TEMA : FOBIE SOCIAL A

Introducere:

Capitolul I. Aspecte teoretice si sociale ale fobiei sociale.

1. Definitie a anxietatii. Abordari din mai multe perspective.

1.2. Anxietatea ca stare si ca trasatura de personalitate.

1.3. Nevroza anxioasa.

1.3.1. Tabloul manifest si dinamica afectiva.

1.3.2. Factorii ce stau la baza aparitiei comportamentului anxios.

1.3.3. Atitudinile si conflictele centrale.

1.3.4. Mecanismele de aparare.

1.3.5.Anxietatea – factor provocator de inhibitii. Influenta eiasupra activitatii si stilului de comunicare.

1.4 Anxietatea la copii

2. Definirea si abordarea fobiei sociale din mai multe perspective.

2.1 Modelul biologic

2.2 Modelul psihofiziologic (comportamental)

2.3 Modelul terapiei cogniti-vo-comportamentale

2.4 Abordarea psihanalitica

Capitolul II. Teorii etiologice si terapeutice asupra fenomenului de tulburare anxioasa.

1. Terapia gestalista.

2. Psihoterapia existentiala.

3.Analiza bioenergetica.

4.Psihoterapia rogersariana orientata pe client.

5.Hipnoterapia.

6.Psihoterapia tranzactionala

7. Din perspectiva terapiei realitate

8.Terapia cognitiva

Capitolul III. Diagnosticul fobiei sociale.

1. Tablou simptomatologic.

2. Forme si manifestari clinice ale anxietatii.

3. Descriere generala a instrumentelor si procedeelor de diagnosticare a fobiei sociale.

Capitolul 4. Obiectivele si metodica cercetarii

1

4.1. Scopul si obiectivele cercetarii.

4.2. Metodologie.

4.2.1. Subiecti si procedura.

4.3. Studii de caz.

Concluzii finale

Bibliografie

INTRODUCERE

În lucrarea care urmeaza m-am referit asupra cunostintelor recente în ceea ce privestetratarea fobiei sociale. Mai precis, m-am întrebat care sunt interventiile ce si-au dovedit efi-cienta acestei tulburari. Am început cu o descriere a tulburarii. M-am oprit apoi asupraunor probleme importante pentru evaluarea personabilitatii pacientului cu fobie sociala.

Am facut o încercare de prezentare scurta a terapiilor celor mai cunoscuteincluzand teoriile etiologice si teraerapeutice.privind problema ce ma intereseaza.

Prin alte cuvinte, m-am condus de ideea “Cum este abordata fobia sociala din punctul devedere a mai multor scoli” si care sunt strategiile, metodele cele mai eficiente în aceste cazuri.

2

Am precizat, de asemenea, un rezumat continând indicatiiîn ceea ce priveste efi-cienta terapiei eclectice asupra tulburarilor de anxietate, ca apoi sa propun un modelpropriu de psihoterapie ecletica, verificand eficienta ei prin aplicarea în practica.

Rolul anxietatii

Omul de rând din societatea noastra este prea putin constient de importanta pe care anxietatea.o are în viata noastra. Ea poate fi un factor determinant în viata noastra fara a sti lucrul acesta. Gradulde constientizare al acestui efect nu indica nicidecum vigoarea si importanta ei. Unii nevrotici sunt pedeplin constienti ca sunt haituiti de anxietate. Manifestarile acesteia variaza extrem de mult : aceastapoate sa apara daca anxietate difuza, sau dimpotriva, sub forma unor atacuri de anxietate, poate fi asoci-ata unor situatii sau activitati bine definite, cum ar fi convorbiri importante cu o persona influenta; poatecu un continut bine determinat, cum ar fi teama de a înebuni. Altii sesizeaza ca au o anxietate pe mo-ment cunoscând sau nu conditiile care le provaca, dar fara a-i atribui vreo importanta. În sfârsit existapersoane nevrotice constiente doar de faptul ca au stari depresive, stari de imperfectiune, tulburari alevietii sexuale si altele de felul acesta, dar care nu sunt deloc constiente ca au sau au avut vreodata stari deanxietate. De obicei primele declaratii în cabinetul terapeutului sunt inexacte. Terapia acestor persoaneduce la descoperirea, în pofida aparentelor, a unei anxietati la fel de intense, daca nu cumva mai intense.

Un anxios ar da orice spre a scapa de anxietatea sa spre a evita sen-zatia aceasta. Sunt si multe inactive, principalul fiind faptul ca anxietatea in-tensa este unul dintre cele mai chinuitoare afecte pe care le putem trai.

Anumite elemente ale afectului sunt insuportabile pentru individ. Unul dintre acestea estesenzatia de neputinta. În fata unui pericol anxiosul se simte disperat, ceea ce este insuporta-bil pntru acele persoane pentru care puterea, superioritatea, ideea de a sapâni pe situatie este unideal prevalent. Aceasta reactie ei o resimt ca pe o demonstratie de slabiciune sau lasitate.

3

Un alt aliment al anxietatii este aparenta eiirationalitate . Este de neîn-durat pentru ca se simt în pericol fiind înghititi de forte irationale contrastante,ei care s-au antrenat pentru a exercita asupra lor un strict control intelectual.

Ultimul element al anxietatii este avertismentul ca ceva în noi estedereglat. Cu cât mai dis-perata este persoana, cu atât mai mult ca se simte prinsa în plasa încâlcita a fricii sale si a mecanismuluide aparare si cu atât mai mult se agata de iluzia sa ca are dreptate si ca este perfecta în toate, resp-ingând instinctiv orice insinuare ca ceva este în neregula cu sine si ca este nevoie de o schimbare.

A te teme de privirea celorlalti, a te simti inferior si a evita situatiile care intimideazasunt care-si au originea tot conceptiile perfectioniste asupra existentei. Fobiile sociale stânjenescviata a milioane de indivizi care traiesc cu spaima de a se trezi expusi privirii celorlalti, îsi pro-grameaza existenta în asa fel încat sa evite o asemenea eventualitate si sfârsesc foarte frecvent prina ramâne izolati si în depresiune. Dupa statisticile O.M.S., 24Î. din populatia lumii ar fi în cauza.

Persoanele având acest tip de anxietate se tem tot atât de mult de parerea negativa acelorlalti, cât si de criticile pe care acestia le pot exprima cu voce tare. Ele au foarte ade-sea un sentiment de inferioritate si de umilinta. Izolarea corelationala care rezulta din disper-area lor, îi demoralizeaza si poate împinge spre extremitati ca alcoolul, drogul, sinuciderea.

4

Capitolul 1. Aspecte teoretice si sociale ale fobiei sociale:

1.1 Defintii si puncte de vedere

referitoare la anxietate

“Întreaga dinamica, a sistemului personalitatii umane (formarea, manifestarea si realizarea)este circumscisa si conditionata în mod nemijlocit de dialectica raportului dintre solicitarile in-terne (starile de motivatie proprii individului) si solicitarile externe (existentele si starile demotivatie proprii mediului existential, în primul rând celui social)” (Golu Mihai , 1993).

Anxietatea este un dezechilibru social de tip reactiv si care se pot mani-festa în grupele comunitar – umane , consecutiv actiunii unor factori stresanti, ex-ogeni, cu actiune îndelungata si repetata, care limiteaza capacitatile de finalizare acomportamentului uman n raport cu propiile sale tendinte sau aspiratii naturale.

În reactia la stres un rol vital îl au procesele psihice ce include evaluarea si interpretarea per-sonala. Aceasta reactie apare sub forma de lupta pentru control si stapânire a situatiei lor, mai ales cândele sunt difuze, neclare pentru individ.Endler elaboreaza un model interactional al anxietatii, conformcaruia individul are “predispozitie” de a reactiona la stres cu anxietate crescuta (Golu Mihai , 1993).

Lader (1977) defineste anxietatea drept “o stare afectiva neplacuta având calitatilesubiective ale fricii, asociata cu sentimentul unui pericol, amenintarea fiind difuza, dispro-portionata în raport cu intensitatea emotiei, sau aparent, aceasta amenintare lipseste”.

Dupa Balcescusi Nicolau “anxietatea este o stare afectiva negativa, aflata în strânsa legaturacu disconfortul creat de instalarea unei stari de motivatie”. Un motiv ar fi teama de a fi respins, ceeace se traduce prin inabilitatea si insadisfactia comunicationala si trairea sentimentului de incapacitateîn ceea ce priveste mentinerea unei relatii. Aceste persoane se manifesta ca fiind timide, neîncrezute,încordate, anxioase, îngrijorate si banale, creând disconfort pentru ceilalti cu care interactionaeza.

Spielberger arata ca anxietatea este o stare emotionala sau conditieneplacuta, caracterizata printr-o senzatie tensoinata subiectiva, teama sisuparare, ea fiind stimulata de activarea sistemului nervos autonom.

V. Satir. descrie starea de anxietate în felul urmator: Atunci când percepem situ-atia ca fiind periculoasa simtim, dureri de stomac, încordare musculara, se deregleaza rit-mul respiratoriu, uneori se întâmpla sa avem ameteli, în cap ne vin idei de genul : “ Eunu trebuiesc nimanui. Nimeni nu ma iubeste. Eu nu pot face nimic”. Aceasta indicascaderea autoaprecierii. Ca urmare obtinem compartamente distorsionate, inadecvate situatiei.

C. Money a folosit mai înainte termenul ca fiind sinonim cu teama, indicând prin aceasta oînrudire între anxietate si teama. Ambele sunt, de fapt, ractii emotionale fata de un pericol si ambelepot fi nsotite de senzatii fizice, cum sunt tremuratura, transpiratia, palpitatiile violente care pot fi atât

5

de puternice încât o spaima instantanee poate sa duca la moarte. Dar si în acest caz este de facut odeosebire între anxietate sui frica. Este o simpla si clara distinctie : frica este proportionala cu pericolulpe care cineva îl are de înfruntat, pe când anxietetea este o reactie disproporttionala la pericol. , bachiar o reactie la un pericol imaginar. O astfel de reactiea fost numita de catreC. Horney – anxietatenevrotica. Continutul anxietatii nevrotice proclama o anumita atitudine neântemeiata, cu toate ca nu vaîntâmpina nici o dificultate ca sa dea actiunii sale o baza rationala. Impresia de reactie disproportionalase risipeste de îndata ce este întles sensul anxietatii. De exemplu persoana care manifesta anxietateaîn legatura cu moartea, date fiind suferintele pe care le îndura, ele nutresc în secret dorinta de a muri.Daca cunoastem acest factor, putem numi anxietatea cu privirela mâncare drept o reactie adecvata. . . ”

Pentru teoreticienii învatarii acesta stare ar fi o reactie de teama conditionata, o tendintadobândita a omului la orice amenintare a armoniei si echilibrului sau interior. Sunt trei tipuri dereactie a omului la amenintari: frica, rusinea, vina. Ele sunt trezite de comentariile celor din jur,sau, si mai rau, de comentarii proprii, sunt uneori depasite rapid, dar alteori persista (Janis, 1971).

Dupa Hawton, Salkovskis, Kirk si Clark (1989) “anxietatea este definita ca fiindo teama nespecificata, fara legatura cu situatiile externe si care nu este asociata cu com-portamentul de evitare sistematica a anumitor stimuli, cum se întâmpla în cazul fobiilor.

Cu toate acestea, interviurile realizate asupra unor pacienti suferind de anxietate aucondus la concluzia ca nu este vorba chiar de o teama fara obiect pentru ca respec-tivii pacienti percep mediul înconjurator ca fiind amenitator si anxiogen. astfel “anxi-etatea este un raspuns logic la o interpretare eronata a realitatii” (Holdevici, 1996).

Cercetarie recente au evidentiat prezenta a doua tipuri de manifestare a anxi-etatii. (Barlow, Blanchard, Vermilya si Di Nardo, 1986; Clark s. a., 1988) :

• Atacurile de panica

• evaluarea nerealista anxioasa a evenimentelor existentiale (ea poate fi însotita si desimptome somatice)

Aceste doua tipuri de anxietate sunt clasificate înD.S.M III R (1987) sub denumirea de :

• tulburare de tip panica;

• tulburare caracterizata prin anxietate generalizata .

Marea majoritate de pacienti sufera de ambele tipuri de anxietate.Lader siMarks (1971) afirmaca tulburarile de anxietate sunt prezente la aproximativ 8Î din pacienti care se adreseaza la cabinetul depsihiatrie sau psihoterapie. Tulburarile fobice afecteaza un numar mult mai redus de pacienti 13Î).

Multi autori tind sa puna un semn de egalitate între anxietate si angoasa , pe care le conideradupa aspecte ale aceleiasi stari, prima pe versantul psihologic, cea de-a doua pe cel somatic. an-goasa este reprezentata de tulburarile fizice pe care însotesc anxietatea, traducând mobilizarea tuturor

6

resurselor energetice ale individului, o anxietate pe un organ (Sârbu, Aurelia, 1979). DictionarulLarousse pastreaza aceeasi pozitie. : “Anxietatea se deosebeste de angoasa prin absenta modi-ficarilor fiziologice”. Desigur, e foarte evident faptul ca aceasta este doar o delimitare teoretica.

E binevenit, sa explicam aici ce e fobia sociala în raport cu anxietatea. Surselesustin c fobia sociala este aceeasi anxietate mai precis – anxietate generala (D.S.MIII R ), anxietatea fundamentala dupa C. Horney, anxietatea anticipatorie fixata pe vi-itor care îsi are obiectul sau strict determinat – societatea si tot ce tine de ea.

Dupa Beck “tr airea noastra negativa este generata sau amplificata de oatitudine nerealista, de o perceptie distorsionata a informatiei care nu parvin,accentuându-le caracterul negativ, si care sunt întretinute de un monolog nepotrivit”.

Din perspectivacorelational-emotiva tulburarile emotionale si comportamentale sunt con-secinta sistemului perfectionist, catrastrofizant si auto-evoluativ de a vedea existenta si propria pesoana.

Existentialistii (Cassier, 1994) sustin ideea precum, ca anxietatea, teama, panicasau sentimentul de culpabilitate apar datorita unei subestimari a propriei persoane sau aneacceptarii conditiei umane, fapt ce duce la o depersonalizare siaparitie la “situatia-limit a” ce determina o existenta umana alienata, absurda, izolata si lipsita de sens.

Analiza tranzactionala mai adauga aici “Persona anxioasa” se încadreaza, într-un sce-nariu existential de pe pozitia caruia comunica “Eu nu sunt O.K.”. Un anxios este u hipercriti-cist, imatur, sufera de singuratate si depresie, ce face abuz de trucuri, mecanisme defensive si re-curge la diferite jocuri psihologice, de exeplu cum ar fi jocul “Victima” (“eu sunt fara ajutor”).

Terapia realitate se conduce de urmatoarea ipoteza “Omul fara identitate, “fara nume”este anxios, nesadisfacut ta” noastra se datoreaza unei incongruente între ceea ce simtim siceea ce facem, iar aceasta duce la izolare, stare de confuzie, anxietate sociala, plictiseala,neputinta”. “ Când libertatea experentiala a subiectului este amenintata, acestuia nu-i estepermis sa simta sentimentele pe care le simte totusi în mod manifest, sub pedeapsa de apierde conditiile de care depind actualizarea sa si, anume, afectiunea sau stima celor dinjur. Aceasta îi produce starea confuza, de dezorientare, pe scurt anxietatea”,(Rogers).

Conform teoriei gestaliste “anxietatea în contact cu sine si cu altiieste întretinuta de confuzie, ce parvine din neconstientizarea de sine”.

Analiza bioenergetica - “Când în aceeasi situatie, existasi posibilitatea placerii si amenintarea durerii traim anxietatea”.

Pentru psianalisti anxietatea s-ar explica prin frustrarea libidoului si interdictiile dic-tate de Supraeu, anxietatea ar fi semnalul de pericol adresatEului – adica persoanei cons-tiente – care astfel prevenite poate reactiona prin masuri adecvate sau mobilizându-si mecan-isme de aparare. Aceste pericole se schimba pe parcursul dezvoltarii psihosexuale ale indi-vidului si sunt, în ordinea aparitiei lor : 1) pericolul dea pierde obiectul dragostei; 2) peri-colul de a pierde dragostea obiectului; 3) castrare si 4) pericolele rezultând din Supraeu.

