Zeama bordeleză: preparare și folosire

Zeama bordeleză este una dintre cele mai cunoscute și răspândite substanțe folosite în

grădinărit. Este un fungicid de contact, pe bază de cupru, care combate bolile cauzate de ciuperci cum ar fi: mana, monilioza sau făinare. Cu toate că în prezent există mai multe

substanțe alternative – unele poate mai eficiente împotriva anumitelor boli – zeama bordeleză este încă preferată de mulți grădinari pentru că poate fi preparată relativ ușor în gospodărie și este considerată o substanță (bio) mai puțin toxică. Mulți preferă aceasta soluție pentru

efectuarea tratamentelor de iarnă (de spălare).

Cum se prepară zeama bordeleză? De regulă se folosește în concentrații de 0.75-1% sau 2%. Pentru a prepara 100 l de zeama

bordeleză cu o concentrație de 1% se folosește:

1kg de piatră vânătă (sulfat de cupru) care se dizolvă în 50 de litri de apă (de

preferință cu o zi înainte) 1 kg de var stins la 50 l de apă se adaugă încet soluția de piatră vânătă la soluția de var

Sfaturi utile

soluția de 2% se prepară la fel, doar că se folosește 2 kg de sulfat de cupru și 2 kg de var

zeama bordeleză trebuie să fie neutră sau slab alcalina, dacă nu este așa, se mai adaugă var. În niciun caz nu trebuie să fie acidă.

este eficientă doar contra ciupercilor, împotriva dăunătorilor se folosește insecticid sau acaricid

nu se folosesc vase de metal la preparare! întotdeauna adăugăm soluția de sulfat de cupru la laptele de var și nu invers se folosește în ziua preparării, cel mult în ziua următoare

Pentru tratamentele de iarnă (de preferință după tăierea pomilor fructiferi) se folosește soluția de 2%, iar în perioada de vegetație stropim doar cu zeamă bordeleză de 0.75-1%.

Nu te necăji, dacă ți se pare prea complicată prepararea sau nu ai timp de așa ceva, pentru că

în comerț se găsește și gata preparat în formă de praf, dar poți folosi și alte produse pe bază de cupru, cum ar fi Champion, Funguran sau Triumf.

Detalii Fungicid Bouillie Bordelaise - Zeama Bordeleza Substanta activa: 20% cupru si 80% sulfat de

cupru neutralizat

Caracteristici: Bouillie Bordelaise - Zeama Bordeleza WDG este un fungicid cupric de mare eficacitate ce contine 20% cupru metalic si 80% sulfat de cupru neutralizat. Fiind perfect neutralizata, micronizata, are o

eficacitate indelungata, un spectru larg de actiune in culturile de pomi, vie, legume, fructe si este perfect compatibila cu majoritatea insecto-fungicidelor.

Mod de actiune: BOUILLIE BORDELAISE WDG - ZEAMA BORDELEZA actioneaza prin contact asupra bolilor foliare si agentilor patogeni, avand efect preventiv si curativ. Pentru obtinerea unui efect maxim

este necesara o acoperire uniforma a plantelor tratate. Fiind micronizat, produsul formeaza imediat o suspensie perfect stabila care adera excelent pe frunze. Continutul plicului este suficient pentru 10l solutie in viticultura,

8l solutie in legumicultura si 5-10l solutie in pomicultura. Datorita faptului ca BOUILLIE BORDELAISE

WDG - ZEAMA BORDELEZA este aplicata, in general, impotriva bolilor foliare si agentilor patogeni, timpul

de pauza este de 21-28 zile de la aplicare.

Plante tratate: Prun, Piersic, Cires, Visin, Mar, Par, Gutui, Tomate,

Castraveti, Fasole, Ceapa

Boli si Ciuperci combatute: Patarea rosie, Monilioza fructelor, Basicarea

Frunzelor, Rapan, Mana, Alternarioza, Arsura frunzelor, Sfasierea frunzelor

Cultura Agentul patogen Doza

Vita de vie Mana (Plasmopara viticola) 50 g in 10 l apa

Prun Patarea rosie a frunzelor (Polystigma rubrum), Ciuruirea frunzelor

(Stigmina carpophila), Monilioza (Monilinia spp) 50 g in 10 l apa

Piersic Basicarea frunzelor (Taphrina deformans), Ciuruirea frunzelor (Coryneum beijerinckii), Monilioza (Monilinia spp)

50 g in 10 l apa

Cires, Visin Patarea frunzelor (Coccomyces hiemalis), Ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila), Monilioza (Monilinia spp)

50 g in 10 l apa

Mar, Par Rapan (Venturia inaequalis) 50 g in 10 l apa

Tomate Mana (Phytophtora infestans), Alternarioza (Alternaria solani), Patarea frunzelor (Septoria lycopersici), Patarea pustulara (Alternaria solani)

