Yoga

Yoga (Devanagari: यो�ग) este una din cele 6 școli traditionale (astika) ale hinduismului, bazată pe meditație ca o cale spre auto-cunoaștere si eliberare. Textele Hindu care stabilesc bazele yoga conțin: Upanishadele, Bhagavad Gita, Yoga Sutra lui Patanjali, Hatha Yoga Pradipika și multe altele.[1] [2] În India, Yoga este privită ca fiind un mijloc de desăvârșire atât fizică, precum și spirituală. În afara Indiei, Yoga a început să fie asociată în primul rând cu practicarea așa-numitelor asana (poziții) incluse in Hatha Yoga (vezi deasemenea Yoga ca exercițiu), cu toate că a influențat intreaga familie de Religii dharmice și alte practici spirituale din toată lumea.[1] Un practicant convins de Yoga este numit yogi, yogin (masculin), sau yogină (feminin).

Yoga, ca o combinare între exerciții si meditație este practicată de mai bine de 5 000 de ani.[3]

De când a fost scrisă Bhagavad Gita, ramurile principale ale Yoga au fost clasificate astfel: Karma Yoga, Jnana Yoga, Bhakti Yoga și Raja Yoga.

Istoria YogaO sculptură păstrata până azi de acum 5.000 de ani de la Civilizația de pe Valea Indusului infățișează o figură despre care arheologii cred ca este un yogin stând in poziție de meditație.[4] [5] [6] Figura este reprezentată stând intr-o pozitie tradițională yoga, cu picioarele incrucișsate si mâinile odihnindu-se pe genunchi. Descoperitorul sculpturii, arheologul Sir John Marshall, a denumit figura Shiva Pashupati.[7]

O sculptură aparținând civilizației de pe Valea Indusului, înfățișând o persoana in poziție de meditație.

Prima referire la yoga, ramasă în scris, o găsim în Rig Veda, vechimea acesteia fiind estimată a fi în jurul a 3.500 de ani.[8] Upanishad-ele, (800-100 î.Hr.), Bhagavad Gita (400-100 î.Hr.), și Yoga Sutras aparținând lui Patanjali (200 î.Hr.) deasemenea abordează conceptele și învățăturile yoga.

Etimologie

În limba sanscrită yoga este o derivare a termenului pre-indo-europpean yugam, dintr-o rădăcină yeug- (sanscrită yuj-) însemnînd "a se alătura" sau "a se uni"; înrudit cu latinescul iugum și termenul modern englezesc yoke.

Termenul este atestat în Rig Veda în sensul unui „act de alăturare, atașament, dedicare”, dar și în sensul de „ocupație, încercare, performanță”. Un sens spiritual de „exercitare, zel, silință” este atestat încă din Mahabharata, și sensul spiritual sau mistic al „contemplării abstracte, al meditației” apare în egală masură în Mahabharata, ca și în Upanishade.

Bhagavad Gita

Format:Articol sursă The Bhagavad Gita ("Cîntecul Domnului"), deși a fost scris undeva între anii 400 și 100 î.Hr., vorbește despre patru ramuri ale yoga:

• Karma yoga : Yoga acțiunii în lume. • Jnana yoga : Yoga înțelepciunii și a silinței intelectuale • Bhakti yoga : Yoga dăruirii către Dumnezeu • Dhyana yoga (numita ulterior Raja yoga) : Yoga meditației

Yoga Sutras lui Patanjali

Format:Articol sursă

Zeul Shiva meditând - statuie.

Yoga Sutra lui Patanjali este o carte care cuprinde 196 de aforisme compilate de înțeleptul Patanjali undeva între 200 î.Hr. și 300 d.Hr.