7

Toate aceste definitii prin suprapunere vin sa se completeze, dar în esenta sensul ramîne ace-lasi : “Anxietatea este o stare afectiva de tip reactiv, caracterizata ca fiind difuza, greu de legat deun anumit obiect sau situatie. Aceasta se datoreaza fie neconstientizarii de sine, fie lipsei de identi-tate sau aotoaprecierii scazute, ceea ce presupune o interpretare subiectiva, distorsionata a reralitatii.Într-un cuvânt, anxietatea apare la confruntarea propriilor solicitari si interpretari cu cerintele, conditi-ile mediului. Simptomatologic ea se manifesta printr-o stare de neliniste, de apasare, tensiune, în-grijorare si teama nemotivata, fara obiect, care este neconfortanta din punct de vedere psihologic.

Sunt dominate sentimente intense de insecuritate (generate de teama abandonu-lui, pedepsirii, a producerii unor accidente, a unei nenorociri si catastrofe iminente,Dictionar de psihologie coord N.Schiopy, 1997). Aceasta stare pune stapânire pe per-soana umana si o domina, provocând o senzatie penibila de neputinta în fata peri-colelor pe care le simt ca se apropie, au scaderi importante de randament intelectual.

Anxietatea are grade diferite de profunzime. Când este prezenta într-o proportie mai re-dusa, ca atare, generalizata de fond, poate fi considerata fenomen normal, cu valente motivationalesi chiar cu rol declansator al creativitatii, când este mai accentuata si mai profunda devine simptomal unor tulburari psihice (este prezenta în depresiuni, psihostenii, în cele mai multe dintre nevroze).

1.2 Anxietatea ca stare si ca trasaturi de personalitate

Cattel si Scheier (1958, 1961, Cattel, 1966) în urma unor studii, de analiza, factoriala identi-fica doi factori distincti ai anxietatii anxietatea ca stare(state anxiety) sianxietatea ca trasatur a (traitanxiety). Anxietatea ca trasatura descrie o particula a persistentei relativ stabila, aceentul cazând pe difer-entele individuale sau comportamentul anxios ce-l caracterizeaza pe diferiti indivizi. dar anxietatea sepoate referi si la un complex de reactii sau raspunsuri – o stare tranzitorie sau conditia organismuluicare-lpoate varia în intensitate si fluctua în timp. acesta este sensul anxietatii ca stare (Spielberger, 1966).

Anxietatea ca particularitate stabila a persoanelor (trait anxiety) este considerata ca o dimensiunecare-l afecteza, nemijlocit eficienta functionala a sistemului cognitiv (Spielberger, Gorsuck si Lushene,1970). În general i se atribuie o combinatie negativa în legatura cu performanta indiferent ca este vorbade prformantele academice sau profesionale. În orice activitate pe care o desfasuram, reactia anxiogenaconstituie o conditie mai mult sau mai putin prezenta, dar existenta, uneori cu cazul usor de identificat(prezentarea la un examen, contractul cu o situatie necunoscuta etc.), alteori cauzele ramân necunoscute.

C. Horney propune notiuni care ar putea echivala cu cele descrise deCattel – anxi-etatea fundamentala si anxietatea specifica. Anxietatea fundamentala este o atitudine caracte-riala (sau trasatura dupa Cattel) obtinuta în urma repetarii unor reactii specifice caracteristice.

Anxietatile specifice sunt reactii nevrotice la situatii de con-flict bine motivate, determinate, nealterând structura personalitatii.

C. Horney distinge.

- Anxietate fundamentala (sau nevroza caracteriala)

8

- Anxietatati specifice (sau nevroze simple, situationale echiva-lent dupa Cattel - anxietate ca trasatura, anxietate ca stare).

Anxietatatile specifice pot fi provocate de o cauza reala, anxietate fundamentala continuasa existe chiar daca nu exista nici un stimul. Prima consta din reactii nevrotice la situatii con-flictuale de moment, din partea indivizilor ale caror relatii personale sunt netulburate si exista o re-latie neadecvata între situatia conflictuala si reactia nevrotica. Aceasta relatie lipseste în nevrozacaracteriala. Cea mai usoara provocare poate determina o reactie din cele mai puternice.

Desi formulele de mainifestare ale anxietatii sau de protectie împotriva aces-teia sunt nenumarate si variaza de la individ la individ, anxietatea fundamentala estemereu mai mult sau mai putin aceeasi, variind doar în extensiune si în intensitate.Aceasta poate fi descris prin senzatia de a fi mic, insignifiant, abandonat, periclitat, într-o lume care se arata plina de abuzuri, înselaciune, atacuri, umilinta, tradare si invidie.

Anxietatea fundamentala sta la baza tuturor relatiilor cu oamenii. Se manifesta printr-o neân-credere funciara fata de toata lumea, care se poate disimula în convingerea superficiala ca oamenii îngeneral sunt placuti, iar aceasta convingere poate coexista cu instituirea mecanica de bune relatii cuceilalti; dispretul profund fata de toata lumea se poate camufla în dispozitia de a-i admira pe toti.

Anxietatea fundamentala are implicatii precise în atitudinea individului fata de sine si fatade ceilalti. Aceasta înseamna izolare emotionala, cu atât mai greu de suportat cu cât ea coin-cide cu un simtamânt de slabiciune intrinseca a Eului. Aceasta înseamna o slabire a veritabileitemelii a încrederii în sine. i poarta germenul unui conflict potential între dorinta de a se în-crede în ceilalti si imposibilitatea de a o face, din cauzaprofundei suspiciuni si a ostilitatii fatade ei. Aceasta înseamna ca din cauza slabiciunii sale intrinseci, individul doreste sa arunce toataresponsabilitatea pe altii, doreste sa fie protejat si ocrotit, în timp ce, pe fondul ostilitatii funda-mentale, exista mult prea multa neâncredere pentru ca aceasta dorinta sa fie dusa la bun sfârsit.

Iar urmarea este mereu aceea ca el are a-si cheltuicea mai mare parte a energiei întru asigurarea linistii.

Cu cât mai insuportabila este anxietatea, cu atât mai meticuloasa trebuie sa fie mijloacelede protectie. Exista în societatea noastra patru modalitati principale în care o persoana încearcasa se protejeze mpotriva anxietatii fundamentale : afectiunea, supunerea, puterea, retregerea.

Afectiunea securizanta, poate fi subdivizata, în oriceforma, poate servi ca o protectie puternica împotriva anxietatii.

Deviza este : “Daca ma iubesti, nu ma vei lovi”.

Supunerea, poate fi subdivizata, dupa cum se refera sau nu la anumite persoane sau la institutii.

Aceasta poate exista în supunerea la traditii la ritualurile unei religiisau la cerintele persoane puternice, adica în ascultarea de reguli sau de cer-inte. atitudinea respectiva poate lua forma lui a trebui sa fie “bun”.

9

Aceasta atât poate lua o forma mai generala de conformare la dorintele potentiale ale tuturorpersoanelor si de evitare a orice ar putea sa genereze resentimente. În asemenea cazuri individul, îsireprima critica la adresa celorlalti, este dispus sa se lase a fi el însusi obiect de abuz, fara o discriminare.

Deviza supunerii este : “Daca ma predau nu voi fi lovit.”

Puterea. Individul cauta sa realizeze securitatea prin câstigarea înfapt a puterii, ori prin succes, posesiunile, admiratie, superioritatea intelec-tuala. Deviza este : “Daca am putere, nimeni nu ma poate lovi”.

Retragerea din lume înseamna realizarea independentei fata de ceilalti, fata de treburileexterioare, care poate fi dobândita, de exemplu, prin acumularea de proprietati. Dar existade obicei, o îngrijorare exagerata legata de savurarea acestora, ele fiind pastrate cu parcimonie,deoarece singurul motiv de a fi protejat împotriva tuturor eventualitatilor. Un alt mijloc careserveste acelasi scop al independentei exterioare esterestrângerea la minimum a trebuintelor.

Independent, în rapot cu trebuintele interne poate fi dobândita, de exemplu prin sfortareaindividului de a se detasa emotional de oameni, asa încâtnimic sa nu-l poata lovi sau des-cumpani. Acesta înseamna reducerea la tacere a propriilor trebuinte emotionale, sau renuntareala propriile dorinte. Deviza este “Daca ma retrag, nimeni si nimic nu ma poate lovi”.

Aceste variante tentative de protejare împotriva anxietatii fundamentale potduce la evaluarea unei nevroze. Dar aceasta depinde de intensitatea lor potentiala.

Deci, “nevroza se produce numai daca conflictul dintre dorintele individuale si cerintele so-ciale genereaza anxietate si daca tentatiile de a risipi anxietatea conduc în schimb la tendinte de-fensive care desi, la fel de imperative, sunt totusi incompatibile una cu alta (Caren Horney)”

1.3 Nevroza anxioasa

În conceptia lui Freud “nevroza anxioasa” este definita în felul urmator : “Com-binatie variata de manifestari fizice si mintale de anxietate neprovocate de un pericolrealsi survenind sau prin accese, sau sub forma unei stari permanente. Anxietatea este deobicei difuza si poate deveni panica”. El descria trei categorii de tulburari anxioase:

• anxietate usoara sau anxietate de asteptare (expectanta);

• anxietate fobica sau de situatie ;

• accesele de angoasa.

Ele se numesctraumatice, atunci când erau puternice si interne, si intense, sianx-ietate de semnalare în cazul unei manifestari mai benigne. Inerente fiecaruia în anu-mite momente existentiale, anxietatea nu se înscrie întodeauna în sfera psihopatologie, avânduneori când se desfasoara într-o amplituda mai redusa, rol mobilizator si adaptiv.

10

Sunt cazuri când anxietatea este detasata de concret, nedistincta, este proiectata în viitor, unviitor pe care individul îl pecepe ca fiind încarcat de surprize neplacute, cu semnificatii implacabile.Când atinge o amplitudine clinica, anxietatea fie scade randamentul si capacitatile de adaptare (înnevroze), fie dezorganizeaza conduita, constituind fundalul propice dezvoltarii unor elemente psihotice(Predescu, Op. cit, pag.183). Se întâlneste în special în melancolia anxioasa, psihastenia, neurastenia,stari paranoide, intoxicatiii, în perioadele de debut a psihozelor, în cursul unor afectiuni endocrine.

Dupa Caren Korney, unul dintre criteriile la care recurgem spre a numi nevrotica o per-soana este acela daca modul sau de viata coincide cu vreunul din modelele de comportamentrecunoscute în prezent. Conceptia de normal variaza de la o societate la alta, variaza si încadrul aceleeasi societati, în functie de persoana, în functie de clasa sociala, variaza în raportcu sexul, (exemplu, în occident se presupune ca barbatii si femeile au temperamente diferite).

1.3.1Tabloul manifest

Exista doua caracteristici pe care le putem descrie în toatenevrozele, fara a avea o cunoastere profunda a structurii personalitatii:

• o anumita rigiditate în reactie;

• o discrepanta între potentialit ati si realizari.

Prin rigiditate în reactii se subîntelege acea lipsa de flexibilitate care ne face incapabile de areactiona diferit n situatii diferite. O persoana nevrotica poate fisuspicioasa tot timpul, indiferent desituatie, fie ca este constienta sau nu de starea sa. Ea poate reactiona cu dusmanie la orice insinuare,chiar daca întelege ca aceasta este în propriul sau interes. Un nevrotic poate fi mereu nehotarât.

Este un semn de nevroza daca, în pofida aptitudinii lor ramâne neproductiva sau daca, înpofida tuturor posibilitatilor pe care le are de a fi fericita, persoana respectiva, nu se poate bu-cura de ceea ce are; sau daca o femeie frumoasa se simte incapabila de a fi atractiva pentru bar-bati. Cu alte cuvinte nevroticul are impresia ca el însusi este o bariera în calea propriei fericiri.

Dinamica afectiva a producerii nevrozelor e pusa în miscarede anxietate si mecanismul de aparare construite împotriva acesteia.

Starile de anxietate sau de teama sunt omniprezente. Este o reactie de teamasau de aparare. Atunci când ne e teama de ceva si facem tot posibilul ca sa neaparam de posibilele accidente, factor de teama si aparare sunt de asemenea prezenti.

1.3.2 Factorii ce stau la baza

aparitiei comportamentului anxios.

11

Aparitia comportamentului anxiogen de tip nevrotic nu aredeloc de-a facecu gradul de constiinta sau de rationalitate, si implica urmatorii doi factori.

În primul rând, conditiile de viata din orice societate genereaza unele temeri. Acestea pot ficauzate

• de pericolele exterioare (catastrofe naturale, dusmani)

• de formele de relatii sociale (ostilitatea reprimata, nedreptatea, dependente fortate,frustrare)

• de conditiile culturale (frica de demoni, frica de violarea tabuurilor).

1.3.3 Atitudinile si conflictele centrale

De aceste temeri nu scapa nici un individ. Însa, nevroticul nu numai îm-partaseste temerile comune tuturor indivizilor din societatea respectiva, ci date fi-ind conditiile vietii sale individuale (care se întretes cu conditiile obstesti), încearcatemeri care, atât cantitativ cât si calitativ, deviaza de la acela ale modelului social.

În al doilea rând, temerile care se manifesta într-o societate data sunt în general amortizate prinanumite procede de protectie (cum sunt tabuurile, ritualurile, obiceiurile). Persoana normala se supunetemerilor si defensele din societate în care traieste si totodata e capabila sa-si valorifice potentialitatilesi sa se bucure de satisfactiile pe care i le ofera viata. Nevroticul are mereu de platit un pret exor-bitant pentru defensele sale, ceea ce duce la deteriorarea avitalitatii si comunicativitatii sau lucru simai specific, la deteriorarea capacitatii sale de autorealizare si de desfatare. Ea sufera în permanenta.

Exista o alta caracteristica esentiala a nevrozei anume prezenta unor tend-inte conflictuale în planul existentei, despre care nevroticul însusi nu este constient(ce priveste continutul lor) si în legatura cu care el încearca sa gaseasca unele solutiide compromis realizate cu o mare risipa de resursele ale întregii personalitati.

Definitie: Nevroza este o tulburare psihica caracterizata de spaime si mecanismede aparare împotriva acestor spaime cât si de tendinta de a gasi solutii de compro-mis pentru tendinte aflate în conflict. Numim nevroza aceasta tulburare numai în cazulîn care exista o deviere de la modelul de comportament propriu unei societati date.

Din perspectiva sociala, formarea caracterului este mai importanta decât simp-tomele, deoarece caracterul si nu simptomele influenteaza comportamentul uman.

Se pune problema daca persoanele nevrotice au în comun trasaturi atât de esentiale. Sim-ilaritatile la care ne gandim nu privesc manifestarile sau caile lor de aparitie, ci privesc în-susi continutul conflictului (conflictele care pun actualmente persoana în stare de agitatie).

12

Ca urmare a psihoanalizei celor mai variate categtorii de personalitati, tinând contde diferite tipuri de nevroze, diferite ca vârsta, temperamente si interese si provenid dindiferite straturi sociale s-a descoperit ca atât conflictele centrale cât si interelatiile aces-tora în ceea ce priveste dinamica continutului, erau în esenta similare la toate acestea.

Problemele care pot fi prezente în nevroza:

• lupta cu problemele de competitie

• teama de esec

• izolarea emotionala

• neâncrederea în ceilalti si ei însisi

Acestea difera doar cantitativ de problemele care în so-cietatea naostra le dau bataie de cap persoanelor normale.

Similaritatea în ceea ce priveste conflictele fundamentale este similari-tatea atitudinilor accesibile observatiei de suprafata. Ele pot fi clasificate:

1) atitudinea referitoare la acordarea si receptarea afectiunii ;

2) atitudinea referitoare la evaluarea Eului;

3) atitudinea referitoare la afirmarea de sine;

4) agresiune;

5) sexualitate.

1) Una dintre tendintele predominante ale nevroticelor epocii noastre este excesivalor dependenta de aprobarea sau de afectiunea celorlati. La nevrotici exista o foameoarba de aprecieresau afectiune, indiferent daca ei manifesta vreun interes fata de per-soanele în cauza sau daca judecata acelei persoane are vreo importanta pentru ei.

