăsesc la aproape jumătate dintre pacienţii diagnosticaţi cu
sarcom. Hemoragiile oculte, melena, greţurile, vărsăturile şi
tumora palpabilă s-au întâlnit fiecare la un sfert dintre cazuri.
32. Din punct de vedere imunohistochimic, în 80% din cazurile cu
sarcom intestinal a fost prezentă actina muşchiului neted (SMA),
în câte 20% din cazuri s-au întâlnit CD4 şi respectiv CD45, în
timp ce CD117, CD34, S-100, citokeratina şi desmina au fost
întotdeauna absente.
33. În momentul diagnosticului aproximativ 2/3 dintre pacienţii cu
sarcoame prezentau metastaze ganglionare şi mai puţin de un
sfert metastaze la distanţă.
34. Incidenţa supravieţuirii la 2 ani a pacienţilor cu sarcom de jejun
şi ileon a fost de 80%. Nu au existat supravieţuitori la 5 ani.
35. Studiul actual a obţinut o vârstă medie de diagnostic a
subiecţilor cu tumori stromale de jejun şi ileon de 55 de ani şi un
raport de 1:2 între pacienţii de sex masculin şi cei de sex
feminin.
36. 1/3 dintre pacienţii diagnosticaţi cu tumoră stromală, au provenit
din mediul urban.
37. S-a constatat că cele mai frecvente semne şi simptome manifeste
în momentul prezentării la medic a pacienţilor cu tumori
stromale au fost meteorismul abdominal şi durerea abdominală.
38. CD117 (c-KIT) a fost prezent la toţi pacienţii cu tumori
stromale, iar CD34 la 66% dintre aceştia. Alţi markeri, cum ar fi
actina muşchiului neted (SMA), enolaza neuron specifică (NSE)
şi proteina S-100 au fost întâlniţi mai rar.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
46
39. Supravieţuirea la 2 ani a subiecţilor cu tumori stromale a fost de
66% iar la 5 ani de 33%.
40. Limfoamele au reprezentat 21,15% dintre tumorile maligne de
intestin subţire luate în studiu.
41. Pentru limfoame, s-a constatat că vârsta medie în lotul studiat a
fost de 50 de ani, iar numărul pacienţilor de sex feminin este
sensibil egal cu cel al pacienţilor de sex masculin. Din punct de
vedere al mediului de provenienţă, o treime dintre pacienţi au
fost din mediul rural, iar două treimi din mediul urban.
42. Din punct de vedere clinic, în cazul subiecţilor cu limfoame de
jejun şi ileon, durerea abdominală s-a regăsit la toţi pacienţii, iar
vărsăturile, greţurile şi meteorismul abdominal la peste jumătate
dintre pacienţi. Semnele de hemoragie digestivă (melena,
hemoragii oculte) au fost rare.
43. În momentul diagnosticului, mai puţin de 10% dintre pacienţii
cu limfom luaţi în studiu, prezentau metastaze la distanţă.
44. Supravieţuirea la 2 ani a subiecţilor cu limfom de intestin
subţirea fost de 27,27%, iar la 5 ani de 9%.
1. Hyung Geun Lee, Dong Do You,Kwang Yeul Paik, Jin Seok Heo,
Pronostic Factors for Primary Duodenal Adenocarcinoma, World
Journal of Surgery, 2008, 32 (10), 2246-2252.
2. Minardi A.J. Jr, Zibari G.B., Aultman D.F., McMillan R.W.,
McDonald J.C. - Small-bowel tumors. J. Am. Coll. Surg., 1998,
186:664.
3. Costel Şavlovschi. Tumorile intestinului subţire, Ed. Medicală,
Bucureşti, 2009, p: 69-86, 93-94, 104-105,110,169.
4. Howe JR, Karnell LH, Menck HR, Scott-Conner C.
Adenocarcinoma of the small bowel: review of the National
Cancer Data Base, 1985-1995. Cancer 1999; 86 (12) : 2693-706.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
47
5. Zeh H III. Cancer of the small intestine. In: DeVita VT Jr,
Hellman S, Rosenberg SA, eds. Cancer: Principles and Practice
of Oncology. 7th
ed. Philadelphia. Pa: Lippincott Williams &
Wilkins; 2005:1035-48.
6. Torres M et al: Malignant tumors of the small intestine. J Clin
Gastroenterol 2003;37:372.
7. Connie Cheung, Shea Loy, Guang-Xun Li, Anna B. Liu and
Chung S.Yang, Rapid induction of colon carcinogenesis in
CYP1A-humanized mice by 2-amino-1-
methyl-6-phenylimidazo[4,5-b]pyridine and dextran sodium sulfate,
Carcinogenesis Advance Access, November 15, Published by
Oxford University Press 2010.
8. O'Toole D, Ducreux M, Bommelaer G et al "Treatment of
carcinoid syndrome: a prospective crossover evaluation of
lanreotide versus octreotide in terms of efficacy, patient
acceptability and tolerance" Cancer 2000; 88:770-76.
9. Ajay H Bhandarwar, Shivkumar S Utture, Sunderraj Ellur, Tanuj
Shrivastava, Adenocarcinoma of the Jejunum Presenting with
Intestinal Obstruction, BMJ, 2004; 4 : 301-6.