Referindu-se la clasificările Bhagavad Gita, Yoga lui Patanjali este o formă de Raja yoga, căci caută prin meditație calea către scopul ultim. Patanjali însuși face referire la ea ca "Ashtanga Yoga" ("Yoga cu 8 brațe/ramuri"), de la cei opt pași pe care el i-a stabilit ca fiind calea practică de a atinge desăvârșirea, iluminarea. Acest concept de "opt brațe" a devenit din acel moment caracteristica principală a Raja Yoga, și este practic o însușire de bază a oricărei variante de Raja Yoga cunoscute de atunci și până în zilele noastre. Cele opt ramuri de yoga ale lui Patanjali sunt:

(1) Yama (Cele cinci "abțineri"): nonviolenta, adevar, a nu fura, puritate sexuala, detasarea de posesiuni. (2) Niyama (Cele cinci "respectări"): puritate, mulțumire, asceza, cunoastere de sine și devotiune fata de Dumnezeu. (3) Asana: Literal înseamnă "ședere", și Patanjali folosește acest termen pentru a denumi poziția șezută a corpului în timpul meditației. Mai târziu, odată cu afirmarea Hatha yoga, "Asana" a început să denumească toate pozițiile folosite. (4) Pranayama ("Controlul Forței Vieții"): Controlul prān-ei (prăna), forța vieții sau energia vitală, cu referire mai ales la controlul respiratiei. (5) Pratyahara ("Abstracția"): Înfrânarea organelor de simț. (6) Dharana ("Concentrarea"): Fixarea atenției asupra unui singur obiect. (7) Dhyana ("Meditația"): Contemplarea intensă si neintrerupta asupra obiectului meditatiei. (8) Samadhi ("Extazul" sau "Enstaza"): Starea de absorbire completa in obiectul meditatiei, ceea ce conduce la Iluminare (in stadiul ultim de Samadhi).

Hatha Yoga Pradipika

Hatha Yoga este un sistem aparte de yoga introdus de Yogi Swatmarama, un yogin al secolului al XV-lea în India, autorul compilației Hatha Yoga Pradipika. Hatha Yoga este o dezvoltare— dar diferind substanțial de ea— a Raja Yoga

a lui Patanjali, în care accentul se pune pe shatkarma, purificarea fizicului, ducând astfel la purificarea minții (ha) și prana, sau energia vieții (tha).[9] [10] În contrast, Raja Yoga, structurată de Patanjali, începe cu o purificare a minții (yamas) și a spiritului (niyamas), apoi merge spre corp prin asana (poziții ale corpului) și pranayama (suflare). Hatha Yoga conține substanțiale influențe tantra,[11] [12] și marchează primul moment de introducere a chakra și kundalini în canonul yogin. Comparativ cu asanele lui Patanjali din Raja Yoga în poziția șezând, văzute în general ca mijloace de pregătire pentru meditație, se marchează acum dezvoltarea asanelor ca "poziții" ale întregului corp, precum este și sensul modern al cuvântului "asana".[13]

Hatha Yoga, în multele sale variante moderne, este stilul asociat astăzi termenului de "yoga".[14] Deoarece pune accent pe trup prin practicarea asanelor și a pranayamei, mulți practicanți occidentali sunt satisfăcuți cu sănătatea fizică și vitalitatea pe care o dezvoltă și nu sunt interesați de celelalte șase ramuri ale Hatha Yoga, sau de mai vechea tradiție Raja Yoga, pe care aceasta se bazează.

Filosofia YogaÎn toate ramurile yoga, țelul final este atingerea unei stări eterne de conștiință perfectă. În școlile moniste ale advaita vedantei și șaivismului, această perfecțiune ia forma mokșei, care este o eliberare de toată suferința lumească și de cercul nașterilor și al morților (Samsara), o stare în care gândurile încetează și apare experiența unirii beatifice cu Supremul Brahman. Pentru școlile dualiste bhakti ale vaișnavismului, bhakti însăși este țelul suprem al procesului yoga, iar perfecțiunea culminează într-o relație eternă cu Vișnu sau cu unul dintre avatarele lui, precum Krișna sau Rama.

Practicarea concentrarii (dharana) și a meditației (dhyana) este comună majorității formelor de yoga. Dharana, potrivit definiției lui Patañjali, este "aducerea conștiinței într-un singur punct" (sanscrită: ekāgrata, concentrare într-un singur punct). Conștiența este concentrată pe un punct subtil al senzației (cum ar fi pe suflul care intră și iese din nări). Concentrația susținută pe un singur punct conduce, treptat, la meditație (dhyana), în care facultățile interioare sunt capabile să se extindă și să se identifice cu ceva vast. Practicanții meditației anunță sentimente de pace, bucurie și uniune.