În afara de aceasta exista o contradictie pronuntata de aprobare sau de afectiune si pro-pria lor capacitate de a se manifesta afectiv. Pretentiileexcesive privind luarea în considerare apropriilor lor dorinte pot merge mâna în m4na cu o mare lipsa de consideratie pentru ceilalti.

2) Insecuritatea exprimata în aceasta dependenta de ceilalti este în a douatrasatura - sentinta de inferioritate si lipsa de adecvare a comportamentului. Elepot sa apara sub diferite aspecte – cum ar fi convingerea de a fi incompetent,stupid si neatractivi si pot sa manifeste fara sa aiba nici o baza în realitate.

Sentimentele de inferioritate pot sa apara sub form de plângeri sau nelinisti,iar pretinsele defecte pot fi luate drept un fapt dovedit.Nevroticii pot tainui pe de altaparte, trebuinte compensatoare de automarire, manifesta o înclinatie compulsiva de a se

13

pune în valoare, de a-i impresiona pe altii si pe ei însisi cu tot felul de atribute careconfera prestigiu în societatea noastra cum sunt banii, cunostinte de eruditate s.a.

3) Atât referitoare la afirmarea de sine include inhibitii bine definite Ei manifesta inhibari înexprimarea propriilor dorinte sau în cerinte, atunci când se pune problema sa faca ceva în interes personal,în exprimarea unei opinii sau a unei critici justificate, în punerea la punct a cuiva, în selectarea oamenilorcu care doresc sa se asocieze, în contactul cu semenii, si asa mai departe exista inhibitii si cu privire laapararea propriei pozitii. ei sunt adesea incapabili sa se apere ei însusi împotriva unui atac sau sa spuna“nu” daca nu doresc sa consimta la dorintele altora. E vorba, la urma urmei, de inhibitiicare se refera laa sti ce vor : dificultati în luarea deciziilor, în formarea opiniilor, în a îndrazni sa dea expresie dorintelor.

4) Prin agresiune se are în vedere acte împotriva cuiva, atacuri defaimare, uzurpare, casi orice comportament ostil. Tulburari de acest fel se manifesta în doua moduri diferite:

- înclinatiile spre agresivitate, dominatiile, hiperexigenta, la pornireade a o face pe stapânul, de a excroca si de a cauta nod în papura.

Unle persoane sunt constiente de faptul ca sunt agresive, altele în sinea lor sunt convinse caîntruchipeaza onestitatea sau ca pur si simplu îsi exprima parerea, desi în realitate sunt ofensive.

- gasim la suprafata atitudinea de a se simti lesne înselati, dominati,dascaliti, manevrati sau umiliti. Adesea aceste persoane nusunt constiente depropria lor atitudine, ei cred cu tristete, ca toata lumea le sta împotriva.

5) Sfera sexualitatii include urmatoarele particularitati :

- trebuinte compulsive de activitate sexuala.

- fie inhibitii legate de asemenea activitati.

- particularitati descrise în grupele precedente.

Inhibitii pot sa apara la orice persoana care conduce la sadisfactia sexuala. Ele intervinîn abordarea persoanelor de sex opus, în petit, în actul sexual ca atare sau placerea sexuala.

1..3.4 Mecanisme de aparare

În societatea noastra exista patru modalitati principale de a scapa de anxietate : sa o rationalizezi;sa o negi; sa o marchezi; sa eviti gândurile, sentimentele impulsurile si situatiile care ar putea sa o evoce.

Rationalizarea este cea mai buna explicatie în ceea ce priveste fuga deresponsabilitate. Ea consta în transformarile anxietatii într-o frica rationala.

În cazul în care întâlnim o viguroasa aparare a atitudinilor irationale, putemfi siguri atitudinea aparata îndeplineste o functie importanta pentru un individ. Înloc sa se simta o prada usoara pentru emotiile sale, individul va simti ca poate in-teprinde ceva în situatia data, pentru ca el se simte în întregime rational si îndreptatit.

Negarea existentei anxietatii înseamna exculderea ei den constiinta. În asemeneacazuri nimic nu se face în legatura cu aanxietatea, sunt vizibile doar formele fizice care în-

14

sotesc frica sau anxietatea, cum sunt transpiratul, transpiratia, accelerarea batailor inimii, sen-zatia de sufocare, frecventul imbold de a urina, diareea, accesele de voma, iar în sfera men-talului o senzatie de neliniste. Toate acestea pot fi expresia exclusiva a unei anxietati exis-tente, dar care este reprimata. De exemplu, i se face greata în tren transpira noaptea.

Este de asemenea posibila o tagaduire constienta a anxietatii, o încercare constienta de a birui,de exemplu, tratând-o cu indiferenta sau prin expunere. Dar tot ceea ce nevroticul poate obtineprin“împacarea cu sine” este sa înlature o anumita manifestare a anxietatii. Însa de obicei, rezultatelesunt subestimate, ele nu au influentat la nivel psihic în vederea consolidarii aprecierii de sine. Cualte cuvinte, dinamica esentiala a personalitatii ramâne neschimbata si atunci când nevroticul nu maiare manifestari vizibile ale tulburarii sale el pierde în acelasi timp un stimul vital în lupta lui cu ele.

Agresivitatea uneori poate fi o expresie a procesului lupta cu anxietatea sau cu timiditatea subpresiunea sentimentului ca este atacat, adesea fiind luata drept o expresie directa a unei ostilitati reale.

Narcotizarea – o modalitate de a se elibera de anxietate inconstient princonsumareade a face acest lucru: - de a te consacra unor activitati sociale din frica de singuratate, situ-atia nu se schimba în cazul în care este recunscuta ca atare. O alta modalitate de narcoti-zare este aceea de aceea de a te cufunda în munca, procedeu care este recunoscut în caracterulcompulsiv al muncii si în indispozitiea care apare duminica si în zilele nelucratoare. Aceeasimodalitate ar putea servi drept supapa de siguranta prin care sa fie eliminata anxietatea.

Evitarea tuturor situatiilor, gândurilor sau sentimente lor care ar putea sa genereze anx-ietate. Aceasta poate fi un proces constient. Mai exact, o persoana poate fi constienta ca are starianxioase si poate fi constienta de faptul ca le evita. Pe de alta parte, persoana poate fi numai vagconstienta sau nicidecum constienta de starile sale anxioase, de încercarile sale de a le evita. Eapoate de exemplu, sa taraganeze pe o zi pe alta chestiuni care au legat cu anxietatea, cum ar fi luareade decizii participarea la o abatere, despartirea de cineva – acest lucruri sunt interpretate ca neavândimportanta, sau poate sa pretinda” ca acest lucru nu-i sunt pe plac si în consecinta, le desconsid-era. Când o astfel de evitare are loc în mod automat, avem de-a face cu fenomenul inhibitiei.

1.3.5 Anxietatea ca factor provocator de inhibitie.

Influenta ei asupra activitatii si stilului de comunicare

Inhibitia consta în neputinta de a face, de a simti sau de a gândi anumite lucruri, iar functia eieste aceea de a evita anxietatea care ar aparea în cazul în care persoana ar încerca sa faca, sa se simtasau sa gândeasca acele lucruri. Anxietatea nefiind constienta nu poate fi vorba de un efort constient. Înforma lor spectaculoasa inhibitiile au loc în blocajele functionale caracteristice isteriei: orbiri, mutenii,paralizii ale membrilor; în sfera sexuala, inhibitiile sexuale le reprezinta frigiditatea si impotenta; în sferamentalului – inhibitii de concentrare de formare sau de exprimare a opiniilor, de contactare a oamenilor.

Preconditiile necesare constientizarii inhibitiilor.

15

1) Trebuie, în primul rând, sa fim constienti de dorinta de a face ceva ca safim constienti de neputinta de a se trece la fapta. De exemplu, trebuie sa nutrim un-ele ambitii mai înainte de a se întelege ca ne izbim în acesta directie de inhibitii.

Timiditatea în a-si exprima observatiile critice (inhibatie minora)-> împiedi-carea organizarii ideilor, amânarea prezentariilor (inhibatie mai puternica) -> in-hibatia nu permite aparitia nici unei idei critice, acceptarea orbeste a tot ce s-aspus si chiar de a admira cele spuse (constiinta inhibitiei lipseste cu desavârsire).

2) Un al doilea factor care poate sa împiedice constientizarea se face atunci când inhibitiaare o functie atât de importanta în viata individului încât aceasta prefera sa insiste asupra faptului caeste vorba de de o situatie imuabila. Individul se considera apt de a face unei competitii si aceastaîl ajuta, pe când daca i s-ar face cunostinta ca e inhibat, el ar fi expus unei anxietati îngrozitoare.

3) E imposibil sa devii constient de inhibitiile personale în cazul în care acestea coincidcu formele de inhibare socialmente aprobate ori daca ele se încadreaza în ideologiile existente.

Inhibitia oricarei revindecari se raporteaza usor la dogma ca modestia este o vir-tute, o inhibitie privin gândirea critica la adresa dogmelor dominante în politica, religie sauîn orice alt domeniu poate sa ne scape atentiei si putem fi pe deplin incostienti de ex-istenta unei anxietati privind faptul de a ne expune pedepsei, criticii sau ostracizarii.

Proiectia : consta în atribuirea propriilor caracteristici ale sinelui altor oameni.

Regresia si fixatia - în perioadele de stres acut, o pers poate, în mod in-costient, sa caute sa se întoarca într-un stadiu de dezvoltare anterior, cu scopul de ascapa de anxietatea existenta. El poate începe sa se poarte în moduri care caracter-izeaza perioada în care avea mai putina raspundere si mai multa dependenta protectiva.

Fixatia asupra unui aspect de personalitate reuseste sa elimine anxi-etatea care se pare ca acompaniaza orice dezvoltare a personalitatii. Se car-acterizeaza prin caracteristicile imature la o persoana matura cronologic.

Somatizarea – reactiile emotionale se reflecta în simptome fizice. Reactiile emotionalela situatii puternic semnificante sa reuseasca evitarea câmpului constient printr-o conversie somat-ica. Pacientul se agata cu disperare de simptome oricât de dureros sau incapacitant ar fi fost.

Contrareactia – un impuls inacceptabil este exprimat în interesul evitarii pedepsei sauamenintarii pedepsei. De exemplu, sunt comportamente care preseaza individul dinauntru lui, re-flectând tendinta de a cuceri anxietatea, prin provocarea ei. Individului îi este, cumva, maifrica de a-i fi frica decât îi este de stimulul care i-o provoaca. (E. E. Levit, 1975).

Compulsivitatea – constientizarea anxietatii, a stresului, a fricii, este evitata printr-un comportament care, în mod sigur, este asociat cu o aprobare puternica, cu o recom-pensa pozitiva. Cunoscut si sub numele de “sindrom de anticompetenta copilareasca”,el actioneaza foarte frecvent în forme benigne, conducând la formele benigne, con-ducând la formarea unor caracteristici utile si adaptive ale personalitatii adultului.

16

Acei oameni mai mult predispusi sau expusi la anxietate, la stres, dezvolta astfel de com-portamente compulsive. Ele pot varia, de la reactii fobicela insecte sau praf la tensiuni gen-erate de dezordine în casa sau pe masa de lucru; de la nevoia punctualitate exagerarta la com-portamente bizare, cum ar fi spalarea pe mâini de mai multe ori pe zi, etc. “Este cel mai bunmecanism de aparare, cre aduce mari servicii nu numai celui cel practica, ci si comunitatii încare traieste. Conditia care se cere este sa fie folosit în limite rezonabile, iar pericolul care apareeste de a-l transforma pe ce-l care-l foloseste într-un “ommecanic” atunci când nu este în apelelui, când este anxios, frustrat sau prea stresat”. (Irina Scorban, rev. Psihologia, B, 1997).

Anxietatea conectata cu aceste atitudini exercita influente asupra activitatilor ca atare:

În primul rând, a întreprinde o activitate pe care o simtim anxioasa produce o senza-tie de tensiune, oboseala sau istovire. Multe dificultati atribuite, de obicei, suprasolicitarii, suntîn realitate cauzate nu de munca însasi, ci de anxietatea referitoare la relatiile cu colegii.

În al doilea rând, anxietatea raportata la activitati va aduce la o înrautatirea acelei activitati. Daca exista, de exemplu, o anxietate legata de darea or-dinelor, atunci acestea vor fi date de parca s-ar prezenta scuze, asadar ineficient.

În al treilea rând, anxietatea raportata la activitate, va strica placerea care,de altfel, ar fi savurata. Lucrul acesta nu de adevarat în ceea ce priveste anxi-etatile minore; dimpotriva ele pot sa produca un exces de zel. O anxietate puter-nica referitoare la relatiile sexuale va face ca acestea sa fie total neâmbucuratoare.

Asadar, un individ poate fi mai anxios decât crede el ca este. Anxietatea se poate ascunde înspatele unor senzatii de indispozitie, cum sunt durerilecardiace si oboseala; ea se poate disimula înstari de teama care par a fi rationale si justificate. Ea poate sa ia forma acelei forte care ne împingela betie sau ne face sa ne cufundam în tot felul de distractii. Adesea o vom gasi la originea neputinteide a ne bucura de anumite lucruri si întodeauna o vom descoperi ca factor provocator de inhibitii.

Bineînteles ca anxietatea conditioneaza si un anumit stil de comunicare. Dupa V. Satir.

17

1.4Anxietatea la copii

La copii, studiul psihopatologic al tulburarilor afective este foarte dificil da-torita labilitatii afective ce caracterizeaza copilaria si datorita faptului ca ei înca nupot exprima suficient prin limbaj, trairile sale. În plus unele tulburari afective în-tâlnite la adult pot fi interpretate altfel la copil, ele se înscriu în aria normalului.

În copilarie, anxietatea se manifesta de cele mai multe ori atât de intens, încât dom-ina întreaga personalitate. Copii anxiosi se recunosc de exemplu, de exemplu, prin fap-tul ca le e frica pe întuneric, sau într-o încapere luminata (Karl Leonard, 1975).

În prima copilarie, caracteristice pentru starea sa de anxi-etate sunt intensitatea, variabilitatea, durata scurta si superficialitatea.

În a doua copilarie se urmareste labilitatea sa afectiva, capacitatea destapânire a emotiilor, sociabilizarea, capacitatea de a realiza comunicarea afectiva.

În a treia copilarie atitudinile afective fata de diverse situ-atii din ambianta, succesele în procesul instructiv educatic.

Reactiile de frica la copii sunt considerate normale pâna la un punct, atuncicând sunt motivate rational si adecvate situatiei. Copilul resimte frica foarte difuz da-torita lipsei de experienta. În aceste cazuri frica se apropie mai mult de anxietate.

Anxietatea la copil are un caracter episodic si uneori se manifesta sub formaunor explozii emotionale. Debutul anxietatii este brusc, crizele pot dura câtevaminute, eventual repetându-se în aceeasi zi si sunt înso¸tite de manifestari negative.

Examinarea istoriilor din copilarie ale unui mare numar denevrotici, s-a ajuns la concluzia ca numitorul comun tine de mediu.

Principala calamitate este întodeauna lipsa de afectiune, de caldura sufleteasca auten-tica. Cauza pentru care un copil nu primeste destula caldura si afectiune consta în incapaci-tatea explicata de propriile lor nevroze. Actiunile si atitudinile acestor parinti nu poate decâtsa genereze ostilitate si anxietate.Factorii care genereaza ostilitatea la copil sunt : frus-trarea dorintelor copilului si gelozia. Copii pot accepta o multime de privatiuni daca ei simtca privatiunile sunt îndreptatite, firesti, necesare. Conteaza si spiritul în care frustrarile sunt im-puse. Gelozia tine de asa factori contribuitori ca lipsa de afectiune si spiritul de competenta.

O pozitie ostila fata de familie sau fata de un membru al acesteia este ne-favorabila pentru dezvoltarea copilului. Pericolul consta în reprimarea protestului, re-flectarea criticii sau acuzatiilor. Ca efect copilul îsi ia asupra lui vina si se simtenedemn de a fi iubit. Deci, ostilitatea refulata va genera ca urmare anxietate.

Motivele pentru a-si refula ostilitatea într-o astfel de atmosferaar fi: neputinta, frica , afectiunea sau sentimentul de nevinovatie.

