VPR02-Revista (februarie)_februarie 2016

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

La copcă„în doi timpi”

36

NR. 37•aNUL MMXVI

FEBRUARIE

Reglementarea numărului de „câini de stână”

10

Din noula copcă

32

Fazani la început de Făurar

6

ww

w.a

gvps

.ro

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 37/FEBRUARIE 2016aNUL MMXVI • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6 34

8 36

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE

3 EDITORIALBogata săraca Românie5 PE }EAVA PU{TIIVânător de care nu putem fi mândri6 ETOLOGIESturzul7 ETOLOGIEGraurul8 DE SEZONFazani la început de Făurar9 GASTRONOMIESupă de faza cu tăiței10 ATITUDINEReglementarea numărului de „câinide stână”12 CARTEAugust Roland von Spiess – Poveștiledin spatele trofeelor13 OPINIEVânatul este al pădurii, iar pădureaeste a vânatului14 ARME150 de ani ai firmei Steyr Mannlicher16 DE SEZONGlasul fazanului17 RESTITUIRIAm vânat și pe ger sau zăpezi mari18 ATITUDINEBraconaj cu ogari19 LA ZINoutăți privind examenul de vânător20 DE SEZONSpectacol de culoare iarna

22 DIN TERENSarea cea de toate zilele24 CHINOLOGIEAntrenamentul - parte a vânătorii25 PLANTE T~M~DUITOAREGențiana26 DIN TERENO vânătoare plăcută de iarnă

PESCUIT

28 COMPETI}IIFinala pe echipe29 COMPETI}IICalendarul competițional alFederației Internaționale de PescuitSportiv - apă dulce – 201630 PESCUIT La R~PITORTehnici eficiente de sezon – dropshot-ul (II)32 DE SEZONDin nou la copcă33 GASTRONOMIEMacrou la grătar34 DE SEZONLa copcă „în doi timpi”36 PESCUIT PE RÂUShad-uri și avați pe Jiu38 LEGISLA}IEReglementarea pescuitului pentru anul 201640 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus – Mica publicitate

Dar nu numai atât. România areun pământ aparte de fertil,unul dintre bunurile sale (stra-

tegice) cele mai de preț, din Dobrogeași Bărăgan, cu cernoziomul lor ciocola-tiu, până la granița de vest și nord ațării, cu cernoziomuri negre cum nu semai găsesc spre nordul continentului.În subsolul României se mai găsesc re-zerve uriașe de apă nepoluată, un altbun de preț deo camdată neluat înseamă, însă strategic și el în perspectivacrizei mondiale de apă curată ce se în-

trevede mai curând decât se crede.Apoi, mai mult de jumătate din MunțiiCarpați sunt situați în România, ca dealtfel și aproape întreaga suprafață aDeltei Dunării, două zone rămase încănaturale și, cât de cât, sălbatice. În Ro-mânia mai sunt conservate cca.220.000 ha de pădure virgină, mariiprădători zonali (urs, lup, râs) viețuiescaici în cea mai mare densitate dinlume, iar baza genetică a faunei și floreia rămas deocamdată pură, cum în pu-ține țări din Europa se mai întâlnește.

În sfârșit, România are încă, în li-bertate, o faună cinegetică de o valoareinestimabilă, nemetisată și nedegene-rată prin încrucișări con dam nabile,precum în țarcurile de pretinsă vână-toare și în terenurile repopulate perio-dic din multe țări europene. Dovadă, înacest sens, stau mărturie recordurilemondiale la capră neagră, craniu de pi-sică sălbatică, craniu de urs și blănuride urs și lup, precum și numărul foartemare de medalii de aur, argint și bronz,care au situat România pe primul loc la

februarie 2016 | 3

România este, orice s-ar spune, o țară binecuvântată de natură.Relieful său echilibrat, considerat 1/3 în zona de munte, 1/3 în zonă de deal și 1/3 înzona de câmpie, expunerile sale diverse și situarea țării la confluența celor trei mariclimate regionale, oceanic dinspre vest, mediteranean dinspre sud-est și continentaldinspre nord-est, au determinat existența unei multitudini de microclimate locale și,implicit, unei diversități extraordinare de floră și faună sălbatică.

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Sturzul și graurul 6

Fazani la început de Făurar 8„Câini de stână” 10

Sarea cea de toate zilele 22

FEBRUARIE

Bogata săraca RomânieText și fotografie NECULAI ȘELARU

EDITORIAL

majoritatea Expozițiilor internaționalesau mondiale de vânătoare.

Așadar, România posedă un capitalcolosal de resurse naturale, care potconstitui o bază extraordinară de dez-voltare durabilă. Fiindcă nu poți con-cepe o dezvoltare durabilă, doar bazatăpe resurse financiare, fără resurse na-turale pure. Sub acest aspect, Româniase poate înscrie printre marii negocia-tori ai Europei și ai lumii, conștienți depericolul alimentației pline de „E”-uri șiaducătoare de boli greu sau imposibilde tratat, în condițiile în care societățilepe care le reprezintă sunt dornice, ca sănu spunem disperate, după hrană bioși apă curată, de foarte bună calitate.

Nu am adus în discuție bogăția sub-solului României în minereuri feroaseși neferoase, unele extrem de rare, însare, cărbune, petrol și gaze, deoareceexploatarea sau supra-exploatareacelor mai multe dintre acestea a fost ce-dată deja, în condiții mai mult decâtdiscutabile, marilor corporații, care nu-și fac deloc treaba prin metode și cumijloace „prietenești” față de mediu. Săne gândim doar la proiectele otrăvi-toare privind Roșia Montană și Pun-gești și punem punct acestei discuții.

Așadar, România are o șansă extra-ordinară de a se redresa din starea fa-limentară în care se găsește, dar nudistrugând mediul, vânzând pământul,otrăvind apa din subteran, furând pă-durea și masacrând fauna cinegetică,pe lucruri de nimic, ci din contră, pro-tejând și conservând aceste resurse na-turale regenerabile, măcar în stareaactuală, ca bunuri strategice, de cel maimare preț, pentru țară.

În România de astăzi se simte însănevoia aplicării unei strategii de dez-

voltare durabilă, coerentă, concretă șiprietenoasă față de natură și mediulnostru înconjurător de viață.

Iar o asemenea strategie, de dezvol-tare durabilă a României, există încădin anul 2008, dar este mai puțin cu-noscută și, mai ales, nepusă în aplicare.

Această strategie privește:• întărirea constituțională și legisla-

tivă a statului;• legi aplicate consecvent și întoc-

mai, de funcționari în a căror autoritate,câștigată prin competență și responsa-bilitate, populația să aibă încredere;

• reconsiderarea învățământului,cercetării și dezvoltării, prin renunțareala învățământul „producător” de di-plome fără acoperire, și prin antrena-rea universităților de stat în studii șicercetări;

• politici monetare și fiscale ferme,cu nivel scăzut al impozitării și cu păs-trarea monedei naționale;

• o politică externă regională și glo-bală de promovare a concilierii;

• reconsiderarea agriculturii româ-nești tradiționale, conservarea păduri-lor și protecția mediului înconjurător;

• o politică demografică stabilă șide securitate a persoanei, prin garanta-rea proprietății, politici de prevenție însănătate și siguranță publică, hrană bioși apă curată etc.

Deci, România are o strategie dedezvoltare durabilă, a cărei neaplicarene-a costat deja pierderea a 3 milioanede concetățeni. Ne-a mai costat depro-fesionalizarea altora, nesiguranța șilipsa lor de perspectivă în țară, sărăci-rea majorității celor rămași pe loc și oînvrăjbire a lor fără precedent, nufoarte greu de înțeles. Toate acestea, încondițiile în care competiția inteligen-

ței a fost subordonată cursei contra cro-nometru pentru înavuțire, generată deinteresele ascunse ale unor conducătoriși investitori. Știința a fost înlocuităprin mituri și s-a acționat, în mod ofi-cial și public, pentru libertate fără res-ponsabilitate, în privința vorbelor șichiar a faptelor. Instituția proprietății afost desconsiderată, fiindcă proprieta-tea privată fără cadastru general nupoate fi concepută. Așa cum nu poatefi concepută democrația fără proprie-tate privată. Tot acest haos, deliberatcreat, a permis statului român să retro-cedeze, așa cum a retrocedat, terenuri,păduri, clădiri, amenajări speciale șialte bunuri în valoare de peste 60 demiliarde de euro.

În aceste condiții, redresarea țării,inclusiv în domeniile vânătorii și pes-cuitului, nu poate veni decât din accep-tarea și aplicarea Strategiei durabile șiprietenoase față de mediul înconjurătorprezentate mai sus, care mai poate fiîncă îmbunătățită prin contribuția pro-tecționiștilor și conservaționiștilor na-turii, dar nu numai a lor. Prin muncă șiînțelegere sau luptă rațională, dacă estecazul, nu prin văicăreală și rămânere înexpectativă. Prin alegerea și respecta-rea unor lideri pregătiți să iasă în față,responsabili, în care masele de alegă-tori să aibă deplină încredere, să-i ur-meze și să-i asculte. Uniți cu toții, îngândire și fapte. Doar așa se poatestopa declinul actual și îndrepta ceea cealții au demolat/dărâmat/stricat în ul-timi 25 de ani, inclusiv în vânătoare șipescuitul recreativ-sportiv din țaranoastră.

Doar așa „săraca” Românie își maipoate recăpăta locul meritat în regiuneși istorie.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Bogata săracaRomânie

România are o șansăextraordinară de a se

redresa din stareafalimentară în care segăsește, dar nu distrugândmediul, vânzând pământul,otrăvind apa din subteran,furând pădurea șimasacrând faunacinegetică, pe lucruri denimic, ci din contră,protejând și conservândaceste resurse naturaleregenerabile, măcar înstarea actuală, ca bunuristrategice de cel mai marepreț, pentru țară.

februarie 2016 | 5

Î n acest context, reproduc raționa-mentul domnului Neculai Șelaru,publicat, în luna octombrie, într-

un editorial al revistei, având ca temăconsiderația ce merită a fi acordată devânător vânatului viu sau împușcat:„Regula de bază, care trebuie respectatăcu sfințenie în cazul fotografierii vânatu-lui împușcat, este de a prezenta vânatulîntr-o postură care să-i pună în valoareaspectul și calitățile, iar vânătorilor, sa-tisfacția, seriozitatea și modestia”. Maideparte urmează mesajul: „Vânătorilorcare se auto-fotografiază le este interzissă surprindă vânatul în posturi degra-dante sau hilare pentru acesta, iar vână-torii în poziții infatuate, care să reflecte,în mod evident, o lipsă condamnabilă derespect față de adversarul învins.”

Goethe era de părere că „numaiproș tii sunt modești”, gândindu-se,probabil, la oamenii așezați, înzestrațicu calități de invidiat, care, prin excesde timiditate sau din spirit autocritic,nu-și valorifică talentele, considerăAndrei Pleșu.

Are vânătorul lăudăros din Oituz,care s-a fotografiat lângă căprioara îm-pușcat și apoi a postat imaginile pe in-ternet, ceva în comun cu acea regulă debază de care vorbește, în editorial, pre-ședintele executiv al A.G.V.P.S. din Ro-mânia? Oare personajul penibil, care ascris pe pagina sa de facebook „amprins-o pe bunica lu’ Bambi”, mândrutare că a omorât acest animal, cu unglonț tras în inimă, întrunește calitățileomului modest, descris simplu, dar nusimplist de Goethe? Categoric, nu. Nuvreau să spun cu exactitate unde se în-cadrează acest om cu potențialul său deinfatuare, care nu pare a fi conștient delimitele gândirii proprii. Socotesc doarcă personajul anti-model are mintea do-minată de principii greșite și de ambițiiotrăvite, care produc doar revoltă și de-zamăgire. Vânătorul în cauză își laudă„reușitele vânătorești” fără nicio urmăde remușcare, explicând, pas cu pas,

cum a urmărit, pândit și împușcat o că-prioară, după care, fără nicio reținere,o batjocorește prin prezentarea, în de-taliu, pe rețeaua de socializare, a foto-grafiei cu „adversarul” mort. Descriereamomentului tragic este făcută cu satis-facție deplină, într-un mod nefericit,hilar și injust, având caracteristicile sim-tomatologiei ireversibile întâlnită, deobicei, la persoanele care nu apreciazălucrurile la justa lor valoare.

Nu intenționez să arunc cu noroi,însă remarc că vânătorul lăudăros ex-primă un comportament de om domi-nat de instincte primare, cel puțin înacest caz. Nu a fost și nici nu va fi vreo-dată un iubitor de animale, ci mai de-grabă un adversar feroce al lor. Să fiubine înțeles, nu sancționez actul vână-

toresc în sine, care, în cazul de față,pare că a fost desfășurat într-un cadrulegal, ci modalitatea folosită de a se faceremarcat de prieteni și necunoscuți, vâ-nători sau nevânători, într-un mod de-gradant, șocant pentru oricare dintreaceștia. Prin urmare, elementul revoltă-tor este reprezentat aici nu doar de fo-tografia cu animalul răpus de glonț, cuvânătorul alături, ci și prin felul cum„ortacul” infatuat înțelege să răspundăla critica celor care s-au indignat cândau văzut cum se mândrește cu pradalui. Iresponsabili nu sunt cei care l-auamendat pe acest individ, cum se auto-pronunță autorul fotografiei scanda-loase postate pe internet, ci însușivânătorul lipsit de măsura bunului res-pect față de etica vânătorească.

Este de la sine înțeles că niciun vâ-nător adevărat nu are cum să accepteun asemenea mod de prezentare a unuianimal sălbatic împușcat. În mod ex-cepțional, acesta poate admite, avândsperanță de îndreptare, că personajul lacare facem trimitere în articolul de fațănu este scutit de greșeală. În definitiv,scria nu demult un cărturar, toți facemuneori, ca Sf. Petru, „răul pe care nu-lvoim”. În cazul de față însă nu poate fivorba de o greșeală, nici măcar de osimplă rătăcire de moment, ci de ungând tulburător, un gest inacceptabil,care nu trebuie privit cu pasivitate. Esteun subiect de reflexie pentru oricine.

N.R. Conducerea AJVPS Bacău, luândact de mediatizarea nedorită a atitudiniivânătorului Sorin Lucaci, l-a convocat înfața Consiliului pentru a-l avertiza căastfel de prezentări nepotrivite alefaptelor sale vânătorești atrag oprobiulpublic și aduc reale prejudicii de imagineasociațiilor vânătorești și mariimajorități a vânătorilor corecți dinasociație și din România. Mai înainteînsă, povestea nedorită și comentariile laaceasta au fost șterse de pe internet.Pentru a lua și alții aminte!

Regula de bază, caretrebuie respectată cu

sfințenie în cazulfotografierii vânatuluiîmpușcat, este de a prezentavânatul într-o postură caresă-i pună în valoareaspectul și calitățile, iarvânătorilor, satisfacția,seriozitatea și modestia.”

De nenumătate ori mi-am exprimat iritarea față de maniera în care unii vânătoriînțeleg să-și etaleze „gloria” vânătorească. În mod inevitabil, cei care afișeazăgrandomanie într-o veselie condamnabilă se află într-un vădit contrast cu valorile deconștiință, morală și etică vânătorească și umană. Dacă este să rezumăm cuvinteledinainte, am putea spune că asemenea specimene de vânători, care se prezintă înposturi degradante în diferite împrejurări, aidoma cazului de la Oituz, au toateatributele lipsei de confruntare cu defectele proprii.

Vânător de carenu putem fi mândriELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

A stfel că, moștenită din vechiulEgipt, apoi de la greci și ro-mani „vânarea” sturzilor a

devenit foarte răspândită, chiar populară în mediul rural al popoare-lor din sudul european, riverane MăriiMediterane, aflate în calea de migra-ție a păsărilor între cele două conti-nente.

În aceleași zone se practică și as-tăzi, mai ales cu rețele și structuri ve-getale arbustive, destinate capturării.Dar și cu pușca. În Franța, de exem-plu, sturzii ocupă locul trei ca „ta-blou” de vânătoare anual, cu oreglementare strictă în ce privește nu-mărul de păsări admis pentru un vâ-nător, 8-10, evidență ținută într-uncarnet special. La noi se vâneazănumai cu pușca, folosind cartușe cualice de 2mm. Ca metodă, ar fi pândade dimineață, în apropierea locuriloridentificate ca fiind preferate desturzi, sau la dibuit. Și sperăm că, demultă vreme, nu se mai folosesc bețeunse cu clei de vâsc ori de prun, așe-zate alături de o mână de fructe depăducel, măceș sau porumbar, pentruprinderea sturzilor iarna.

Sturzul de iarnă (Turdus pilaris, L.)

Are numeroase de-numiri locale, cuposibile confuziiîntre reprezentanțiicelor patru specii

de la noi (din cele 29 cunoscute pe planmondial), de exemplu: cocoșar (cel maifolosit), brăgheci; brebeneag - brebenel(Arad); cocoșar de mărăcine; cocoșar mic(Târgoviște); cucoșar (Jiblea); gogoșar;hingherel (Transilvania); sturz de munte(Sibiu); sturz-cocoșar (Fălticeni). Estesedentar, iar toamna apar efective maimari, datorită sosirii unor populații dinnord care iernează la noi. Cuibărește încolonii mici, dar și izolat, făcându-și uncuib îngrijit, căptușit cu fire de vegetațiefină și uscată, fulgi etc. și „tencuit” cupământ. Depune 4-5 ouă, pentru o in-cubație scurtă, de doar 14 zile. Puii suntnidicoli, hrăniți la început exclusiv decătre părinți. Scoate 2-3 serii de pui pean. În timpul iernii, se concentrează înmarginile pădurilor care au în subarbo-ret specii producătoare de fructe (po-rumbar, păducel ori măceș). Sezonullegal de vânătoare este 1.09. - 28.02.

