(Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice (4)

8/20/2019 (Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice (4)

1/11

D O C T R I N E E C O N O M I C E C L A S I C E

A. GÂNDIREA ECONOMICĂ PREMODERNĂ

Pentru o mai bună şi mai exactă înţelegere a tabloului ideaţiei economice

contemporane, dar şi a dinamicii confruntărilor de idei caracteristice momentului istoric

actual, se cere, din punct de vedere teoretic, o trecere în revistă a principalelor modele

teoretice pe care conştiinţa economică istorică le-a conformat, în încercarea omului de a

stabili şi înţelege principalele regularităţi, devenite mai apoi, în termenii teoriei, legile

economice explicative şi definitorii pentru o realitate economică sau alta.

Documentele istoriografice accesibile în ultimele cinci mii de ani subliniază

preocuparea constantă a omului de a descifra tainele unei realităţi create chiar de el însişi, o

realitate inexistentă înainte de apariţia omului pe Pămnt, şi care se dezvoltă de atunci după

reguli şi legi pe care conştiinţa ştiinţifică le descoperă şi formulează în cadrul unor modele

teoretice care încearcă să redea în termeni logici ct mai exacţi, procesele dinamicii

economice respective. !ste "drama# oricărui efort teoretic de a se confrunta, de cele mai

multe ori imediat ce modelul logic-raţional este definitivat, cu o realitate care, deşi a servit

drept model practic pentru o teorie aproape perfectă, de$a nu mai corespunde acestuia.

%ealitatea, în general, şi, în acest caz, realitatea economică, mai ales, se caracterizează printr-

o grabă ireparabilă către o finalitate greu de întrevăzut. &stfel că, realitatea de$a depăşeşte

modelul gata structurat, în chiar acest moment al înţelegerii. Poate că acesta este şi motivul

pentru care gndirea economică este într-att de neobosită, iar procesul cercetării şi înţelegeriivieţii şi realităţii economice att de lipsit de tihnă'

Peisa$ul istoriei cunoaşterii teoretice oferă o departa$are semnificativă a istoriei

economice în două mari perioade.

1. Apariţia reflecţiei teoretice econoice se caracterizează printr-un limba$

preştiinţific. (omentul acestei apariţii se pierde în timpuri imemoriale, dar poate fi fixatundeva în urmă cu mai multe mii de ani, iar ca teritoriu geografic se circumscrie )rientului


2/11

&propiat * !giptul, +abilonul, sraelul -, orientului (i$lociu * Persia -, şi )rientului !xtrem

* ndia, hina, aponia. &ceastă perioada destul de neclară sub aspect istoric, imprecisă ca

modelare teoretică, transmite vremurilor moderne concepte generale organizatorice,

conformatoare.

„Codul lui Hammurabi”, elaborat în mileniul al -lea î./., conţine informaţii

esenţiale despre structurile organizatorice politice ale !tat"l"i #a#ilonian !cla$a%i!t şi despre

măsurile administrative şi $uridice de consolidare a proprietăţii private, între care proprietatea

imobiliară, a sclaviei, măsuri privitoare la dreptul muncii, dreptul comercial, semnalnd, între

altele, şi momentul apariţiei "muncii salariate#, ca moment în care era necesar un volum de

muncă mai mare dect cel acoperit de munca sclavilor, posibil datorită existenţei clasei

"oamenilor liberi#. &nga$area era de scurtă durată şi remunerată cu o anumită sumă, stabilită

şi reglementată legal.

0n alte texte, de origine hindusă, precum „Călăuza pentru regi la întocmirea

decretelor” – „Arthashastra”-, şi „Legile lui Manu”, sunt analizate caracteristicile instituţiei

social-istorice a sclaviei, sursele care alimentau şi formau această clasă socială şi sunt indicate

domeniile în care aceştia erau folosiţi. Date fiind fundamentele religioase ale vieţii sociale în

ndia antică, sclava$ul se $ustifica prin intenţia şi voinţa divină, împărţirea societăţii în caste,

de la cele superioare, "din care făceau parte "aleşii#, brahmanii 1 preoţii2 şi războinicii

1shatri!i2, trecnd la clasa productivă, a „gospodarilor”, cărora societatea indiană le datora

subzistenţa, pna la clasa „paria”, a blestemaţilor şi la clasa scla"ilor , proveniţi din

prizonierii de război. 3ot aici, "bogăţia# este considerată ca avndu-şi sursa în muncă.