Neputinta copilului este un dat biologic. El este dependent de mediu înceea ce priveste

18

împlinirea trebuintelor sale – mai înâi celor biologice, apoi celor ce include psihicul, viata intelectu-ala si spirituala, pâna se maturizeaza si devin capabili sa-si ia viata în propriile mâini. În conditiinefavorabile neputinta este în mod artificial accentuata de intimidare (i se ascund laturile dificile alevietii, hiperprotejarea), de alintare sau mentinerea copilului în stadiul dependentei emotionale. Cucât mai neajutorat este facut un copil cu atât mai putin va îndrazni el sa-si manifeste opozitia. Sen-timentul fundamental ar fi: “Trebuie sa-mi reprim ostilitatea pentru ca am nevoie de tine“ .

Frica este generata direct prin amenintari, pedepse precum siprin accese de mânie sau scene violente la care copilul este martor.

Frica mai poate fi provocata si de intimidarea directa prin confruntarea copilu-lui cu marile pericole ale vietii : microbi, accidente de automobil, “straini” mâncatoride oameni, copii needucati, cataratul pe copaci. Cu atât mai mult i se vâra copilu-lui spaima, cu atât mai putin va cuteza el sa manifeste ostilitate. Deviza ar fi:

“ Trebuie sa-mi reprim ostilitatea pentru ca mie frica de tine ”

Iubirea . Când copilul este intimidat, se poate agata de acest substituit de iubire,fiindu-i frica sa se razvrateasca pentru ca nu cumva sa piarda rasplata pentru faptul de ase arata docil. “Trebuie sa-mi reprimi ostilitatea de teama de a nu pierde iubirea”.

Sentimentele de vinovatie are doua motive:

- copilului îi e teama ca ostilitatea pe care o simte sa dauneze relatiilor sale cuparintii : ei l-ar parasi, si-ar retrage bunavointa sau se va întoarce împotriva lui.

- în societatea noastra “nu e bine sa fii ostil” , altfel “Ei sunt demni de dispretdaca exprima sau ascund sentimente fata de parinti ori încalc a regulile instituite de ei”.

Cu cât copilul se simte mai vinovat de încalcarea unui teritoriu interzis, cuatât mai putin cuteaza el sa se simta mai rauvoitor sau sa-i acuze pe parinti.

Sfera sexuala este interzisa pentru copii. Prohibitiile sunt exprimate prin taceri, amenintari,prin pedepse si copilul ajunge sa simta ca curiozitatea sexuala si activitatatea sexuala sunt interzisesi le permite, sau exista cumva vreo fantazare sexuala, îl poate face pe copil sa se simta vinovat.Deviza este: “Trebuie sa-mi reprim ostilitatea pentru ca as fi un copil rau daca as face-o”.

În diverse combinatii acesti factori îl pot duce pe copil sa-si refuleze ostilitatea, si în ultima instanta, îi produce anxietate.

Anxietatea infantila este un factor necesar, dar nu si o cauza suficienta pentru dez-voltarea unei nevroze. Circumstantele favorabile, o schimbare timpurie a anturajului pot saprevina o dezvoltare nevrotica. Dar asa cum adesea se întâmpla, conditiile de viata nusunt de natura sa diminueze anxietatea, atunci nu numai ca aceasta poate sa persiste civa creste în mod progresiv si pune în miscare toate procesele care constituie nevroza.

Se poate dezvolta în mod progresiv anxietatea generala cu privire la “lume” sau care maipoate fi numita fobie sociala. Un copil crescut în asa atmosfera ca aceea descrisa nu va îndrazni,

19

în propriile-i contacte cu ceilalti sa fie tot atât de întreprinzator si de combativ ca ei. El îsi vapierde certitudinea de a fi dorit si va lua o sicana inofensiva drept o nemiloasa respingere. El vafi lezat mai usor decât ceilalti si va fi mai putin în stare sa apere singur. Acesti factori duc ladezvoltarea insidioasa a sentimentului predominant de a fi singur si neajutorat într-o lume os-til a. Reactiile caracteristice se cristalizeaza într-o atitudine caracteriala. Aceasta atitudine oricândpoate dezvolta o nevroza. Ea a fost definita de catre C. Korney “anxietatea fundamentala”.

2. Definirea si abordarea fobiei socialedin mai multe perspective.

Gillian Butler (1989) arata ca fobia reprezinta o teama exagerata si persistenta de un obiectsau de o situatie care de regula sunt nepericuloase. În cazul fobiilor sociale vedem dezvoltându-se o “frica persistenta, irationala si o dorinta retinuta de la a evita situatii în care subiectulpoate fi observat atent de altcineva” (W.Kuber, Psihoterapiile, 1997). Subiectul se teme de lu-cruri cu ar fi evaluarile negative, critica sau teama de a fi respins. Fobiile sociale se pot con-tra pe unele aspecte concrete cum ar fi teama de a vorbi, în public, de mânca în public. Înaceste cazuri evitarea situatiei anxiogene este mai dificil de realizat decat în cazul altor fobii.

De regula, nu se cunoaste exact originea fobiilor. Rareori pacientul fobic poate descrie uneveniment psihotraumatizant despre care spune ca sta la originea fobiei. Majoritatea autorilor (înspecial comportamentalistii) sunt de parere ca acestea sunt frici dobândite prin conditionare ca ur-mare a unor experiente nefericite, conduite amplificate dereactii excesive ale anturajului sau de in-securitatea datorita absentei mamei. Uneori aceasta conditionare se fizeaza în perioada de stres put-ernic sau în stari de supraactivare când reactiile caracterizate prin teama se invata cu usurinta.

Pentru psihoanalisti, mecanismul cauzal este un conflict intrapsihic inconstient. Subiec-tului îi este teama de impulsurile sale pe care nu si le poate asuma le neaga reali-tatea efectul fiind deplasarea acestei frici pe obiect sau situatie. Dupa (Marks 1969),prezenta si natura factorilor precipitatori nu au o legatura directa cu tulburarea fobica sinu este necesar sa cunoastem cauza care a produs fobia pentru a o trata cu succes.

2.1 Modelul biologicPacientii care se plâng de fobii sociale sufera de tahicardie, tremuraturi,

de transpiratie etc. atunci câd se afla în situatii ce implica o evaluare sociala.

Aceasta indica o activitate autonoma crescuta. Aceste observatii au dat nastere ipotezeidupa care fobia sociala ar fi consecinta unei productii excesive de catecolamie în situatii destres sau a unei sensibilitati crescute la cresterea normala de catecolamie. Acesta ipoteza aputut fi confirmata partial, dar nu se dovedea suficienta pentru explicarea fobiei sociale.

Tratamentul fobiei sociale, dupa acest model, este bineînteles denatura biologica si vizeaza sedarea excitatiei autonome prin reglarea chim-ica cu ajutorul mijloacelor farmacologice care s-au aratat eficiente:

20

- inhibitorii monoamin-oxidazei (I.M.A.O. ) : (exemplu: fenelzina propusa deZiebowitz si al. în1986)

- beta-blocantele : propanol (Faloon s.a (1981), atenalol (Gorman si al (1985))

- antidepresive triciclice si benzodiazepinele: clompiramina si imipramina, alprazdamul, di-azepina

Aceste medicamente au fost folosite în cercetari clinice; rezul-tatele nu sunt totusi clare. Ele cu mult cedeaza efectului placebo.

2.2 Modelul psihofiziologic (comportamental)

Conceptia psihofiziologica subliniaza interactiunea factorilor psihici si biologici. Criza de pan-ica nu este considerata ca fiind spontana, fara stimul declansator intern sau extern, ci ca un produs de inter-actiuni complexe între senzatii corporale primare (de ex. o crestere a ritmului cardiac), procesele afectivo-cognitive si o reactie consecutiva a pacientului. Asa cum ilustreaza schema de mai jos, fenomenele bi-ologice sau psihice sunt percepute mult mai putin chiar siinterpretate ca “pericol”. Aceasta antreneazadezvoltarea anxietatii si panicii care actioneaza, la rândul lor, asupra diferitelor elemente intensificându-le sau modificândule. Derularea concreta e influentata de caracteristicile biologice si istoria însusiriide cunostinte individuale, tipul si eficacitatea strategiei de control, cât si de particularitatea situatiei.

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

Schema dezvoltarii unei crize de panica (dupa Clark si Salkovskis, 1987)

Tratamentul trebuie sa vizeze diminuarea anxietatii si sa desfaca legaturile sale cu senza-tiile corporale si procesele cognitive ce însotesc tulburarea. În perioada fazei diagnostice a trata-mentului se cauta astfel mai întâi factorii declansatori si conditiile ce însotesc crizele de anx-ietate (hiperventilatie mod de a se hrani, cognitii, situatii interpersonale). În etapa urmatoare,informatiile obtinute sunt folosite în timpul comunicarii unui model explicativ individual carese refera la modelul psihofiziologic al tulburarile irationale mentionate mai sus. Urmeaza apoiprezentarea metodelor de confruntare si de control al anxietatii indicate pentru simptomatologiaîn cauza care sunt produse pentru a rupe cercul vicios. Este vorba despre tehnici respiratorii,cât si de diferite strategii de stapânire de sine care sa permita controlul simptomelor anxioase.

21

2.3 Modelul terapiei cogniti-vo-comportamentale

Dupa acest model, fobiile sociale se dezvolta pe unteren cu predispozitie biologica si psihica la reactii anxioase.

Totusi se studiaza mai mult comportamentul subiectului în situatii sociale. Din aceasta per-spectiva, persoana suferind de fobii sociale reactioneaza la solicitarea sociala prin sentimente si gân-duri negative, care-i orienteaza atentia mai degraba asupra propriei persoane decît spre obligatia creatade situatia sociala. Individul se întreaba daca va fi capabil sa stapâneasca situatia, daca va fi anxiossi daca ceilalti îsi vor da seama de aceasta, care vor fi consecin¸tele comportamentului sau etc., în locsa-si îndrepte atentia asupra rezolvarii sarcinii (de exemplu sa asculte, sa evalueze ceea ce aude, saformuleze un raspuns). Aceasta duce la cresterea anxietatii si la activarea sistemului autonom, situ-atie care din nou e perceputa de pacient, care amplifica tensiunea si împiedica gasirea unei solutiioptime sarcinii respective. Daca ulterior va gasi situatii similare el va reactiona asemanator si vaavea tendinta de a le evita sau de a le suporta cu o nelinistemai mult sau mai putin importanta.

Tratamentul fobiei sociale se bazeaza, în functie de aceasta abordare, pe expunere(confruntare) si pe restructurare cognitiva. El vizeaza nu numai diminuarea anxietatii, ci sipunerea în ordine a competentelor sociale si modificarea gândurilor si atitudinilor care sunt labaza atitudinii anxioase. În acest scop, se combina si se utilizeaza mai multe procedee.

2.4 Abordarea psihanalitica

Dupa Freud, fobia e legata de un conflict ce tine de fanteziile sexuale inconstiente. An-goasa asociata sadisfactiei pulsionale este deplasata si proiectata în spatiu. Dupa conceptiile psi-hanalitice mai recente, ar fi vorba totusi mai putin de un conflict în ceea ce priveste problema sep-aratiei si a delimitarii. Dupa aceste cercetari, miezul conflictului s-ar gasi într-un conflict legat dedorinta de a deveni autonom si adult, si dorinta de a evita angoasa care presupune emancipare.

Terapia trebuie sa ia în considerare, în special, componenta imaginara a angoa-sei si are drept scop sa permita pacientului sa înteleaga conflictul fundamental, sa inter-preteze si sa faca sa dispara transferul care s-a dezvoltat pe parcursul terapiei. Ca acestlucru nu se poate face dupa procedeul clasic, Freud a recunoscut-o deja în 1911.

“. . . Nu stapânesti niciodata o fobie daca te astepti ca prin analiza bolnavul sa fie con-vins s-o abandoneze, . . . , n-ai succes decât cu conditia de a-i putea determina prin influ-enta analizei, sa mearga pe strada si sa lupte cu angoasa, în timpul acestui tratament.”.

Capitolul II. Teorii etiologice si terapeutice

asupra fenomenului de tulburare anxioasa.

22

1. Psihoterapia gestalista în tulbur ari fobice (anxioase)

Abordarea gestalista a personalitatii propune un model teoretic numit “ciclul experienteigestaltiste”. Acest model desfasoara elementele experientei ca un proces continuu prin care nevoileorganismului, impun grade si forme diferite de contact cu mediul prin intermediul carora, elepot fi satisfacute. Ciclul experientei gestaliste include parcurgerea a cinci stadii: care se gen-eralizeaza continuu, unul pe celalalt, în cadrul unui model functional (Mel Robin, 1984).

1) Senzatie 2) Constientizare 3) Actiune 4) Contact 5) Retragere.

1) Ciclul integrarii persoanei sau contactarii la mediu începe cu senzatiile prin care se ex-perimenteaza trairea si semnificatia stimulilor care actioneaza asupra organismului. Omul discrim-ineaza direct “ce este”, “ce nu este”. Dincolo de experienta personala, copii învata din famili-ile lor si “ce pot” si “ce trebuie” sa vada, sa auda, sasimta si “ce nu pot”, “ce nu trebuie” “saperceapa”. Aceasta creaza o prima confuzie si anxietate în modulo de contact, prefigurand graniteimpuse. copii introecteaza toate impunerile comportamentale si ulterior idealurile sau convinger-ile altora, necritic, ca o plastilina maleabila la “caldura si amenintarea perderii acesteia din cuibulparental”, pentru ca mai târziu sa devina adulti cu o moralitate supraîncalzita. Ei investesc ocantitate enorma de energie în mentinerea granitei între obligatii si dorinte si multe dintre im-punerile introectate îi determina sa fie ceea ce ei nu sunt, crescându-le rezistenta la schimbare.

2) Constientizarea deplina este procesul prin care se intra în contact cu cele mai impor-tante evenimente din câmpul individual (intrapsihic) sau din mediu (exteropsihic). Punctul culminanteste realizarea imediata a insight-ului – conditie pentru restructurarea gestaltului, pentru crestere.

Orice negare a situatiei si a cerintelor acesteia ca si apropriilor dor-inte si raspunsuri alese de persoana - este o perturbare a constientizarii.

Daca o constientizare deplina poate sa clarifice si sa confere siguranta de sine, o per-turbare a acestui proces întretine confuzie sianxietate în contactul cu sine si cu altii.

Neconstientizarea de sine muta conflictul real sai imaginar doar, din plan extern, înplan intern si perpetueaza un model de autoafalsificare soldat cu blocaj si suferinta.

3) Actiune. Persoana blocându-si impulsul de a actiona resimte tensiune muscu-lara si durere. Ea poate experimenta atât puterea de a actionaeficient, cât si actiunea in-eficienta, aceasta din urma favorizând inhibitia, paralizia vointei. Unele persoane cu di-ficitati de actionare (absenta initiativei, sustinerea actiunii, finalizarea actiunii, adecvarea actiu-nii) îsi dezvolta compensator alte abilitati, ca de pilda fantazarea, teoretizarea capacitatii ob-servationale, dar sufera de o incapacitate de a pune în actiune ideile, proiectele etc.

Teoria gestalista are în vedere în mod special stimularea si amplificarea ac¸tiu-nii, utilizând multiple tehnici corporale (respiratorii,posturale metafora corporala etc.)

4) Contactul. Un stadiu crucial al ciclului este experimentarea contactului cu ex-teriorul (persoane obiecte, situatii mediu). O granita de contact optima, care sa mentina

23

un raport de echilibru dinamic între sine si mediu, necesita o anumita flexibilitate adap-tiva, bazata pe armonizarea între deschidere si rezistenta, 6ntre permeabilitate si evitare.

5) Retragerea presupune o încheiere acceptata a vechilor probleme de relatie,cu sine si cu altii. Persoanele care nu reusesc sa se detaseze de vechile problemeale unui ciclu experiential, se agata cu îneversunare de relatii “nedeterminate”, se înev-ersuneaza în a-si pastra vechile tranzactii, semnificatii si resentimente, ramÎn fizate de unvechi patern experential. În acest fel ele se auto saboteaza în procesul de crestere.