Obiectul meditației poate să difere de la școală la școală, e.g. meditația pe una dintre chakre, cum ar fi centrul inimii (anahata chakra) sau 'al treilea ochi' (ajna chakra); sau meditația asupra unei zeități, precum Krișna; sau asupra unei calități, precum pacea. Școlile non-dualiste, precum Advaita Vedanta, pot medita la Absolut, fără nici o formă a calităților (Nirguna Brahman). Această meditație este, din multe puncte de vedere, asemănătoare cu meditația buddhistă a vidului (shunyata).

Yoga în alte tradițiiScopurile yoga sunt exprimate în mod diferit de către diferite tradiții. Pentru o persoană normală, încă departe de iluminare, yoga poate fi o cale de autocontrol si creștere spirituala sau de cultivare a compasiunii și a introspecției. Yoga inseamna insa eliberarea de lume, de simturi, de corp, de emotii, de minte si de ego si astfel ajungerea la Dumnezeu, ceea ce implica eliberarea din suferinta ciclului renasterilor si atingerea starii de sfintenie. Pentru aceasta yoga cere disciplina, cunoaștere spirituala si mai ales devotiune.

Yoga este o tradiţie spirituală extrem de complexă, care are o istorie de mai mult de cinci mii de ani, o literatură foarte bogată şi o cuprindere exhaustivă.

Yoga este ceea ce în mod tradiţional numim "învăţătura eliberării". Cu toţii căutăm, mai mult sau mai puţin conştient să

ne eliberăm de noţiunea limitată a ceea ce suntem sau, mai bine zis, a ceea ce credem în mod obişnuit că suntem. În general, ne identificăm cu corpul nostru fizic, cu mintea noastră, cu posesiunile sau cu relaţiile noastre, reunind toate acestea în ceea ce denumim în mod normal "viaţa mea". Aceste obişnuinţe mentale nu conţin decât umbre ale adevărului din noi înşine şi sunt cele care ne adâncesc şi mai mult în necunoaştere şi ignoranţă.

Yoga propune o introspecţie profundă care are ca rezultat aflarea Adevărului. Cu toţii credem că ne cunoaştem cel puţin într-o oarecare măsură, dar oare nu este aceasta o iluzie? Dacă ne-am putea cunoaşte în proporţie de cel puţin 50% credeţi că am mai suferi de pe urma problemelor de la serviciu sau din familie? Dimpotrivă, am afla că suntem nemuritori, că suntem fiinţe supraconştiente şi atotputernice şi am găsi sursa eternei fericiri.

Yoga autentică implică o confruntare cu misterele fascinante ale propriei noastre naturi microcosmice, cu eternele întrebări: Pentru ce m-am născut şi de ce? De unde vin? Pentru ce trăiesc? Ce se va petrece cu mine după moarte? Cine sunt eu cu adevărat?

Yoga conferă libertate lăuntrică şi înţelegerea faptului că totul este posibil, deşi nu totul este permis. Fiind supuşi unor legi imuabile, în calitatea noastră de fiinţe umane, cu toţii ne simţim limitările şi neputinţa în faţa dificultăţilor vieţii. Yoga induce forţa şi energia de a le surmonta şi, mai mult decât atât, de a transcende condiţia umană şi a ne revela natura divină, Sinele Divin din noi înşine (Jivatman).

Yoga este o ştiinţă a nemuririi care permite prin metodele sale conştientizarea deplină a diferitelor aspecte tainice ale fiinţei umane, folosirea înţeleaptă a tuturor potenţialităţilor latente existente în noi, înlăturarea limitărilor datorate ego-ului, adâncirea cunoaşterii de sine şi atingerea nemuririi.Yoga urmăreşte cunoaşterea directă, nemijlocită a adevărului ultim cu privire la fiinţa umană, existenţă, univers.

Yoga conduce la extaz (samadhi). Deşi prezent în vocabularul oricărei limbi, fiind deseori folosit în limbajul familiar, cuvântul extaz desemnează o stare accesibilă unui număr foarte mic de oameni. A trăi extazul înseamnă a fi în consonanţă deplină cu energiile benefice din univers. Prin atingerea stării de samadhi sau extaz plenar, yoghinul are confirmarea desăvârşirii sale, în care survine contopirea inefabilă a esenţei sale ultime cu esenţa ultimă Macrocosmică universală, Dumnezeu.