Pămnturile, minele, pădurile, nu sunt considerate ca aducătoare de bogăţie, ci ca fiind sterpe.

De aceea, problema proprietăţii se pune în termeni care nu vizează "averea#, ci dreptul de a

poseda, de a moşteni. &verea nu este o chestiune economică, ci una pur $uridică. 0n „Legile

lui Manu” se întrevede pentru prima dată problema structurării noţiunii de buget de stat,întruct statului îi revine gri$a managerizării forţei de muncă, a depozitelor lemnoase şi a

efectuării lucrărilor de "interes public#. &par, tot atunci, noţiuni ca "venituri curente# şi

"venituri permanente, fundamentale#. !ste evidentă favorizarea claselor superioare ale

societăţii brahmane, ceea ce va duce la perimarea acestei concepţii, odată cu apariţia

concepţiei buddhiste# Buddhismul contestă conceptia brahmanică asupra omului, vieţii şi

societăţii, subminnd atitudinea ordonatoare şi inegală faţă de fiinţa umană în general.

Buddhismul afirmă că de vreme ce viaţa şi realitatea sunt doar iluzii, creaţii ale minţii şi totattea surse ale suferinţei omului pe Pămnt, calea trăirii iluminate poate fi îmbrăţişată doar


3/11

prin renunţarea la sine, la dorinţele legate de aspectele materiale ale vieţii, şi, prin urmare,

prin distrugerea oricăror fundamente materialiste ale concepţiei despre viaţa proprie. u toate

acestea, Buddhismul va milita pentru stimularea raporturilor economice, att în interiorul

ndiei, ct şi în afara acesteia, în condiţiile răspndirii sale în întreaga &sie.

Discutnd despre teritoriul A!iei E&tree, nu putem omite confucianismul, concepţie

filosofică şi mentalitate dominantă în hina antică, dominant între secolele al 4-lea şi al -

lea î./. onsidernd $irtutea un excepţional fundament al vieţii sociale, confucianismul

ordona viaţa socială şi activităţile de organizarea a acesteia în funcţie de conceptul moralei.

&stfel, deşi promova bogăţia ca scop, confucianismul atrăgea atenţia că bunăstarea generală, a

maselor, a poporului, nu trebuie sacrificată pentru binele ctorva. lasa conducătoare este

responsabilă nu doar pentru binele sau personal, ci, în primul rnd pentru binele maselor, care

trebuie asigurat în toate privinţele. 5atisfacerea nevoilor umane este înţeleasă ca necesitate

asigurată printr-un consum moderat general, fără disparităţi izbitoare. &stfel, $irtutea este

izvorul bogăţiei, iar moderaţia măsura ei. 5tatul ideal este cel în care se munceşte mult şi se

consumă cu moderaţie, pentru a asigura stabilitatea mult dorită a societăţii. Desigur, idealul

confucianist viza unificarea hinei într-un stat puternic, aparţinnd tuturor, şi în care sunt

promovaţi cei virtuoşi şi merituoşi, foarte inteligenţi şi talentaţi. 5tatul confucianist este statul

în care toţi oamenii au existenţa asigurată.

hiar dacă idealist şi irealizabil, modelul confucianist marchează un moment

important în cadrul gndirii premoderne.