Dacă doriți să-l căutați în legea vânăto-rii, îl găsiți la „cocoșar”, deși îi „stătea”mai bine printre ceilalți „sturzi”, confra-ții săi din genul „turdus”.

Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus, L.)

Vom da numai câ-teva denumiri lo-cale, din care unelepot fi rezultatulunor confuzii cuspe cia precedentă,

de exemplu: brebene - brebeneac (Ba -nat); cocoșar de pădure; vâscar (Vâl-cea); sturz mare. Denumirea cea mairăspândită se datorează preferințeiacestei specii pentru pădurile în careproliferează vâscul, ale cărui fructe leconsumă, contribuind la diseminareaacestei plante semi-parazite. Este se-dentar, dar face deplasări semi-eraticeîn căutarea hranei. Dieta sa este alter-nativ granivoră și insectivoră, în funcțiede sezon. Iarna poate fi văzut în com-pania altor specii de sturzi. În terendeschis, este în permanentă alertă, gatasă-și ia zborul la cel mai mic semn deprimejdie. Trăiește în cuplu, iar cătrefinele verii se adună în stoluri mici, decel mult 40-50 de exemplare.

În timpul zborului ușor ondulat, sepoate recunoaște după albul penelorsub alare. Femela este cea care con-struiește un cuib îngrijit și căptușit, iarmasculul îi aduce materialele necesare.Tot ea clocește timp de cca. 14 zile cele4-5 ouă. Cuplul este deosebit de „bătă-ios” față de orice intrus, inclusiv fațăde ciori și coțofene. În timpul ierniipoate fi văzut împreună cu alte speciide sturzi. Cântecul său se recunoașteușor, fiind asemănător cu cel al mier-lei, debutând cu o strofă caracteristicăși repetată, cu sunete traductibile prindrr…rr…rr…rr… Sezonul legal de vâ-nătoare este 1.09. - 31.01.

Sturzul viilor (Turdus iliacus, L.)

Mai este denumitcocoșar de măceșe.La noi apare întimpul pasajelor, îndrumul spre locu-

rile de cuibărit din munții zonei scan-dinave și din Rusia. Uneori se comportăși ca oaspete de iarnă, rămânând la noi,mai ales în sudul țării, pentru intervaluloctombrie-mai. Este cel mai mic dintresturzi. Ca un criteriu suplimentar de

SturzulDr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU


Dintre păsările vânătorului

Cea mai veche metodă de „vânare” a sturzilor, cunoscutăde pe o stelă funerară a unui nobil egiptean din VechiulImperiu, Akhethetep (cca. 2.400 ani î.Ch.), a fostcapturarea păsărilor cu rețele, cu chemători (păsări viiori instrumente care imitau cântecul), și/sau cu „bețe cuclei”. Cu mai bine de două milenii și jumătate mai târziu,sirianul Oppian din Apame, scria un tratat de vânătoarededicat împăratului roman Caracalla în care, printrealtele, prezenta cam aceleași procedee de vânare asturzilor.

ETOLOGIE

identificare este culoarea roșcată de peflancuri și baza ciocului, de culoare gal-benă. Regimul alimentar este omnivor,constituit din nevertebrate și diferitesemințe și fructele de măceș, păducel,soc etc. Sezonul legal de vânătoare este1.09. - 28.02.

Sturzul cântător (Turdus philomelos, L.)

Într-o traducere„mai liberă”, însășidenumirea științi-fică îl declară „iubi-tor de muzică”,

regăsită și în cea folosită de vânătoriifrancezi, care îl numesc pur și simplu,grive musicienne (!). La noi mai pri-mește și alte denumiri, ca de exemplu:sturz de brad (Vașcău-Beiuș, Fălticeni);sturzișor, sturz mic, sturz popesc (Tar-cău); sturz roșcat (roșu).

Spre deosebire de sturzii prece-denți, este oaspete de vară, rareori ră-

mânând la noi și peste iarnă (în sud, cuprecădere în Delta Dunării). În aceastăipostază, sosește la noi în luna martie,fiind răspândit de la câmpie la munte,putând cuibări în parcuri și în grădini,în arbori și arbuști, nu la mare înălțime,și nu folosește cuiburile artificiale. Pa-rada nupțială constă în manifestareaambilor parteneri. Femela, cu coadarăsfirată, adoptă o poziție de repaos li-pită de sol, iar masculul „dansează” înjurul ei, cu ciocul deschis. După 11-15zile de clocit, făcut numai de către fe-melă, apar puii nidicoli, ca și la ceilalțisturzi, care sunt îngrijiți de către ambiipărinți nu numai în timpul celor douăsăptămâni, vârstă la care ar putea pă-răsi cuibul, ci încă două-trei săptămâni.Ca aspect, arată mai „bondoc” decâtceilalți sturzi, iar petele brun-maronii,care acoperă penajul pieptului, nu suntdispuse dezordonat, ci în șiruri așezateîn „V”. Are dieta unui omnivor, cu men-țiunea că în hrana animală, preponde-

rentă primăvara și vara, există și nume-roși melcișori, a căror cochilie o spargeizbind-o de o piatră. Este singura speciede sturz care procedează astfel. Cânte-cul său, sonor, percutant și complex, seface auzit mai de departe decât, deexemplu, cel al mierlei, și uneori îl des-fășoară tot timpul zilei. Debutează cuun segment simplu, fluierat de 3-4 ori,punctat de scurte pauze, după care serepetă, adesea și cu imitarea cânteculuialtor păsări: …piii…eh…piii…eh…pii…eh…trruy…rrr…trruy…co-di-dio…co-di-dio. Cel mai bine, imită cân-tecul silviei de zăvoi (Sylvia borin).Sezonul legal de vânătoare este 1.09. -31.01.

Într-un raport anual al Oficiului Na-țional de Vânătoare din Franța, a fostdată cifra de 4.537.960 sturzi din dife-rite specii, vânați în decursul unui sin-gur sezon în aceast țară, ocupând loculal treilea pe lista speciilor din „tablou-rile de vânat anual”.

februarie 2016 | 7

Datorită răspândirii sale pe teritoriulțării noastre, mai puțin în zona munte,a căpătat mai multe denumiri, dintrecare unele apărute prin confuzii ono-mastice cu cele ale altor specii. Deexemplu gogoșar (Snagov) gărăvel;gleangur negru (Alba); graor (Nehoiaș,Horezu); laur (Orăștie); graure - grăuraș- grăurel - grăuriță (Rădăuți).

Este unul din oaspeții de vară, caresosește cel mai devreme la noi, cătresfârșitul lunii februarie, și rămâne pânăpe la sfârșitul lunii octombrie. Are pena-jul negru-lucitor, cu reflexe violacee, cupete uniforme albe, într-o frumoasă ar-monie cromatică. Cântecul său este de-osebit de melodios și de plăcut, și îlputem auzi foarte matinal, de obicei lan-sându-l de pe câte o cracă uscată din vâr-ful unui arbore, unde are o marevizibilitate în jur. Este o pasăre extremde activă, care se mișcă tot timpul încăutarea hranei. De pildă, poposind pe opajiște, manifestă o mobilitate uimi-toare, inclusiv pentru descoperirea larve-

lor și a râmelor, într-o serie de atitudinice sugerează ascultarea atentă a unorposibile zgomote din sol, după care ur-mează înfigerea ciocului în sol în acelpunct și capturarea râmei sau larvei.

Cuibărește în cele mai neașteptatelocuri, fie în cuiburi părăsite, fie înunele noi pe care le construiește singur,de obicei la înălțime de 10-15 m, fie înscorburi, dar și în diverse locuri prielnicedin construcții (mansarde, poduri, subînvelitori etc.). În amenajarea cuibului,care, uneori, poate atinge diametremari, de zeci de centimetri, cară canti-tăți mari de materiale, cuibul fiind apoicăptușit cu iarbă uscată, pene etc. Clo-citul este asigurat pe rând de ambii pă-rinți, timp de 12 zile, cele 5-6 ouădepuse la începutul lunii aprilie fiindurmate de o a doua pontă, astfel că șipuii din a doua serie devin maturi înluna iulie. Se deplasează în stolurimari, dar numai în afara sezonului decuibărit și de creștere a puilor, într-unzbor caracteristic, adesea haotic și tur-bionar, dar fără ca păsările să se cioc-nească între ele. Cine vrea totuși să-lvâneze, are învoirea legală în perioada1.09. - 28.02., cu cartușe încărcate cualice de 2 mm.

GRAURUL (Sturnus vulgaris, L.)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

Cu cântec melodios și penaj superb, graurul se grăbește printre primii vestitori ai primăverii.Dacă în virtuozitate ar fi să alegem între el și privighetoare, ne-am decide cu greu, astfel că, înaceastă privință, îi socotim egali. Și, bucurându-ne de înlesnirea de a avea libertatea unei păreri,credem că este nedrept să fie vânat, fiind neîntrecut în bucuria adusă prin cântecul său. Ne parerău că, în rândurile noastre așternute pe hârtie, l-am inclus printre „păsările vânătorului”. Dar,poate legea a socotit altfel, probabil în ideea că stolurile mari de grauri se abat și asupra livezilorde cireși ori asupra viilor, legalizând împușcarea lor, care, oricum, ar fi fost săvârșită de cătreproprietarii în cauză. Este doar o ipoteză. Probabil singulară.

L a primele zile cu soare, pe mareparte din aceste câmpuri ză-pada s-a topit, lăsând doar pete

albe, care să amintescă faptul că iarnanu și-a încheiat încă socotelile. Pe ast-fel de locuri am ieșit la o vânătoare defazani, la picior, la început de Făurar.

Mozaicul terenuluiPrintre parcelele lucrate erau încă

porțiuni întinse de pârloagă, nedesțele-nite probabil de ani buni. Vegetația săl-batică luase în stăpânire locurile, iarierburile înalte, ciulinii și murul sălbaticcreaseră adăpostul perfect pentru vâna-tul mic. Alternața acestor porțiuni cucele cultivate peste vară, fie cu porumb,grâu sau lucernă, a favorizat dintot-deauna dezvoltarea păsăretului pe careîl căutăm în perioada lunilor de iarnă.După ce ne-am delectat cu prepelițeletoamnei așezate pe aceste locuri, dupăce am trecut și de vremea potârnichilor,venise și vremea fazanilor…

În liniștea câmpului Vânătoarea la picior este poate

una dintre cele mai spectaculoase me-

tode de vânătoare la fazani, chiar dacăne solicită fizic mai mult decât ar fipoate dispuși unii dintre noi să o facă.Iar terenurile de genul celor desprecare aminteam mai sus sunt locurilepe care ne putem pune la încercare ex-periența, agerimea ochiului, dar și a ti-rului și, așa cum spuneam, nu înultimul rând, antrenamentul și condi-ția fizică.

Fiecare porțiune de teren trebuiaparcursă cu minuțiozitate, insistândasupra pâlcurilor mai dese de vegetație.Cum nu aveam câine de vânătoare cunoi, trebuia să suplinim aceast dezavan-taj, fapt care avea, cu siguranță, să necoste ceva sudoare în plus. Dacă nuvom insista, în special în locurile cu ve-getație mai înțelenite, vom rata cu sigu-ranță fazanii din porțiunea res pec tivă.


DE SEZON Vânătoare la fazani

Fazani la început de FăurarText și fotografie MAC

După ce la mijlocul lui ianuarie natura, în unele regiuni, a trecut prin canoanele greleale iernii, zăpada troienind câmpuri, drumuri și localități cu nămeți adesea imposibilde trecut, au urmat zile cu vreme mai blândă, uneori cu lapoviță și chiar ploaie. Aufost totuși și zone care s-au bucurat de un tratament mai blând din partea iernii, locuriunde zăpada s-a așternut doar într-o mantie subțire, protejând atât cât trebuia câmpulși semănăturile toamnei.

Acolo unde vegetația este mai înaltă debrâu, aceștia vor prefera, de regulă, sămeargă pe picioare până aproape de ca-pătul parcelei și abia acolo se vor ridicaîn zbor. Tehnica era relativ simplă: doidintre noi încadram parcela de o parteși de cealaltă și, pe rând, treceam și spremijloc, în zig-zag „pieptănând” vegeta-ția deasă. Al treilea mergea îna inteanoastră, cam la 30-40 de metri, pe unadin laturi, iar la final „ținea marginea”unde se termina parcela. Știam că suntsituații când fazanii vor încerca săzboare pe margini, de-a lungul vegeta-ției fără a se ridica prea sus, sau alte ca-zuri, când pur și simplu se ridicăaproape vertical, drept în fața noastră.Așa am parcurs parte din terenul pro-pus pentru ziua respectivă și câteva fo-curi au adus doi fazani la ciochinar.

Chiar la finalNu mult înaintea noastră, dintr-un

muriș încâlcit, am stârnit un stol de po-târnichi ce au rupt liniștea locurilor cufâlfâitul rapid al aripilor. Contrar obi-ceiului, au zburat pe lângă noi, parcăștiau că sezonul lor a trecut, și s-au așe-zat nu departe, în spatele nostru, pealtă porțiune cu pârloagă din margineaunei bălți. Pâna la capătul porțiunii cuvegetație joasă nu mai era mult și urmao coceniște îngustă, destul de rară, lă-sată ca o bandă de culoare mai des-chisă, între două porțiuni arate adânc.La maginea rugilor încâlciți ne aștep-tam să iasă și fazanii. Degeaba ambătut pe îndelete tufele, nici un rezul-tat. Să ne-o fi luat atât de mult înainteși să fi trecut în coceniște…?

Am trecut la parcela cu coceni păs-trând strategia și alternând când peflanc, când spre mijloc. Trecusem deacum binișor de mijlocul parcelei și niciurmă de fazani. Cocenii erau destul derari, așa încât puteam vedea destul debine terenul. Nici o mișcare. Probail cănu erau acolo. Mai erau doar câțiva

metri pănă la marginea cocenilor șieram gata să punem armele la spate șisă pornim peste arătură. Când…,zbrrr…. un ropot de aripi a pornit exactdintre noi. „Gaină…”!, am apucat săspun și am lăsat jos arma. Nu și colegulmeu care, mai atent, a rămas, pentru câ-teva secunde în plus, cu arma la umăr.Și bine a făcut. După nici doi pași, un te-nebros s-a ridicat de la doar câtevapalme de unde zburase și găina. Un sin-gur foc a răsunat peste câmpuri…

Fuseseră în tufele de mure, proba-bil spre capătul depărtat al parcelei șiplecaseră imediat pe picioare, mult în-aintea noastră, spre cocenii de po-rumb, „sperând” probabil căpotâr nichile ne vor atarge atenția șinu-i vom mai găsi. Ziua trecea alenecătre seară, iar soarele lăsase o dârăroșiatică peste conturul colinelor cemărgineau orizontul. Până la finelesezonului mai era încă ceva vreme…!

februarie 2016 | 9

Ingrediente: un fazan, o ceapă, doimorcovi, jumătate de țelină de mărimemedie, boabe de piper, o legătură depătrunjel verde, sare și tăiței

Pregătirea fazanului: se ține faza-nul în pene, eviscerat, 2-3 zile, la rece.Se curăță apoi de pene, se pârlește, sefreacă cu puțin mălai și se spală.

Preparare: se pune fazanul la fiertîn apă rece. Se ia spuma după primulclocot, se adaugă sare și boabe depiper după gust și se fierbe la foc mic.

Când carnea este aproape fiartă, seadaugă legumele. Se lasă în conti-nuare la foc mic până fierb și legumele.Se scoate carnea și legumele, iarzeama se strecoară într-un alt vas. Înzeama strecurată se pun tăițeii și sefierb la foc mic 3-4 minute.

Servire: supa cu tăiței se serveștefierbinte cu pătrunjel verde proaspăt,iar carnea și legumele se pot servi se-parat, cu hrean sau mujdei de usturoi.Poftă bună!

SUPĂ DE FAZAN CU TĂIȚEINANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

A șa după cum începe să fie ac-ceptat și braconajul la far saucu tot felul de aparate auxi-

liare militare de văzut și ochit pe în-tuneric, îndeosebi în terenurileaccesibile auto și la locurile de nădire.Adăugând la aceste tipuri de braco-

naj, braconajul foarte eficient cu lațulși afectarea gravă a speciilor de faunăîn terenurile agricole și pășunilesupra-exploatate, prin nerespectarearegulilor elementare de bune practiciagricole și zootehnice, putem înțelegecum s-a ajuns pe alocuri și putem

ajunge pe suprafețe surprinzător deîntinse, repede și sigur, la distrugereaefectivelor de iepuri de câmp și la di-minuarea efectivelor altor specii defaună cinegetică. Fiindcă nici iepureleși nici celelalte specii sălbatice nu suntlegate de picioare, ci au libertatea de


Din

Considerente privindreglementarea număruluide „câini de stână”N. ȘELARU

Braconajul cu ogari în primul rând, care conduce în mod cert la secătuirea terenurilorde la câmpie și coline în iepuri, și cu alți „câini de stână”, la iezi de căprior, viței decerb, godaci de mistreți și alte specii în celelalte terenuri de la deal și munte, nu maiconstituie excepții sau cazuri singulare, ci tind să se generalizeze și să devină „sportpopular”, acceptat cu îngăduință de ceilalți concetățeni și de organele abilitate să-lcombată.