Dat fiind faptul că există o mulţime de calomnii şi de dezinformări referitoare la această şcoală de YOGA, considerăm că este necesar să vă prezentăm unele idei fundamentale, care sperăm că vă vor ajuta să înţelegeţi de ce este incompatibil sistemul milenar YOGA cu spiritul sectar şi dogmatic. Pentru a aduce suficientă lumină şi pentru a clarifica aceste aspecte, vom preciza care sunt diferenţele fundamentale ce există, fără îndoială, între sistemul milenar YOGA şi o sectă. Toate aceste aspecte vă vor ajuta să înţelegeţi că această şcoală de YOGA nu este o sectă. Încă de la început, trebuie să precizăm că în cadrul acestei şcoli de YOGA se predă atât practic, cât şi teoretic, sistemul YOGA tradiţional şi se respectă cu stricteţe toate etapele esenţiale şi toate principiile de bază ale acestui sistem milenar oriental.

În conformitate cu definiţia ce este oferită de Dicţionarul enciclopedic Larousse, cuvântul „sectă“ este explicat astfel: „un grup de persoane care aderă  la aceeaşi doctrină (exemplu: secta lui Epicur) sau un grup de persoane care s-au ataşat unei comunităţi religioase (exemplu: secta adventistă)“. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române explică cuvântul „sectă“ astfel:  „o comunitate religioasă ce este desprinsă de biserica oficială respectivă; grup (închis) ce este alcătuit din adepţii unei doctrine (care uneori poate să fie o doctrină filosofică).“  

Acelaşi dicţionar Larousse defineşte succint Yoga ca fiind:  „un sistem filosofic tradiţional teoretic şi practic ce provine din India şi care recomandă aprofundarea contemplării, imobilitatea absolută a trupului, extazul divin şi practicile ascetice ce se realizează în vederea eliberării Eu-lui individual de contingenţele vieţii materiale şi contopirea în Divin (DUMNEZEU TATĂL)“. 

Chiar dacă la ora actuală sectele reprezintă un fenomen social complex, fiecare sectă având particularităţile sale, vă vom prezenta în continuare, prin intermediul unei analize comparative succinte, care anume sunt caracteristicile lor, în comparaţie cu caracteristicile generale ale sistemului tradiţional YOGA.   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  ÎN LUMINA ACESTOR ASPECTE, ÎNŢELEGÂND CĂ YOGA AUTENTICĂ NU A FOST ŞI NICI NU VA FI   NICIODATĂ O SECTĂ, REALIZÂND CĂ EA NE OFERĂ, DIMPOTRIVĂ, O POSIBILITATE DE EXPANSIUNE ŞI UNIVERSALIZARE A CONŞTIINŢEI, NI SE PARE ABSOLUT NECESAR SĂ TRAGEM SEMNALUL DE ALARMĂ: ÎN ROMÂNIA NI SE RĂPEŞTE PRINTR-O ABILĂ MANIPULARE ÎN MASĂ, UN DREPT FUNDAMENTAL, ACELA DE A AFLA ADEVĂRUL DESPRE UNA DIN CELE MAI ÎNALTE REVELAŢII ALE CUNOAŞTERII UMANE, CARE A FOST ŞI ESTE YOGA! 

Yoga: o scurtă definire

de  profesor yoga Gregorian Bivolaru

Cunoscută uneori în Occident sub forme vulgarizate şi degradate, YOGA este o veritabilă ştiinţă a fiinţei umane ce constituie totodată o disciplină spirituală extrem de riguroasă. Cuvântul YOGA vine de la rădăcina indo-europeană care poate fi tradusă în limba română prin „JUG” sau A UNI, A ÎMPREUNA, A FUZIONA, A PUNE LA UNISON.

În limba sanscrită, sensul originar al cuvântului YOGA este „ATELAJ”, ceea ce corespunde unei reprezentări a psihicului uman considerat ca fiind condus de nişte cai nărăvaşi (facultăţile simţurilor, pasiunile), care se sforţează să-l stăpânească pe conducătorul carului (intelectul, BUDDHI), iar hăţurile corespund mentalului (MANAS).