50 g in 8 l apa

Castraveti Patarea unghiulara (Pseudomonas lachrymans), Mana (Pseudoperonospora cubensis)

50 g in 8 l apa

Fasole Arsura comuna (Xanthomonas phaseoli), Arsura aureolara (Pseudomonas phaseolicola)

50 g in 8 l apa

Cultura viţei de vie

Plantarea

Viţa de vie se plantează ori toamna înaintea îngheţurilor, ori primăvara în lunile martie – aprilie. În ambele cazuri se impune condiţia ca temperatura solului la adâncimea de 40 – 50

cm să înregistreze 7 – 10 grade Celsius. Fasonarea şi mocirlirea sunt operaţii premergătoare plantării propriu – zise. Fasonarea constă

în scurtarea cordiţei la 3 – 4 ochi (dacă sunt două cordiţe, una la 2 – 3 ochi, cealaltă la 1 ochi) şi a rădăcinilor bazale la 8 – 10 cm şi eliminarea rădăcinilor de la nodurile intermediare ale

portaltoiului (dacă sunt). Imediat după fasonare se face mocirlirea. Se introduc rădăcinile şi circa 15 cm din lungimea

portaltoiului într-o mocirlă făcută din pământ argilos 2/3, balegă de vacă 1/3 şi apă, până la obţinerea unui terci gros ca smântâna, care să adere bine la rădăcini. Viţele mocirlite se

repartizează la gropile deja săpate. Distanţele de plantare uzuale sunt în funcţie de modul de conducere:

1,10 x 1,30 m pe araci (pari)

1 x (1,5 – 2) m pe spalier (0,7 – 1 m) x (3 – 4 m) pe boltă sau alte sisteme

artistice

Pe direcţia rândului, de aceeaşi parte a pichetului şi la o distanţă de 5 – 6 cm de acesta, se fac cu cazmaua gropi adânci de 50 cm şi largi de 35 x 35 cm. La baza gropii dinspre pichet se

realizează un muşuroi din pământ mărunţit pentru aşezarea rădăcinilor.

Viţele pregătite anterior se aşează vertical lângă peretele gropii dinspre pichet, în aşa fel încât rădăcinile să fie răsfirate uniform pe muşuroiul de pe fundul gropii. Punctul de altoire se

potriveşte la 3 – 4 cm deasupra solului, pentru a preveni formarea ulterioară a rădăcinilor din altoi. Groapa se umple cu pământ reavăn până la 1/3, se tasează bine, fără a deplasa punctul de

altoire. Apoi se introduce în groapă 1/3 mraniţă şi pământ în amestec şi se udă cu 10 – 15 litri apă. După infiltrarea apei, se acoperă groapa cu pământ mărunţit, fără să se mai taseze. În

jurul cordiţei se face un muşuroi din pământ reavăn şi mărunţit.

Lucrările de îngrijire Dezgropatul se face la începutul lunii mai. În viile tinere, până în anul 3 inclusiv, o lucrare foarte importantă este copcitul. De această lucrare este legată

consolidarea plantelor.

În primul an, copcitul se face de două ori: în iunie şi în august. Pentru executarea copcitului se face cu grijă o copcă (gaură) în jurul viţei. Cu un briceag sau cosor bine ascuţit

se taie „în ras” toate rădăcinile date din altoi şi din partea superioară a portaltoiului, ca şi lăstarii porniţi din portaltoi. După primul copcit, muşuroiul se reface parţial, iar după cel de-al

doilea, nu se mai reface. Legatul lăstarilor se face când lăstarii au atins lungimea de 30 – 40 cm. Ei se leagă vertical de

pichet, lucrarea repetându-se când lăstarii au ajuns la 80 cm lungime. Dacă este cazul, cu ocazia primului legat, se face un plivit, lăsând numai 2 – 3 lăstari la fiecare viţă.

Tratamentele de prevenire şi combatere a bolilor (mană, făinare, putregai cenuşiu) şi dăunătorilor (molia strugurilor, păianjenul roşu comun, băşicarea) se pot face conform indicaţiilor de mai

jos:

Boala / dăunătorul Substanţele de combatere Observaţii

Mana

Piatră vânătă, sau Dithane,

sau Captadin, sau Ridomil Gold

4 – 5 tratamente anuale

*pentru soiuri rezistente: la nevoie 1 – 2 tratamente

Făinarea Thiovit Jet (sau Kumulus),

Tilt, Shavit

3 – 4 tratamente anuale *pentru soiuri rezistente: la nevoie

1 tratament

Putregaiul cenuşiu Topsin sau Rovral 1 – 2 tratamente cu 6, apoi 4 săptămâni înainte de recoltare