OPINIE

a-și căuta locuri favorabile de habitat,de la 3-4 km distanță, în cazul iepu-relui, până la 30-40 km depărtare delocurile de baștină, în cazul mistrețu-lui, cerbului și altor specii cinegetice.

Așa se explică de ce, în terenurileîn care, până de curând, se prindeauiepuri vii cu plasa pentru export șierau aprobate cote ridicate de recoltăpentru celelalte specii plantivore șiomnivore de faună cinegetică, acumse renunță până și la vânarea aces-tora, în scopul conservării efectivelorscăzute care au mai rămas în acestea.

Trecând peste pășunatul din tim-pul iernii, distructiv pentru pământ,faună sălbatică și mediu, care nu sepoate susține că este tradițional în Ro-mânia (mai ales pe pământurile altorproprietari și fără voia acestora), și re-venind la braconajul cu „câini destână”, din toate rasele și combinațiileposibile, subliniem efectul suprapune-rii catastrofale a efectului acestuiapeste efectele celorlalte acțiuni ostileecologic faunei cinegetice, biodiversi-tății și conservării unui echilibru să-nătos în mediul înconjurător.

De aceea se impune ca legiuitorii(parlamentarii) să țină seama, atuncicând oierii și ciobanii ies în stradă pen-tru a-și revendica dreptul de a ține ori-câți câini voiesc pe lângă turme și lastâni, de următoarele considerente:

• necesitatea unui anumit numărde câini, exclusiv din rase ciobănești,pentru însoțirea turmelor de animalecare pășunează ziua în terenul liber șipentru paza stânilor, împotriva prădă-torilor naturali și răufăcătorilor, atâtpe timpul zilei cât și al nopții. Fiindcăle sunt necesari astfel de câini însoți-tori la turme, de întors oile și de pazăîn zonele cu lupi și urși, dar nu foartemulți, fiindcă aceste animale sălbaticeprotejate nu ies ziua pe pășuni să ataceanimalele domestice. De aceea s-a con-siderat că, pentru însoțirea turmelor pepășune, sunt suficienți un câine lacâmpie, doi la deal și trei la munte.Pentru paza stânelor, numărul câinilorținuți la acestea poate să fie mai mare,dar nu nelimitat, ci limitat în funcțiede numărul de oi din turmă (maxim350 animale) și de prezența urșilor, lu-pilor și șacalilor în zonele respective.La stabilirea numărului limitat decâini, mai trebuie avut în vedere faptulcă acești câini nu sunt vegetarieni, maiales cei de la stânile de „sterpe”, și cănu este normal ca, la o turmă de 100de oi și capre de exemplu, să fie ținuțicâte 10-15 câini din toate combinațiilede rase posibile, printre care ogari, pit-buli, dogi argentinieni, câini lupi, cio-bănești caucazieni etc.;

• dreptul stăpânilor de oi (oieri-lor) de a ține un anumit număr decâini, pe lângă turme și la stâni, se im-pune a fi completat de obligarea aces-tora de a-i dota cu micro-cipuri, de a-ideparazita și vaccina periodic și de a-i hrăni corespunzător, pentru a nuconstitui focare de risc și boală pentruceilalți concetățeni și biodiversitate.Dreptul de a ține câini ciobăneștiidentificabili se mai impune a fi du-blat și de obligația oierilor de a răs-punde de „faptele” animalelor lor, cade altfel și pentru răul tratament apli-cat acestora (înfometare, netratareabolilor etc.);

• dreptul oierilor de a ține câiniciobănești, pe lângă turme și stâni,mai trebuie completat și cu obligațiaacestora de a răspunde de faptele cio-banilor tocmiți, retribuiți de cele maimulte ori „la negru”, săvârșite, contrarlegii, cu acești câini, în terenurile dinjurul stânilor și al pășunilor fiindcă,de pe suprafața pășunilor, oricum ani-malele sălbatice aproape dispar. Seimpune această responsabilizare, de-

oarece ciobanii nu pot fi, de regulă,identificați și solvabili;

• obligația morală de a încurajacreșterea celor trei rase de câini cio-bănești românești, omologate de cu-rând, fiindcă acești câini suntîntr-adevăr de stână, nu de braconaj,fiind greoi și selecționați să stea pelângă turme și la stâni, nu să vaga-bondeze după hrană prin terenurilede vânătoare.

Așadar, drepturile oierilor se im-pune a fi corelate cu obligațiile pecare aceștia trebuie să le accepte fațăde cerințele celorlalți concetățeni și,mai ales, ale celorlalți utilizatori aimediului înconjurător.

În ceea ce privește distrugerea te-renurilor agricole, unul dintre bunu-rile cele mai de preț ale României,prin pășunat pe timp de iarnă și prinsupraîncărcarea terenurilor cu ani-male, vom mai discuta.

Chiar dacă legile mediului (încon-jurător), care au prioritate în raport culegile proprietății, nu sunt întocmairespectate de oierii care nu se îngrijescde asigurarea hranei oilor iarna, con-curența îi va scote din „joc” pe cei cecred că pot câștiga bani fără cheltuieli,pe seama animalelor înfometate, bol-nave etc. În nici un caz, pășunatul pezăpadă sau abuziv pe terenurile altoranu poate continua, fără riscul pierderiisubvențiilor acordate, așa cum nupoate continua nici pășunatul prin pă-duri, răul tratament al animalelor (oi,capre, câini etc.), ținerea de câini pen-tru braconaj, obligarea câinilor de lastâni să-și agonisească singuri hrana,abandonarea câinilor la stânile pără-site iarna etc.

În contextul celor succint prezen-tate, ne exprimăm speranța unor îm-bunătățiri legislative echilibrate șiechitabile, în măsură să contribuieatât la conservarea biodiversității,parte a mediului nostru înconjurător,cât și la încurajarea/stimularea activi-tății adevăraților oieri.

februarie 2016 | 11

Așadar, drepturileoierilor se impun a fi

corelate cu obligațiile pecare aceștia trebuie să leaccepte față de cerințelecelorlalți concetățeni și,mai ales, ale celorlalțiutilizatori ai mediuluiînconjurător.

MAMIFERE: bizam, câine enot,dihor comun, hermelină, jder, mis-treț (mascul), nevăstuică, șacal,viezure, vulpe; până la 15 februarie:

căprior (femelă), cerb comun (femelă și vițel), cerb lopătar (femelă și vițel).PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică,cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, graur, guguștiuc, sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul viilor; până la 10februarie: lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, rață mică, rațămoțată, rață cârâitoare; până la 15 februarie: gâscă-de-vară, gârliță mare,rață mare, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață pestriță, rață sună-toare, rață lingurar, rață-cu-cap-negru.

CE VÂN~M


Prezentare

Î n deschiderea întâlnirii a luat cu-vântul domnul Hans Klein, pre-ședintele forumului democrat

german din România, filiala Sibiu,maestrul de ceremonii și managerulediturii Honterus, domnul BeniaminIoja, directorul editurii Honterus,domnul Helmuth Mates, doamna pro-fesor doctor Rodica Ciobanu, directo-rul Muzeului Brukental, secția științenaturale și domnul inginer AlexandruBârsan, tânăr vânător pasionat de li-teratură și obiecte de artă cinegetice.Doamna profesor doctor Helga Stein,nepoata autorului lucrării menționatemai sus, a evocat pe larg activitateaprofesională, literară și nu numai, acelui care a făcut cunoscut pământulromânesc peste granițele țării, cumunții, apele, câmpiile, oamenii, obi-ceiurile, fauna și flora țării noastre, înlargi cercuri din străinătate, cu ocaziadescrierii întâmplărilor de acum maibine de 100 de ani.

După ce anul trecut, pe data de 6august 2014, s-au sărbătorit 150 deani de la nașterea lui August Rolandvon Spiess, nepoata sa, doamna pro-fesor doctor Helga Stein, ne-a oferitun alt eveniment marcant, lansarealucrării bunicului său în limbile ro-mână și germană și sperăm ca lucru-rile legate de inițiativa dânsei să nu seoprească aici.

Volumul se evidențiază printr-oînaltă ținută estetică și o grafică deo -sebită.

Evenimentele și trăirile desfășu-rate până la dobândirea trofeului suntpline de dragoste pentru natură, o ca-leidoscopică viziune a peisajului inter-carpatic, cu flora și fauna ce îșidesfășoară din veac existența dupădialectica unui ritual ciclic.

August Roland von Spiess și-a în-semnat cu meticulozitate în jurnalulsău de vânătoare întâmplări din pe-rioada în care a început să vâneze și a

continuat aceste însemnări până lasfârșitul vieții. A notat tot vânatul îm-pușcat, indicând o serie de detalii cuinformații precise, localități, specii devânat, calibrul armei, condițiile încare s-a desfășurat vânătoarea, du-ioase amintiri despre credincioșii câinide vânătoare, amintindu-i cu dese pri-lejuri și pe admirabilii noștri țărani vâ-nători, pentru care munții nu aveaunici un secret.

August Roland von Spiess scrianumai în germană, deși cunoștea binelimba română, vorbită în Ardeal. În-vățase mai întâi limba română coloc-vială, vorbită de pădurarii și ciobaniiardeleni și abia mai târziu, când in-trase în serviciile Casei Regale a Ro-mâniei, deprinsese limba românăliterară.

Cel care a fost 17 ani directorulvânătorilor regale din România, înzes-trat cu sensibilitate și talent, cel carea gustat farmecul vânătorii adevărate,a descris ca nimeni altul farmecul pă-mântului românesc, colindat, înce-pând de la labirintul de ape șiimensitățile de stuf ale Deltei Dunării,până la crestele de piatră ale Carpați-lor. August von Spiess poseda un lim-baj cinegetic bogat, care poate ficomparat cu cel al scriitorului MihailSadoveanu, vânător și el, ce își aveasălaș de odihnă și creație pe ValeaFrumoasei, în Munții Sebeșului, și cucel al cărturarului, dr. Ionel Pop, careavea și dreptul armei în acel ținut devis, împreună cu care a statornicit ofrumoasă prietenie. De asemenea,Ionel Pop a publicat și câteva recenziielogioase ale cărților publicate de Au-gust von Spiess în limba germană înanii ’30, atenționând asupra impor-tanței traducerii acestor capodopereale literaturii cinegetice, astfel încâtacestea sa fie accesibile și cititorilorromâni.

Pe cât de frumoase sunt relatărilepovestirilor sale în limba germană, peatât de greu sunt de tradus în limbaromână.

Las cititorul să savureze adevărataplăcere citind această excepțională lu-crare, actuală și azi prin ineditul șifarmecul ei aparte, oferind o lecturăreconfortantă și cuceritoare.

N.R. Vă comunicăm informațiile utilepentru procurarea cărții:Tipografia Honterus SRLStr. Livezii 46RO-550042 SibiuRomâniaTel: 0269-22.77.66E-mail: [email protected]țul de vânzare este 19,90 lei/buc.cu TVA inclus, plus cheltuielile detransport.

Sala de festivități a Forumului Democrat al Germanilordin România - filiala Sibiu, din Piața Mare a Sibiului, afost literalmente neîncăpătoare în după-amiaza zilei de 4 noiembrie 2015, când a avut loc un eveniment editorialdeosebit, lansarea volumului August Roland von Spiess -„Vânători de odinioară – Poveștile din spatele trofeelor”,în limbile română și germană, tipărit la prestigioasaeditură Honterus din Sibiu.

August Roland von Spiess –Poveștile din spatele trofeelorAUREL HĂRĂGUȘ

August Roland vonSpiess și-a însemnat

cu meticulozitate înjurnalul său de vânătoareîntâmplări din perioada încare a început să vâneze șia continuat acesteînsemnări până lasfârșitul vieții.

CARTE

februarie 2016 | 13

D e numărul de câini, nu maivorbesc, este o lege care re-glementează acest aspect, în

funcție de numărul de oi și de dezonă, munte, deal sau câmpie. Acestnumăr, nu numai că nu este respectat,dar uneori e dublu sau chiar triplufață de numărul de oi și de zonă.

Câinii păzesc turma de lupi, spuneciobanul, dar pentru el și acești dulăi,„lupi” sunt toate viețuitoarele pădurii.Să nu spună stăpânul acestor turmede oi și de dulăi că se descurcă de mi-nune cu hrana lor. Eu știu cum se țineun câine cu hrană, darămite o haită.

Natura i-a învățat pe câini să sedescurce și, fiind în natură, nu le-afost greu. Dificil este până la primulied găsit dormind, până la primascroafă fără apărare cu purcei. În tim-pul perioadei de gestație, unde scăpa-rea cu fuga va fi o problemă, haita îșirezolva foamea. Sunt de acord că-și

apără turma, dar vor avea grijă canimic să nu scape viu din ceea ce nuaparține turmei. Nu de puține orisunt încurajați și ghidați de stăpânullor.

Dacă vei avea ocazia să vorbești cuvreun cioban mai împătimit în laturavânătorii, se va lăuda cu câinii luicare, în afară de paza turmei, sunt ceimai buni vânători și va spune „acelagăsește”, „acela dă glas” și, cu ajutorulcelorlalți, nu puțini la număr, victimae prinsă, prin hărțuire și obosire, iarmasa e gata… până la următoarea.

Sunt multe situații în care vână-toarea efectuată la o oarecare distanțăde aceste turme, mai ales la munte șicu câinii gonitori, mai ales din grupacopoilor, după o goană mai lungă, seîntorc obosiți. Din dorința de a ajungecât mai repede la stăpân, scurtareadrumului le poate fi fatală, datoritădulăilor de la stână.

Ciobanul nu va recunoaște nicio-dată că dulăi lui ar fi atacat și sfâșiatacel câine de vânătoare. Dealfel, cio-banul nu are decât o singură comandăpentru câinii lui: „atacul”.

Nu pot să nu amintesc o întâm-plare. Făceam una din goane la noi pefond, câinii noștri au fost lansați și aș-teptam să latre, dar a început o hăr-mălaie, cu lătrături de câininecunoscuți, după care câini noștri auînceput să apară urmăriți de dulăi.Da, acei dulăi și-au apărat turma, darcare nu avea ce căuta în acel loc. Dinpăcate, pentru acei dulăi a fost ultimaocazie de a-și apăra turma. Păcat!

Am speranța că astfel de situațiise vor clarifica la nivel mai înalt, undesunt oameni pricepuți în acest dome-niu, și vor găsi cele mai potrivite so-luții pentru respectarea zonelor șiperioadelor de pășunat și a număruluide căini admis la stână.

Se vorbește mult și de multă vreme, dar mai ales în ultimul timp, de nerespectareazonelor de pășunat și a numărului de câini, cu mult peste cel admis, care se spune căînsoțesc și păzesc turma. Calendaristic, se știe că în sezonul de iarnă pășunatul esteinterzis. Dar tot așa de bine știut este și faptul că nu este admis pășunatul în zoneleîmpădurite, unde sunt consumate și fructele ce ar trebui să fie rezerva vânatului pentruiarnă. Călcând aceste reguli, ciobanii fac economie la propriul buzunar.

Vânatul este al pădurii, iar pădurea este a vânatuluiWALTER DROLL

D upă 1885 a fost perfecționatăde Ferdinand von Mannli-cher, inventator al magazinu-

lui rotunjit ce primea 5 cartușe șipermitea repetarea straight-pull a fo-curilor (prin mișcarea înapoi-înaintea mânerului, în 2 timpi).

În 1903, același Ferdinand vonMannlicher a creat, împreună cu OttoSchoenauer, modelul carabinei seco-lului XX, celebru în lume. După celedouă Războaie Mondiale, producțiade carabine militare și de vânătoare aîncetat în orașul Steyr, ea fiind reluată

în 1950. A venit acum momentul săfie produse noi modele de carabine devânătoare.

În anul 2014 a fost inițial lansatăo ediție, limitată la 150 exemplare, acarabinei STEYR MANNLICHER SM12. Are o formă elegantă, cu incrusta-ții în aur, prezentând, pe cutia meca-nismelor și placa mânerului pistolet,logo-urile istorice ale firmei, numelemodelului, numărul de ordine al ca-rabinei (1/150, 2/150 etc.), însoțităde un certificat de autenticitate și li-vrată într-o valiză elegantă, ca o piesă

de artă. Patul este exclusiv din lemn,iar țeava este ciocănită la rece și cutorsade (dublu octogon). Este oferităîn calibrele .30-06 Spr.și .300Win.Mag..

La expoziția-târg IWA 2014 a apă-rut și modelul SM 12, în câteva va-riante. Toate au sistemul de armare,nou brevetat, H.C.S. (Hand CockingSystem) pe gâtul patului, care blo-chează trăgaciul, dar destinde și arculpercutorului, țeava cu profil nou bre-vetat O.B.P. (Optimized barrel profile)care îi micșorează vibrațiile, ochiremecanică sau cu lunetă. Greutatea lordepinde de calibru, lungimea țevii șide cea totală.

Cel pentru gloanțe netoxice arețeava cu 6 ghinturi speciale. În 2015au apărut și noile modele cu patul din


Carabine

150 de ani ai firmeiSteyr MannlicherMATEI TĂLPEANU

Firma austriacă STEYR MANNLICHER și-a marcat recenttrecerea a 150 de ani de când Josef Werndl a pus bazeleîntreprinderii de fabricat arme de foc, cu succesuleconomic asigurat mai întâi de carabina ce se încărca pela închizător, adoptată în 1867 de armata austriacă.