Figura 1

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08graphic: StrangeNoGraphicData – senzatie

(a ramâne asa) (a nu simti insensibilitate)

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –retragere constientizare

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – (rezistente) (confuzie, anxietate)

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – contract actiune

(tensiune musculara durere)

Ciclul experiential Gestalt (dupa M Rabin, 1980)

Persoanele care sufera de sentimente de autorespingere, sau care se tem sa nu fierespinsi, cu complexe de inferioritate, cei care se autoînseala, cu acute sentimente de frus-tratie, cu dificultati de exprimare a sentimentelor si opiniilor cu conduiteevitante, exitante,dubitative, inhibati blocati, anxiosi, într-un cuvânt– toti cei care traiesc nefericirea si nustiu cum sa depaseasca aceasta stare sunt cei mai indicati pentru aceasta forma de terapie.Ei sut direct interesati de modul în care pot autoconstientiza cum sa se autoregleze.

Stiluri, modalitati si tehnici de lucru în teoria gestalista:

“A veni în întâmpinare” si “a intra în rezonanta” sunt doua atribute esentiale în munca terapeutu-lui gestalt.

- Pentru a clasifica si a extinde experienta ce exprima prin expresia “a lucra cu . . . ” (cu corpul,cu emotiile, cu comportamentele proprii clientului sau pe care le experimenteaza din perspectiva altora).

Tehnicile de focalizare se bazeaza pe interogatii ghid si pe ex-ercitii (ex. ce simti, la ce gândesti încearca sa faci asta)

Dintre tehnicile experimentale cele mai cunoscute sunt :

a) Exercitii de constientizare corporala constientizarea tensiunii musculare si a relaxarii psiho-musculare; constientizarea ritm respirator si a modificarii lui în conexiune cu emotiile sau cu retraireaanumitor situatii sau cu imaginarea altora, constienta senzatiilor care comunica stari de disconfort,constientizarea ritmului cardiac în conexiune cu starile si gandurile asociate, constientizarea posturii,nimicirii în conexiune cu starile sau cu gândirea pacientului, constientizarea rezistentelor sau depen-

24

dentelor în contactul corporal în directa conexiune cu problemele spatiului personal si cu relatii deintimitate, etc. Ca urmare, insul devine mai constient de sine si de contactele sale cu lumea.

b) Exercitare de constientizare afectiva si relationala

• tehnica scaunului gol ca suport de dialog– joc de rol cu persoane semnificativesau dialogarea dintre “partile eului aflate în conflict”. El îsi dezvolta în timpul acesteicomunicari o strategie de rezolvare a acestui conflict, de unificare apolaritatilor.

• tehnica reprezentata în spatiul personalajuta subiectul sa-si constientizeze imag-inea de sine în relatia cu mediu, problemele de contact si granitele personale.

• tehnica “zidul” – se pot constientiza strategiile prin care subiectul se confrunta cu ob-stacolele existentiale permite autoexplorarea si gasirea solutiei: determina dependentaemotionala versus maturitatea emotionala;

• tehnica “cubul” – relevanta pentru modul în care persoana face fata la izolare, ra-portul dependenta afectiva - autonomie, nevoia de comunicare cu ceilalti, rezisten¸ta însituatiile limta. Poate fi un bun suport de restructurare mentala în depasirea propriilorblocaje, precum si a unor tendinte nevrotice de tip anxios, claustrofobic si sociofob;

• tehnica “mentine-te !” încurajeaza pacientul sa se pastreze în ceea ce simte si sarelateze;

• tehnica “scenarizarii sau punerii în scena” – se bazeaza pe punerea în actiune chiara sentimentelor si a ideilor incomode, nemarturisibile, retinute sau refuzate constientîn a fi communicate. “Spunei-o” este încurajat sa verbalizeze sentimente la adresa uneipersoane.

c) Exercitarea de constientizare cu suport imaginativ side restructurare cognitiva. Prezen-tam în continuare câteva tehnici de integrare si restructurare, unele bazate pe suport imaginativ sireprezentare vizuala, altele folosind suport kinestezic - postural ori schimbarea raportului figura - fond.

• tehnica fanteziei ghidateSe utilizeaza în situatia în care pacientul îsi creaza si în-tretine anxietati, neputinte sau evaluari eronate, ca urmare a unei procesari secventiale,scotomizate a unor evenimente cu mare încarcatura emotionala. Tehnica respectivapoate reconstitui, focalizand pe detalii semnificative, cursul evenimentelor experimen-tate de subiect, reintegrându-l prin descoperirea întelesului adevarat care le explica saupoate crea o imagine acceptata a sinelui sau a cuiva, ca suport pentru integrarea uneiparti respinse a eului. De exemplu, un pacient care sufera de sentimentul de autore-spngere poate vizualiza imaginea mamei care-l accepta neconditionat si parcurge undialog imaginar cu aceasta imagine. (suport afectiv pozitiv).

25

• tehnica de diminuare si integrare : pentru a diminua sau neutraliza efectul de an-corari si paternuri rigide, pacientul este pus sa-si imagineze opusul a ceea ce afirma sisa constientizeze un eveniment, sau relatie dein aceasta noua perspectiva.

• tehnica metapozitiilor este utilizata în scopul restructurarii scutului cognitiv în lu-crul cu polaritatile. Pacientul este antrenat într-un proces de autocon¸stientizare a na-turii conflictului. El câstiga treptat distanta si obiectivitate în întelegerea si rezolvareaproblemei, prin experimentarea succesiva a rolurilor altei persoane, mai ales a aceleicu care se afla în conflict direct, apoi a celui care asista la conflict, s.a.m.d.

• tehnica autodezvaluirii terapeutului

Ca regula, pacientii singuri îsi creeaza si întretin anxietatea. Ei nu sunt constienti demodul în care îsi autoinduc unele comportamente ineficiente sau gresite, fiind de fapt autorii sauprogramatorii inconstienti, ai acestora, pe baza unor judecati sau evaluari pripite sau care le scapade sub control constient, sau care pur si simplu le emit dininertie sau stereotipie cultural – edu-cationala. Gestalt terapia propune pentru situatii date tehnica fanteziei ghidate cu ajutorul careiapacientul poate reconstitui, focalizând pe detalii semnificative, cursul evenimentelor experimentatepe subiect, reintegrându-le prin descoperirea întelesului adevarat care le explica sau poate crea oimagine acceptata a sinelui sau a cuiva, ca suport pentru integrarea unei parti respinse a Eului.Restructurarea aici se produce la nivel mental, imaginativ, care este simultan si o expresie afec-tiva. Noul “proiect” mental antreneaza o restructurare emotionala pozitiva constând într-o mai bunaacceptare. Acest tip de contact relational va fi transferabil în experiente actuale de relatie.

- foarte frecvent persoanele sunt constrânse de granitelemodurilor obisnuite de a gândi,asa încât, în câmpul constiintei lor nu încape nici o alternativa posibila. Sunt implicate aicimecanisme de reprimare si negare, ca si învatarea, imitatia, modelele culturale. Pentru adiminua si neutraliza ac. efect de ancorare a patternurilor rigide, pacientul este pus sa sa-si imagineze opusul a ceea ce afirma, sau considera a fi adevarat si sa constientizeze un an-umit eveniment sau relatie din aceasta noua perspectiva. Efortul imaginativ îi poate revela siaspectele si semnificatiile noi, în raport cu care el se deschide si reexperimenteaza situatia.

I se propune pacientului sa reconsidere o situatie o relatie sau propria imagine negativa, au-torespinsa, din perspectiva a cel putin 3 calitati, avantaje sau beneficii, dupa ce a precizat toate el-ementele reprobabile, respinse sau negative a respectivului obiect, situatii, relatii, tc. O astfel detehnica solicita pacientului sa exprime sentimente pozitive si negative în legatura cu o aceeasi per-soana, sau sa exprime verbal stari negative inexplicabile, cum ar fi tensiunea interna, frica, plânsul.

O alta tehnica (Lowen, analiza bioenergetica) : atunci când relateaza pacientului despre oanumita emotie pozitiva sau negativa, este rugat s-o localizeze în corp si sa lucreze asupra ei.

2. Psihoterapia existentialista sau

26

experienta cautarii sensului fiintei

În conceptia existentialistilor nu exista boala psihica ci numai situ-atii problematice si impasuri existentiale, ceea ce înseamna pierderea sen-sului existentei ca urmare a scaderii si reprimarii potentialului uman.

Nevroza este expresia disperarii existentiale. Anxietatea teama, panica si sen-timentul de culpabilitate apar datorita unei subestimari a propriei persoane sau a neac-ceptarii conditiei umane, fapt ce duce la o depersonalitate siaparitie, la “situatii lim-ita” ce determina o existenta umana alienata, absurda, izolata si lipsita de sens.

Anxietatea este considerata a fi pozitiva, deoarece prin intermediul ei in-dividul consitentizeaza faptul ca existenta este limitata (fragila) si de aceeaindividul este singurul responsabil de scopul si directia propriei vieti.

Se considera ca maturizarea reprezinta o preconditie esentiala a libertatii si realizarii de sine,iar sinceritatea si umorul sunt conditii ale cresterii autentice. Rolul hotarâtor în maturizare revineînsa capacitatii de comunicare, pasiunii rostirii cuvântului, transmiterii mesajelor interumane, so-cializarii prin cuvânt si informatie. Nici un fenomen smuls din comunicare, nu mai poate fi nu-mit fenomen de adaptare psihologica. i aceasta pentru ca alaturi de limbajul conceptual existaun limbaj emotional, alaturi de limbajul logic sau stiintific exista un limbaj al imaginatiei poetice“La origine limbajul nu exprima gânduri si idei, ci sentimente si emotii” (E. Cassirer, 1994).

Rollo May (1967) considera ca anxietatea poate avea atat un rol pozitiv cât si unul nega-tiv. Anxietatea se considera a fi pozitiva atunci când clientul înfrunta situatiile de viata care-l facanxios, atunci când se arunca în lupta pentru a deschide posibilitatile vietii. Anxietatea are un rolnegativ atunci când subiectul evita aceste posibilitati, multumindu-se sa traiasca limitat si resemnat.

În viata, subiectul nu se poate conduce dupa nevroza existentiala care impune reducerea sauchiar anularea autonomiei determinând instalarea anxietatii, lipsa valorii si a sensului existential. Seurmareste nu atât eliminarea anxietatii cât transformarea anxietatii nevrotice în anxietatea normala câtsi a capacitatii de a trai în conditiile acestei anxietati normale” (I. Holdevici si I. P. Vasilescu, 1993).

Pacientul va învata sa se confrunte cu propriile reactii, sentimentele, temerisi anxietati într-omaniera constructiva. Existentialistii sustin ca o persoana poate fi schimbata numai printr-o viata schim-bata. Scopul analizei nu este acela de a alina simptomul sau de a ajuta clientul sa se “ajusteze” la societate,ci de ajuta clientul sa sa-si descopere fiinta sa devina deplin constient de propria existenta În felul acestaschimbarea este vazuta ca posibila, ajuta el sa ia o atitudine de angajare în viata, în proiecte existentiale.

3. Anxietatea din perspectiva analizei bioenergetice

Orientarea în viata este catre placere si departe de durere. Nu deschidem si ne îndrep-tam spontan catre placere; ne contractam si ne retragem la fel de spontan din fata durerii. Când,în aceeasi situatie, exista posibilitatea placerii si amenintarea durerii, traim anxietate. Acest tip

27

de situatii, în care sunt incluse semnale mixte, sunt cauzaanxietatii de fond care însoteste oricetulburare nevrotica sau psihotica. Ele apar în copilarie, în relatia parinte – copil. Atâta timpcât ofera hrana, contact de stimulare senzoriala, parintii sunt o sursa de placere. Foarte curândînsa ei încep sa fie asociati si posibilitatii durerii semnalul mixt genereaza anxietate, iar aparar-ile se dezvolta. Ele reduc anxietatea, dar concomitent reduc viata si vitalitatea organismului.

Însa apararile nu blocheaza, în totalitate impulsurile catre obtinerea placerii. Daca s-ar întâmpla astfel, aceasta ar conduce, în cele din urma, la moartea persoanei. Într-o analizadusa la extrem, moartea reprezinta apararea totala, completa împotriva anxietatii. si în masuraîn care orice aparare reprezinta o limitare a vietii, o putem considera ca pe o moarte partiala.

Schema generala care explica problemele personalitatii:

privare – cautarea placerii – frustrare

anxietate – mecanism de aparare – pedeapsa

Pentru a alege un caz individual, sunt importanti trei factori:

a) timpul : cu cât anxietatea a aparut mai timpuriu,cu atât apararile sunt restructurate la un nivel mai profund;

b) situatia care a produs anxietate;

c) mecanismul de aparare mobilizate pentru a-i face fata.

Functie de modul în care se adapteaza la lume, personalitatea poate os-cila între doua extreme: persoanele care se apara pe sine si persoanele care se ex-prima pe sine. Le-am mai putea denumi si persoane care stagneaza si persoanecare cresc. Primele se raporteaza defensiv la lume, cealalta expresiv si creator.

Persoana defensiva este caracterizata prin prezenta mecanismelor de aparare. Cum acesteapot fi de mai multe tipuri si persoana defensiva poate îmbraca mai multe forme (5), cunoscute subdenumirea de forme caracteriale: schizoida, orala, psihopata, masochista, rigida. Rolul mecanismu-lui de aparare este de a proteja inima împotriva anxietatii. O astfel de persoana va ridica o multimede baricade în calea anxietatii si nu va permite ca inima sa sa fie usor atinsa (zona instinctelor).În acelasi timp, ea nu va raspunde lumii din inima. Defensele trebuie întelese ca un proces evo-lutiv, la nivele diferite ele luând forme diferite, asa cumse poate observa în schema de mai jos:

Criteriul inim a : ceea ce trebuie aparat : a iubi si a fi iubit

Nivelul emotional : sentimente suprimate de teama, panica, durere, tristete, furie, disperare.

Nivelul muscular : tensiuni musculare cronice, care împiedicasentimentele reprimate sa ajunga la nivelul Eului (constient).

Nivelul eului : negarea, proiectia, rationa;izarea, blamearea, neâncrederea.

Terapia bioenergeticaOrice persoana nevrotica, traieste într-o masura mai mare sau mai mica, în afara lumii, prin urmare, unuldin scopurile terapiei va fi amplificarea contactului cu lumea persaona trebuie sa stabileasca ma itntâi un

28

bun cantact cu sine. Cim zona de contact cu lumea a oricarei fiinte este scopul, relatia cu el devineesentiala.

Majoritatea exercitiilor bioenergetice au drept scop înlaturarea sau reducerea blocajelor ce împiedicaasimilarea experientei. Atâta timp cât energia individului este fie blocata în trecutul sau infantil, fieorientata catre un viitor compensator, populat cu scopuri nerealiste,el va ramâne suspendat, în afaraprezentului si a realitatii. Analiza bioenergetica urmareste sa elibereze aceasta energie, si facând-odisponibila pentru “acum si aici”, sa redeclanseze procesul cresterii.

Analistul bioenergetician lucreaza simultan la doua nivele : nivelul energetic (lucrul cu corpul) si nivelverbal (munca analitica).

a) Lucrul cu corpul are drept scop restabilirea balantei energetice, adica a echilibrului dintre încarcare sidescarcare. Încarcarea cu energie se obtine, în principal, prin tehnici cuexercitii care provoaca orespiratie completa si profunda de cantitate de oxigen din corp crescand nivelul energetic creste.Descarcarea energiei presupune înlaturarea blocajelor exprimate sub forma tensiunilor muscularecronice, emotiilor reprimate, de obicei prin strigat sau plâns, se alatura în mod natural.

b) Secventa analitica consta în ascultarea istoriei pacientului: “citirea” ei asa cumeste întimparita lanivelul corpului.

29

4 Psihoterapia rogersiana centrata pe persoana

Comportamentul nostru este determinat de conjugarea a doi factori :tendinta la actualizare si notiunea Eului. Prima reprezentare a factorului di-namic, a doua factorul reglator, una furnizeaza energia, cealalta directia.

Actualizarea Eului succesul si eficacitatea lui nu depind deloc de situatia “reala”, “obiec-tiva”, ci de situatia asa cum o percepe subiectul. Ori subiectul percepe situatia în functiede notiunea Eului sau; ceea ce se raporteaza la Eu are tendinte sa fie perceput în reliefsi este succeptibil de a fi modificat în functie de dorintele, nelinistile subiectului ceea cenu se raporteaza la Eu are tendinte de a fi perceput mai vag sau sa fie total neglijat.