*pentru soiuri rezistente: nu e cazul

Moliile strugurilor Decis, sau Karate la nevoie 1 – 2 tratamente

Acarianul roşu Omite, Talstar, Nissorum la nevoie 1 – 2 tratamente

Erinoza (băşicarea) Vertimec la nevoie 1 tratament

În cazul repetării tratamentului fitosanitar, se recomandă folosirea în alternanţă a substanţelor

de combatere. Enumerăm câteva soiuri de struguri de masă rezistente la boli: Palatina, Esther, Nero,

Muscat de Pölöske, Perlă de Zala, Thereza, Moldova, etc. Tăierea reprezintă o lucrare importantă în cursul perioadei de repaus (tăiere în uscat) prin care

se reglează încărcarea medie de 15 – 17 ochi pe metru pătrat. Prin operaţiile în verde (ciupit, copilit, cârnit, desfrunzit parţial) se influenţează latura calitativă a producţiei. Numărul de

inflorescenţe lăsate pe butuc în funcţie de mărimea strugurilor corespunzătoare unor soiuri uzuale sunt: Protejarea viţelor pe timpul iernii se face indiferent de zona de cultură prin muşuroire până la

nivelul ochilor 5 – 6 de la baza coardelor, sau prin imobilizare faţă de sistemul de susţinere în

cazul soiurilor cu rezistenţă deosebită la ger (ex.: Palatina, Thereza, Nero, Muscat de Pölöske).

Număr inflorescenţe

pe butuc Mărimea strugurilor Observaţii

14 – 16 Foarte mari: 300 – 500 g

Splendid, Victoria,

Thereza, Napoca,

Moldova, etc.

25 – 26 Mari: 200 – 300 g

Muscat de Hamburg,

Palatina, Nero, Muscat

de Pölöske, etc.

30 – 32 Mici : 100 – 200 g Perlă de Csaba,

Chasselas doré

Cultivarea zmeurului şi al murului august 4, 2013, Danela Murariu,

Compoziţia chimică a murului şi zmeurului :

Murele conţin 84% apă. În plus în compoziţia murelor se mai întâlnesc vitaminele A, B1, B2, B5,

B6, C şi E. Murele sunt bogate în tanini, acid citric, zahăr, proteine, flavone, săruri minerale, calciu, magneziu, fosfor şi potasiu. Frunzele şi mugurii ramurilor tinere conţin tanin, flavone, acizi

organici, vitamina C şi multe substanţe minerale.

Fructele zmeurului sunt bogate în tanin, fragarina, vitamina C, acizi, flavone. Valoare medicinală au, desigur, fructele zmeurului, dar, în primul rând, frunzele, din care se prepara infuzie sau decoct.

Zmeurul şi murul sunt semiarbuşti caracterizaţi prin faptul că tulpinile lor trăiesc numai 2

ani, apoi se usucă. Tufa se reînoieşte anual prin emiterea de noi lăstari de rădăcină.

Rădăcinile la zmeur se răspândesc departe de tufă, dar aproape de suprafaţa solului. Rădăcinile murului sunt mai îndesate şi pătrund mai adânc în sol.

Rodirea are loc pe tulpinile de 2 ani. În acest scop, din mugurii tulpinilor de un an, în primăvara anului al doilea cresc ramuri cu flori, care rodesc, apoi întreaga tulpină se ususcă.

Apariţia florilor şi coacerea fructelor durează 20-30 de zile.

Zmeurul cere locuri semiumbrite şi umede. De aceea înt-o grădină este bine să fie cultivat în locurile joase, în partea de nord a gospodăriei. Murul şi zmeurul se

plantează la 1,5-2 m distanţă între rânduri şi 0,5-1,5 m pe rând. La plantare tulpinile se scurtează la 15 cm deasupra coletului.

Inmulțirea: Ambele culturi se pot înmulţi din tufe mai vechi.

La zmeur, toamna se dezgroapă bucăţi de rădăcină cu o grosime de 0,5-0,8 cm, din care se taie butaşi lungi de 12-15 cm. Aceşti butaşi se pun în nisip până primăvara. Primăvara se plantează în

sol umed la distanţa de 60-80 cm între rânduri şi 10-15 cm pe rând. Până toamna, din butaşii de rădăcină iau naştere noi plante. Murul se înmulţeşte prin despărţirea tufelor sau marcotaj (se îngroapă o ramură în pământ).

Lucrări de îngrijire

rărirea lăstarilor din tufă, se lasă numai 10-12 la o tufă viguroasă;

legarea tulpinilor la soiurile care se lasă; tăierea tulpinilor de 2 ani care au rodit şi se usucă. Această lucrare se face toamna sau

primăvara devreme;

Culesul fructelor se face din două în două zile, timp de 15-20 de zile. Plantarea arbustilor fructiferi - zmeurul si murul

Zmeurul si murul sunt doua specii foarte apreciate datorita calitatilor gustative ale fructelor si

valorii terapeutice ale frunzelor si lastarilor.