1

2

3

4

5

ARME

februarie 2016 | 15

Model Calibre Gloanțe Lungime țeavă+totală GreutateHalfstock .243 Win., 6,5x55 SE, 25-06 R., .270 Win., 7x64, 4 560 mm-1.115 mm 3,4 kg (Fig.1)

.30-06 Spr., 308 Win., 8X57 JS, 9,3x62 Magnum: 7mmRem.Mag., .300 Win.Mag. 3 635mm-1.175 mm 3,6 kg.270 WSM,.300 WSM,8x68 S,.300Wby

Mountain .243 Win., 6,5x55 SE,.270 Win.,7x64, 4 508mm-1.060 mm 3,3kg (Fig.2).308 Win., .30-06 Spr., 8,5x57 JS, 9,3x62

SemiWeight .308 Win., .30-06 Spr., 7x64, 8x57 JS, 9,3x62 4 508mm-1.060 mm 3,6kg (Fig.3)Light .243 Win., .270 Win., .308 Win., .30-06 Spr. 4 508mm-1.060 mm 2,9kg (Fig.4)Fullstock .243 Win., 6,5x55 SE, .25-06 Rem., .30-06 Spr., 4 508 mm-1.060 mm 3,4 kg (Fig.5)

.270 Win., 7x64, .308 Win., 8x57 JS, 9,3x62 4 508 mm-1.060 mm 3,4 kg Lead Free

.30-06 Spr. 4 560 mm-1.115 mm 3,4 kgMagnum: .300 Win.Mag. 3 635 mm-1.175 mm 3,6 kg

SM 12 SX .243 Win, 6,5x55 SE, 25-06 R., .270 Win., 7x64, 4 560mm-1.115 mm 3,36kgHalfstock .30-06 Spr., .308 Win.,8x57 JS, 9,3x62

Magnum: 7mmRem.Mag., .300 Win.Mag. 3 635 mm-1.175 mm 3,4 kgSemi Weight .308 Win., .30-06 Spr., 7x64, 8x57 JS, 9,3x62 4 508 mm-1.060 mm 3,5kg (Fig.6)Light .243 Win., .270 Win., .308 Win., .30-06 Spr. 4 508 mm-1.060 mm 3,2 kg (Fig.7)Stainless Toate calibrele enunțate mai sus la SM 12 SX (Fig.8)

polimer SM 12 SX, care are și sistemulMAB (Monolite Aluminium Bedding),cutia închizătorului fiind întărită cualuminiu.

Toate modelele SM 12 pot fi pre-văzute cu un senzor electronic ce pre-vine eventuale accidente în cazul încare arma, cu un cartuș în detunătorși mecanismul neblocat, este negli-jată, ajungând în poziții periculoase

pentru cei din preajmă. SistemulReset Action blochează automat tră-gaciul și destinde arcul, deci împie-dică declanșarea focului dacă armaajunge într-o poziție verticală ce di-feră cu peste100 de grade față de po-ziția orizontală, sau înclinată pe oparte cu peste 55 de grade față de po-ziția ei normală, ușor oblică la ochire(Fig.9).

6

7

8

CARABINE STEYR MANNLICHER MODELELE SM 12 ȘI SM 12 SX

9


Z ilele pline și problemele coti-diene m-au ținut departe deteren în acest sfârșit de sezon.

Doar glasul cocoșilor sălășluiți în gră-dina din spatele casei îmi aduc înminte bucuria câmpului și stârnescneliniștea cățelușei mele, care mă pri-vește dojenitor și rugător în acelașitimp. Pentru ea, miresmele și sunetelesecundei pe care o trăiește sunt im-portante. Iar glasul fazanului și sune-

tul aripilor sunt legate de prima ei ex-periență în lumea vânătorii. Primulaport la fazani a fost făcut de miculspringer pe când avea doar vreo nouăluni. Prima dată l-a apucat timid decoadă, a doua oară l-a smotocit unpic, pentru ca, la a treia încercare, săîl aporteze cu succes. Prima ieșire lacâmp la fazani și primul aport, ce-idrept, nu făcut ca la carte, cu preda-rea vânatului în mâna vânătorului,

dar, oricum, primul aport. Dacă lametoda de prezentare a aportului stăcam prost, și asta recunosc din cauzalipsei mele de timp, la tehnică și nasstă excelent. Dacă aveți un câine cedemonstrează evidente calități nativeși pasiune pentru vânătoare, stăruițiîn dresajul și educarea comportamen-telor corecte (aport, obediență,chetă). Cel mai indicat este dresajulfăcut chiar de stăpânul câinelui, înacest fel echipa vânător-câine se su-dează.

Dar iată cum, din dragoste pentrucâine, gândul mi-a fost purtat însprealt subiect. Îngăduie-mi, dragă citito-rule, să mă întorc la istorisirile melevânătorești despre păsările coloratede natură în culorile anotimpurilor.Deținător al unor simțuri vizuale șiauditive excelente, fazanul este celcare, nu o dată, a reușit să se fereascădin calea câinilor de vânătoare și dincătarea puștii. Vegetația înaltă îi oferăcamuflajul perfect pentru fuga pe pi-cioare. Nu o data a fost lăsat în urmăde câinii și vânătorii păcăliți. Dar…orice naș își are nașul!

Carol, un springer neostoit, scoto-cea de zor iarba uscată dintr-un canalde irigații. Căuta la zece, douăzeci demetri în fața vânătorului. La un mo-ment dat, vânătorul îl ajunse dinurmă și se opri lângă el. Câinele sco-tocea un perimetru de cinci, șasemetri în lung și-n lat. Nu se dădea ple-cat din acel loc cu nici un chip. Să fidurat totul poate un minut sau chiardouă. La un moment dat, chiar dinbotul câinelui, se ridică zgomotos fa-zanul. Vânătorul îl lăsă să se depăr-teze, apoi ochi și trase. Carol pleacăîn goană să recupereze vânatul, pecare îl aduce, plin de fală, stăpânului.Doar insistența și nasul câinelui aureușit să dovedească tehnica camufla-jului stăpânită de istețul fazan.

Zarva fazanilor din fundul grădiniiîmi readuc în minte imaginile de lavânătorile trecute: siluetele fazanilorconturate de lumina răsăritului odih-nind pe crengile pomilor, înălțareazgomotoasă peste tufele de porum-bar, foșnetul trecerii lor, glăsuireacelor deranjați de prezența noastră,zborul lor peste stuf și baltă, fuga fă-zănițelor printre holdele ogorului, stă-ruința câinilor în căutarea vânatuluiși aporturile dificile…

Abia aștept un nou sezon.

Iată-ne din nou, dragă cititorule, în luna lui Făurar. Dinnou terminăm un sezon și ne pregătim de renaștereaNaturii, de bucuria miresmelor proaspete de primăvarăînvăluite în trilurile șugubețe ale vestitorilor ei. Mai suntcâteva zile și se sfârșește un nou sezon de vânătoare.Luna februarie încheie lunile de iarnă și sezonul devânătoare la fazani.

Glasul fazanuluiText și fotografie MARIA SĂVULESCU

DE SEZON

februarie 2016 | 17

Prima vânătoare la care am par-ticipat, pe un ger de minus 18grade Celsius, a avut loc în di-

mineața zilei de 24 ianuarie 1944,când ne-am putut deplasa prin ză-pada mare doar cu sănii trase de boi,din satul Murta până la pădurea, izo-lată în câmp, ce aduna vânatul micdin raza comunei Dobrești, situată peșoseaua Craiova-Bechet. Am avut no-rocul ca la prima bătaie să-mi vină perând două vulpi, anunțate de strigă-tele bătăiașilor, în mare goana și fărăsă mă vadă, căci stăteam lipit în fațaunui stejar gros. Pe cea dintâi amratat-o cu primul foc, dar după o în-toarcere și un ocol larg, a venit totspre mine și am doborât-o. Pe a douaam lăsat-o să treacă linia somieră șiam tras cu 3mm în desișul din spate,prin care nici nu o mai vedeam, darcăzuse. Mai târziu, maestrul de vână-toare m-a plasat la marginea unei po-ieni, unde, pe stânga, vedeam departealbul zăpezii, dar pe dreapta începeao potecă, oblică înapoi, printr-un desișimpenetrabil. Mi-am pus scăunelul laintrarea în potecă, astfel încât să potepola îndoit pe jumătate spre dreapta,unde era tot vecinul din prima goană.Poate îmi va purta iar noroc! În țeavadreaptă am băgat un cartuș Rottweilde 3 mm. Privind mai rar în poiană șiinsistent spre potecă, observ curândcum un motan o travesează liniștit, la5-6 metri, venind însă din spate, cătrebătăiași. M-am ridicat puțin și, când asărit înainte, am aruncat din epolajfocul în desiș, de unde am auzit ime-diat zvâcnirile corpului în agonie,atins în cap. Verdictul cunoscătorilora fost clar: tălpile negre, inelele coziitipice, era o pisică sălbatică. Mai amîncă gulerul din blana ei, cu care măfălesc și după 72 de ani, în vreo zi mairece.

Pe la prânz, în înaltul cerului al-bastru au apărut câteva zeci de liniiparalele fine și albe, auzindu-se clar șibâzâitul fortărețelor zburătoare. Ve-

nite dinspre sud, au făcut o curbălargă peste noi și s-au întors iar spresud. Seara, am auzit la Radio-Londracă Sofia fusese bombardată, în plinăzi, iar 25 de ani mai târziu am aflat dela soția mea, că, în acea zi, era lașcoală, având 11 ani, când o bombădărâmase casa vecină cu a lor, în 24ianuarie1944, în cel mai grav bom-bardament suferit. Cum aș putea uitaaceastă dată, chiar după 72 de ani?

Lucrând peste 30 de ani la MuzeulGrigore Antipa ca ornitolog, am făcutmulte ieșiri pe teren iarna, fie cu unadin puștile muzeului, fie cu propriamea pușcă, dispunând chiar de auto-rizații pentru specii „de patrimoniu”.

Azi muzeul nu mai are asemenea fa-cilități.

Îmi amintesc cu emoție de colec-tarea primului exemplar de rață cucap alb, specie rară, dar care ierna înmod cert pe lacul Techirghiol, a căruiapă foarte sărată îngheța greu. Ime-diat după ce m-am căsătorit cu MariaPaspaleva, în ianuarie 1969, am făcuto deplasare împreună la malul MăriiNegre, eu cu delegație și pușca decal.20 a muzeului, ea cu pașaport și…act de căsătorie! A fost o iarnă foartegeroasă, cu minus 20 grade Celsius.Pe lacul Agigea am colectat o rață flu-ierătoare cu capul umflat, care zburagreu din cauza intoxicării cu plumb.Am decis să vedem ce mai este pelacul Techirghiol. În golful cel maiapropiat de carierele de nisip, înotaun rățoi cu cap alb, care se hrănea,efectuând scufundări repetate. Ne-amcamuflat cât am putut de bine, și el s-a săturat și a început să se apropiede noi. Când a ajuns destul deaproape, un foc de cal. 20 cu alice de3 mm i-a întrerupt siesta. Dar cum uncurent aerian dinspre uscat tindea să-l îndepărteze încet de mal, barcăioc, câine nici atât, concluzia noastrăa fost clară: jos cizmele, ciorapii, pan-talonii și… să sperăm că apa nu trecemult de genunchi! Soția a fost mai ra-pidă, prima în apă, a ieșit la mal cu ră-țoiul în mână, dar cu picioarele roșiipână peste genunchi. Călcase cu tăl-pile goale pe apa mai dulce, înghe-țată, care placa fundul lacului, pe subcea sărată rămasă neînghețată deasu-pra. Noroc că restaurantul eraaproape, o ciorbă de burtă cu smân-tână și mujdei de usturoi și câteva…grame de țuică fiartă, ne-au dres. Na-turalizată cu măiestrie de taxidermis-tul Marcel Ionescu, sper că aceastăprimă rață cu cap alb, colectată pe 22ianuarie 1969, poate fi admirată și azide public în muzeul Grigore Antipa.

Am vânat și pe ger sau zăpezi mariText și fotografie MATEI TĂLPEANU

Ca unul care am început să vânez din anul 1942, când împlinisem 15 ani, cu o armăSAUER & SOHN de cal.12 dăruită de tatăl meu, în al cărui permis de port-armă, pușcava figura până ce voi împlini 21 de ani, vă dați seama că am trecut prin destule ierniaspre, cu puține zile ca în acest februarie primăvăratic, când îmi amintesc de ele. Amfost inițial înscris în Societatea Cercul Vânătorilor Craiova, cu permis special pentruminori, ce mă autoriza să vânez numai sub supravegherea tatălui.

RESTITUIRI

Naturalizată cumăiestrie de

taxidermistul MarcelIonescu, sper că aceastăprimă rață cu cap alb,colectată pe 22 ianuarie1969, poate fi admirată șiazi de public în muzeulGrigore Antipa.


Braconaj cu ogariCOSMIN HUMELNICU - director AJVPS Botoșani

ATITUDINE

Acesta se dorește un ghid atât pen-tru vânătorii începători, aflați la primeleexperiențe cinegetice, cât și pentru ceiavansați care, cu siguranță, doresc să-șiperfecționeze tehnica de vânătoare și săacumuleze noi cunoștințe.

Într-un stil savuros, autorii dezvă-luie o serie de trucuri pe care le potaplica vânătorii, dar recomandarea, pecare o face și cel care prefațează lucra-rea, este de a filtra cele prezentate prinprima legislației române în domeniu.

Publicistul Gert G. Von Harling estevânător de mai bine de cinci decenii și apublicat peste 40 de cărți de speciali-

tate și povestiri în domeniu, iar CarstenBote este licențiat în biologie și vâneazăde peste 30 de ani.

Cartea are coperta broșată și con-ține 256 de pagini cretate, full color.

Prețul de raft este de 69,90 lei/ex., iarla comandă, 1-10 exemplare, reducere20%, 55,92 lei/ex., 11-50 exemplare, re-ducere 30%, 48,93 lei/ex., peste 50exemplare, reducere 40%, 41,94 lei/ex.La comenzi de peste 5 exemplare, trans-portul este gratuit pe teritoriul României.Comenzile se pot transmite pe e-mail la adresa: [email protected], sau telefonic, la nr. 0359-464.363.

APARIȚIE EDITORIALĂ

Cazurile de braconaj cu ogari, ziua și noaptea, sunt la ordinea zilei în județul Botoșani.Cu toate că se întreprind permanent acțiuni de conștientizare și prevenire a unor astfelde activități antisociale, fenomenul proliferează. Mai nou, și ciobanii din județul nostrucresc ogari și înmulțesc ogari și metișii de ogari pe la stâni. Probabil că activitatea debraconaj cu acești câini și comerțul cu ei este rentabil. Altfel nu se poate explicaexacerbarea acestor activități. Doar din lipsă de reglementări clare în domeniu șiindecizia organelor abilitate în a aplica și bruma de reglementări ce există în materie.

Î n susținerea celor afirmate, văprezentăm ultimul caz concretde braconaj, din ziua de 1 fe-

bruarie 2016, ora 15:30, comis de nu-mitul Raileanu Savel, din localitateaBlândești. El a fost surprins, cu 5ogari, în plină acțiune de braconaj, peunul din fondurile de vânătoare aleAJVPS Botoșani. La momentul legiti-mării de către jandarmi, a devenit ex-trem de agresiv, permițându-șilibertatea de a înjura și amenința jan-darmii și angajații asociației vâ nă to -rești. În mândria sa de oier, probabil„adițional”, a afirmat răspicat că are

200 de oi și n-are nevoie de carne, daro face din patima de a vedea cumomoară câinii lui căprioare și iepuri.

Mai mult decât atât, a recunoscutcă a prins deja, în ziua respectivă, ocăprioară, pe care a ascuns-o bine îndrumul parcurs, motiv pentru care nuva putea fi găsită de cei ce l-au opritdin acțiune.

Iată, așadar, doar unul dintre oie-rii care protestează la ParlamentulRomâniei, pentru drepturile oierilor,printre care și dreptul de a ține laturme și stâni oricâți câini și din oricerasă doresc.

Poate că situațiatrenează de «teama»

oierilor, care au avuttupeul să sară gardulincintei ParlamentuluiRomâniei, deși aleșii lor aufost primiți cordial de celde-al doilea om în stat saupoate că din cauzacorupției cu brânză și miei,care ajunge de jos, de lastână, până sus, pe la uniilegiuitori”.

A apărut volumul „600 de sfaturi pentru vânători”, de GertG.von Harling și Carsten Bothe.

A șadar, examenul de vânător vafi în continuare o formalitate,orice persoană, chiar fără un

minim de cunoștințe necesare în mate-rie, putând promova un astfel de test,care numai examen nu se poate numi.Aceasta deoarece testele pentru exame-nul de vânător - din care multe sunt deo simplitate hilară, unele sunt formu-late ambiguu, iar altele sunt pur și sim-plu greșite - au rămas totalmenteneschimbate. Printre aceste teste au

rămas și cele plagiate sub „autoritatea”autorității publice centrale care răs-punde de vânătoare, reliefând faptul căplagiatori implicați se ascund în spa-tele responsabilității autorității preci-zate, inclusiv din punct de vedere aldaunelor produse prin furtul intelec-tual comis.