Daca exista congruente între “perceptii” si “realitate”, în ceea ce priveste notiunea“Eului”, actiunea tendintei actualizante va fi adecvat condusa de notiunea “Eului”, actiuneatendintei actualizante va fi adecvat condusa de notiunea Eului si individul va avea toate

sansele pentru a-si atinge scopurile pe care si le propune de aseme-nea comportamentul <a href="mailto:s@u">sau</a> va avea tendinta de aasigura mentinerea si <a href="mailto:mbog@]ireas” > mbogirea < /a >Eului.ncaznegativ, adicacolounde < ahref = ”mailto :m bog@]irea” > mbogirea < /a >Euluicomportlacuneierori, tendinaactualizantvafiprostluminat, eaivapropunescopurigreudeatinsdacnuirealahref = ”mailto : frustr@rile” > frustrrile < /a > carerezultIcarempiedicbunfuncionare.

Pentru ca notiunea Eului sa fie realista ea trebuie sa fie fundamentata pe experientaautentica a subiectului, adica pe ceea ce simte în mod real. Astfel spus, subiectul estepsihic liber când nu se simte pentru a <a href="mailto:p@stra">pastra</a> fie afectiunea saustima celorlalti care joaca un rol important în “economia” sa interna, fie stima de sine.

Când liberteatea experientiala a subiectului e amenintata, acestuia nu-i este permis sasimta sentimentele pe care le simte pentru a <a href="mailto:p@stra">pastra</a> fie afectiuneasau stima celorlalti care joaca un rol important în viata sa. Nelinistea e cauzata de exteri-orizarea, apoi existenta sentimentelor sale. Procedeul dovedindu-se “fecund”, adica reprimândconditiile <a href="mailto:conserv@rii">conservarii</a> si ridicarii moralului Eului, tinde sa-l adopteca mod de viata. Totusi o parte a experientei sale traite reale scapând cunoasterii sale, con-trolul comportamentului sau îi scapa în aceiasi masura. Din acel moment se produc dezama-giri si deceptii si subiectul devine confuz, dezorientat, pe scurt, nevrotic. Deci aceasta alienarea subiectului în raport cu experienta traita ste chiar ceea ce constituie personalitatea nevrotica.

Scopul terapiei rogersiene este sa-l ajute pe pacient sa-si înteleaga pe deplin sentimentele, gân-durile si dorintele, fara a trebui sa recurga la manevre defensive, va fi corespondenta între experientasa reala, <a href="mailto:tr@it@">traita</a> si perceptiile sale. Experientele negative de ostilitate, deinferioritate, de frica, vor fi reprezentate în constiinta, la fel de usor si fidel ca experientele pozitive de se-curitate, succes, afectiune. Daca exista corespondenta strânsa între experienta si perceptie, nu va rezultadecât faptul ca, prin comportament va fi adecvat condus, <a href="mailto:c@ci">caci</a> este per-

30

ceptia, mai ales perceptia Eului, ceea ce determina directia acestuia (atentie “adecvat” si nu “perfect”).

Tehnicile propuse de Rogers sunt:

[1.] Clasificarea sentimentelor clientului : se face prin reflectie, meditatie si afirmatie. Accentuleste pus pe sentimemntele prezente. Reformularea continutului afirmatiilor clientului sefolosesc alte cuvinte decât cele ale clientului pentru a revarsa mai multa lumina asupra problemelorcu care acesta se confrunta, pentru a elimina confuziile.

3) Acceptarea neconditionata, sintetic redata, presupune comunicare empatica autentica,acceptare pozitiva verbala, si non verbala (mimica si pantomimica de tip compresiv) .

5.Hipnoterapia.Viziune conceptuala

Din perspectiva hipnoterapiei simptomul (inclusiv sI anxietatea) se manifesta ca oreactie de <a href="mailto:ap@rare">aparare</a> a Eului pacientului împotriva unor con-flicte mai profunde sau mai superficiale. Diverse simptome sunt mesaje ale organis-mului prin care acesta comunica faptul ca nu este în regula cu el, conflicte care îsigasesc calea de exprimare în sistemul gastro - intestinal produc simboluri de tipul:

“mi se pune un nod în gând”

“acesta îmi face <a href="mailto:r@u">rau</a>”

“nu mai pot sa înghit situatia aceasta”

O mare cantitate de agresivitate sau frustrare care nu este exprimata verbal, poate sa semanifeste sub forma unor simtome. Astfel, de pilda, insomnia poate ascunde o teama inconstientade moarte, iar în cazul colitelor ulceroase psihomaticienii spun ca pacientul “se rode pe dinaun-tru” din cauza eforturilor pe care le face de a <a href="mailto:sc@pa">scapa</a> de problema sa.

Conflictele mai superficiale pot fi abordate prin simpla terapie centrata pe simtom, în cazulconflictelor mai severe este absolut necesara terapia de profunzime care se refera la combina-rea tehnicii de hipnoza cu unele metode specifice psihoanalizei. Ea se numeste hipnoanaliza.

Demersul terapeutic

Hipnoterapia reprezinta tratamentul psihoterapeutic realizat cuajutorul hipnozei. Hipnoza e o terapie centrata pe simptom

si se înscrie printre psihoterapiile de profunzime “care prin sug-estii verbale precum si imaginile sugerate îsi propune sa restructureze per-sonalitatea subiectului si <a href="mailto:modific@ri">modificari</a> dura-bile în psihicul acestuia urmarind astfel eliminarea unor probleme psihice.

Specialistii au demonstrat ca, pentru simpla eliminare de simptom nu este<a href="mailto:neap@rat">neaparat</a> necesara o transa profunda , obiectivele pecare si le propune terapeutul putând fi atinse si printr-o relare sau transa medie.

31

Un avantaj important al hipnozei îl reprezinta faptul ca aceasta metoda sepoate combina cu succes si cu alte tehnici de psihoterapie scurta, abordarea pacientuluiputându-se realiza din unghiuri diferite, ceea ce creste ¸sansa de vindecare a acestuia.

Factorii hipnozei sunt : sugestia, sugestibilitatea, hipnotizabilitatea, vizualizarea si imageriamentala.

Prin hipnoza se induc sugestii directe, vizand disparitia simtomului. Sugestibilitatea estereactia fata de sugestie si intensitatea acestei reactii. Hipnotizabilitatea reprezinta aptitudineaunui subiect de a atinge un anumit nivel al <a href="mailto:st@rii">starii</a> hipnotice.

Hipnoterapia acorda un rol deosebit tehnicilor de vizualizare si imagerie mintala, maiales în primele faze ale tratamentului, atunci când se cere pacientului <a href="mailto:s@-i">sa-si</a> reprezinte propria tulburare , pentru a se putea trece ulterior la constituireasugestiilor terapeutice. O astfel de tehnica este tehnica de desensibilizare. Aflat înstare de transa hipnotica, subiectul este instruit sa repete mental o anumita situatie, deregula anxioasa, imaginându-sI ca îi va face fata cu bine, fiind calm si controlat.

De exemplu, unei paciente cu trac la examen i se sugera ca se afla în ziua examenu-lui , ca intra în sala si se aseaza în banca fiind calma, relaxata <a href="mailto:st@pn@” >stpn < /a > pesituaie.ncontinuareisecere < ahref = ”mailto : s@ − i” > s − i </a > imaginezecnmomentulncareprimetesubiecteleecuprinsdeunfeldeinspiraiecareoajuts −

iaminteascprecispeceleinvate.

Tehnica hipnotica este atât de adaptabila si flexibila încât ea serveste adesea la facilitarea in-terventiilor altor tehnici crescându-le în acest mod capacitatile curative. De asemenea ea se folosestecu succes la faza de investigare a conflictelor, precum si înstadiul terminal, atunci când se ad-ministreaza sugestiile generale de <a href="mailto:nt@rire” > ntrire < /a > aEu − lui.

Aplicarea hipnoterapiei presupune :

1.2.• Explicarea în ce consta terapia, spunându-i-se pacientului ca tratamentul va fi gratulat, iar succeselese vor instala treptat.

• Realizarea exercitiilor de relaxare (exemplu autogenSchultz, Iacobson).

• Aplicarea testelor pentru <a href="mailto:m@surarea">masurarea</a> gradului desuccesibilitate hipnotica (testul <a href="mailto:nclet@rii” > ncletrii < /a >degetelorIalcatalepseipleoapelor).

• Inducerea în starea de transa (tehnica bazata pe <a href="mailto:num@rare">numarare</a> asociata cuo tehnica de imagerie vizuala - coborârea scarii s.a).

• Administrarea sugestiilor tintite . Aplicarea lor în mod repetat.

32

• Aplicarea metodelor întaririi Eu-lui (exemplu metoda luiHartland ), ce presupun sugestii menite sa ducala cresterea încrederii în sine, precum si la reducerea anxietatii.

• Evaluarea proceselor : practicarea independenta a tehnicii de relaxare, <a href="mailto:st@pnirea” >stpnirea < /a > simtomului.

Hipnoanaliza are doua etape principale (Hartland, 1975)

1. Analitica : se refera la descoperirea de <a href="mailto:c@tre">catre</a>pacient a conflictelor inconstiente care sunt generatoarede boala.

2. Sintetica : prin intermediul “insightului” si reducarii, pacientul este ajutat sasi elaborezenoi deprinderi de gândire sI noi modele de comportament siîn consecinta, sa-si reconstruiasca în-crederea în sine, în capacitatea sa de autocontrol sI de a face fata existentei asa cum este ea.

Principalele tehnici ale hipnoanalizei.

[1.] Tehnica asociatiei libere. Inducerea visului. Pacientul este instruit saviseze în timpul sedintei hipnotice. Visul este interpretat din perspectiva analitica.

Tehnica scrisului automat. Se plaseaza un creion în mâna pacientului aflat în transa.Desenul hipnoticTerapia prin joc. Pacientul aflat în hipnoza se joaca cu materialelepuse la dispozitie.Terapia dramatica. Pacientul este instruit sa reproduca în stare dehipnoza incidentele dramatice din cursul existentei sale ca si cum le-ar trai din nou.Tehnica este deosebit de utila mai ales pentru exprimarea deschisa a agresivitatii si a<a href="mailto:ostilit@]ii">ostilitatii</a>.Regresia de vârstaTehnica privirii în bilade cristal. Pacientului i se sugereaza ca vede bila de cristal trecutul sau, conflictelesale, situatii psihomatizante. Scenele pot fi modificate si retinute în forma schimbata.Tehnica tensiunii experimentale– inducerea unui conflict experimental.TehnicateatruluiTehnica mozaicului.

6. Analiza tranzactionala

Analiza tranzactionala propune modelul care considera ca în fiecare indi-vid coexista trei stadii ale eului (active, dinamice si observabile):de parinte, deadult, de copil. fiecare stare “opereaza” atât la nivel individual cât si interper-sonal, manifestându-se în maniera de a simti, gândi si ac¸tiona la un moment dat.

- Stadiul Eului copil : reprezinta o stare regresiva a eului, un psihic arhaic. Uneorieste intuitiv creativ si spontan, alteori rebel sau neconformist, alteori dependent si comformist.

33

- Stadiul Eului Parinte : gândeste, simte si se compara în maniera propriilor parinti sau altefiguri parentale preluate în timpul copilariei. Contine norme, morala, atitudini si credinte mostenite.

Stadiile coexista într-o maniera latenta si întretin un dialog dinamic si continuu în in-teriorul nostru functionând dependent unul de altul. O schimbare într-o anumita stare a eu-lui va antrena modificari si în celelalte stari. De exemplu, un anxios va avea copilul dez-voltat diminuând sau contaminând stadiul de parinte si adult. Se va manifesta imatur, isteric.

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData– – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

PC PE A CL CA

Egograma unui anxios (hipercriticist, singuratic, imatur)

2) Comunicarea si scenariile de viata

Fiecare persoana se încadreaza într-un anumit scenariu esential de pe poz-itia caruia comunica si se relationeaza cu celelalte persoane. A Harris (1967) dis-tinge patru scenarii existentiale cuprinse în manifestarile comportamental – relationale.

Eu sunt O.K. – tu esti O.K. : releva o biografie (mentalitate) de câstigator

Eu sunt O.K. – tu nu esti O.K. : persoana se raporteaza la lume cu frus-tratie, furie. Blameaza si nu are încredere în oameni. Este o pozitie “paranoida”.

EunusuntO.K. – tuestiO.K. : reprezinta un scenariu de viata “depresiv”. Aceasta Persoana suntcuprinse de teama, vinovatie depresie, inadaptabilitate, manifesta comportament defensiv, neputincios.

Eu nu sunt O.K. – tu nu esti O.K. : exprima inutilitate, zadar-nicie. Manifesta lipsa de speranta. Este specific persoane psihotice.

Individul anxios experimenteaza scenariul de viata “Eu nu sunt O.K. - tu nu esti O.K”.

Idealul terapiei este obtinerea unui scenariu existential normal.

3) Planul de viata sau matricea biografica

34

Planul de viata este originat în copilarie, întarit de catre figurile parentale, justificat prinevenimentele ulterioare si culminand cu o alternativa de schimbare. Cuprinde diferiti protagonisti: eroi si eroine, calai si victime persecutori si salvatori. Poate fi comic, tragic, fascinant, plictisi-tor, banal sau glorios. Nu de putine ori, aceste planuri potfi ratate, schimbate sau îmbunatatite.

Potrivit acestei viziuni, viata este vazuta ca fiind rezultatul interactiu-nii dintre ereditate, evenimente exterioare, plan de viata si decizii independente.

4) Tranzactii – reprezinta legatura stimul raspuns dintre 2 stari ale Eului apartinând la douapersoane diferite. Ele pot fi pozitive sau negative; complementare, încrucisate sau ulterioare.

Trenzactii pozitive (de încredere, afectiune, valorizare, apreciere) determina continuarea co-municarii. Tranzactia negativa (de dominare, umilire, ridiculizare) stopeaza sau altereaza comu-nicarea. Tranzactii complementare : raapunsul vine de la acelasi stadiu al Eului caruia i-a fostadresat stimululu si se întoarce spre acelasi stadiu al Eului care a trimis stimulul respectiv.

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – s

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – r

Tranzactii încrucisate : raspunsul nu mai revine de la aceeasi stare sieste destinat unei anumite stari a Eului alta decât cea care a trimis stimulul.

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData– – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphic-Data – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphic-Data – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData– – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData– – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

Tranzactiile ulterioare se desfasoara pe doua planuri. Pe unul explicit, man-ifest, constient si pe altul psihologic, ascuns, subânteles (mimica, gest s.a).

5) Jocurile psihologice

Sunt trucuri, mecanisme defensive, strategii demodate care confirma scenariu de viata în carefunctioneaza individul respetiv. Fiecare individ are la dispozitie unrepertoriu de jocuri la care apeleazacircumstantial, în functie de rolurile care i se ofera pe scena vietii. De regula, jocurile sunt învatateîn copilaria timpurie, când s-a apelat la diferite strategii pentrua obtine recunoasterea si valorizarea.

Se joaca fara înstiintarea Eu-lui Adult, datorita repetitivitatii, lasa un sentiment de împlinire.

35

Fara sa vrea îl provoaca pe partener sa comunice la nivel psi-hologic codificat, ceea ce creaza o senzatie de confuzie “de surpriza”

Specialistii în analiza tranzactionala considera ca indi-vizii, daca întodeauna unul din urmatoarele trei roluri biografice:

Rolul de persecutor “sunt mai bun decât tine, îmi esti inferior”

Defavorizarea, desconsidera celelalte persoane

Rolul de salvator “tiu de mai mult decât tine, îmi esti inferior ”

Cauta sa ofere sprijin.

Rolul de victima “sunt fara ajutor”, “Nu sunt O.K.”

Se simte înfrânt. Anxiosul, de regula, preia acest rol.

Aceste roluri sunt strategii de a “smulge” valorizarea din partea celorlalti. În tim-pul vietii victima va cauta tot timpul un persecutor care sa o învinga si caruia sa-i slu-jeasca. În acelasi timp va cauta si un salvator care sa o ajute si sa-i confirme neputinta.

