‘Leul Romanesc

Moneda nationala a Romaniei este leul care se imparte in 100 bani. Autoritatea

care emite moneda in Romania este Banca Nationala a Romaniei.

Pe data de 1 iulie 2005, Banca Nationala a Romaniei a introdus noile bancnote si

monezi (denominare). Leul romanesc (ROL) a fost inlocuit de noul leu (RON) la o rata

de schimb de 10.000:1. Incepand cu acea data 10.000 lei vechi echivaleaza cu 1 leu nou.

Denominarea este valabila pentru toate preturile in lei - bunuri, servicii, conturi bancare

si bonuri de trezorerie. Pana pe data de 30 Iunie 2006 toate preturile trebuie comunicate

atat in lei noi cat si in lei vechi. Dupa aceasta data, toate preturile vor fi exprimate numai

in lei noi. Tot acest proces a fost realizat pentru a facilita platile si toate tranzactiile

contabile si de schimb.

In paralel cu denominarea, Banca Nationala a Romaniei a pus in circulatie noile

monezi si bancnote. Incepand cu 1 iulie 2005, au aparut 4 noi monezi si 6 noi bancnote.

Pana la data de 31 decembrie 2006, toate persoanele si agentii economici sunt obligati sa

accepte atat bancnote vechi cat si noi. Dupa aceasta data, vechile monede si bancnote pot

fi schimbate cu cele noi la orice sucursala a Bancii Nationale a Romaniei.

Istorie

Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în

greutate de 8 grame, emisă de pólisul (oraşul) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost

urmată şi de alte emisiuni de monedă ale polisurilor greceşti din Dobrogea. Geto-dacii

foloseau monede macedonene, apoi au început să emită monede proprii din argint,

asemănătoare cu ale celţilor, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea

monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns şi ele pe

teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupaţia romană, dar au continuat să circule şi după

retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiţi de monede bizantine.

Powered by www.referate-gratis.ro

În formaţiunile statale româneşti s-a emis monedă, primul fiind Vladislav I în

Ţara Românească, el bătând ducaţi munteni din argint, urmat de Petru Muşat în Moldova,

acesta emiţând groşi de argint. Spre deosebire de Ţara Românească şi Moldova,

Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groşi, oboli, dinari, creiţari,

guldeni, taleri şi ducaţi, începând cu anul 1538.

Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor

circulând: taleri turceşti, galbeni ungureşti şi austrieci, zloţi, carboave ruseşti, zechini

(ţechini) veneţieni, în total peste 100 de monede. O emisie de monedă a costat până şi

capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-

medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană şi dând motiv turcilor

otomani să îi ceară capul.

Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în

Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul

austriac, sfanţul de argint ("Zwanziger", denumirea pentru moneda de 20 creiţari),

Ca o recunoaştere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de

monedă, care să se numească român, sau romanat (după Ion Heliade Rădulescu). Acest

lucru însă nu este posibil, fiind condiţionat de cantitatea de metal din vistieria statului dar

şi de puterea otomană, care nu accepta emisia de monede proprii a statelor vasale.

Primul leu

Perioada antebelică

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leu, ca o monedă bimetalică

cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni,

numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5

bani şi 10 bani, bătute în Anglia în 1867. În 1868 s-a emis prima monedă românească de

aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 de exemplare, aceasta fiind

considerată drept probă. Începând cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele

de 50 de bani (denumite popular "băncuţe"), 1 leu şi 2 lei. Începând cu 1880 s-au emis şi

monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890. La

3 martie 1870 se înfiinţează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an

monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. Datorită lipsei

Powered by www.referate-gratis.ro

de monedă naţională anterioare momentului 1870, toate taxele şi vama erau plătite direct

în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi

(cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruşi vechi (20,60) şi

suveranii englezi (25,22). Valuta intră astfel masiv în ţară, mai ales rubla rusească, ceea

ce duce la măsuri drastice din partea unor miniştri, cum a fost Dimitrie Ghica, supranumit

"Mitiţă roade ruble", care a forţat un anumit curs de schimb şi o anumită circulaţie de

monedă.

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii

din 12 iunie 1877, cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei, de

către Ministerul de Finanţe, pentru a obţine fondurile necesare susţinerii financiare a

Războiului de Independenţă. La 1 aprilie 1880 este înfiinţată Banca Naţională a

României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal şi hârtie.

Printr-o lege din 1900 s-a autorizat şi emiterea de piese de nichel, cu valoarea

nominală de 5, 10 şi 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles.

În 1906 s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20

lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

Perioada interbelică şi Al Doilea Război Mondial

Dupa primul război mondial, leul românesc intră pe panta inflaţiei datorită

distrugerii economiei româneşti în război şi a preschimbării banilor străini (coroane

austro-ungare, ruble ruseşti) din teritoriile nou dobândite precum şi a banilor de ocupaţie

emişi de armata germană. Inflaţia continuă într-un ritm moderat în perioada interbelică şi

în cea a celui de-al doilea război mondial.

Intrarea Armatei Roşii pe teritoriul ţării, în 1944, aduce cu sine şi impunerea

către populaţie a acceptării leului de ocupaţie rusesc. Obligarea României la plata a uriaşe

despăgubiri de război duce inflaţia la rate astronomice în 1946 şi mai ales în 1947. În

1946 este emisă moneda de 100.000 lei iar la 25 iunie 1947 este emisă bancnota de

5.000.000 lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria

României.