6a o privire atentă, observăm că aceste rudimente ale gndirii economice ale

antichităţii au ocupat o poziţie subsidiară, secundară şi cu totul practică în comparaţie cu alte

domenii ale conştiinţei sociale7 filosofia, morala, ştiinţele naturii, politica, religia. nteresul

gnditorilor antici pentru aspectele economice ale vieţii sociale va creşte odată cu apariţia

banilor% a cre&terii acti"ităţilor de schimb &i a comerţului ca ocupaţie#

Grecia antic'( caracterizată printr-o democraţie sclavagistă, este unul dintre statele

antice care va favoriza dez"oltarea comerţului &i a creditului# 0n plan teoretic, asistăm la o

trecere de la un pragmatism exercitat sub presiunea evenimentelor istorice, la o privire

teoretică din ce în ce mai focalizată asupra fenomenului economic. ercetătorii moderni

consideră aceste tentative de eliberare de sub servituţile pragmatismului de moment"adevărate începuturi sau rudimente de teorie economică, chiar în sensul modern al


4/11

termenului# 182, cum este cazul operei lui Aristotel . )dată aruncată măsuşa abordării critice,

au aparut şi cele două tabere la care gnditorii greci au subscris, fiecare în felul său7 adepţii

democraţiei sclavagiste, numiţi şi "sofişti#, şi tabăra " socraticilor#, care susţineau de pe

poziţii conservatoare interesele statului sclavagist. Deosebirile de poziţie teoretică sunt

evidente în ceea ce priveşte în ceea ce priveşte interpretarea diferitelor categorii economice *

muncă, venituri, avuţie * ct şi din puntul de vedere al abordării şi înţelegerii sclaviei şi

cămătăriei.

"5ofiştii#, reprezentaţi de Protagoras, Hippias, instituţia sclaviei ţi pe cea a autorităţii

statale. 9i dacă "omul este măsura tuturor lucrurilor#, cum susţinea Protagoras, scopul statului

ar trebui să fie emanciparea individului, iar statul în sine să devină un instrument al acestei

emancipări. !i se pronunţau pentru dezvoltarea şi intensificarea schimburilor comerciale ale

:reciei cu alte state.

6a antipod atitudinal, "socraticii# Xenofon, Platon, Aristotel , tradiţionalişti şi

conservatori, apărau instituţia sclaviei şi considerau modalitatea intervenţiei statului în

reglementarea conflictelor şi controverselor pe tema repartiţiei veniturilor, drept cea mai

corectă şi mai înţeleaptă măsură organizatorică.

0i datorăm lui Xenofon 1;>? î./2, socratic înverşunat, o încercare elocventă de

de'inire a &tiinţei economice% în lucrarea „(economicos”7 "...o asemenea ştiinţă cu a$utorul

căreia oamenii pot să îşi îmbogăţească viaţa economică, iar viaţa economică, după

determinarea noastră, este întreaga avuţie fără excepţie...ceea ce este util în viaţa#1


5/11

„sofiştii” sunt „cr!so'obi”, manifestnd ostilitate faţe de procesul de acumularea a avuţiei sub

formă bănească, ca şi împotriva sclavilor, aspect care le va limita orizontul înţelegerii

fenomenului economic general.

Platon, ca exponent al curentului „socratic”, se va preocupa de latura pragmatică şi

normativă a cunoaşterii economice, considernd ca necesară intervenţia statului în repartiţia

produsului obţinut.

5pre deosebire de Platon, Aristotel 1>@;*>


6/11

G)n*irea roan', reprezentată de arcus !erentius "aro, celebru erudit roman,

aduce în discuţie problemele dificile antrenate de crizele economice periodice cu care era

confruntat mperiul %oman în perioada în care se manifesta clar tendinţa transformării sale

într-un "imperiu parazitar#, datorită importului forţat de mărfuri destinate consumului zilnic,

dar şi ca urmare a creşterii dispreţului manifestat faţă de munca fizică. 5oluţia lui 4aro pentru

aceste crize este întoarcerea la economia naturală, ca soluţie optimă de relansare a producţiei

agricole din imperiu şi înlăturarea pe această cale a dependenţei de importul care, pe ct de

costisitor, era cel puţin tot att de nesigur, datorită blocării căilor de acces naval sau terestru,

iniţiată de duşmanii %omei.

#ato cel Bătr$n, este cunoscut în istorie pentru înverşunarea lui împotriva artaginei,

dar şi pentru tratatul său economic intitulat „)espre agricultură”# #ato considera agricultura

drept cea mai bună ocupaţie pentru romani, comerţul şi camăta fiind considera nu numai

nesiogure, dar şi foarte periculoase ţi păgubitoare.