Scopuri si strategii terapeutice

1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.• Evaluarea si schimbarea scenariilor de viata prin dezvoltarea si implementarea unor decizii per-sonale. Practic se rescrie scenariu de viata. De obicei se foloseste tehnica regresiei de vârsta.

• Realizarea unor tranzactii autentice prin consitentizarea, întelegerea si interpretarea jocurilor psi-hologice. Se examineaza seturile comportamentale, afective si cognitive (tehnica jocurilor ca rol).

• Identificarea stadiilor Eului si recunoasterea influentelor acestora în timpul interactiunilor social(tranzitorii). Învatarea obtinerii autonomiei personale si pozitionarea pe un scenariu de învingator.

• Echilibrarea egogramelor prin transfer energetic între stadiile Eului. Dinamica energetica sa fiecontrolata si dirijata constient.

7. Din perspectiva terapiei realitateAcest gen de terapie considera ca nevoia psihica transcedenta tuturor comunitatilor si religi-

ilor este nevoia de identitate de individualitate care se dobândeste prin interelationarea social–umana sise reflecta în sistemul axiologic si religios, în statusul socio–economic si în filozofia de viata. Oricefiinta umana are nevoie de libertate respect aprecieri pozitive sau negative, de a i se rosti numele side a fi recunoscut ca om. Cristalizarea si consolidarea identitatii personale precede performanta.

Primul pas pentru schimbare este depistarea unui comportament, autentic, cinstit corect.Acceptam realitatea asa cum este ea pentru ca nu putem sa o schimbam în sensul rescrierii is-toriei personale. Dar în general, suntem autonomi si responsabili pentru prezent si viitor.

36

Omul fara identitate, “fara nume” este anxios, depresiv, nesadisfacut si neâmplinit.Subiectii cu identitate se simt iubiti, acceptati, suntsadisfacuti, detin sperante si bucurie.

- Suferinta noastra se datoreaza unei incongruente între ceea cefacem, iar peste Golgota noastra proprie se asterne izolarea, întunericul, anx-ietatea de relatie sociala, plictiseala, insadisfactia, uratul si neputinta.

Regula de baza a vietii nu este alta decât transparenta.

Terapia realitate se opune tuturor rationalizarilor, scuzelorsau explicatiilor distorsiunilor, urmarind sensul si logistica vietii.

Metode si tehnici terapeutice

Umorul – dezvolta abilitatea de a vorbi liber si a râde de propriilegreseli si erori. Râsul si umorul reprezinta bucurie, fericire si buna dispozitie.

Strategii

Pozitivitate : discutarea si întarirea planurilor ce pot determina comportamente pozitive.

Controlul perceptiilor : meditatie.

Confruntarea.

Planuri si contracte.

Rezolvarea conflictelor.

8.Terapia cognitiva

Cuvântul cognitie este folosit în general în psihologie pentru a desemna orice reprezentarementala si subiectiva a realitatii obiective (lumea exterioara, pe noi însine, viitorul nostru, pe ceilaltietc.) Terapia cognitiva pleaca de la ipoteza potrivit careia, majoritatea trairilor noastre negative suntgenerate sau amplificate de o atitudine nerealista, de o perceptie distorsionata a informatiilor care neparvin, accentuându-le caracterul negativ, si care sunt întretiunute de un monolog interior nepotrivit.

Terapia cognitiva este un demers firesc, ce permite subiectu-lui sa constientizeze acest mecanism si sa-si schimbe starea sufleteasca.

În situatia dificila unii se fac aproape instantaneu, altora le ia ceva mai mult timp,pe când altii par sa se cufunde într-o melancolie care alterneaza considerabil cursul nor-mal al existentei lor. În principal, e vorba de discursul interior pe care si-l tin referitorla aceeasi experienta. Acesta e motivul pentru care oamenii reactioneaza atât de diferit.

Terapia cognitiva este foarte eficienta în tratarea fobiilor sociale.

Fobia sociala (cum ar fi teama de a fi evaluat negativ, criticat sau de a fi respins)în interpretarea cognitivistilor este dobândita prin conditionare. Ea se instaleaza de regula gra-dat, ca rezultat al repetari unor experiente mai mult sau mai putin nxiogene, sau prin în-vatarea sociala. Uneori acesta conditionare se fixeaza în perioada de stres puternic sauîn stari de supraactivare, când reactiile caracterizate prin teama se învata cu usurinta.

37

Dupa Marks (1969) “prezenta si natura factorilor precipitatori nu au legatura directacu tulburarea fobica”. Ea este rezultatul interpretarii situatiei percepute ca periculoasa.

Fobia reprezinta o frica o frica disproportionata fata de sursa care o produce,iar reactiile, cum ar fi grija exagerata sau reactia de evitare sunt inadecvate. Reacti-ile mentin problema pentru ca sporesc starea afectiva negativa initiala si chiar mai mult,produc noi simptome, cum ar fi anxietatea anticipatorie, apare tensiunea unui pericol sifrustrarea. Este vorba aici despre cercul vicios din care nupoate iesi pacientul.

“Cercul vicios” al anxietatii de tip fobic.

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

Evitarea mentine anxietatea pentru ca subiectul nu mai învata ca obiectul sau situ-atia care îl sperie nu sunt periculoase deloc sau nu sunt atât de periculoase pe cât îsiînchipuie. Acesti factori importanti care întaresc simptomele sunt gândurile negative în legatura cumentinerea anxietatii sau în legatura cu anticiparea consecintelor confruntarii cu situatia fobica.

Pentru succesul tratamentului este necesara identificarea ex-acta a acestor factori (conditii) care mentin simptomul.

Modul lui A.T. Beck, parintele fondator al termenului cognitiv este unul elaborat, în carese disting trei nuveluri partial suprapuse pe reprezentarile realitatile. Gândurile automate core-spund nivelului celui mai superficial (celmai trector). Elesunt reflectarea proceselor cognitive maidurabile, pe care le putem asimila cu rationamente (nivelul cognitiv 2). Aceste rationamente de-pind de structuri fundamentale cum sunt postulatele, valorile si credintele noastre (nivelul 3).

Munca de punere în evidenta apoi de reformarea modului de perceptie si de gândire se face gra-dat, de la nivelul cel mai superficial, la nivelul cel mai profund. Modificarea valorilor si cerintelor mor-bide ale unui subiect dezichilibrat produce ameliorari durabile ale sentimentului si comportamentului sau.Reformarea gândurilor disfunctionale se însoteste side de un program de reeducare comportamentala.

Deformarile de rationamentTulburarile sunt provocate de un limbaj interior nerealist si descurajant. Ex-

ista stereotipuri de distorsiuni ale rationamentului, capcanele în care cad per-soanele vulnerabile psihic – cronic sau temporar. Iata principalele ei manifestari.

1.Radicalizarea : a vedea totul fie în negru, fie în alb.

2.Suprageneralizarea : a dramatiza o dificultate obisnuita, generalizând-o în mod excesiv, folosind adverbe ca “totdeauna” si “niciodata”.

38

3.Deformarea selectiva : a nu retine decât partea negativa a lu-crurilor, a minimaliza ceea ce e pozitiv, amplificând ceea cee negativ.

4.Autoaprecierea : a crede ca toate calitatile noastre, atu-urile si succesele noastre n-au nici o valoare si nu servesc la nimic.

5.Inferenta:

- a citi gândurile altora;

- a ghici viitorul;

- a face declaratii pripite.

6.Emotivitatea : a en proiecta starile sufletesti asupra realitatii.

7.Prezenta lui “ar trebui ” : a socoti ca lumea, viata “trebuie”

8.Etichetarea : a identifica persoana cu actiunile si componentelor lor.

9.Personalizarea: a pune întreaga raspunde pentru o problema în circa si acelasi persoane.

Deformari cognitive legate de anxietate, de panica si de nervozitate:

- a ghici viitorul : “O sa iesim”.

- a face deductii pripite: “Oamenii m-ar dispretui daca ar sti ca sunt nelinistita, nervoasa”.

- “ar trebui” : ”Nu trebuie sa intru în panica. Nu e normal”

- emotivitatea : “Simt ca voi avea un accident”

- deformarea selectiva : “Faptul ca nu-i plac lui M, îmi strica seara”.

Starea de indispozitie se permanentizeaza atunci cînd au loc:

Reactii exagerate la persoanele deosebit de sensibile.

Resemnarea. Individul va resemna anxietatea ca o a doua natura, fara a cautasa remedieze cauzele care le provoaca pe care ar fi dorit sa le sa o atace cu tarie.

Aberatiile judecatoresti. Prezenta regulata a unor deformari de rationament.

Problemele de exprimare. A nu sti când si cum sa-ti exprimisentimentele, a le exprima mereu de teama ca ele sa nu va tradeze.

A se da cu capul de pereti.Lucrurile scapa de sub control si depaseste capacitatea individului.

Idealismul. Încapatânarea în vizarea obiectivelor nerealiste si irealizabile, ambitia de crestere sievolutie.

Disperarea,

Pierderea de viteza. Pierderea încrederii în sine, pierderea gustului pentru placerile vietii.

Principalele scheme disfunctionale

Exista idei preconcepute dar bine înradacinate, irealiste si irationale dar careprimesc adeziunea unui numar mare de oameni. Dr. Ellis a gasit zece din ele:

39

1.Trebuie sa obtin aprobarea sau dragostea tuturor oamenilor care conteaza pentru mine.

2.Trebuie sa demonstrez ca sunt competent si apt de reusita cel putin într-un anumit domeniu.

3 Unele persoane sunt rautacioase. Ele ar trebui sa fie condamnate si pedepsite pentru rautatealor.

4. Daca lucrurile nu merg cum vreau eu, totul devine insuportabil,îngrozitor si catastrofal.

5. Dispozitiile mele sunt rezultatul factorilor externi ¸si nu am capacitatea sa le schimb.

6. Trebuie sa fiu mai precaut în legatura cu tot ceeste, pare sau poate deveni priculos sau nelinistitor..

7. E mai usor sa evit dificultatile si sa-mi abandonez raspunderile, decât sa le fac fata.

8. Sunt cu totul tributar trecutului meu, în ceea cepriveste sentimentele si comportamentele mele naturale.

9.Ar trebui, totusi, sa pot schimba lucrurile care îmi displac.

10. Fericirea poate fi atinsa si fara sa te straduiesti prea mult

Abordarea deformarilor prezente în schemele cognitive mai profunde, precumpostulatele. Val-orile, credintele pentru a le îndeparta sau pentru a modifica “propria harta a lumii” presupune dez-voltarea treptata a unui sistem de valori mai sanatos si mai apt sa ne aduca bucuria si fericirea lacare aspiram. Pentru aceasta conditia principala este actiunea, aplicarea, confruntarea directa cu situ-atia. Doar prin actiuni ne angajam personal pe deplin, si dezvoltandu-le dorintele si intentiile.

Fazele pe care le rostim în sinea noastra, cel mai adesea pentru a amâna executarea unei sarcini:

1.N-am chef de asta acum. Nu trebuie asteptat sa avem o motivatie pentru a actiona, ci dacaam hotarât ceva s-o facem îndata ce se poate, iar impresiile negative de la început se vor estompa.

2. Am impresia ca o sa fie greu si neplacut. Foarte putine lucruri se obtin fara effort,fara truda si fara frustrare. Unii se pleostesc înca de la prima dificultate, din cauza unui nivel preaslab de rezistenta la frustrare si rezistenta la frustrare si esec - el s-a lasat înfrânt. Pe când câstiga-torii sunt gata sa ia în piept orice provocare, inclusiv pe aceea de a suferi înfrângeri repetate.

3 Teama de esec. Prefer sa nu fac nimic, decât sa risc sa esuez.Ei se tem de ceea ce întreprind pentru a fi acceptat în societate. Eseculeste pentru ei sinonim respingerea si singuratatea, ei trebuie sa reusesti.

4. Prefer sa nu fac nimic decât sa risc sa fac ceva imperfect

5. Oricum nu mi-ar aduce nimic bun.

6. Trebuie neaparat sa ma pun pe treaba. Cu cât spunem ca “trebuie” sa facemun anumit lucru, care nu ne entuziasmeaza, cu atât avem tendinta sa-l amânam pe mai tarziu.

7. N-am sa ma las calcat pe batatur a. Protestul prin “nu” la ceva ce nu ne place.

8. “Repunerea în discutie.”

40

Exista strategii care permit depasirea timiditatii, anxietatii sociale. Depasind aceste nea-junsuri individuale recapatate o doza de libertate foarte importanta pentru echilibru si vitalitatea.

1. A fi cu inima deschisa. A împartasi sincer sentimentele cu altii este cel mai bunmod de a depasi temerile sociale pe care le are individul. A disimula sentimentele negative eo atitudine care întretine tensiunileexistente în relatiile dintre oameni, si care determina ca indi-vidul sa simta respins, altfel decât ceilalti si inadaptat (când de fapt cauta exact inversul, prinrefulare). Dar a fi sinceri si deschisi cu altii înseamna o relatie profunda si satisfacatoare.

2. Cel mai bun antidot împotriva anxietatii sociale consta în înfruntarea situatiei temute sinu în evitarea ei, o tehnica pe care o numim "expunerea gradata”. Metoda interpretarii unui rol, per-mite organizarea cu un prieten sau în cabinetul unui terapeut un fel de scenariu, pretinzând ceea cese poate întâmpla mai înfricosator cu individul în realitate. E vorba, deci, despre o pregatire pentru oadevarata expunere care s-ar putea substitui acesteia din urma, si care prezinta urmatoarele avanaje:

1. Pacientul nu se va teme ca va fi ridicularizat umilit sau ranit din cauza scenei, deoarece estevorba de un joc cu un prieten binevoitor, ce inspira încrederea pe care nimeni altcineva n-o poate arata.

2. Va putea monta scenariu cel mai înspaimântator care exista, adica cel carecorespunde situatiei celei mai catastrofale pe care si-opoate imagina si deci, se vapregati sa suporte situatii care în viata reala au putine sanse sa fie atât de evidente.

3. Sfidarea nelinistilor. Expunerea în fata obiectului spaimei esteo metoda fundamentala pe principiul ca, intrând deliberat în contact cu ea,fara a o combate si fara a fugi de ea, acesta cu siguranta o va reduce.

Jurnalul st arilor mele sufletesti

1) Împrejurarile indispozitiilor mele: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2) Sentimentele mele negative. Exemplu: tristete, anxietate, fu-rie etc si intensitatea lor pe o scara între 1 (minim) si 100 (maxim).

ma simt: anxios rusinat mi-e teama

intensitate 70Î 60Î 60Î

(3) Gândurile meleautomate cotate de la 1la 100 dupa creditul pe

care si-l acorda

(4) Deformarileprezente

Alternativele rationale

41

1

2

..

. . .

Pacientului i se cere sub forma de exercitiu sa-si imagineze situ-atii provocative sau sa joace vre-un rol, astfel terapeutul va afla ce gânduriîi trec prin cap, care-i sunt temerile, cum ar completa el coloana a treia.

O trasatura comuna tuturor celor care sufera de anxietate sociala, anume credinta com-plet eronata ca o persoana “normala” si echilibrata trebuie sa actioneze totdeauna cu dezin-voltura, cu usurinta, cu precizie, sa nu faca niciodata greseli sau sa se încurce. Orice abatereîn raport cu aceasta norma este considerata dramatica si umilitoare, putând genera o reactiede respingere din partea celorlalti. Numai perspectiva unei asemenea eventualitati îi îngheatape fobicii si îi determina sa faca totul pentru a rezolva situatiile în care acestea s-ar puteaproduce. Este un rationament care rezulta în general din una din schemele urmatoare:

- sunt nedemn si inferior celorlalti;

- trebuie sa ma dovedesc exceptional sau chiar perfect pentru a fi acceptat.

O generalizare abuziva (“toata lumea ei”) este frecventa el se simte singur,cu incertitudinile si nelinistele lui, în timp ce restul lumii functioneaza fara probleme,ca o masina bine unsa. Pare incapabil sa conceapa ca societatea e alcatuita din in-divizi obisnuiti, fiecare cu slabiciunile, fragilitatea si dificultatile sale personale.