Acest mod condamnabil de pro-movare a noilor membri vânători nueste însă singurul rău pe care-l dis-pune autoritatea competentă prin or-

dinul de completare al celui prece-dent în materie. Interpretând legeadupă bunul plac și în interesul proprii-lor angajați în profil, conducerea au-torității a decis ca din comisia deexaminare să facă parte trei reprezen-tanți ai acesteia, iar din partea AGVPSși instituțiilor de învățământ superiorde stat, doar câte unul. În plus, pentruexaminarea fiecărui candidat, fiecaremembru al Comisiei de examinare vaprimi în continuare o indemnizațienetă de 20 lei/dosar examinat, ceeace reprezintă o sumă absolut nemeri-tată prin comparație cu munca de-pusă. Așadar, conducerea autoritățiipublice competente a avut grijă ca re-prezentanții ei în profil să fie majori-tari în comisiile de examinare, pentrua decide orice doresc și, totodată,pentru a fi exagerat de bine retribuiți,din banii candidaților, neglijând total-mente nivelul de pregătire al viitorilorvânători. Trecând peste discriminareaabsolvenților de învățământ superiorcare pot face parte din Comisia deexaminare prin condițiile limitativeimpuse prin ordin, peste lege, apre-ciem această reglementare ca o nouă„agresiune” a autorității împotriva ca-lității vânătorilor, fiindcă, coroboratăcu inițiativa anterioară a aceleași au-torități de a-i lăsa „independenți”după obținerea permisului de vână-toare, ne duce cu gândul la o lovitură„sub centură”, dăunătoare manage-mentului faunei cinegetice și concep-tului de vânătoare durabilă, curespectarea tradițiilor în domeniu dinRomânia. O lovitură indirectă, intere-sată și deliberată, la fel de puternic re-simțită ca și presiunea exercitatăasupra acesteia prin activitățile de de-gradare a habitatelor naturale (agri-cultura modernă, extinderealocalității, mărirea ratei de circulațieși circulație auto intensă), creștereanumărului de câini de pe lângă turmeși stâni, protecția exagerată a marilorprădători etc.

În concluzie, în rândul factoriloragresivi la adresa faunei cinegetice sepoate înscrie, fără riscul de a greși, șiautoritatea publică centrală care răs-punde de vânătoare, prin interpușiiacesteia în specialitatea cinegetică.

februarie 2016 | 19

Examenul de vânător

Noutăți privindexamenul de vânătorN. ȘELARU

Din 10 februarie 2016 a intrat în vigoare Ordinul MMAP nr. 153/2016 privind modificarea Ordinului MAPDR nr. 539/2009 pentru aprobarea regimului permiselor devânătoare. A intrat însă în vigoare, exact așa cum l-auconceput și dorit reprezentanții în specialitate aiM.M.A.P., în interesul lor, fără a se ține seamă deobservațiile transmise de conducerea AGVPS.

LA ZI

Gerul năprasnic din luna ianua-rie, bogata mantie albă așter-nută peste întinsele ogoare,

dar și cutezanța protejaților zeițeiDiana, toate, s-au unit într-o simfoniea viselor împlinite. S-a mai încheiatîncă un sezon, s-au mai adăugat noifile în tolba nesfârșitelor povești ade-vărate, depănate de adevărații vână-tori la început de an nou, care să leaducă sănătate și dor de aventură înmijlocul naturii.

Răsfăț pe zăpadă Era ultima decadă a lui Gerar

când, cu zgârcenia-i specifică, naturaafișa sfidător pe bolta cerească bulgă-rele orbitor al unui… „soare cu dinți”.Nicidecum însă, nu reușea să mai ri-dice mercurul termometrului, înghe-țat la -19°C de un năprasnic ger, decrăpau pietrele și mureau până și mi-crobii. Fior de căldură închipuită necuprind combinezoanele, părtașe într-o frăție de culoare cu zăpada de po-veste ialomițeană, din camuflajulcărora ne primeneam vederea încân-


Reportaj

Dacă cineva încearcă să extragă ceva din seva frumusețiide a fi vânător, cu siguranță are toate șansele de reușităla finalul unui sezon de vânătoare la iepurele-de-câmp.Cel mai îndrăgit, între alte specii de vânat, a oferit, și deaceastă dată, celor împătimiți ai vânătorii, spectacol deculoare pe albul imaculat al zăpezii și, cu voia naturii,adevărate clipe de magie.

Spectacol de culoare, iarnaText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

DE SEZON

tați de magia priveliștilor mute, ceparcă răsăreau dintr-o îndepărtatălume a fantasticului.

Actorii finalulului de sezon de vâ-nătoare la iepure au fost, desigur,„urecheații”, dar și cutezătorii vână-tori, rarele „roșcate”, tainicele trestiicare ocupau bătrânele canale de iriga-ții, acum adevărate depozite de omătcu înfățișări și asemănări de personajede poveste și singuratice trunchiuri deviață încremenită în decorul degheață.

La orele șase și jumătate ale dimi-neții de week-end, aburul plin de mires-mele bucatelor calde aduna grupa devânători care își consumau aburindacafeluță, scursă din ibricul fermecat alaromelor, nelipsit micului dejun. Caii-putere ai motoarele încălzite sfidau ne-păsători vitregiile naturii, așteptândconfruntarea cu neprevăzutul.

Nimic nu este mai frumos ca o di-mineață de iarnă, în care asculți cum sepierde în văzduh ecoul lătratului decâine pe ulițele satului, în care se ames-tecă și eternul cânt matinal al cocoșilor,iar fumul hornurilor dă veste că vetreles-au încins în casele gospodarilor.

Final de vânătoare Ca într-un alai de nuntă fără mu-

zicanți, suita de mașini a parcurs cei16-17 km, de la locul de cazare pânăîn câmpul fondurilor de vânătoare Mi-loșești și Grivița, unde eram așteptațide cei 18 gonași, înarmați cu sursezgomotoase, inventate pentru deștep-tarea „urecheaților”.

În prima zi, dar și în a doua, iepuriau fost! Iar cei peste 40-50 evaluați,în afara celor vânați, vor fi de prăsilăpentru viitorul sezon. Instructajul ri-

guros, cu vânătoare fără incidente,pata de culoare dată de vestele bătă-iașilor în contrast cu zăpada, prepara-tele master-bucătarului vânător, darși hrana asigurată gonașilor, au dove-

dit buna organizare a celor două par-tide colective, dând culoare și bunădispoziție participanților. La final, petabloul reușitei vânători, se citea șimulțimea urmelor lasate de urecheațipe zapadă, în noul început de horă,cea a înmulțirii.

S-a stins ecoul unei vânători!În semn de mulțumire pentru or-

ganizatori și paznici de vânătoare aifondurilor amintite, în respect pentruaceast inegalabil pasiune, la care na-tura este zâna cea bună, merită acen-tuată povața: „Domnilor vânători depretutindeni, învățați să nu uitați res-pectul de breaslă și să prețuiți viața înnatură. Să fiți mândri de nobila prac-ticare a vânătorii, urmașa îndepărta-telor tradiții care au dat valoarefiecărui sezon de vânătoare. Sfârșitulcalendaristic al sezonului la iepurii-de-câmp să fie un prilej de sărbătoare.Acest hobby este un balsam sufletesc,un complex de mișcare și, nu în ultimulrând, de gândire pozitivă”.

Închei în glăsuirea celor douăstrofe care, cu al lor cânt, dau sunetîn ecou naturii pentru darurile oferite.

„S-a stins ecoul vânătorii,Iar cei cu arme au plecat.Grăbesc pe urmele ninsoriiȘi lasă-n urmă un păcat…

S-au potolit și câinii, iată,E liniște, nici un lătrat.

Pe-o cioată de molid, uscată,Se vede un cartuș uitat.”

„S-a stins ecoul vânătorii”- Casian Balabasciuc.

februarie 2016 | 21

Nimic nu este maifrumos ca o

dimineață de iarnă, în careasculți cum se pierde învăzduh ecoul lătratului decâine pe ulițele satului, încare se amestecă și eternulcânt matinal al cocoșilor,iar fumul hornurilor dăveste că vetrele s-au încinsîn casele gospodarilor”.


F olosirea sării în alimentațiaumană își are obârșia în neguracelor mai vechi timpuri, în în-

depărtata preistorie. Una din cele maivechi exploatări de sare a fost descope-rită în așezarea preistorică Solinitsata,de lângă localitatea Provadia, din nord-estul Bulgariei. În antichitatea greacă,romană și ebraică, sarea a căpătat in-clusiv valențe mistice, fiind utilizată înritualuri religioase.

A fost considerată și un element deimportanță economică majoră, și deaici, de importanță strategică, iar con-trolul aprovizionării cu sare a fost unadin cheile expansiunii militare a Impe-riului Roman. Mai mult chiar, devenindși monedă de plată și schimb, stă la ori-ginea termenului actual salariu, derivatdin cel latin salarium, derivat și el dinlatinescul sal (sare), deoarece la înce-puturile imperiului roman, legionariiprimeau o parte din drepturile băneștisub forma unor rații de sare. Nu cre-dem că se poate preciza data/epoca lacare sarea a început să fie folosită și înhrana animalelor, dar putem presu-pune că omul a observat de multăvreme atracția pe care sarea o exercitaasupra animalelor erbivore, dar și efec-tele benefice ale acesteia.

Rolul sării în metabolismulcopitatelor

Deoarece sintetizăm subiectul doarla speciile de mamifere sălbatice „de in-

teres cinegetic” din fauna noastră, cer-videle – cerb, căprior, lopătar – capraneagră, muflonul, reamintim că toateaceste specii fac parte din subordinulRuminantia, al rumegătoarelor. Darprintre consumatorii de sare se numărăși mistrețul care, chiar dacă nu are unregim vegetarian 100%, componentelevegetale au o participare net majori-tară. Rumegătoarele însă, exclusiv ve-getariene, au și un consum ridicat decalciu, a cărui accesibilitate și reglareîn organism este ajutată de sare, alcă-tuită chimic din sodiu (40%) și clor(60%). Aceste două componente alesării ajută la trecerea nutrienților în in-teriorul celulelor și, deopotrivă, la eli-minarea reziduurilor în exterior.Deasemeni, sodiul are un rol esențial încontrolul metabolismului apei în țesu-turi și al echilibrului acido-bazic (înspecial în cel al sângelui). Reglareacantității de calciu în sânge începe cucantitatea de sare ingerată de animal.Astfel, cei doi constituenți ai sării, clo-rul și sodiul, acționând împreună, aurol-cheie în organismul animal, reglândcontracțiile musculare, influențândproducerea laptelui, menținând activi-tatea de secreție a splinei, determi-nând astfel funcționarea eficientă adigestiei. Influențînd producerea lapte-lui, hrana exclusivă a puilor tuturorspeciilor menționate mai înainte pentruo perioadă de timp, sarea își mențineimportanța inclusiv în epoca de alăp-

tare. Clorul, prezent în sare sub formaunei cloruri, are și el un rol esențial încontrolul acidității sangvine și un con-stituent de bază al acidului clorhidric,pentru digestia lipidelor și proteinelorcare au „scăpat” din digestia ruminală.

La sfârșitul ierniiLa apariția primelor plante verzi,

când rumegătoarele trec de la hrănireacu furaje uscate la una cu furaje sucu-lente, lipsa bulgărilor de sare de lins înteren poate determina disfuncționali-tăți digestive, printre care diareea estecea mai frecventă și mai periculoasă,deoarece duce la o slăbire accentuată,urmată de o vulnerabilitate crescută aorganismului animal. Este un motiv su-ficient de convingător pentru a se asi-gura permanența bulgărilor de sare înteren, cu o atenționare specială pentruaceastă perioadă.

SărăriileAșa cum sunt denumite vânătorește

punctele în care se administrează bul-gării de sare în teren, ar trebui să aco-pere în mod uniform suprafațapăduroasă a unui fond de vânătoare cuvânat mare. Dar, în zona de câmpie, adevenit caracteristic faptul că suprafe-țele prezintă doar trupuri mici de pă-dure, iar vânatul mare, căpriorul,petrece o bună parte din timp în câm-pul agricol. Unde vom pune atunci să-răriile, în câmp? Nu, deoarecesuccesiunea lucrărilor agricole anuleazăexistența acestora. Deci sărăriile vor fipuse doar în micile păduri rămase ne-tăiate, cu grija de a asigura necesarulprin numărul lor și prin cantitățile desare-bulgări administrate. Să nu se uitefaptul că, prin retrocedările a nume-roase suprafețe de pădure, acestea audevenit pășunabile, mai mult sau puținlegal, dar în orice caz, intens pășunate.În aceste nedorite situații, protecția să-răriilor pentru vânat împo triva turmeloraflate la pășune este iluzorie. Soluția nupoate fi alta decât o bună înțelegere cuproprietarii terenurilor, ai pădurilor șiai turmelor, pentru ca sarea să existe înpermanență în teren.

După cum se știe, expunerea săriiîn teren este simplă, pe cioatele vechineviabile rămase după tăierile de pă-dure, sau/și în trocuri simple din lemnașezate în imediata apropiere a hrăni-toarelor nu atât pentru adăpost, câtpentru prezența sării lângă furaje.

Hrănirea vânatului

Sarea cea de toate zileleMITICĂ GEORGESCU

Fără a teoretiza inutil subiectul, nu vom face altceva înafară de a sublinia importanța acestui aliment în viațasălbăticiunilor, deoarece rolul său în alimentația umanăeste îndeobște cunoscut. Din această perspectivă, câtevaanalogii vor servi confirmării rolului deosebit deimportant al elementului în cauză.

DIN TEREN

Foto

: NE

CU

LAI Ș

ELA

RU

Mențiunea „nu atât pentru adăpost” nuînseamnă că sarea nu ar avea nevoie deo protecție contra intemperiilor – ploi,zăpadă – care, aducând umiditate, arafecta calitățile acesteia.

Singurul neajuns ar fi topirea maiaccelerată a bulgărelui de sare, ceea cear presupune o realimentare a sărărieicu noi bulgări. Există însă o compensa-ție, în sensul că s-a observat prezențacervidelor inclusiv la cioatele al cărorlemn impregnat cu apa sărată, dupăvreo ploaie ori zăpadă, care topiserăbulgărele de sare, era lins de animaleca și un bulgăre de sare obișnuit.

Cantitățile de sarePentru a acoperi necesarul unei

bune funcționări a organismului ani-mal, nu avem prea multe comentarii.Acele „rații” recomandate de instruc-țiuni ne par mai degrabă strict orien-tative decât categorice.

Cu alte cuvinte, dacă într-un terenexistă, de exemplu, o populație de 100căpriori pentru care, „în rația” de 5 kgsare-bulgări/piesă/an, se pun în teren500 kg de sare-bulgări, iar această can-titate dispare, prin consum sau altecauze, cu două luni înainte de trecereaunui an, nu înseamnă că aproviziona-rea cu sare a fost îndeplinită. Dimpo-trivă, având în vedere efectul directbenefic al sării precum și costul practicneimportant în raport cu acel efect be-nefic, un bun gospodar al terenului șibun cunoscător al nevoilor vânatuluicopitat nu va considera o risipă nevoiade a completa permanent consumul desare din teren. Ni se pare mult mai ra-țională recomandarea numărului desărării pentru un număr de exemplaredintr-o specie de vânat. De exemplu, osărărie pentru 5 căpriori, cu condițiasă aibă sare pe întreg parcursul anului.

Dintr-o îndelungată experiență șipractică în privința asigurării cu sare-

bulgări a terenurilor cu capră neagră,am tras câteva concluzii. În primulrând, datorită accesului dificil în acesteterenuri, dificultate până la anulareaaccesului în timpul lunilor de iarnă,am adaptat aprovizionarea cu sare.Toamna, după plecarea turmelor de oidin spațiul alpin, am format echipe dinpădurari care transportau în rucsac,fiecare om, câte 25 kg de sare-bulgări,pe care o depuneau în locuri dinaintestabilite și cunoscute, pe un traseu de-asemenea stabilit pentru fiecareechipă.

Locurile erau alese totuși mai adă-postit, sub vreo stâncă în surplombă,în expuneri însorite, iar în interiorulpădurii, la câțiva metri de lizieră, acolounde era cunoscut faptul că, în timpuliernii, caprele negre se retrăgeau laadăpostul pădurii.

Am făcut această mențiune pentrucă am întâlnit ciopoare de capre negreși în toiul iernii, în lunile decembrie –ianuarie, în chiar masivul Făgăraș, laaltitudini de peste 2.100 m!

Prin luna aprilie, oricum înainte deurcarea turmelor la pășunat, echipelede purtători de sare-bulgări în spinare,își reluau activitatea grea și solicitantă,aprovizionând zonele abrupte, inacce-

sibile oilor, dar predilecte pentru ca-prele negre, care trebuiau să asigureprezența sării până la jumătatea luniiseptembrie, când turmele de oi cobo-rau la iernat.

În privința terenurilor cu cerb, pelângă acea mențiune permanent vala-bilă despre nevoia instalării unei ade-vărate rețele de sărării, o adăugăm peaceea care vizează locurile de boncă-nit, în care se contează pe staționareagrupurilor de cerbi cel puțin timp de olună de zile. Oricum, existența sărării-lor și a scăldătorilor la locurile de bon-cănit, constitue, pe lângă condiția deliniște, factori de stabilitate a cerbilor,în decursul desfășurării procesului dereproducere.