Această imagine este menţionată în cele mai vechi scrieri ale înţelepciunii orientale, UPANISHADELE, şi în viziunea acestora sufletul neputincios ar putea fi condus în mod iremediabil în prăpastie, dacă el nu ar putea utiliza YOGA, metodă care îi va

permite să stăpânească caii şi chiar să coboare din car, sau cu alte cuvinte să se elibereze.

Cea mai veche expunere sistematică a sistemului YOGA se găseşte în textul YOGA-SUTRAS al lui PATANJALI (secolul I î.e.n.). Fiind extrem de condesat , acest text nu este în fond decât un îndreptar care totdeauna trebuia să fie însoţit de anumite învăţături orale secrete. Tocmai de aceea pentru cel care nu a practicat sau nu practică YOGA acest text rămâne în mare parte enigmatic.

YOGA  - metodă de eliberare spirituală

În Orient, scopul vieţii fiind desăvârşirea sau altfel spus maturizarea spirituală care singură permite fiinţei umane să scape de ciclul renaşterilor şi morţii, YOGA în calitatatea sa de metodă de eliberare spirituală, joacă în mod evident un rol central.

O asemenea realizare extraordinară (eliberarea spirituală) nu poate fi atinsă decât prin cunoaşterea prealabilă şi controlul dobândit graţie unei metodologii foarte stricte, a elementelor constitutive ale fiinţei umane, în special a acelora care transmigrează după moarte, corpul subtil, care nu se dizolvă decât după eliberarea finală, când nu va supravieţui, purificat, decât intelectul şi conştiinţa absolută şi necondiţionată, «FIINŢĂ PURĂ – CONŞTIINŢĂ PURĂ – BEATITUDINE PURĂ» ( SAT – CIT – ANANDA).

Prin atingerea eliberării spirituale, esenţa individuală supremă ATMAN (Sinele nostru Suprem, nemuritor) se identifică fără să dispară însă, cu Principiul suprem PARAMATMAN, sau BRAHMAN (DUMNEZEU). Oricare ar fi modalităţile puse în acţiune de diferitele forme de YOGA, toate vizează fără excepţie acest ţel unic, suprem.

yogaesoteric.net

Ce este yoga integrală?

Yoga integrală este o combinaţie inteligentă de metode specifice tradiţionale utilizate în vederea dezvoltării armonioase a fiecărui aspect al fiinţei umane: fizic, emoţional, mental , intelectual şi spiritual.

Yoga integrală este un sistem ştiinţific care combină diferite ramuri sau forme de Yoga în vederea atingerii unei complete şi depline înfloriri a tuturor potenţialităţilor latente superioare ale individului.

HATHA YOGA. Aceasta implică: posturi corporale speciale cu efecte benefice complexe (ASANA), relaxare profundă (SHAVASANA), controlul şi ritmarea suflurilor prin respiraţie (PRANAYAMA), procedee fundamentale de purificare (KRIYAS), procedee de concentrare mentală care urmăresc să armonizeze corpul, facându-l cât mai suplu şi relaxat. Toate aceste exerciţii concertate măresc vitalitatea, asigură o sănatate deplină, şi ajută la vindecarea diferitelor boli.

Printr-o dietă adecvată, corpul fizic este gradat şi complet purificat, iar aceasta face ca impurităţile şi toxinele să fie eliminate în acelaşi timp, creându-se astfel condiţii ca vitaminele şi oligoelementele să poata fi mai bine utilizate si asimilate de către sistem. Procedând astfel corpul şi mintea sunt complet purificate, iar practicantul dobândeşte în scurt timp controlul asupra mentalului. KARMA YOGA. Aceasta este calea acţiunii detaşate care face cu putinţa punerea spontană la unison a aspirantului cu energiile divine, infinite. Aici, prin realizarea activităţilor sau îndatoririlor sociale zilnice , fără ataşament sau dorinţa de a ne însuşi rezultatele sau fructele acţiunii, karma yoghinul îşi purifică în mod constant mintea şi îşi accelerează progresul lăuntric.