Powered by www.referate-gratis.ro

Al doilea leu

În 1947 se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi.

Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă şi fără

posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din moneda veche. Acest lucru a

fost făcut pentru a nu permite persoanelor din clasa mijlocie şi cea de sus să păstreze o

mare parte din venituri după naţionalizare pentru a le folosi la rezistenţa împotriva

colectivizării şi a instalării definitive a comunismului în România. La vremea introducerii

paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.

Interesant de menţionat că (doar) pe bancnotele de 20 lei din această perioadă

este înscris "Ministerul Finanţelor" (în loc de "Banca Naţională" sau "Banca R.P.R. -

Banca de stat").

Al treilea leu (ROL)

Perioada comunistă

În 1952 se face reforma monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. Spre

deosebire de denominarea precedentă, diferite rate de schimb au fost utilizate pentru

diferite modalităţi de schimb (bani lichizi, depozite bancare, datorii etc). Aceste parităţi

variau între 20 şi 400 de lei vechi pentru 1 leu nou. Niciun avertisment premergător nu a

fost dat nici de data aceasta.

În 1966 se emit monede şi bancnote cu noua denumire a statului: Republica

Socialistă România, acestea rămânând în circulaţie până după Revoluţia română din

1989.

În timpul regimului comunist, s-a renunţat la standardul aurului după ce au fost

necesare ajustări drastice pentru a preveni inflaţia în urma denominărilor. După această

decizie, leul şi-a pierdut paritatea de schimb cu monedele străine şi între 1970 şi 1989,

rata de schimb a fost stabilită de conducere prin măsuri legislative. Rata de schimb era

utilizată de regim pentru a calcula valoarea comerţului către alte state. În România nu se

putea găsi valută şi nici nu putea fi vândută persoanelor private. Posesia sau vânzarea de

valută era o faptă penală care putea fi pedepsită cu până la 10 ani de închisoare. Comerţul

extern era considerat parte a altui circuit economic decât cel intern şi i se acorda o

importanţă sporită.

Powered by www.referate-gratis.ro

Perioada post-revoluţionară

Prima emisiune monetară post-revoluţionară este cea a monedei de 10 lei 1990.

Bancnotele sunt prezentate în ordinea lansării pe piaţă.

Au apărut, în ordine, bancnotele de 500 lei (1991 - două emisiuni), 1.000 lei (1991),

5.000 lei (1991), 200 lei (1992), 500 lei (1992 - două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000

lei (1993) şi 10.000 lei (1994).

Bancnota de 500 lei are două variante diferite, prima din 1991 şi a doua din 1992.

Bancnotele de 1.000 lei şi 5.000 lei au două variante asemănătoare, prima din 1991 (fără

stemă) şi a doua din 1993 (cu stemă).

Au apărut, în ordine, bancnotele de 50.000 lei (1996), 1.000 lei (1998), 5.000 lei

(1998), 100.000 lei (1998), 10.000 lei (1999) şi 50.000 lei (2000).

Bancnota de 50.000 lei a avut două variante asemănătoare (1996 şi 2000 - diferă vioara

de lângă portretul lui George Enescu, ca element de siguranţă).

În 1999 a fost emisă şi o bancnotă de 2.000 lei, care a avut un caracter mai

degrabă aniversar, fiind lansată cu ocazia eclipsei totale de soare din 11 august 1999,

vizibilă de pe o suprafaţă destul de mare din teritoriul României.

Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă folosită la toate

emisiunile din perioada următoare.

A urmat apoi emisiunea monetară din perioada 2000-2003.

Bancnotele de 10.000 lei şi 500.000 lei au avut două emisiuni, prima fiind

semnată de Emil Iota Ghizari, guvernator interimar al BNR în perioada în care Mugur

Isărescu era prim-ministru al României. După revenirea în fruntea BNR a lui Mugur

Isărescu, acesta a emis două noi tipuri de bancnote de 10.000 lei şi 500.000 lei, identice

cu primele, dar cu semnătura sa.

Al patrulea leu (RON) - aflat în circulaţie în prezent

La data de 1 iulie 2005, leul românesc a pierdut ultimele 4 zerouri, prin

denominare (reevaluare) la rata de 1 leu nou (simbol bancar: RON) pentru 10.000 lei

"vechi" (simbol bancar: ROL).

De la 1 iulie 2005 sunt în circulaţie următoarele bancnote şi monede:

monede: 1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani

Powered by www.referate-gratis.ro

bancnote: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei (emisă în

2006), 500 lei

În plus, până la 31 decembrie 2006 au circulat în paralel şi vechile însemne

monetare, emise în perioada 2000-2003:

monede: 100 lei (1 ban); 500 lei (5 bani); 1.000 lei (10 bani); 5.000

lei (50 bani)

bancnote: 10.000 lei (1 leu); 50.000 lei (5 lei); 100.000 lei (10 lei);

500.000 lei (50 lei); 1.000.000 lei (100 lei)

Powered by www.referate-gratis.ro

Powered by www.referate-gratis.ro