În mod obișnuit, vânatul rumegă-tor își caută în flora spontană speciilecare conțin un procent mai ridicat desodiu și am întâlnit astfel de situații,mai ales în apropierea unor izvoare să-rate, de exemplu Slănic – Aninoasa, Iz-vorul Glodului – Vidraru. Dar cumastfel de izvoare nu se prea găsescpeste tot, sarea-bulgări este soluția re-ducerii acestor căutări. Îmi amintesccum profesorul Vasile Cotta, auzind cămă aflu în Argeș, mi-a sugerat să su-praveghez valea Pârâului Slănic (Ani-noasa), unde găsise un corn de cerblepădat în greutate de cca. 5 kg, pu-nându-l în legătură cu etimologia de-numirii pârâului (Slănic = sărat). Întimp, aveam să mă conving că cerbiidin valea numitului pârâu aveau coar-nele diferite ca formă și greutate fațăde cei din alte zone ale fondului de vâ-nătoare respectiv.

În mod sigur, acea diferență nu sedatora doar unui procent de salinitatemai ridicat, ci și existenței unor oligoe-lemente și minerale cu influență di-rectă și în creșterea și formareacoarnelor. Iată o sugestie pentru unstudiu.

februarie 2016 | 23

Deci sărăriile vor fipuse doar în micile

păduri rămase netăiate, cugrija de a asigura prinnumărul lor și princantitățile de sare-bulgăriadministrate. Să nu se uitefaptul că, prin retrocedărilea numeroase suprafețe depădure, acestea au devenitpășunabile, mai mult saupuțin legal, dar în orice caz,intens pășunate.

Reglarea cantității decalciu în sânge începe

cu cantitatea de sareingerată de animal. Astfel,cei doi constituenți ai sării,clorul și sodiul, acționândîmpreună, au rol-cheie înorganismul animal,reglând contracțiilemusculare, influențândproducerea laptelui,menținând activitatea desecreție a splinei,determinând astfelfuncționarea eficientă adigestiei.

Foto

: NE

CU

LAI Ș

ELA

RU

A cum trecem la un cu totul altcapitol și la o nouă perspec-tivă din punctul de vedere al

antrenamentului partenerului nostrupatruped. Libertatea de care se bu-cură acum, plus pasiunea pentru vâ-nătoare, moștenită genetic de la

înaintași, fac adesea mult mai dificil,lucrul cu câinele pe teren, la vână-toare, cel puțin pentru un timp. Deaceea, antrenamentul, ca parte a vâ-nătorii propriu-zise, trebuie continuatși în această etapă, pentru a ne asi-gura că ducem la bun sfârșit și până

la capăt dresajul câinelui cu carevânăm.

Cu toții am asistat la scene în carecâinele de vânătoare, la primele ieșiriîn teren, pur și simplu pare a fi altul,ignorând total sau ascultând doar par-țial comenzile date. Este de înțeles șiasta nu trebuie să ne mire. Apare însăîntrebarea, câți dintre noi corectămimediat, pe loc, greșelile și lipsa deatenție a cățelului și de ce adesea elpoate scăpa fără a fi atenționat și co-rectat la momentul respectiv? Destulde simplu de răspuns, pentru că, deregulă, pur și simplu și noi, animați departida de vânătoare, mai ales la în-ceput de sezon, trecem ușor cu vede-rea lipsa de atenție și neefectuareacomenzilor de către cățel. Iar asta nuface bine niciunuia dintre noi!

Să nu uităm, câinii, odată antrenați,nu uită ceea ce au învățat, poate că ni-ciodată, doar că memoria lor trebuie,din timp în timp, „împrospătată”, iarasta se face cel mai ușor prin repetiții,reluate la intervale de timp. Trebuiedoar puțin timp și mai multă răbdare.

De aceea, când ieșim la vânătoare,fie că avem un câine care iese pentruprima dată pe teren, fie că este unul„învățat”, dar care vine după pauzadin timpul „vacanței de vară” șiuneori chiar și în plin sezon, este re-comandat să „împrospătăm” memoriapartenerului patruped chiar acolo peteren, într-o sesiune scurtă, să-i zicem„de încălzire”. Asta presupune ca îna -inte de începutul partidei, să dedicămpuțin timp și să repetăm câteva co-menzi cu el, să observăm cum le exe-cută, iar dacă este nevoie de corecții,să le aplicăm pe loc. Vom vedea ime-diat rezultatul și răspunsul pozitiv alcâinelui.

Într-adevăr, nu-i tocmai ușor, așzice că poate fi chiar mai greu pentrunoi înșine, să ținem pușca frântă și săurmărim cățelul, când colegii din gru-pul nostru obișnuit, sunt gata de vâ-nătoare. Sunt nerăbdători, dar cusiguranță vor înțelege și, odată scurtarepetiție încheiată, vor realiza impor-tanța antrenamentului ca parte a vâ-nătorii și îl vor aprecia, bucurându-semult mai mult de calitatea lucrului pecare câinele îl va face în teren, cău-tând, pontând și aportând, așa cumtrebuie, piesele vânate!


Antrenament

După antrenamentul obișnuit și învățarea comenzilorîntr-un mediu controlat, în padoc, în grădină etc.,ajungem la momentul în care câinele de vânătoarerăspune și ascultă așa cum ne-am propus. Ce urmeazădupă aceasta? Ieșirea în terenul liber, la vânătoare.

Câinele de vânătoareAntrenamentul – parte a vânătoriiALECSANDRU CODRIN

CHINOLOGIE

N umele de gențiană provine dela Gentius (180-168 î.e.n.),regele Iliriei, care a descoperit

și prezentat pentru prima dată într-untratat această plantă medicinală, faptulfiind menționat de Plinius cel Bătrân(23-79 e.n.), un erudit de vază al Im-periului Roman. Planta este cunoscutăși folosită încă din antichitate în Eu-ropa, fiind considerată un stimulent alfuncțiilor ficatului, anti-toxic și tonicpentru organism.

Gențienele se remarcă prin florilelor, de cele mai multe ori de dimen-siuni considerabile, în forma unortrompete, viu colorate în albastru in-tens sau galben. Dintre gențiene, douăanume se remarcă pentru efectele lormedicinale: Gențiana cruciata, cu florialbastre, numită popular în nordulțării „căpitanul buruienilor de leac”sau, în alte zone, „fierea pământului”,din cauza rădăcinilor sale extrem deamare, și Gențiana lutea sau „ghin-țura”, cu flori galbene, întâlnită foarterar în flora spontană din Europa și dințara noastră, fiind declarată monu-ment al naturii și ocrotită de lege,motiv pentru care este cultivată înmediu controlat pentru obținerea pro-duselor naturiste.

Pentru obținerea preparatelor fo-losite în medicina naturistă se folosescde regulă rădăcinile/rizomii plante-lor. Recoltarea se face toamna târziu,după care se usucă și se pun la păs-trare în săculeți din hârtie sau pânză,în condiții uscate și bine aerisite.

Preparatele obținute din rădăcinăde gențiană, fie sub formă de infuzie,tinctură sau macerat la rece, potajuta, după caz, fie în afecțiuni biliareși ale ficatului, dereglări ale tractuluidigestiv, indigestii, senzații de grață,anorexie și lipsa poftei de mâncare lacopii, sau dereglări ale tiroidei, fiindîn general un bun tonic pentru orga-nism și sporind rezistența la efort fizic.Pentru uz extern ajută în cazul rănilorși al leziunilor pielii. Există însă și con-traindicații, precum este cazul ulceru-lui gastro-duodenal sau gastritei

hiper-acide, motiv pentru care trebuieacordată atenție și precauție la admi-nistrarea preparatelor din gențiană.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise de

personalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, este necesară vizita la medic,iar administrarea preparatelor dingențiană să se facă numai la recoman-darea acestuia. Opinia medicului seimpune ca o măsură de prevedere șisiguranță.

februarie 2016 | 25

Plante tămăduitoare

GențianaDOCTOR PLANT

Gențianele (Gențiana Sp.) alcătuiesc un gen ce cuprinde peste 400 de specii de plantece fac parte din familia Gențianaceae, și se întâlnesc răspândite în regiuni alpine dinEuropa, Asia și America, unele specii găsindu-se și în Africa, Noua Zeelandă și parteade est a Australiei. Preferă zonele însorite, solurile neutre și ușor acide, bine drenate șibogate în humus. O mare parte dintre specii sunt ocrotite de lege, fiind interzisărecoltarea lor din mediul natural, motiv pentru care câteva dintre ele sunt cultivate,deși creșterea lor este destul de dificilă în afara habitatului lor natural.

FLORA


D upă obligatoriul și necesarulinstructaj de protecție, ținut,ca-n fiece dată, de dl. Gheor-

ghe Ursuța, șeful grupei, dl. ing. Cos-min Țenghea, secretarul clubuluinostru, ne-a descries, ca bun cunoscă-tor al fondului, locurile unde se vordesfășura goanele, atenționând asuprapericolelor de ricoșeuri din cauza solu-lui înghețat, a respectării unghiurilorde tragere, dar și a purtării semnelordistinctive.

A urmat deplasarea cu mașinile deteren, în unele locuri în condiții de off-road, spre standurile în care am fostașezați de organizatori.

Pădurea ne-a primit în minunatultablou hibernal, mantia imaculată denea acoperind întreaga natură, și-nstandul în care am fost așezat, după în-ceperea goanei, câteva capre și un mi-nunat țap m-au onorat cu minunatelelor făpturi inocente, dispărând în sal-turi largi, așa cum au venit.

La primele trei goane, mistreții nune-au onorat cu prezența, dar la ultima

goană, începută spre orele după-amie-zii, un vier puternic a fost săltat dinpatul de frunze în care-și făcuse culcu-șul și-a pornit spre standul din vale, încare dl. ing. Sorin Bronț, directorul aso-ciației, l-a întâmpinat cu un foc ce i-arupt membrul posterior. Vierul puter-nic, urmărit de hărțuitori, s-a postatîntr-un desiș cu spatele la un gorun.Deși rănit grav, cu pierderi masive desânge, respingea atacurile jagterierilor,reușind, din păcate, să ucidă cu colțiisăi de brici, tăind jugulara unui teriervaloros al pasionatului crescător decâini Nicu Diculescu, întotdeauna pre-zent la goanele de mistreți, pierderedureroasă pentru un om ce-și iubeștecâinii. Vierul a mai tăiat, cu altă lovi-tură, pieptul uni alt terier, salvat din fe-ricire, transportat la medic în timp util.Urmărind traseul vierului și lupta aces-tuia cu câinii, reputatul nostru pădurar,Dumitru Bredean-Brăduțu, i-a dat lovi-tura de grație.

După aducerea vierului la tabloultradițional, am imortalizat evenimen-

tul pe care îl dorim repetat și-n alteocazii.

Ca un fapt inedit, după efectuareatabloului și felicitările de rigoare, întimp ce așteptam revenirea câinilordin pădure, un urlet ne-a atras atențiași am ferma convingere că a fost unșacal, specie tot mai prezentă pe fon-durilor bihorene.

Am acestă supoziție întrucât, la adoua goană, fiind într-o vale alăturide desișuri, am observat pe „cartea”albă a naturii urmele caracteristice,dar pe care colegii le-a pus pe seamavulpilor. Ca adept al școlii distinsuluiC.R. Bănărescu, susțin ipoteza, cu atâtmai mult cu cât, de la întâmplarea re-latată în VPR, petrecută pe lângă pă-durea Cighidului, în județ au mai fostîmpușcați șacali, tocmai în zonele cele-am amintit în articolul despre cori-doarele șacalilor.

Ziua a fost minunată, atmosferade destindere colegială fiind întreți-nută de simpaticul nostru coleg, glu-mețul Cosmin Irimie.

Ca veteran în ale vânătorii, cer per-misiunea să reamintesc o veche po-vață, care ne îndeamnă ca-n pădure săne comportăm ca-n biserică, fără trăn-căneli ori fumat în standuri, vînatulapreciind liniștea și aerul curat.

Gânduri de sezon

O vânătoare plăcută de iarnăText și fotografie TITUS PINTEA

De ziua marii uniri, vânătorii grupei INEU A din cadrulClubului de Vânătoare Oradea, punctuali, optimiști șientuziaști, ne-am adunat la tradiționalul loc al întâlniriide lângă cantonul silvic, aflat sub poalele dealurilorîmpădurite ale fondului de vânătoare.

DIN TEREN

PESCUITCompetiții 28

Dropshot (II) 30Din nou la copcă 32

La copcă „în doi timpi” 34Shad-uri și avați pe Jiu 36

Ordinul de prohibiție 38

Foto

: M

UG

UR

EL

ION

ES

CU

FEBRUARIE

februarie 2016 | 27

Cel puțin la începutul lunii, gheațainstalată în a doua parte a lunii ia-nuarie era destul de rezistentă pen-tru a permite pescuitul la copcă.

Atât peștii pașnici, dar mai ales răpitorii, vor aprecia momelile oferite. Dacăîn urmă cu câțiva ani țintele erau bibanul, ghiborțul, plătica și, eventual,știuca și șalăul, bulversarea caracteristicilor specifice în cadrul anotimpurilorne va surprinde și cu prezența carasului și chiar a crapului.

În partea a doua a lunii, de obicei, încălzirea progresivă a vremii provoacătopirea sau subțierea gheții pe lacuri. Urmăriți totuși evoluția vremii, nu seștie niciodată. A doua jumătate a lunii ne poate aduce surprize…

CE PESCUIM


F inala a fost programată îndouă variante în cadrul întru-nirii anuale a Comisiei de Pes-

cuit Sportiv și Competiții a A.G.V.P.S.Prima variantă a fost acumulareaBezid, organizator A.J.V.P.S. Mureș încolaborare cu C.S.P.S., urmând ca, încazul în care se înscriu peste 7 echipe,finala va fi organizată pe altă pistă,care suportă un număr mai mare deconcurenți. În varianta a doua, a fostpropusă pista de concurs de la Vârșolț

Finala echipelorMUGUREL IONESCU

Campionatul A.G.V.P.S.

Pentru încheierea anuluicompetițional 2015 alcategoriei pescuit staționar,am rămas datori cuprezentarea ultimeicompetiții, finala echipelordin cadrul campionatuluide pescuit sportiv alA.G.V.P.S. din România.

Echipele participante, în ordinea clasă-rii lor pe podium, au fost următoarele:1. Corvin Hunedoara II Trabuco

22,5 puncte, 108.150 g;2. WalterLand MarosMix - A.V.P.

Silva Marpod Sibiu22,5 puncte – 106.130 g;

3. Energoteam - A.V.P.S. TârnavaMare Odorheiu Secuiesc31 puncte – 101.260 g;

4. A.J.V.P.S. Mureș47 puncte – 87.390 g;

5. A.J.V.P.S. Satu Mare52 puncte – 82.730 g;

6. A.J.V.P.S. Maramureș53 puncte – 78.430 g;

7. A.J.P.S. Cluj63 puncte - 69.820 g;

8. A.V.P.S. Potaissa Turda69 puncte – 66.360 g.

CLASAMENT PE ECHIPE

COMPETI}II

- Sălaj, cunoscută pentru potențialulsău piscicol și experiența logistică aorganizatorilor. În final s-au înscris 8echipe, fapt care a determinat aloca-rea organizării către A.J.V.P.S. Sălaj,

în aceeași colaborare cu C.S.P.S.Astfel, pe data de 25 septembrie,

43 de concurenți, reprezentând cele 8echipe înscrise, s-au aliniat în standu-rile amenajate pe barajul acumulării,

în vederea desfășurării celor douămanșe, prima de pescuit tematic șicea de-a doua de pescuit liber, cupunctarea obleților în ambele manșe.De fapt s-a pescuit în tehnica „roubai-sienne”, agreată și adoptată de mareamajoritate a pescarilor de competiție.

Competiția a fost acerbă, diferen-țele cantitative dintre primele echipeclasate pe podium fiind forte mici.

S-au capturat, din nou, cantitățiimpresionante de pește, conform tra-diției bazinului, dar și a experienței șipriceperii concurenților, cantitatea to-tală de pește căpturat și eliberat fiindde 700,270 kg.

Pescuit pe gheațăUCRAINA - lacul Ternopil – 20-21 februariePescuit la răpitori de pe malSLOVACIA - Svit, râul Poprad – 28-29 maiPescuit staționar CLUBURISAN MARINO, Ostellato – 9-10 iuliePescuit staționar EUROPENEOLANDA – 23 – 24 iuliePescuit staționar VETERANIREPUBLICA CEHĂ - Pardubice, râul Labe – 3-4 iuniePescuit staționar PERSOANE CU DIZABILITĂȚIREPUBLICA CEHĂ – Pardubice, râul Labe – 3-4 iuniePescuit staționar TINERET – U14 - U 18 - U23PORTUGALIA – Coruche, Santa Justa – 6-8 augustPescuit staționar FEMEIlocația în curs deconfirmare – 27-28 augustPescuit staționar NAȚIUNIBULGARIA - Plovdiv – 17-18 septembriePescuit la păstrăv cu momeli naturaleITALIA - Bergamo, râul Brembo – 10-11 septembriePescuit la răpitori din barcăIRLANDA, Lough Ree – 8-9 octombriePescuit la BLACK–BASSPORTUGALIA, Alqueva Barragen – 20-22 octombriePescuit la CRAPFRANȚA, Lac-Reservoir du Bourdon – 21-24 septembriePescuit la FEEDERSERBIA - Novisad, Canal DTD – 18-19 iunie

februarie 2016 | 29

1. Malița Cristian2 puncte – 24.940 g;

2. Poiană Doru2,5 puncte – 20.400 g;

3. Farkaș Adrian3 puncte – 24.940 g;

4. Tudor Octavian3 puncte – 22.890 g;

5. Petruța Lucian3 puncte – 21.020 g;

6. Orosz Ervin3,5 puncte – 20.230 g;

7. Bodocan Tudor4 puncte – 21.220 g;

8. Necreală Marcel4 puncte – 20.820 g;

9. Vuculescu Bogdan5 puncte – 24.060 g;

10. Silagyi Zsolt5 puncte – 20.240 g.

CLASAMENT INDIVIDUAL

CALENDARUL COMPETIȚIONAL ALFEDERAȚIEI INTERNAȚIONALE DE PESCUITSPORTIV - apă dulce – 2016

A aron Martens – „Angler of theYear 2015” în Statele Unite șiunul dintre „magicienii” drop-

shot-ului, spunea chiar în timpul unui

concurs din seria Elite, câștigat de el,că „Dropshot-ul este atât de eficientîncât e dea dreptul nasol”. Nu pot re-produce întocmai expresia folosită deamerican, dar înțelegeți voi ideea. Totel mărturisea în timpul transmisiei livedin a doua zi de concurs că nu este unfan al acestei tehnici, dar că trebuie săse plece în fața eficienței sale.