Atunci când mintea şi inima sa sunt suficient de purificate, karma yoghinul devine un perfect instrument superconştient prin şi în care se manifestă   Divinul, pentru a realiza prin intermediul său diferite acţiuni în manifestare. Acţionând mereu astfel, animat de acest sublim spirit de dăruire yoghinul îşi transcende individualitatea şi experimentează starea de comuniune cu Conştiinta Divină.

BHAKTI YOGA.  Aceasta este  calea iubirii nemărginite şi a dăruirii pline de dragoste faţă de Dumnezeu , faţă de  o manifestare divină, faţă de un învăţător spiritual sau chiar faţă de scânteia divină care există în orice fiinţă umană sub forma Sinelui Suprem nemuritor (ATMAN).

Printr-o iubire constantă atât în gândire cât şi în simţire pusă necontenit în slujba divinului fiinţa umană fuzionează în cele din urmă cu iubirea divină infinită si transcenzându-şi personalitatea sa limitată atinge starea de Constiinţa Cosmică. Calea lui Bhakti, sau a devoţiunii nesfârşite în care ne focalizăm întreaga iubire asupra Divinului sau a diferitelor manifestări ale acestuia, poate fi practicată cu usurinţa de oricine. Tot ceea ce este necesar atunci este credinţa fermă şi o constantă aducere aminte de Dumnezeu, prin intermediul iubirii ce i-o dăruim mai mereu.

RAJA YOGA. Aceasta este calea concentrării intense, a meditaţiei profunde şi a controlului deplin al minţii. Această formă de YOGA se bazează pe perfecţionarea morală şi etică şi pe un control complet al simţurilor care gradat duce la o stare de meditaţie, prin care mintea poate fi liniştită şi eliberată de turbioanele mentale nedorite. Într-o asemenea fază, când această stare este ferm realizată, toate limitările sunt transcense şi datorită fuziunii complete cu mentalul Divin Macrocosmic, yoghinul experimentează starea de supremă constiinţă sau extazul cunoscut în Yoga sub numele de SAMADHI.

MANTRA YOGA. Aceasta este calea punerii în inefabilă rezonanţă cu anumite energii sublime şi subtile ale manifestării divine prin emisia unei anumite silabe sonore care facilitează punerea la unison, şi care sunt cunoscute sub numele de MANTRAS. O MANTRĂ este deci o structurare sonoră care reprezintă un aspect particular al unei energii sau sfere ascunse de manifestare din Macrocosmos. Concentrarea mentală adecvată în timpul emisiei unei Mantra facilitează apariţia unei stări inefabile de rezonanţă sau unison în întreaga fiinţa a yoghinului care va fi astfel pus într-o inefabilă şi profundă legatură cu REALITATEA DIVINĂ.

JNANA YOGA. Aceasta este calea cunoaşterii intelectuale superioare, a înţelepciunii. Ea constă într-o perfectă autocunoaştere (cunoaştere de sine) şi într-o analiză detaşată care conduce gradat la o deplină trezire spirituală. Jnana yoghinul dobândeşte încă din primele faze cunoaşterea Sinelui său Suprem (ATMAN) şi încetează să se mai identifice cu corpul, psihicul, mintea şi egoul. Prin intermediul revelării depline a Sinelui său nemuritor(ATMAN) el se identifică cu Esenţa Divină din interiorul fiinţei sale şi recunoscând pretutindeni

Esenţa Divina în tot ceea ce îl înconjoară realizează Unicitatea dătătoare de extaz.

In concluzie putem spune ca Yoga Integrală este o sinteză a tuturor formelor de Yoga. Obiectivele sale principale sunt un trup perfect, plin de sănătate şi viguros, minte clară, puternică, calmă şi controlată. Intelect rafinat, treaz şi ascuţit ca o lamă ascuţită de oţel, o inimă plină de dragoste şi compasiune capabilă să traiască empatic stările elevate ale celorlalţi, o viaţă plină de năzuinţe sublime dedicate bunăstării şi fericirii celorlalţi, în care predomină permanent aspiraţia de Realizare a Sinelui lăuntric nemuritor.