Ca si coacazul acestea sunt plante rustice, putand fi cultivate pe langa garduri si alei si chiar in

cultura compacta in gradinile particulare, producand fructe proaspete in tot cursul verii, pana in luna octombrie.

Atat zmeurul, cat si murul se pot inmulti relativ usor, fara sa necesite cerinte speciale.

Tăierile la zmeur. Tăierile de fructificare la zmeur sunt relativ mai simple și constau în formarea unei benzi sau a unui gard fructifer cu lățimea de 40-50 de cm pe toată lungimea porțiunii plantate. Având în vedere că zmeurul, spre deosebire de mur, drajonează puternic, în cel de-al doilea an după plantare vom avea de o parte și de cealaltă parte a rândului inițial plantat, o mulțime de drajoni de diferite grosimi și înălțimi. Scopul tăierilor este acela de a selecta cele mai bune tulpini care să nu aibă boli sau degerături, să fie suficient de groase și dispuse alternant, astfel că pe o lungime de un metru liniar de gard fructifer cu lățimea de 40-50 cm să regăsim 15-20 de tulpini. Tulpinile bolnave sau rupte, ori prea subțiri se taie de la nivelul solului și se ard. Tulpinile rămase pe loc se taie la înălțimea de 0,8-1,20 m înălțime urmărind ca diametrul la punctul de tăiere să nu fie mai mic de 0,8 cm. Dacă avem o cultură înființată pe mai multe rânduri, iar drajonii au acaparat și intervalul dintre rânduri, se va trece la eliminarea în totalitate a acestora, restabilind intervalul necesar pentru o bună însorire și ventilație, dar și pentru accesul la efectuarea diferitelor lucrări de întreținere.

Intreţinerea plantaţiilor tinere de vita de vie 06 Decembrie 2010 -

În plantaţiile tinere de vta de vie. lucrările agrofitotehnice aplicate urmăresc asigurarea unor condiţii optime pentru înrădăcinarea şi creşterea lăstarilor viţelor nou plantate, fortificarea lor, asigurarea împotriva temperaturilor scăzute de peste iarnă, a bolilor şi dăunătorilor, formarea rapidă a butucilor şi pregătirea lor pentru intrarea pe rod. Vii tinere sunt considerate cele din anii I, II , III, de la plantare, urmând ca din anul IV de cultură să intre pe rod. LUCRĂRILE DE INTREŢINERE DIN ANUL I DE LA PLANTARE Lucrările solului trebuie începute imediat după plantare, datorită faptului că solul în urma lucrărilor de plantare se bătătoreşte, este necesar să se execute o lucrare de afânare a solului la adâncime de 14-16 cm. Pe parcursul întregii perioade de vegetaţie se aplică 3-4 cultivaţii mecanice pe interval şi trei praşile manuale pe rând, pentru combaterea buruienilor, precum şi pentru afânarea solului. În plantaţiile tinere este interzisă aplicarea erbicidelor pentru combaterea buruienilor. După căderea frunzelor, se execută o arătură la o adâncime de 16-18 cm, cu răsturnarea brazdei spre rândurile de vie, uşurând în acest mod protejarea viţelor prin muşuroire. În cursul lunii mai şi la începutul lunii iunie pentru a urmări pornirea lăstarilor, se execută de 2-3 ori controlul viţelor la viţele muşuroite. De mare importanţă este pentru viţele tinere pornite în vegetaţie copcitul viţei de vie, operaţie care se execută de două ori în primul an de cultură. Lucrarea constă în suprimarea rădăcinilor crescute din altoi şi nodul superior al portaltoiului, precum şi a lăstarilor porniţi din portaltoi. Primul copcit se execută la mijlocul lunii iunie, iar al doilea la mijlocul lunii august. Pentru

executarea copcitului muşuroaiele se desfac atent, de jos în sus până sub punctul de altoire, iar cu ajutorul unei copcitori se face o copcă în jurul viţei de vie, adâncă până aproape de nodul superior al portaltoiului. Se trece cu palma de jur împrejurul viţei se verifică dacă nu au rămas rădăcini netăiate în zonă, după care muşuroiul se reface. La al doilea copcit se procedează la fel, cu deosebirea că muşuroiul nu se mai reface, deoarece lăstarii s-au lemnificat la bază. Când lăstarii au atins o lungime de 30-40 cm. se execută lucrarea de legatul lăstarilor care se repetă când lăstarii ating lungimea de 70-80 cm. Fără legatul lăstarilor se îngreunează efectuarea celorlalte lucrări şi este favorizat atacul manei. Viţele tinere sunt foarte sensibile faţă de boli, mai ales faţă de mană şi făinare, dar şi dăunători preferă lăstari fragezi, pentru care combaterea bolilor şi dăunătorilor este o lucrare de mare importanţă. În funcţie de condiţiile climatice, ploi şi ceaţă, se execută săptămânal tratamente pentru combaterea manei cu substanţe de combatere sistemice, iar la sfârşitul perioadei de vegetaţie cu substanţe cuprice. Împotriva făinării se fac tratamente cu substanţe pe bază de sulf adăugat în soluţia folosită pentru combaterea manei. Dintre dăunători, cele mai însemnate pagube sunt provocate de larvele cărăbuşului de mai şi viermi sârmă, care se combat prin tratamente aplicate la sol.