Sfatul nr. 1 - atenție la poziția cârligului

Montura se realizează destul deușor, există 2 noduri mai bune, carereușesc să țină cârligul perpendicularpe fir și pe ambele le găsiți la cea maisimplă căutare pe YouTube, însă întimpul unui concurs de anul trecut,din cauza precipitării și a adrenalinei,a trebuit să refac nodul de câteva orifiindcă nu nimeream poziția corectă acârligului - veți vedea că, dacă nu-lașezați cum trebuie, acesta va sta,după strângerea nodului, fie cu vârfulîn jos, fie cu el în sus. Evident că adoua variantă este cea de preferat fi-indcă asigură o montare corectă și oprezentare optimă a nălucii.

Sfatul nr. 2 - cum reglămdistanța cârligului față de lest

Nu intru în amănunte legate de di-mensiunea cârligelor, din moment cedropshot-ul este o tehnică de finețe,deci mărimile de la 2 la 6 ar trebui săfie perfecte pentru bibanii autohtoni.Mai importantă decât multe aspecteeste distanța cârligului legat în mon-tură față de lestul care stă, în timpulprezentărilor, pe substrat. Regula debază este ca în perioadele reci, cu ac-tivitate scăzută, să ajustați lungimeafirului de sub cârlig la o distanță de12-15 cm de lest, în timp ce în sezo-nul cald sau cu activitate crescută, dis-tanța poate fi mărită la 20 cm sauchiar mai mult.

Sfatul nr. 3 - ce greutate să aibă lestul

Din experiența personală am ob-servat, încă de la primele partide cudropshot că eficiența maximă esteatinsă atunci când lestul menține câtmai mult timp contactul cu substratul,mai ales atunci când imprimați acelevibrații mărunte vârfului lansetei. În


Tehnici eficiente de sezon -dropshot-ul (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

În lumea pescuitului la răpitor, puține tehnici se se pot lăuda cu eficiența dropshot-ului,dar și cu gradul ridicat de răbdare pe care trebuie să-l ai. Pe scurt, trebuie să stai binecu nervii ca să pescuiești corect cu o asemenea montură, să o ții cât mai mult timp peloc, în timp ce faci vârful lansetei să vibreze mărunt, pentru ca năluca aflată la 15-20 decentimetri deasupra substratului să tremure asemenea unui pește-pradă aflat în agonie.

SPINNING

1

2

Aaron MartensAngler of the Year 2015

Dropshot-ul este atât deeficient încât e dea dreptulnasol. Tot el mărturisea cănu este un fan al acesteitehnici, dar că trebuie să seplece în fața eficiențeisale”.

3

momentul în care recuperați burta fi-rului, lestul se va ridica mai mult saumai puțin… dar cu cât o face maipuțin, cu atât mai bine. Rețineți că

lestul are rolul unui fel de „ancoră”sau punct de ancorare pentru nălucavoastră - ca și cum capătul firului ar fi„legat” de fundul lacului, iar voi bâ-

țâiți astfel firul prins de substrat.Greutățile care se mișcă imediat laprimele tremurături ale lansetei nusunt eficiente, de aceea trebuie săajustați lestul în funcție de adâncimeaapei. De obicei, prefer greutăți între 7și 9 grame, însă pe cele de 7 grame lefolosesc, cât mai frecvent, pe ape cuadâncimi cuprinse între 2 și 5-7 metri.

În cazul acestei tehnici, fiindcăpescuiți cu monofilament sau fluor-carbon și ridicați treptat vârful lanse-tei, cât mai încet, pentru a tatona câtmai bine zonele restrânse dintre fie-care tur de manivelă, veți simți muș-căturile peștilor atunci când ridicațilanseta încet, ca pe o îngreunare avârfului, iată de ce este important calestul să fie asemenea unui punct deancorare pe substrat.

În loc de încheiereContinuăm în numărul următor cu

alte sfaturi despre dropshot, firele șiechipamentele recomandate. Aceastaeste o tehnică pentru care lansetele șimulinetele de spinning par a fi anumeinventate.

februarie 2016 | 31

C u o bună pregătire tehnico-tactică, putem aborda oricegen de pescuit la copcă. Deși

acestea nu sunt foarte diversificate, neasigură suficiente variante pentru apetrece o zi pe gheață. Echipați cores-punzător, informați asupra caracreris-ticilor bazinelor și a speciilor care lepopulează, contactând eventual și unlocalnic binevoitor, vom alege metodacare ne va aduce satisfacțiile dorite.

Pescuitul cu năluciClasicele năluci de tip dandinetă și

mormâșcă, în diverse modele și dimen-siuni, sunt cele mai folosite. Dandinetaeste folosită simplă, mai rar cu mo-meală în cîrlig, eficiența maximă obți-nându-se numai printr-o manevrarecorectă. Un joc în plan vertical, prin ri-dicări și coborâri sacadate, succesive,mai lente sau mai bruște, vor convingerăpitorii că au în față un peștișor bol-nav sau rănit, iar atacul se va declanșarapid. Coborârea dandinetei pe subs-trat provoacă un nor de mâl care vastârni interesul. Nu ezitați să faceți șipauze, pentru că răpitorii, deși curioși,sunt mai lenți în această perioadă.

Mormâșca este o nălucă mult maimică decât dandineta. Ea este găurităîn centrul de greutate, pentru atașa-rea firului monofilament de 0,08-0,12mm grosime. Nodul cu buclă trebuiefăcut astfel încât mormâșca să aibă opoziție orizontală în evoluție.

Cârligul va fi încărcat întotdeaunacu larve, chironomide sau viermuși,iar momâșca va fi manevrată pe ver-ticală, explorând toate straturile apei,până la localizarea peștilor căutați.

Pescuitul cu mormâșca se face cumișcări mai lente, salturile pe verti-


Pescuit la copcă

La sfârșit de Gerar, iarna s-a dezlănțuit ca o stihie, acoperind natura cu plapuma albă azăpezii. Pe malurile apelor, clopoței de gheață au împodobit ramurile sălciilor șipămătufurile de stuf, glăsuind în bătaia vântului. Cerul este mohorât, păsările suntamorțite și natura împietrită. Gheața a zăvorât oglinda lacurilor cu porți de cleștar,dându-ne speranța că vom ajunge mai aproape de peștii care s-au retras pentru iernat.Să recunoaștem că așteptam cu nerăbdare aceste zile în care, ca de obicei, „microbul”ne scoate din case, la întâlnire, pe gheață.

Din nou la copcăText și fotografie MUGUREL IONESCU

DE SEZON

cală alternând cu jocul sacadat, laaceeași adâncime și stoparea nălucii.Mișcarea nălucii trebuie să fie identicăcu cea ale larvei în deplasarea ei înmediul natural.

În ultimii ani au apărut tot felul denăluci neconvenționale, unele imi -tând vietăți din mediul acvatic, alteletotal fanteziste, care por a fi eficientedacă sunt manevrate corect.

Pescuitul la plutăÎn acest mod se pot captura și pești

de talie mare, astfel că vom folosivergi speciale, scurte, fine și sensibile,cu acțiune de vârf, care permit prezen-tarea și jocul natural al momelii, darși semnalizarea prezenței peștilor in-teresați de momeala prezentată.

Vergile vor fi simple sau prevăzutecu inele, pentru pescuitul în apele acăror adâncime depășete lungimeavergii, dar și obosirea unui pește detalie mai mare.

Firul de pescuit va fi monofila-ment, cu dimensiuni cuprinse între0,08 și 0,12-0,14 mm, în funcție dedimensiunile capturilor preconizate.

Plută trebuie să fie fină, cu portanțapotrivită, reglată la rasul apei, și ne vaajuta să fixăm adâncimea la care cir-culă și se hrănesc peștii.

Pescuitul cu peștișor viuConsiderat, în ultimul timp, ca mai

puțin sportiv, poate fi singurul eficientîn apele populate cu răpitori de taliemedie și mare. Plută mare, plumbajadecvat, fir rezistent, strună din firtextil, cârlig mediu, simplu, dublu sautriplu și, nu în ultimul rând, un pești-șor vioi în cârlig, ne vor acorda șanseleunor capturi pe măsură.

Într-o zi geroasă, cu soare sau maiînorată, dar cu gheață stabilă, verifi-cată din timp, putem încerca o partidăde pescuit la copcă. Rezultatele, chiardacă sunt, și ele, importante, con-tează mai puțin. Aventura, ieșirea înmijlocul naturii, întâlnirea cu „tovară-șii de suferință”, vor răsplăti toateeforturile.

Ingrediente: 4-5 macrouri, în jur de400-500 g bucata, sare, piper, boia deardei dulce, 200 ml vin alb, 3 căței deusturoi tăiați felii, 50 ml ulei de măs -line, măsline, felii de lămâie și gogoșar,frunze de salată pentru ornat.

Preparare: se eviscerează peștii șise îndepărteză capetele. Se pregăteșteo marinată din vin, ulei, sare și usturoi,în care se scufundă peștii timp de douăore, la rece. Se încinge grătarul, cu căr-buni, electric sau pe aragaz, se zvântăpeștii, se pudrează cu piper și boia și sefrig la foc mic, până se rumenesc binepe ambele părți.

Servire: se pot servi pe un platouornat cu frunze de salată verde, garni-siți cu măsline și felii de lămâie și go-goșar. Pot fi însoțiți de o garnitură dinorez cu bobul mare, preparat cu capere.Un pahar de vin alb sec/demisec le vorspori calitățile.

Poftă bună!

februarie 2016 | 33

MACROU LA GRĂTARMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Și dacă este vreme de iarnă, vom găti un pește consistent,gustos și suculent, care se mai pescuiește și sportiv, lațaparină, în fiordurile Norvegiei.

De-a lungul anilor, fiecare din-tre noi am experimentat dife-rite tehnici și metode, unele

cu mai mult succes, altele mai puțineficiente, așa după cum sorții ne-aufost mai mult sau mai puțin favorabiliîn ieșirile nostre pe luciul gheții.

Experiența de-a lungul timpuluiFie că am folosit momeală vie, „li-

belule”, viermuși, peștișori vii, sau nă-luci artificiale de forme și culori carede care mai acătării, plasate pe subs-trat sau jucate în coloana apei, la di-ferite adâncimi, rezultatele au depinsmai întotdeauna de „starea de spirit”a „arginților” vii aflați sub gheață.

Binețeles că vremea a avut de fie-care dată partea ei de contribuție ladesfășurarea scenariului derulat înjurul copcilor, peștii reacționând dife-rit la diferitele condiții de presiune at-mosferică, temperatură, luminozitateși așa mai departe. Cel mai adesea atrebuit să schimbăm tehnica/metodade pescuit de câteva ori până să găsimsoluția zilei și a momentului respectiv,pentru a atrage atenția solzoșilor desub gheată și, eventual, a-i ademeni


Pescuit la copcă

Când vine vremea copcii, puțini sunt cei ce rezistătentației de a ieși pe luciul imaculat al gheții. Majoritateacelor pasionați de acest pescuit aparte, dacă îl putemnumi așa, pun cele necesare în rucsac, mai adauga și unsandviș, două, ceva ceai sau cafea fierbinte în termos șiiau drumul bălților înghețate de gerul iernii.

La copcă „în doi timpi”Text și fotografie MAC

DE SEZON

la momeală. Pentru fiecare modificarea trebuit să pierdem ceva timp iar zi-lele iernii nu sunt deloc prea lungi…

La vremuri noi, metode noiCum ar fi dacă am încerca și o me-

todă ce oferă două variante simultaneîn cadrul aceleiași tentative de atra-gere a peștilor către momeala oferită.Ideea este cât se poate de simplă șiconstă în a combina două metode depescuit la copcă, bine cunoscute deja.Prima oferă o momeală vie, plasată înapropierea substratului sau chiar pesubstrat, și ținută acolo fără a fi depla-sată pe verticala apei. A doua prezintăo momeală artificială, mormâșcă, jig,lingură, plasată nu foarte departe deprima linie, și jucată pe verticală, sa-cadat sau la intervale diferite de timp.Cele două linii oferă momeli diferitepentru gusturi și atitudini, dacă leputem numi așa, diferite, ale peștilor.În funcție de condițiile numai de eiștiute, peștii sunt mai mult sau maipuțin activi la momentul respectiv.Dar, ca peste tot, unii sunt mai atențiși răspund mai bine atracției generatede momeli, alții sunt mai lenți, ca sănu le spunem leneși, și preferă ceva,să zicem, „de-a gata”. În același timpînsă, reacția primilor la stimulii provo-cați de momeală poate atrage atențiași chiar declanșa reacția celor maipuțin activi, iar de aici nu lipsește multpână la prima mușcătură…!

Copca „în doi timpi”Tot ce trebuie pentru a pune în

aplicare metoda „în doi timpi” este săfacem două copci nu departe una dealta, să le zicem „pereche”, undeva la60-80 cm una de alta. Într-una din ele

vom pune linia fixă, cu momeala vie,poziționată în apropierea substratuluisau chiar pe substrat, așa cum amspus, pe care o lăsăm nemișcată. În adoua copcă punem linia cu năluca ar-tificială, pe care o jucăm pe verticalaapei. Ideea este că, dacă avem în apro-piere, să zicem, un banc de pești, ini-țial inactivi, unii dintre ei pot fi atrașide jocul artificialei și vor veni să o in-specteze și poate chiar să muște. Fap-tul poate declanșa și reacția altora dingrup, care, poate mai „timizi” sau maipuțin agresivi, se vor apropia doar șivor da peste momeala vie oferită peprima linie. Tentația poate fi suficientde mare și astfel vom avea trăsătură șila linia fixă. În afara faptului că pes-cuim la două copci, ambele ușor de su-

pravegheat simultan fiind apropiate,putem decide, în funcție de frecvențatrăsăturilor la una dintre linii, pe caredintre metode, fixă sau jucată, vommerge în continuare. Câștigăm timp șicreștem eficiența.

Alegerea momelilor naturale și anălucilor folosite rămâne o chestiunede preferință personală. Atenție doarla spațierea perechilor de copci, tre-buie să păstrăm o distanță suficientăîntre ele, cel puțin 8-10 metri, pentrua nu slăbi rezistența gheții, mai alesdacă ne deplasăm spre locuri cu adân-cimea crescândă a apei. Siguranța pegheață rămâne primul lucru de avutîn vedere, mai ales atunci când expe-rimentăm o metodă nouă, „în doitimpi”!

februarie 2016 | 35

S unt zile când apa pare că fierbela suprafață datorită atacurilebrutale ale avaților și altele, în

care se înregistrează tăceri suspecte șigrele, în care nu se observă nici măcarînotul panicat al peștișorilor pradă. Înoricare din aceste zile, avații sunt pru-denți, pretențioși și foarte rar s-a întâm-plat să am partide de pescuit în careacești pești „să lase garda jos” și săatace violent orice fel de năluci. Nu potspune că avații au un anumit tip de nă-lucă preferată. Chiar dacă se dovedeșteprinzătoare pentru un anumit timp, nude puține ori, în cursul unei singurepartide de pescuit, sunt nevoit săschimb de mai multe ori tipul de nălucădin capătul firului de linie.


Chiar dacă face parte din familia Ciprinidae, avatul este sută la sută un pește răpitor șipoate singurul ce poate fi capturat, aproape exclusiv la momeli artificiale. Pentrucapturarea acestui pește practic un pescuit dinamic, în mișcare, cu năluci sau cu mușteartificiale, de aceea îl consider ca un adevărat „păstrăv” al apelor colinare și de șes.

Shad-uri și avați pe JiuText și fotografie DORU DINEA

Pescuit pe râuTEHNIC~

În pescuitul la avați cu năluci soft,cele mai bune rezultate le-am avut lashad-uri și mai modeste la grub-uri.Sunt năluci consumabile, care se potdeteriora destul de repede, dar mareleavantaj este acela că sunt cele mai ac-cesibile ca preț dintre nălucile de tipsoft. Pentru lestare, folosesc jig-uri cucap sferic, deoarece evoluează cel maibine prin curenții de apă ai râului. Înfuncție de turbiditatea apei, colorezuneori, cu ajutorul creioanelor tip mar-ker permanent, capul sferic al jig-uri-lor.