%ucius #olumella a scris cel mai complet tratat despre agricultură al antichităţii.

uprinznd 8< cărţi, tratatul încearcă găsirea unor sopluţii fezabile pentru ieşirea din criză a

agriculturii mperiului %oman. &re meritul incontestabil de a fi propus măsuri socio-

economice şi politico-culturale împotriva sistemului latifundiar. ea mai radicală masură

propusă de #olumella o reprizintă renunţarea parţială &i apoi treptată la munca scla"ilor &i

trecerea la sistemul colonatului#

Araţii !iberius şi #aius &rachus s-au situat pe poziţia de aparători ai intereselor

populare, în special ale ţăranilor liberi, împotriva intereselor şi tendinţelor explicite ale

marilor latifundiari de a acapara suprafeţe de pamnt tot mai mari. !i au propus o lege de

împroprietărire a ţăranilor, cu precădere a celor care s-au înrolat în armata imperială, şi

limitarea latifundiilor la


7/11

statutului bisericii şi a doctrinei creştine. 5colastica şi dogmatica, ca discipline ale spiritului,

cunosc o dezvoltare înfloritoare, ducnd la dezvoltarea întregului eşafoda$ teoretic şi

speculativ creştin. 0n acelaşi timp, asistăm la un conflict deschis între instituţia bisericii şi

instituţiile laice, cu scopul obţinerii unei dominaţii ct mai consistente asupra conştiinţei

maselor. &ripa laică numără între susţinătorii principali pe !oma d'A(uino, )ante Alighieri şi

arsilo de Pado*a.

!oma d'A(uino 18


8/11

&cestor concepţii elitiste li se vor opune masele oprimate în cadrul unor manifestari

contestatare numite "erezii#, precum „ăscoala lui .at /a!lor” 18>@82, care cerea

confiscarea averilor mnăstirşti şi împărţirea lui ţăranilor, desfiinţarea iobăgiei, comunitatea

de averi şi egalitatea deplină. 5au, 8?B ani mai trziu, „ăzboiul ţărănesc” 18?


9/11

Eeoconfucianismul se va ridica împotriva confucianismului teologizat şi a taoismului,

curent religios considerat reactionar, prin reprezentanţii săi din acea vreme7 "an iun, i+un

#h'an !un şi Bao e+in -an.

&stfel, "an iun, într-o analiză critică a confucianismului clasic, combate teza

monitorizării divine a acţiunilor umane zilnice. &utorul rămne însă tributar concepţiei

fataliste, conform căria destinul uman ar fi prestabilit, respectiv predestinat.

i+un #h'an !un critic furibund taoismul. 3eoria existenţei unui „/ao ceresc”, a unei

legi cereşti, este incredibilă, idealistă, după autorul amintit. !a nu serveşte oamenii şi

dezvoltarea socială, dimpotrivă, reprezintă o frnă în dezvoltarea societăţii, iar exacerbarea ei

poate duce chiar la dispariţia statului.

dei economice interesante întlnim la %u i+i 1sec. al F-lea2, în lucrarea „5ase

articole re'eritoare la repartiţia egalitară a impozitelor &i la apărarea poporului” . &utorul

propune ca obiectul impozitării să nu fie averea individului, ci omul însişi, deoarece el este cel

care produce bunurile în mod nemi$locit. "+ogăţia se naştre din forţa omului, scire el, şi daca

această forţă lucrează şi este activă, ea creează o bunăstare deplină şi desăvrşită. nvers, dacă

ea este neîndemnatică şi inactivă, sărăcia şi mizeria sunt rezultatul'

$aloarea banilor depinde de cantitatea acestora, iar statul nu ar trebui să intervină

pentru a-şi creşte veniturile.

topia este un loc comun pentru viziunea acestui autor, pentru care realizarea „unei

societăţi 'rumoase”% fără privilegii, clase sociale, impozite şi fără autoritate statală, reprezintă

un deziderat.