În primul an de vegetaţie nu se aplică nici o lucrare de fertilizare, viţele având rădăcini slab dezvoltate vor profita numai de îngrăşare extraradiculară odată cu tratamentele de combaterea bolilor şi dăunătorilor. În primăveri foarte secetoase este necesară udarea localizată, cu cel puţin 10 litri apă, într-o copcă deschisă la fiecare viţă de vie. Este recomandat ca în toate zonele de cultură a viţei de vie să execute lucrarea de protejarea viţelor împotriva gerurilor. Lucrarea se execută manual cu sapa, după căderea frunzelor şi executarea arăturii de toamnă. LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE DIN ANUL AL II-LEA DE LA PLANTARE În ordine cronologică prima lucrare din al II-lea an de vegetaţie este dezmuşuroitul şi

arătura de primăvară care se execută primăvara de timpuriu, după ce a trecut pericolul ca temperatura aerului să mai scadă sub minus 8-9 grade CELSIUS. Se execută manual cu sapă prin descoperirea viţelor de pământ, până sub punctul de altoire. Arătura de primăvară se execută la cormană, la o adâncime de 14-16 cm. Tăierea în uscat şi copcitul viţelor - începând cu anul al II-lea de cultură se execută tăieri de formare specifice tipului de tăiere adoptat. Tăierea în uscat se execută imediat după dezmuşuroit, dar înainte de arătura de primăvară, şi trebuie încheiată înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie. Odată cu tăierea în uscat se execută şi copcitul viţelor de vie, lucrare care se repetă în luna august, la ultima praşilă manuală. Plivitul şi legatul lăstarilor. Atunci când lăstarii au atins o lungime de 8-10 cm, se îndepărtează cei de prisos, reţinând numai pe cei corespunzător sub raportul creşteri i, alegând un număr de 3-4 la viţele viguroase, şi numai 2 la viţele slab dezvoltate pentru a favoriza creşterea. Pe măsură ce lăstarii alungesc vor fi dirijaţi printre rândurile de sârmă duble ale mijlocului de susţinere. Completarea golurilor. În urma pieirii unor viţe apar goluri care trebuie completate în primăvară cu viţe viguroase, protejate prin parafinarea părţii superioare. Viţele plantate în goluri vor fi supuse unor îngrijiri atente pentru a se reduce decalajul în creştere şi, în final, pentru a obţine butuci uniformi ca vigoare. Lipsurile apărute în cursul perioadei de vegetaţie vor fi completate în luna august cu viţe de un an, fortificate la ghivece, sau toamna, după căderea frunzelor, cu viţe viguroase. Fertilizarea.

Din anul al II-lea de cultură se face îngrăşarea plantaţiilor în funcţie de creşterea manifestată de tinerele viţe. Se administrează cantităţi variabile de azot, fosfor şi potasiu în raport de starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive . Îngrăşămintele chimice se administrează concomitent cu lucrările solului , -cele cu potasiu şi fosfor odată cu arătura de toamnă,

-cele cu azot odată cu lucrarea de mobilizare a solului în primăvară.

Pe solurile sărace în humus, unde panta terenului permite, în primi ani de cultură se recomandă folosirea îngrăşămintelor verzi, însămânţate din toamnă şi încorporate în cursul primăverii. Se execută în aceleaşi fel ca şi în primul an de cultură: lucrările de întreţinere a solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, protejarea viţelor împotriva gerurilor. Instalarea mijloacelor de susţinere Viţa de vie este o liană care susţine tulpina cu ajutorul cârceilor, pe diferiţi suporţi