Când apele râului au claritate și cotănormale, folosesc shad-uri de 6-7 cm lungime, mai tari, astfel încât,ținute vertical cu capul în jos, coada nă-lucii să nu se încline la un unghi maimare de 10-15 grade. Deasemenea, pa-leta cozii să fie normală sau mică, nici-decum supradimensionată. Aleg astfelde shad-uri pentru că, la o viteză marede recuperare sau pe jerk-uiri, nălucadezvoltă o vibrație măruntă și își men-ține echilibrul în curenții de apă ai râu-lui. Avatul e pretențios și refuză, deobicei, nălucile cu vibrații largi, ample.

Tatonez în special apele de suprafață,dar când observ că nu am atacuri, coborcu evoluția nălucii până pe substrat.Pentru astfel de condiții de pescuit, celemai prinzătoare mi s-au părut shad-urile în culori alb-cenușiu cu negru, alb-sidef cu negru, și auriu cu negru. Amavut rezultate și la shad-urile cu un for-mat slim, cât și la cele cu un format maicorpolent, spre forma fat. Am folosit jig-uri cu greutăți de 7-9 g.

Atunci când nivelul a fost foarte scă-zut, iar apa a avut o claritate foartemare, am pescuit tot cu shad-uri tari, de4-5 cm lungime și, în general, cu un for-mat slim. Pentru astfel de condiții am fo-losit shad-urile translucide, cu sau fărăglitter, pe fonduri de culori cât mai dis-crete de alb, verde sau auriu. Jig-urilefolosite au fost cele cu greutăți de 3-5 g.Ca nălucile să evolueze cât mai bine, amfolosit un fir de linie de 0,18-0,20.

Pe ape crescute și cu turbiditatemare am folosit shad-uri de până la 8-10 cm lungime. Au fost prinzătoarecele cu forme fat, flat, precum și cele cuun format slim. Am mai folosit și grub-uri cu o singură coadă vibratilă, tot culungimi mai mari. Deoarece pe ape cuturbiditate mare viteza pe care am im-primat-o unor astfel de năluci a fostmedie și mică, am folosit mai multshad-urile moi, flexibile, astfel încât, ți-nute vertical cu capul în jos, coada nă-lucii să se încline la un unghi mai marede 90 de grade. De multe ori, pentruastfel de condiții, folosesc tehnica „lascurt”, pe lângă maluri. Am ales shad-uri și grub-uri cu un colorit alb, alb-sidef, galben-fluo sau verde-fluo.Pentru lestare am folosit jig-uri cu greu-tăți de 9-11 g.

Deoarece, în general, la pescuitulavaților folosesc, ca fir de linie, unul degrosime mică, întotdeauna am frânatamburului slăbită ceva mai mult decâte necesar și, dacă este prea mult, o maistrâng pe parcursul drilului. Avațiimari, de peste 3-4 kg, sunt foarte bătă-ioși în prima parte a drillui, iar dacăfrâna tamburului nu e reglată bine, potrupe un fir de linie mai subțire. Unamănunt de o foarte mare importanțăeste acela că, întotdeauna, sunt atentca ascuțișul cârligelor de la jig-uri să fiecât mai bun, mai ager, pentru că aceștipești au gura foarte tare.

Pescuitul avatului, atât la spinningcât și la fly, dăruiește întotdeaunaclipe de neuitat. Cu toate că sunt șizile în care avații sunt supărător șichiar enervant de prudenți, cu răb-dare, perseverență și năluci bune,putem să le păcălim vigilența, iarshad-urile și grub-urile ne vor fi, demulte ori, de ajutor.

februarie 2016 | 37

În pescuitul la avați cu năluci soft, cele mai

bune rezultate le-am avutla shad-uri și mai modestela grub-uri. Sunt năluciconsumabile, care se potdeteriora destul de repede,dar marele avantaj esteacela că sunt cele maiaccesibile ca preț dintrenălucile de tip soft.

V ă prezentăm, în continuare,câteva reglementări, de inte-res pentru cititorii noștri, pes-

cari sportivi, de agrement sauadministratori de bazine piscicole.

Art. 1 - (1) Se instituie măsuri deprohibiție pentru pescuitul în scop co-mercial, recreativ/sportiv și familial aloricăror specii de pești, crustacee, mo-luște și al altor viețuitoare acvatice înhabitatele piscicole naturale, pe o du-rată de 60 de zile, în perioada 10 apri-lie – 08 iunie inclusiv, iar în apele careconstituie frontieră de stat, inclusivGolful Musura, pe o durată de 45 dezile, în perioada 10 aprilie - 24 mai in-clusiv, cu excepțiile prevăzute în prezen-tul ordin.

***Art. 5 - (1) Se interzice pescuitul co-

mercial, recreativ/sportiv și familial alspeciilor de pești și al altor viețuitoareacvatice, după cum urmează:

a) știuca, pe o durată de 35 zile, înperioada 10 februarie - 15 martie inclu-siv, cu respectarea prevederilor art. (1);

b) pietrarul (Zingel zingel), ghibor-țul de râu (Gymnocephalus baloni),cernușca (Petroleuciscus borystheni-cus/Leucisus borysthenicus), șalăulvărgat (Stizostedion volgensis), aspre-tele (Romanichtyis valsanicola), peca-rina (Pecarina demidoffi), guvidul debaltă (Proterorhinus marmoratus), gu-vidul (Neogobius syrman), zglăvoacarăsăriteană (Cottus poecilopus), los-trița (Hucho hucho), mihalțul (Lotalota) și caracuda (Carassius carassius),precum și alte viețuitoare acvatice in-cluse în anexele nr. 4A și 4B la Ordo-nanța de urgență a Guvernului nr.57/2007 privind regimul ariilor natu-rale protejate, conservarea habitatelornaturale, a florei și faunei sălbatice,aprobată cu modificări și completăriprin Legea nr. 49/2011, cu modifică-rile și completările ulterioare, tot tim-pul anului;

c) coregonul, păstrăvul de mare(somonul de Marea Neagră), lipanul,tot timpul anului;

d) păstrăvul indigen, păstrăvul cur-

cubeu și păstrăvul fântânel, începândcu data intrării în vigoare a prezentuluiordin până la data de 30 aprilie inclu-siv și din 15 septembrie până pe 31 de-cembrie;

***d) pescuitul guvizilor, pe o durată

de 30 de zile, în perioada 1 mai - 30mai inclusiv;

***Art. 10 - (1) Prevederile prezentu-

lui ordin nu se aplică unităților de ac-vacultură, inclusiv celor situate în ariilenaturale protejate, cu excepția celor dinteritoriul Rezervației Biosferei “DeltaDunării”.

Observăm, din nou, aceleași pre-vederi „în coadă de pește”, cum ar filăsarea la voia întâmplării a pescuitu-lui salmonidelor începând cu 1 ianua-rie 2017 până la apariția viitoruluiordin de prohibiție, dubla prohibițiepentru pescuitul știucii, precum și im-posibilitatea controlului asupra pes-cuitului familial în Delta Dunării înperioada de prohibiție.


Ordinul de prohibiție

Reglementarea pescuituluipentru anul 2016MUGUREL IONESCU

În Monitorul Oficial nr. 102/2016 a apărut ORDINUL MINISTERUL AGRICULTURII ȘIDEZVOLTĂRII RURALE nr. 154/02.02.2016 și al MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ȘIPĂDURILOR nr. 204/05.02.2016, privind stabilirea perioadelor și zonelor de prohibițiea pescuitului, precum și a zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul 2016.

LEGISLA}IE

A stfel, în acumularea Leș-Bihor, aflată la 17 km deoraș, s-a deversat cantitatea

de 1.000 kg de crap și 600 kg decaras, pești sănătoși, achiziționați dela pescăria Ineu din județul Arad.Transportul s-a realizat în condiții op-time, cu hidrobion prevăzut cu insta-lație de oxigenare a apei, dovadareușitei fiind pierderea a numai doipești la asemenea cantitate.

După deversarea în lac a urmatdeversarea a 300 kg de crap în râulCrișul Repede, în sectorul din orașunde malurile râului sunt străjuite deun brâu lat de trestii, zona fiind potri-vită dezvoltării pentru această specie.

De remarcat este faptul că, prin re-petarea acțiunilor anuale, rezultatelenu se lasă așteptate, astfel că, în acu-mularea Leș, crapii de 3-6 kg au ono-rat străduințele undițarilor, dar niciștiucile nu s-au lăsat mai prejos, cap-turi de până la 10 kg fiind obținute depescarii orădeni în sectorul din oraș.

Deși ne străduim să oferim mem-brilor pescari un fond piscicol bine în-treținut, actualele prevederi legislativepermit unei categorii de pescari ce nusunt membrii niciunei asociații să pes-cuiască în apele Crișurilor, fără ca ace-știa să contribuie cu vreun leu laîntreținerea fondului piscicol. Aceștipescari vor să pescuiască cu doar 30lei un an întreg, și un simplu calcul adovedit, pe baza unor constatări dinteren, că în apele publice, acești „cor-morani”, nemembri pescari, pot cap-tura anual până la 90 kg pește.

Pentru abnegația cu care au răs-puns la solicitarea secretarului CPO,dl. Kaup Ciprian, care a condus acțiu-nile de repopulări, am datoria să evi-dențiez colectivul de pescari care aucărat cu coșurile peștele dela hidro-bion la lac, și sunt mereu aceiașimembrii entuziaști, dl. Damian Bo-tond, paznic piscicol, dl. Dubovan La-dislau, vicepreședinte CPO, dl.Szilaghi Zsolt, pescar de competiție,multiplu campion, dl. Borz Marius, dl.

Ușvat Dan, dl. Oprea Cristian, dl. Kra-lik Claudiu, acțiunea fiind urmărită șide inspectorul ANPA, dl. Toiescu Ro-mulus.

Menționez ca măsură distructivă,devalizarea apelor de munte, concreta Crișului Repede, zona salmonicolă,

unde ANPA a permis pescuitul doarpe bază de taloane, iar râul, ce ofereasatisfacții pescarilor de salmonide,bine întreținut vreme de 20 de ani deAJVPS Bihor prin deversări de peste100.000 de puieți de indigeni, este ac-tualmente distrus.

februarie 2016 | 39

Populare cu pește

O reușită acțiunede populare cu peșteText și fotografie TITUS PINTEA

Consecvenți și conștienți de importanța bunei gospodăriri a apelor din administrareaAJVPS Bihor, în perioada 8-12 februarie, Clubul Pescarilor Oradea din cadrul asociației,prevăzându-și în bugetul anual fondurile necesare populărilor cu pește, a inițiat, și înacest an, programul de bună gospodărire, oferind membrilor pescari fonduri piscicolebogate în pește.

LA ZI


noutăți de prin magazine

VÂNZ~RI

mica publicitate

Kuusamo cu mărgică prindebine în apă mică!

Când vine vorba de știuci la început de sezon, modelele Kuusamo Pro-fessor dau lecții la scenă deschisă multor altor linguri de firmă. Modelelede peste 20 de grame sunt o adevărată mașină de prins știuci atunci cândacestea se află la o adâncime de 2-3 metri de suprafața apei, în timp ce mo-delele ușoare fac oricând ravagii în apă mică. Spre deosebire de modelulstandard, modelul Professor 3 Bead are incorporată o mărgică specială,care servește drept semnal țintă, pentru ca răpitorii să-și temporizeze ataculși să-și focalizeze mai bine prada. Puteți să armați lingura cu ancore la am-bele capete, pentru a crește rata peștilor înțepați, și dacă faceți asta, lingurapoate fi pescuită atașând-o ori de la un capăt, ori de la celălalt. Rezultatul:două evoluții diferite într-o singură nalucă!

Cumpăr tocuri pentru praf de pușcărealizate din corn de cerb, cât și alte lu-crări de artă cinegetică (tablouri, statuibronz etc.). Ofer prețuri avantajoase.Alexandru Bârsan (Sibiu). Tel: 0727-228.121; E-mail: [email protected]

Vând armă de vânătoare marcaKRUPP cu trei inele, cal. 16, preț 400euro, negociabil. Tel. 0351-452.256.

Vând armă driling marca KRUGAL,cal. 16x8 MMAN, unicat. Tel. 0746-019.568.

„Vânătorul și PescarulMoldovei”Index – 32.87612 luni – 150 lei MD

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu,destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

ABREVIS

STRICTUL NECESAR - Rezolvare din numărul trecut

TALON DE ABONAMENT

MARTIE 2016

februarie 2016 | 41

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 M 5.22 11.04 16.57 23.172 M 6.11 11.49 17.48 23.51 U.P. 6.51 18.053 J 7.01 12.36 18.35 -4 V 0.06 5.46 12.32 18.115 S 1.01 6.32 13.17 19.086 D 1.43 7.15 14.01 19.447 L 2.34 7.59 14.43 20.288 M 3.25 8.36 15.26 21.179 M 4.13 9.14 16.04 22.0810 J 5.09 9.52 16.59 22.51 L.N. 6.38 18.1411 V 5.53 10.43 17.45 -12 S 0.41 6.32 12.16 19.0313 D 1.33 7.24 13.09 19.4614 L 2.25 8.15 14.01 20.3915 M 3.17 9.06 14.51 21.2116 M 4.05 9.51 15.44 22.09 P.P. 6.28 18.2217 J 4.59 10.33 16.31 -18 V 0.01 5.04 11.47 17.3219 S 0.55 5.49 12.32 18.2620 D 1.41 6.34 13.29 19.1321 L 2.30 7.26 14.16 20.0122 M 2.26 8.12 15.04 20.4823 M 3.19 9.04 15.49 21.37 L.P. 6.13 18.3224 J 4.07 9.56 16.32 -25 V 0.19 5.44 11.26 18.1326 S 0.47 6.38 12.11 19.0127 D 1.31 7.22 13.04 19.5228 L 2.22 8.14 13.51 20.4629 M 3.05 9.06 14.39 21.3430 M 3.51 10.03 15.25 22.21 U.P. 6.58 19.4231 J 4.37 10.54 16.13 -

ORIZONTAL: 1) Colecția… vânătorului de vedete. 2) Corespunde tuturor așteptărilor – A vedea la dis-tanță fără binoclu. 3) 12 grade în Grecia! – Cercul ve-detelor pe patru roți. 4) Tocite la vânătoare – Vânătorde barză (fig.). 5) Oasele dintr-un ospăț preistoric –Amici într-o campanie! 6) Cale de mijloc într-o călă-torie! – Inelați natural. 7) Se pune la pălăria vânăto-rului – Grăsime de focă! 8) Unul care vânează râsul –Lipsită de dulceață. 9) Arma vânatului împotriva vâ-nătorilor (fig.) – Când erau ultima oară stelele pe cer.10) Capabilă să vâneze în junglă (fig.) – Lipsit de sevă.VERTICAL: 1) Una cu valoare de simbol. 2) Ied într-un molid! – Râvna vânătorului – Areal de vânătoare.3) Vânatul în plin sezon – A aplica lovituri violente înmod repetat. 4) Simbolul unor vedete de primăvară(sing.). 5) Vas de apă dulce – Trec la dreapta! – Pri-mele la vorbire. 6) 13 victime! – Arată cum trebuie. 7) Practici secrete, accesibile numai celor inițiați. 8) Depozitul plutitor – Se vânează cu… mult umor.9) Indicatoare pentru necunoscători. 10) Cel ce te vâ-nează într-un război – Mereu într-o ureche.

VEDETE LA VÂNĂTOAREION MIHAIU

Vând armă de vânătoare marcaBERETTA cal. 12 BOCK, nouă, și cutiemetalică, ambele la prețul de 5.500 Lei.Tel. 0721-741.589.

Vând armă de vânătoare BROWNINGSCHOELLER PHOENIX, cal.12. Tel.0722-224.762.

Vând căței din rasa Epagneul Breton,de culoare standard alb-orange, năs-cuți pe data de 28.09.2015, din părințidin linii de lucru Franța și Italia, ce și-au confirmat aptitudinile în concursurinaționale de lucru vânătoare și frumu-sețe. Informații la tel. 0742-100.378.

Vând armă de vânătoare marca PE-RAZZY MX 200, cal. 12 cu țevi duble:țeavă special pentru talere L = 67 mm,țeavă pentru vânătoare cu L = 75 mmcu șocuri interschimbabile, pat ME-MORI SISTEM, trăgaci reglabil și de-tașabil. Relații la tel. 0235-481.071.

Vând armă de vânătoare marca IJ 54cal. 12, în stare perfectă, toc, cartușierăpiele, costum vânătoare, rucsac, cizme,la prețul de 14.000 Lei. Nicolae Apos-tol, tel. 0721-463538/ 0241.617.626.

AJVPS Hunedoara are de vânzare cățeidin rasa copoi ardelenesc, cu vârsta de6 luni. Pentru detalii, ne puteți contactala tel. 0723-387.454 sau 0254-215.422.

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

În noaptea de sâmbătă 26 spre duminică 27 martie, se trece la ora de vară, ora 3.00 devenind ora 4.00.


PUBLICITATE

Prețul de vânzare este de doar 500 lei, cu TVA inclus în preț.Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie, la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219

sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON aNUNȚMica publicitate

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Cățeii și câinii precizați vor fi livrați cu atestate de poveniență și carnete de sănătate.

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

• o femelă de copoi ardelenesc, născută în data de 24.05.2015;• o femelă de copoi ardelenesc, născută în data de 26.05.2015;

• 2 masculi de tekel sârmos, născuți în data de 10.09.2015.

Sunt disponibili pentru vânzare, căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:

Documents

VPR02-Revista (februarie)_februarie 2016