In*ia continuă să fie un loc al al marilor contraste sociale, prin prezenţa unor caste

puternice, influenţate de brahmanism şi de buddhism. Din interferenţa acestor două mari

religii va rezulta hinduismul,care propovăduieşte respectarea de către fiecare individ a legilor

castei sale şi a crezului de a nu săvrşi răul.9i ndia este zguduită de erezii sub forma mişcărilor antifeudale. 0ntre acestea,

mişcarea ţărănească „0hati” cuprinde ca revendicări unitatea şi egalitatea oamenilor,

independenţa faţă de religie, respingerea sistemului castelor, lupta împotriva ritualurilor

bisericeşti etc.

5ub aspectul gndirii economice hinduse, Achbar 18??G-8GB?2 se manifestă ca un

susţinător al economiei de schimb, al reorganizării sistemului circulaţiei băneşti şi al

sistemului de impozitare asupra pămntului şi în formă bănească.


10/11

5ecolul al F4 lea marchează puternica influenţă europeană asupra culturii şi a

gndirii indiene tradiţionale, prin intermediul coloniştilor englezi. !ste epoca apariţiei

iluminismului care va marca în sens pozitiv gndirea şi spiritualitatea indiană şi gandirea

economică buddhistă în special. "ali .lah este unul dintre reprezentanţii ma$ori ai

iluminismului indian. 0n lucrarea "&părătorul lui &lah cel de sus# el susţine teza conform

căreia omul este o fiinţă legată nu numai de familie şi de societate, ci de întreaga umanitate.

&ceastă teorie anticipează ceea ce va caracteriza în !uropa "doctrina solidaristă#. 0n

concepţia autorului amintit, statul este un organism care trebuie să se întemeieze şi să

funcţioneze pe baza legilor dreptăţii şi ale binelui general, respectnd el însuşi drepturile

cetăţenilor săi, ceea ce indică spre o atitudine progresistă şi foarte avansată.

Orient"l ara# este dominat de învăţătura moral-religioasă a oranului, care

consfiinţeşte inegalitatea de avere şi drepturi a cetăţenilor, ca rod al predestinării, o concepţie

fatalistă favorabilă aristocraţiei musulmane. 0mpotriva acestor idei vor milita autori progresişti

precum An /a0ani 1@B8-@>82, Abul Ala Amaari 1H=>-8B?=2, 1bu Ba+da 1sec al F lea2 etc.

An /a0ani contestă dreptul religiei de a controla statul, pronunţndu-se pentzru

separarea bisericii de viaţa politică. 5tatul este privit ca o instituţie separată de problemle

religioase, independent, cu drepturi şi atribuţii distincte de drepturile şi obligaţiile bisericii.

Abul An Amaari se opune şi el ingerinţelor bisericii în viaţa politică, dar este şi un

critic acerb al rnduielilor timpului, în care puterea de stat este deţinută de aristocraţie, pe

baza bogăţiei strnse din exploatarea celorlalte clase sociale. !l caracterizează situaţia ca fiind

"inumană#, fiind necesară depăşirea ei prin voinţa oamenilor, a poporului care este îndreptăţit

să îşi aleagă singur conducătorii.

1bu Ba+da este reprezentantul unui puternic curent utopic. 0n lucrarea sa, "ălăuza

solitarului#, autorul expune ideea realizării unui stat ideal în care autoritatea publică ar fi totalinutilă. 1bu Ba+da este important pentru convingerea pe care o nutreşte cu privire la

posibilitatea realizării unui stat bine organizat sub aspect social, în care oamenii să fie egali şi

să trăiască în armonie fizică şi spirituală.

0n concluzie, se poate afirma că apariţia şi evoluţia ulterioară a feudalismului în

!uropa, &sia şi )rientul &rab a adus mutaţii importante în în planul gndirii economice, aremodelat interpretarea fenomenelor şi proceselor sociale. 5e constată o orientare democratică


11/11

şi progresistă a unor reprezentanţi ai claselor sociale interesate in dezvoltarea socială,

superioară oricărei viziuni prezente în mentalitatea şi concepţiile care au guvernat societăţile

anterioare, sclavagiste.

www.aseonline.roComunitatea studentilor din

A.S.E. I
http://www.aseonline.ro/http://www.aseonline.ro/

Documents

(Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice (4)