naturali sau artificiali. În lipsa unui sistem de susţinere lăstarii se întind pe pământ, îngreunează executarea lucrărilor solului, aplicarea tratamentelor fitosanitare, favorizează atacurile de boli şi întârzie intrarea pe rod a viţelor. Susţinerea viţei de vie poate fi făcută pe suporţi artificiali, în funcţie de sistemul de cultură, pe araci sau spalieri de diferite tipuri. Sistemul de susţinere pe araci se pretează, în special pentru plantaţii pe terenuri accidentate, au o durabilitate redusă, nu asigură o conducere raţională a coardelor, amplifică frecvenţa şi intensitatea bolilor, dar în schimb se procură şi se instalează uşor şi au la înfiinţare un cost redus. Sistemul de susţinere pe spalier a căpătat cea mai largă extindere, datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă: durabilitate mare şi rezistenţă mai mare la vânt, economie de forţă de muncă şi materiale la întreţinerea spalierului, posibilitatea folosirii unei încărcături mai mare de ochi, repartizarea uniformă a coardelor şi a elementelor de rod, uşurează executarea lucrărilor agrofitotehnice. În general, se recomandă folosirea spalierului cu sârme duble, de o parte şi de alta a stâlpilor, distanţate pe verticală la circa 5 cm. una de alta pentru a uşura dirijarea lăstarilor printre sârme, aceştia auto susţinându-se cu ajutorul cârceilor. În funcţie de tipul de tăiere şi forma de conducere, spalierii folosiţi în plantaţiile viticole sunt de mai multe tipuri, mai uzitate sunt: -spalieri pentru cultura joasă sau clasică; -spalieri pentru conducere semiînaltă sau înaltă. Lucrarea de montare a sistemului de susţinere poate începe în toamna anului I sau în primăvara anului al II-lea de la plantare şi cuprinde următoarele operaţiuni:

- marcarea locului pentru stâlpi şi ancore, - transportul şi repartizarea materialelor în parcelă, - săpatul gropilor, - fixarea stâlpilor, - montarea bridelor şi ancorarea stâlpilor fruntaşi, - montarea şi întinderea sârmelor. Un alt sistem de susţinere folosit în special în curţi este constituit din bolţi şi semibolţi.

LUCRĂRILE DE ÎNTRŢINERE DIN ANUL AL III-LEA DE LA PLANTARE Lucrările agrofitotehnice aplicate în anul al III-lea sunt asemănătoare cu cele executate în anul precedent, cu excepţia tăierii de formare, completate cu lucrările în verde necesare realizării tipului de tăiere stabilit. Toate intervenţiile sunt subordonate fortificării butucilor în vederea pregătirii lor pentru intrarea pe rod: fertilizarea organică şi chimică adecvată, aplicarea la timp şi de calitate a lucrărilor de întreţinere a solului, copcitul, combaterea preventivă a bolilor şi dăunătorilor, plivitul şi dirijarea lăstarilor, completarea golurilor apărute, protejarea viţelor împotriva gerurilor. Autor: ing. Pavel Balogh

Lucrările de primăvară pentru viţa-de-vie

20 Martie 2014

Pentru cei care au pe lângă locuinţă câţiva butuci de vie sau chiar o plantaţie de vie mai serioasă, venirea primăverii este semnalul că trebuie începute lucrările de întreţinere şi îngrijire.

Lucrările de întreţinere a viţei-de-vie îmbunătăţesc radical producţia şi calitatea strugurilor. În fiecare anotimp trebuie făcute lucrări specifice perioadei. De la îngroparea viţei nou-plantate pentru a o feri de îngheţ, toamna, la

tăieri primăvara, până la prăşit şi copilit vara. Potrivit acestui calendar, sintetizat pe site-ul gradinamea.ro, lucrările de primăvară pentru vie încep de la dezgropatul şi dezmuşuroitul butucilor acoperiţi cu pământ toamna pentru a fi

protejaţi de îngheţ. Se face apoi verificarea spalierelor sau a aracilor de susţinere. Răzuitul scoarţei butucilor se execută cu ajutorul unor perii din sârmă sau al unui spălător metalic de bucătărie. Scoarţa căzută la această lucrare se adună şi se arde, deoarece adesea conţine formele de rezistenţă ale unor dăunători ca: păduchele lânos, păduchele

ţestos şi alţi acarieni. Lucrarea se poate face înaintea sau în timpul operaţiei de tăiere de primăvară a viţelor. Dacă plantaţia este mai mare se face completarea golurilor rămase după trecerea gerurilor iernii. Se face verificarea

mugurilor, pentru a vedea care din ei au avut de suferit. Se trece apoi la primele tăieri şi la copcit (săparea unei rigole circulare în jurul butucului). Coardele tăiate se leagă şi se dirijează pe spalier sau pe arac. Tocatul coardelor rezultate la tăierile de primăvară poate constitui o modalitate de redare parţială a fertilităţii solului. Sau se ard la

marginile parcelelor. Tot acum la viile cu suprafeţe mai mari se aplică îngrăşămintele, de preferat organice.

Săpatul viei din aprilie

La începutul lunii aprilie se sădeşte viţa-de-vie altoită şi nealtoită în locurile definitive şi se finalizează copcitul şi

tăierile.