10. Balthazar EJ. CT of the gastrointestinal tract: principles and
interpretation. AJR Am J Roentgenol 156:23-32, 1991.
11. Kongkrit Chaiyasate, Akhilesh K Jain, Laurence Y Cheung,
Michael J Jacobs, and Vijay K Mittal, Prognostic factors in
primary adenocarcinoma of the small intestine: 13-year single
institution experience, World J Surg Oncol. 2008, 6 :12. 12. M. S. Talamonti, L. H. Goetz, S. Rao, and R. J. Joehl, Primary
cancers of the small bowel: analysis of prognostic factors and
results of surgical management, Archives of Surgery, 2002, 137
(5), 564–571.
13. Plesa C. - Tumorile intestinului subtire. În “Tratat de Patologie
Chirurgicalã“ sub redactia lui N. Angelescu, vol. II, Ed. Medicală
(Bucuresti) 2001, pag. 1578-1592.
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
48
14. Tomas Jirasek, Vaclav Mandys, Immunohistochemical Expression
of Chromogranin A and Leu-7 in Gastrointestinal Carcinoids. In:
M.A. Hayat, Handbook of Immunohistochemistry and in situ
Hybridization of Human Carcinomas, volume 4, Ed. Elsevier,
2006, p:183-186.
15. Berman J, O'Leary TJ: Gastrointestinal stromal tumor workshop.
Hum Pathol 32:578-582, 2001.
16. El Demellawy D, Shokry P, Ing A, Khalifa M. Polypoid
gastrointestinal tromal tumor of small bowel metastasizing to
mesenteric lymph nodes: a case report. Pathol Res Pract
2008;204:197-201.
17. Miettinen M, Sobin LH, Sarlomo-Rikala M.
Immunohistochemical spectrum of GISTs at different sites and
their differential diagnosis with a reference to CD117 (KIT).
Mod Pathol. 2000;13:1134-1142.
18. Martin IG, Aldoori MI, et al: Immunoproliferative small
intestinal disease: Mediterranean lymphoma and a heavy chain
disease. Br JSurgSl:20, 1994.
19. Shawn M Terry, Thomas Santora, Benign Neoplasm of the
Small Intestine, Medscape [Internet], Last updated: Jul 11, 2008,
Available from: http://emedicine.medscape.com/article/189390-
clinical#showall
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
49
CURRICULUM VITAE
Nume: CIOBOTARU Octavian Cătălin
Data naşterii: 22 iunie 1972,
Locul nasterii: Galaţi
Starea civilă: căsătorit, un copil
Adresa profesională: Spitalul General Căi Ferate Galaţi, Str.
Al. Moruzzi Nr. 5-7, cod 800223, Galaţi, România
E- mail: [email protected]
STATUT ACTUAL :
Medic primar Chirurgie Generală, şef secţie - Spitalul
General Căi Ferate Galaţi, din 2009
Doctorand în cadrul Facultăţii de Medicină “ Gh. T. Popa”
Iaşi, cu tema: “ Particularitati clinice si evolutive in tumorile
de intestin subtire ”; coordonator de doctorat Prof.Dr.
Constantin Dragomir
STUDII GIMNAZIALE SI LICEALE:
1978 -1986, Şcoala Generală nr. 21, Galati,
1986 - 1990, Liceul “ Vasile Alecsandri ”, Galati.
STUDII UNIVERSITARE:
1990 -1996, Facultatea de Medicină, din cadul Universităţii
de Medicină şi Farmacie“ Gh. T. Popa” Iaşi.
STUDII POSTUNIVERSITARE:
februarie 1997 - examen de admitere în rezidenţiat -
Chirurgie Generală.
martie 2002 - examen de medic specialist în specialitate
Chirurgie Generală.
septembrie 2008 - examen de medic primar în specialitatea
Chirurgie Generală
Noiembrie 2006 – admitere în doctorat în cadrul Facultăţii de
Particularităţi clinice şi evolutive în tumorile intestinului subţire Rezumat
50
Medicină “ Gh. T. Popa” Iaşi, cu tema: “ Particularitati
clinice si evolutive in tumorile de intestin subtire”;
coordonator de doctorat Prof.Dr. Constantin Dragomir.
octombrie 2007 – februarie 2009 - masterat în “
Management Sanitar, Bioinformatică şi Biostatistică”, în
cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie “ Gh. T. Popa”
Iaşi
martie 2010 – septembrie 2010 – Program de pregătire în
vederea obţinerii atestatului în “Managementul Serviciilor de
Sănătate”
octombrie 2010 Atestat în Managementul Serviciilor de
Sănătate
CARIERĂ: 1996: diplomă de medic,
1997-2002: medic rezident Chirurgie Generală,
2002-2008: medic specialist Chirurgie Generală, Spitalului
CF Galaţi,
2004-2005: Asistent asociat, catedra de Anatomie,
Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi,
Din 2006: doctorand UMF “Gr. T.Popa” Iaşi (Medicină),
Din 2008 până în prezent: medic primar Chirurgie Generală,
Spitalului CF Galaţi,
Din 2009 până în prezent: şef secţie Chirurgie Generală,
Spitalului CF Galaţi.
ATRIBUŢII SPECIALE:
computer: cunoştinţe de operare PC
limbi straine:
limba engleză - nivel mediu;
limba franceză – nivel mediu.