Vine sa adauge si sa mareasca anxietatea, autocondamnarea cu privire la nelin-istea resimtita, un sentiment de vinovatie: e vorba de sindromul “ar trebui”, “n-ar tre-bui”. Aceste revendicari tradeaza adeziunea la un perfectionism emotional latent, care ex-clude, în mod arbitrar, posibilitatea oricarei forme de anxietate la o persoana echilibrata.

Sfidarea ridicolului. Este o metoda foarte eficace de desensibilizare prin expunere rez-ervata celor carora nu le lipseste îndrazneala. Ea consta în sfidarea lucrurilor de catre individulcare se teme. Daca îi este teama sa fie remarcat – sa se arate în public; daca îi e teama sarâda de el – sa-l faca înadins pe mascariciul. Toate acestea trebuie practicate, în general, înlocurile publice, suficient populate ca sa-i pazeasca anonimatul. Prezenta la distanta a unui pri-eten complice va fi adesea mai mult decât utila pentru a-i da un minim de încredere necesar.

Aceste exercitii sunt prea complicate pentru unii atunci se recomandapracticarea unor strategii mai putin stresante : cursurile de teatru, de dans

42

sau de expresie corporala, unde va învata progresiv sa iasa din izolare.

Capitolul III. Diagnosticul fobiei sociale.

1.Tabloul simptomatologic

Iang (1968) distinge

1) Simptome fiziologice :

• tahicardie, transpiratii tremur, respiratie accelerata, tensiune sau dimpotriva slabiciune musculara,furnicaturi în stomac, senzatie de greata, senzatie de sufocare.

2) Simptome comportamentale :

• senzatia ca subiectul este stana de piatra sau tendinta de fuga (evitarea).

3) Simptome subiective :

• variaza de la subiect la subiect si includeganduri de tipul : “a-si fi putut sa mor” si stari afectivecum ar fi : jena, rusine teama si furie.

Deci, fobicii reactioneaza pe plan fiziologic, comportamental si subiectiv si acestereactii împiedica disparitia simptomelor (aceste simptome pot sa nu fie asociate). Reacti-ile mentin problema pentru ca sporesc starea afectiva negativa initiala si chiar mai mult, pro-duc noi simptome, cum ar fi anxietatea anticipatorie, aprehersiunea unui pericol si frustrarea

43

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData –Declansator situational

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData –

Tehnicardie Reactii de fuga “O sa cad”

Tremurat Strigat de ajutor “E îngrozitor”

Transpiratii Reactia “stana de piatra” teama, jena

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

Tahicardie Retragere si evitarea “Nu pot face fata”

Oboseala unor activitati agreabile Scaderea încrederii

Îngrjorare, Frustrare

2. Formele si manifestarii clinice ale anxietatii.

Se întâlnesc urmatoarele forme ale anxietatii:

1. Forme izolate, care cuprind:

- criza paroxista de anxietate, cu debut brusc sau pe un fond anxios preexistent

- starea de anxietate cronica, cu un caracter permanent si careeste resimtita ca o tensiune interna, asociata cu manifestari somatice

2. Forme asociate ale anxietatii:

- nevroza fobica si obsesiva în isterie;

- psihozam, în special, în faza delirului la schizofrenie, la melancolici;

- mdicina somatica : însotitoarea tuturor bolior;

Manifestari clinice majore ale anxietatii

– 0x08 graphic:StrangeNoGraphicData –dupa Clark,

1988dupa D.S.M. III R

44

- criza de anxietate tulburarea de tip panica.

- anxietatea de asteptare anxietate generalizata

- echivalentele somatice ale anxietatii.

a) Atacurile de panica apar brusc, neasteptat, indiferent de situatie. Aceasta constau întrairea unui sentiment puternic de pericol iminent, sentiment însotit de o serie de manifestari psi-hofiziologice de mare amploare; senzatie de lesin, tremuraturi, trairea sentimentului de irealitate.

Caracterul brusc si neasteptat al manifestarilor respective îi sugereaza pa-cientului ideea ca ar putea fi victima unei boli somatice sau psihice grave; in-farct, pierderea controlului, instalarea unei stari psihotice (de nebunie).

În absenta atacurilor de panica pacientii sunt calmi nelinistiti, cu toate ca multi din-tre ei traiesc o anumita stare de anxietate anticipatorie cu privire la un posibil atac în viitor.

b) A doua forma sub care se manifesta tulburarea anxioasa reprezinta evaluarea nerealista sianxioasa a unor evenimente existentiale. Si în acest caz anxietatea poate fi însotita de o serie de simp-tome somatice ca de pilda : supraîncarcarea musculara, tremuraturi, neliniste, fatigabilitate, tulburarirespiratorii; palpitatii, transpiratii excesive, uscaciune a gurii, ameteli, senzatie de greata, diaree, micti-uni frecvente, dificultati de concentrare a atentei, senzatie de nod în gât, insomnie, irascibilitate etc.

Un numar mare de pacienti sufera de toate trei tipuri de anxietate.

Atacurile de panica debuteaza, de regula, brusc, aproximativ între 20 si 30 ani (Rapel, 1985).Anxietatea generalizata poate avea si ea un debut brusc dar cel mai adesea acesta areun caracter insiduos.

Aceste tulburari emotionale sunt însotite de anumite modele cognitive:

a) Gândurile negative ce apar în mod automat atunci când subiectul traieste starea de anxietate;

b) Afirmatiile si regulile cu caracter disfunctional care reprezinta seturi de atitudini sicredinte pe care le împartasesc indivizii în legatura cu ei însisi si cu lumea înconjuratoaresi care îi determina sa interpreteze diverse situatii într-un mod negativ. Mai precis, indi-vidul are o autoapreciere scazuta, iar lumea este perceputa ca fiind ostila, dusmanoasa.

Procese care contribuie la mentinerea tulburarilor (Clark. 1986, 1988).1.Tendinta de a interpreta o serie de simptome corporale într-un mod catastrofic(”Eu sunt

nebun”)

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData – – 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

45

– 0x08 graphic: StrangeNoGraphicData –

2) Hipervigilenta : în mod frecvent îsi exploreaza starile proprii, ceace îi face sa remarce senzatii pe care majoritatea nici nu le observa. Acestesenzatii sunt, la rândul lor, interpretate ca semne ale unei boli grave.

3) Anumitecomportamente de tip evitant– ceea ce întareste interpretarile negative ale pa-cientolor.

Aceste trei tipuri de anxietate însotesc fobia sociala,ami ales, când ea a devenit cronica si destul de intensa.

Asadar, fobia sociala se caracterizeaza printr-o reactie anxioasa în legatura cu o situatie con-creta - atunci când individul se afla în societate si se simte evaluat. Aceasta stare poate fi însotitade o criza de panica sau nu, ea poate deveni cronica, sau altfe zis, anxietate generalizata (sau deasteptare). Aceasta stare presupune anumite modele cognitive disfunctionale care pun în actiuneprocesele de mentinere a tulburarii descrise mai sus : hipervigilenta, comportamentul evitant s.a.

46

Capitolul IV. Obiectivele si metodica cercetarii

1.Scopul si obiectivele lucrarii

Lucrarea cuprinde abordarea terapeutica a câteva cazuri de fobie sociala, cu scopulurmariri evolutiei sub tratament a persoanelor respective. Obiectivele cercetarii sunt:

1. Urmarirea efectului demersului terapeutic propus asupra cazurilor de fobie sociala.

2.Ameliorarea simptomelor principale ale pacientului.

Obiectivele generale ale terapiei:

1. Scoaterea pacientului din criza existentiala.

2. Reducerea, eliminarea simptomului.

3. Întarirea Eu-lui si capacitatilor integrative ale Eu-lui.

4. Modificarea opiniilor eronate ale subiectului despre ei însusi si despre lumea înconjuratoare.

5. Dezvoltarea la subiect al unui sistem clar al identitatii personale.

6. Rezolvarea, restructurarea conflictului intrapsihic alpacientului.

Metodologie:

1. Antrenamentul de relaxare (treninghul autogen Schultz).

2. Procedee comportamental cognitive.

• procede de expunere (in vivo, în plan imaginativ)

• restructurarea cognitiva

• antrenamentul abilitatilor sociale

3. Tehnici pentru întarirea Eu-lui (sugestii tintite).

Materiale

Instrumente de autoevaluare (C.P.I.) Allport.

Chestioanr de anxietate (D.S.M. III - R).

Autoevaluarea zilnica a anxietatii.

Tehnici proiectice (testul familiei, arborelui, psihodrama).

Interviul clinic

Etapele desfasurarii interviului clinic :

1. Se determina natura exacta a fobiei.

47

2. Se evalueaza nivelul corect al anxietatii (DSM III - R).

3. Manifestarea simptomului în viata pacientului. Rolul sau perturbator.

4. Factorii declansatori si conditiile ce însotesc criza de anxi-etate (hiperventilatie, modul de a se hrani, cognitii, situatii interpersonale)

5. Evaluarea comportamentului fobic în scale ierarhice gradate.

6. Evaluarile de tip cognitivist si anume gândurile nega-tive sau predictiile în legatura cu ceea ce crede ca se va întâmpla.

7. Evaluarea pozitiva si negativa a simptomului de catre pacient. Constientizarea beneficiului se-cundar.

8. Scoaterea în evidenta a resurselor pacientului (hobby – uri, prieteni, particularitati ale per-soanelor).

Interviul de evaluare

(conform teoriei cognitiv comportamentale)

1) Istoria instalarii comportamentului fobic

2) Factorii care-l mentin

3) Gândurile cu privire la problema sa

4) Strategii adaptive pe care le-a folosit

5) Definitia scopurilor tratamentului

1) Istoria instalarii comportamentului fobic nu este absolut nece-sara. E mult mai important sa fie cunoscuti factorii care o mentin

2) Sunt importanti factorii de natura cognitiva:

- gândurile cu privire la situatiile considerate periculoase, 6ndoielile cuprivire la eficienta tratamentului sau cu privire la posibilitatea de a-l urma;

- daca nu cumva mai apar si alte simptome: depresia, anxietatea generalizata

- daca aceasta fobie este importanta pentru subiect – e un mod de adaptare (beneficiu secundar).

3) Multi pacienti vorbesc cu dificultate despre fobiile lor pentru ca aceasta le trezeste anxi-etatea. Pentru uni vizita la cabinet îi face sa se cofrunte cu situatii anxiogene reale (exemplu de avorbi cu cineva). Ca regula, ei se tem sa arate ridicol pentru ca fobiile lor li se par irationale.

4) Terapeutul trebie sa se informeze cu privire la strategiile adoptive pe care le-a folosit înainte pacientul, pentru ca ar putea fi incorporate, de pilda, în cazul depre-siv (daca pacientul obisnuieste sa se gândeasca la altceva pentru a-si calma anxietatea).

Situatia se complica în cazul în care pacientul recurge la strategii cu efecte nocive, pre-cum e abuzul de acool, tranchilizante. Ei obtin efecte benefice pe moment, dar devin de-pendenti în perspectiva. În astfel de cazuri se recomanda un tratament special. Trata-

48

mentul psihoterapic poate fi de folos mai târziu : pacientul va fi învatat sa abordeze situ-atii dificile, sa achizitioneze strategii adaptive mai eficiente si fara efecte nocive, sa-si de-scopere resursele proprii : hobby-uri, aspecte ale existentei neafectate de comportamentul fo-bic; existenta unor persoane apropiate care sa-l ajute; particularitatile personalitatii lui.

5) Obiectul general al terapiei aste evident :

- rermisiunea simptomelor;

- modalitati concrete de rezolvare a problemelor;

- masuri de ameliorare a relatiilor sociale.

Acordul între pacient si terapeut în privinta scopurilorterapiei este absolut necesar pentru capacientul sa se angajeze plenar în tratament. Este important sa se discute cu pacientul care sunt obiec-tivele specifice. De exemplu pacientul poate dori sa nu mai simta niciodata anxietate în situatii sociale.El se asteapta la miracole. Pacientului i se va explica ca efectul tratamentul va depinde de modul încare el îsi asuma responsibilitatea; ca pentru succesul terapiei este nevoie de perseverenta si curaj. ed-intele de terapie trebuie însotite de fiecare data de o tema pentru acasa. I se va explica pacientuluica scopul terapiei este spargerea cercului vicios. Doar pacientul va face acest lucru, el va trece la otreapta la alta, iar terapeutul trebuie sa-l încurajeze si sa-i “arate” progresele obtinute de catre pacient.

Tehnici si proceduri terapeutice

Terapia tine de urmatorul plan de actiune:

1) Exploatarea eului Se examineaza felul cum pacientii îsi interpreteaza propriile ex-istente si este ajutat sa-si recunoasca principiile pe care se fundamenteaza actiunile sale.

2) Schimbarea directiei vietii. Se analizeaza si evolueaza toatealternativele posibile si sa selecteze pacientii apoi varianta optima.

3) Manifestarea noii vieti demne. Se implementeaza si manifesta noul sistem anxiologic.

- Tratarea anxietatii : se analizeaza cauzele anxietatii clientului. Daca anxietateaeste resimtita ca un fapt negativ, terapeutul, în schimb, o vede ca pe o posibilitate deschimbare. Aceasta trebuie încurajat sa ia decizia pentru schimbare si sa-si asume respon-sabilitatea alegerii. De asemenea trebuie decodificate semnalele date de catre anxietate.

Multi pacienti raspund prin anxietate din cauza incertitudinilor precum arfi îndoiala de sine înorice situatie, preocuparea de “lipsa soinelui”, Îsi pune întrebare “cine sunt eu ?”. Încearca o nemultu-mire profunda fata de stilulu sau de viata confortabil si plictisitor. Parcurge unele crize de evolutie,atât personala, cât si familiala. Relatia cu sine si cu cei apropiati sunt total nesadisfacatoare. Anx-ietatea creste în intensitate cu cât constientizeaza mai mult aceasta problema. Raspuns sau solutiila aceaste dileme nu are înca. Doar problematizeaza. Este evident rolul pozitiv pe care-l are anxi-etatea în acest caz, deoarece o determina la problematizare si cautarea posibilitatilor de solutuionare.

Solutiile existentiale pe care le încearca sunt continute cu noile decizii si orientari: re-nuntarea la valorile religioase în spiritul carora a fost crescuta, reântoarcerea la colegiu pen-

49

tru completarea studiilor, motivatia puternica pentru schimbare, încrederea acordata psihoterapieiîn descoperirea noului sens existential. Deci scopul terapeutului este de a provoca clientei“insight”- urile asupra unei vieti limitate si asupra descoperirii si folosirii de care dispune.

Tulbur ari de anxietatePaternul de simtome ce se încadreaza specific criteriilor diagnostice de atacuri de panica.

Câteva dintre simptome sunt:

scurtarea suflului

ameteli

accelerarea suflului

tremur

transpiratia (caldurii si transpiratiei reci)

frica de muribunzi

frica de a înebuni

Atacurile generale de panica încep ca o navala imprevizibila a unei aprehensiuni intense aterorii

Simptomele tipice asociate cu aceste atacuri sunt :

scurtarea respiratiei;

ameteli depersonalizare

palpitatii valuri de caldura

tremur frica de maorte si de a nu înebuni

Tulbur ari de identitateincertitudinea în privinta identitatii

incapacitatea de acceptare a sinelui

imobilitate de dezvoltare a scopurilor pe termen lung

conflicte în privinta alegerilor privind cariera

confuzie în privinta dezvoltarii prietenilor

incertitudine fata de orientarea si comportamentul sexual.

lipsa de calitate în privinta identificarii a sistemului valorii.

Perceperea amenin]@rii

Interpretare catastrofic@

Aprehersiune

Senza]ii corporale

Hiperventila]ie

50

Stimulul declanator

(intern sau extern)

P

A

C

Stadiile eului

sunt distincte

i separate

(Persoana normal@)

P

A

C

Contaminarea de c@tre copil a celorlalte studii

A

A

P

P

C

C

C

C

P

P

A

A

C

C

P

P

A

A

Fiziologic

51

Comportamental

Subiectiv

Simptome

Reactii

Fiziologic

Comportamental

Subiectiv

Stimuli declanatori (interni sau externi percepu]i ca o amenin]are)

Interpretarea senza]iilor corporale ca fiind semnele unei catastrofe iminente

Aprehersiune

Senza]ii corporale

Stimul

Criza de panic@ spontan@

Senza]ii corporale

Comportamentele

Cogni]ii concomitente

52