În fiecare săptămână se face controlul muşuroaielor de la viţa plantată în primăvară şi se udă regulat până la apariţia lăstarilor. La sfârşitul lunii aprilie se face grăparea (boronirea) solului între rânduri, iar fâşia de pământ ocupată de rândul de vie este săpată manual, la adâncimea de 12-15 cm, cu mărunţirea solului, în scopul de a preîntâmpina

evaporarea excesivă a apei. În cazul în care sunt sectoare îmburuienite cu pir se recomandă acoperirea lor cu o folie de polietilenă neagră şi într-un an această buruiană este distrusă. Dacă aceasta ocupă suprafeţe mai mari, atunci se

recomandă tratamente chimice. Ele pot fi administrate mecanizat sau manual cu stropitoarea de spate.

Plivitul lăstarilor

În luna mai se începe plivitul lăstarilor fără rod, pentru echilibrarea butucilor. Înlăturarea acestora se face atunci când vegetaţia butucilor este prea abundentă. Lăstarii se taie cu foarfe-ca de vie de la punctul lor de inserţie pe

coarde, pentru ca butucii să fie mai „aerisiţi“. Se elimină mai ales lăstarii slab dezvoltaţi. Dintre lăstarii gemeni, crescuţi din acelaşi ochi de iarnă, se înlătură cel steril sau cel care are o vigoare mai mică. De asemenea, se înlătură

o parte din lăstarii porniţi din lemnul vechi, lăsându-se în vegetaţie cei mai bine plasaţi, din care se vor forma cepii de înlocuire.

Acum se execută şi primele tratamente împotriva manei şi a moliilor de struguri. Tratamentele de prevenire se

aplică alternativ săptămânal. Înainte de înflorire se administrează îngrăşăminte chimice azotoase. Tot acum, dacă lăstarii au atins lungimea de aproape 40 cm, se face prima legare a viţei. În preajma înfloritului se face ciupitul lăstarilor. Ciupitul constă în suprimarea vârfurilor de creştere sau coroniţa celor fertili. Lucrarea se aplică cu 1-2

zile înaintea începerii înfloritului şi se face pentru a întrerupe creşterea lor în lungime în perioada înfloritului, care durează 8-12 zile. Scopul acestei lucrări este de a realiza o redistribuire a substanţelor hrănitoare, favorizându-se

procesul de fecundare a florilor şi diferenţierea mugurilor florali. (C. Ciocan)

Combaterea rationala a bolilor si daunatorilor vitei de vie

In conditiile regiunilor viticole nord-carpatice, cei mai pagubitori agenti patogeni sunt, in ordinea importantei lor: mana vitei de vie, putregaiul cenusiu al strugurilor si fainarea. Dintre daunatorii problema, acarienii din specia Calepitrimerus vitis impun o atentie deosebita, iar in anii cu veri calduroase moliilor strugurilor pot produce pagube insemnate. Pentru a veni in sprijinul viticulturilor din zona, in prevenirea si combaterea agentilor patogeni si a daunatorilor amintiti Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Blaj elaboreaza si promoveaza in productie cele mai moderne si eficiente tehnologii de combatere. In stabilirea programului de protectie a vitei de vie, pentru anul 1998, un rol important l-a avut bilantul fitosanitar din anul precedent. Bilantul fitosanitar al plantatiilor viticole din centrul Transilvaniei pe anul 1997 evidentiaza infectii puternice de mana si putregai cenusiu in majoritatea plantatiilor, infectii reduse de fainare. Bolile lemnului: excorioza, eutipoza si cancerul bacterian, desi nu au produs pagube insemnate, au cunoscut o extindere a ariei de raspandire. Dintre daunatori, cel mai pagubitor a fost acarianul Calepitrimerus vitis. Moliile vitei de vie au atacat izolat pe aproximativ 20% din suprafata. O dinamica ascedenta au inregistrat: acarianul galicol al frunzei vitei de vie, Colomerus vitis, precum si speciile Byciscus Betulae si Peribatodes rhomboidaria. Pe baza obsrevatiilor prezentate anterior si a rezultatelor obtinute in cercetare, privind stabilirea spectrului de actiune si eficacitatea unor noi pesticide, s-a propus un program de combatere pentru anul 1998. Primul tratament se aplica la dezmugurit cu sulf muiabil 0.8 %. Tratamnetul are un foarte bun efect preventiv impotriva fainarii si este deosebit de important in parcelele unde s-a semnalat in anul precedent un atac puternic de acarieni eryphizi. Sulful muiabil este un fungicid specific pentru combaterea fainarii, insa are si un bun efect acaricid, in plus, este considerat un produs ecologic, nu creeaza rase rezistente si prezinta toxicitate scazuta fata de mediul inconjurator. Tratamentul nr. 2 se aplica in parcelele in care nu s-a aplicat primul tratament sau in cazul in care dupa primul tratament densitatea acarienilor depaseste "pragul economic de daunare" (6 acarieni/frunza).

Tratamentul nr.3 se aplica preventiv in momentul in care s-au semnalat conditii prielnice infectiilor de mana ( t >12oC si ploi >10mm/cm2 frunze cu diametrul mai mare de 5 cm). In acest caz, sunt indicate fungicide de contact (Folpan 80WP sau Captadin 50PU), care asigura o protectie de 7-8 zile. Tratamentul nr.4 este unul dintre cele mai importante tratamente pentru prevenirea si combaterea manei in plantatiile viticole din zona. El se aplica inainte de inflorit, fiind considerat "tratament de siguranta" in fenofaza infloritului. Aplicat cu produse sistematice, tratamentul asigura protectie 12-14 zile, in functie de presiunea de infectie a bolii. Tratamentul se aplica complexat cu sulf muiabil (4kg/ha in 1000 l apa), pentru a proteja impotriva fainarii si acarienilor. Tratamentul nr.5 este cel putin la fel de important ca tratamentul nr.4, fiind al doilea tratament de siguranta, deoarece protejeaza vita de vie in fenofaza sensibila de legare a boabelor. Tratamentul trebuie aplicat cu produse sistematice sau penetrante care sa asigure protectie impotriva manei, dar si a fainarii si putregaiului cenusiu. Foarte eficiente sunt in acest caz produsele polivalente care combat concomitent cei trei agenti patogeni (Shavit F2 kg/ha in 1000 l apa sau Quadris 0,7 kg/ha). Tratamentul nr.6 se aplica la 12-14 zile de la tratamentul nr.5. Rolul sau este de a proteja strugurii impotriva infectiilor de mana pe boabe, dar si impotriva infectiilor de fainare si putregai cenusiu. Tratamentul se poate aplica cu produse sistemice, penetrante sau de contact, cu conditia ca in functie de natura produsului sa se respecte perioada de acoperire (12-14 zile, produsele sistematice si penetrante, si 7-8 zile, produsele de contact). Tratamentele 7 si 8 se pot aplica cu zeama bordeleza, mai ales in cazul in care nu sunt conditii favorabile infectiilor de putregai cenusiu. Daca insa la intrarea in parga sunt semnalate infectii de Botrytis, este indicat ca ultimul tratament sa se complexeze cu un fungicid anti-botritic (Zeama bordeleza nu este compatibila cu fungicidele anti-botritice, de aceea se aplica una din retetele prezentate in planul de combatere). Trebuie retinut ca in cazul in care tratamentele preventive impotriva putregaiului cenusiu (dupa inflorit si in fenofaza bob de mazare) nu s-au aplicat, un singur tratament in momentul manifestarii atacului nu va reusii sa stopeze infectiile, iar pagubele vor fi ridicate.

Program de tratamente fitosanitare la vita de vie

Faza fenologica Boala sau daunatorul Produsul comercial si

dozaKg/ha

1. Dezmugurit Acarieni

EryophiziTetranichizi

1. Sulf muiabil- 8kg/ha

2. Lastari de 5-

10cm

Acarieni +

Fainare + Molii

1. Torque- 0.6l/ha + sulf muiabil-

4kg/ha sau2. Demitan 200SC- 0.7l/ha + sulf muiabil- 4 kg/ha + amplasarea capcanelor

feromonale-1 capcana/5ha

3. lastari de circa

30-50cm

Mana+ fainare 1. folpan 80wp-2kg/ha +sulf

muiabil- 4kg/ha sau2. captadin 50PU- 2.5kg/ha +sulf muiabil- 4

kg/ha

4. Inainte de

inflorit

Mana +

Fainare+ Molii gen.1

1. Mikal 75 PU- 3kg/ha+ sulf

muiabil 4 kg/ha +Dipel -2kg/ha

5. Dupa inflorit Mana +Fainare+Botrytis 1. Shawit F71.5 - 2kg/ha

6. Cresterea boabelor

Mana+Fainare+ Botrytis+

Molii gen.II

1. Acrobat MZ - kg/ha + Switch 62.5WG- 0.6kg/ha + sulf muiabil

4kg/ha sau2. Quadris 0.7kg/ha + rovral 50WP- 2kg/ha

7. Ciorchine cu boabe de

marime naturala

Mana+ Fainare 1. Zeama bordeleza- 1% + sulf muiabil 0.2%

8. La intrarea in

parga

Mana+Botrytis 1. Turdacupral - 2.5kg/ha +

calidan SC- 2kg/ha

Liliana Tomoiaga Statiunea de Cercetari Viti-Vinicole Blaj