De ce să practicăm yoga?Sunt multe răspunsuri la această întrebare. Putem enumera sute de motive pentru a practica yoga. Cel mai simplu este că prin yoga putem deveni FERICIŢI. Toţi oamenii caută fericirea, dar de obicei, o caută în afara lor. Yoga ne ajută să înţelegem că FERICIREA trebuie căutată în noi înşine pentru că înseamnă, de fapt, armonia corpului, a minţii şi a sufletului. Practicând posturile yoga, exerciţiile de respiraţie şi meditaţia, poţi ajunge la acel echilibru fizic, psihic, mental şi spiritual care este sursa fericirii.

Yoga ne poate oferi, dacă este practicată corect şi cu perseverenţă, o stare de sănătate şi armonie corporală. Yoga ne pune la dispoziţie modalităţi practic nelimitate de a ne transforma în bine viaţa şi destinul, de a ne dezvolta personalitatea, de a ne autocunoaşte.

Yoga ne ajută să ne amplificăm conştienţa, deschizându-ne către o experienţă interioară de natură spirituală. Dimensiunea interioară sublimă pe care yoga o face cu putinţă, adaugă vieţii noastre ceva unic care ne ajută să descoperim sensul divin al existenţei noastre integrate în absolut. Revelaţiile pe care yoga le catalizează în universul nostru lăuntric, ne permit să încetăm să mai trăim într-o lume ternă şi limitată. Prin yoga realitatea ni se dezvăluie ca fiind cu mult mai cuprinzătoare decât banala lume fizică, materială, cu frustrările şi penibilele ei agitaţii. Prin yoga putem experimenta dimensiunea fascinantă interioară a minţii. Prin yoga ni se revelează viziunea divină, iluminatoare, ce generează forţa interioară dătătoare de pace euforică, profundă şi libertate spirituală. Prin yoga putem avea acces cu uşurinţă la o sursă nelimitată de cunoaştere, fericire şi putere binefăcătoare.

Imensitatea lumii psihice, guvernată de legile rezonanţei, este pusă în evidenţă surprinzător de repede prin tehnicile yoga. Atunci, pentru noi, dimensiunea interioară ne apare ca fiind inteligenţa psihică a subconştientului. Aceasta este o lume de o infinită putere, plină de potenţialităţi nebănuite. De ce oare să lăsăm trăirile intuitive, inspiraţiile şi ideile geniale pline de o creativitate stimulatoare, să fie ocazionale, părând a se manifesta ca nişte întâmplări necontrolate?

Cu ajutorul sistemului milenar yoga vom putea înţelege că ea (componenta fundamentală, psihică a fiinţei) nu este o forţă supranaturală, ci un rezervor natural gigantic, de orientare interioară. El poate fi făcut ca de acum înainte să răspundă prompt la comenzile noastre ferme. Yoghinii orientului, prin ştiinţa lor veche de secole şi profund misterioasă, care s-a răspândit în toată lumea, au revelat pentru cei puţini, care sunt capabili să înţeleagă şi să aplice, această dimensiune interioară ce aduce SUPREMA împlinire a vieţii.

Dacă vreţi să învăţaţi să vă cunoaşteţi infinit mai bine pentru a vă expansiona conştienţa vieţii în beatitudine, nemurire şi libertate, atunci îndrăzniţi acum şi veţi câştiga totul!

Iată o parte din AVANTAJELE practicii yoga:

• elimină stresul • ameliorează tensiunile psihice, depresiile, nevrozele • îmbunătăţeşte şi vindecă o serie de afecţiuni ale corpului fizic • amplifică memoria şi procesele mentale • echilibrează toate structurile fiinţei • stimulează sistemul imunitar • induce o stare profundă de calm şi pace interioară • deschide calea către înţelepciune • eliberează fiinţa de prejudecăţi, inhibiţii şi limitări • îmbunătăţeşte capacitatea de a comunica cu ceilalţi • armonizează viaţa sexuală

• dinamizează voinţa • amplifică încrederea în sine • facilitează reuşita pentru succes • armonizează structura corpului fizic, eliminând surplusul de greutate • întăreşte şi tonifică musculatura • măreşte atenţia şi concentrarea • trezeşte şi amplifică capacitatea de a iubi • deschide fiinţa către o comunicare spirituală autentică cu Universul şi cu Dumnezeu.

DEZAVANTAJE nu există.

Ce urmăreşte yoghinul prin practica yoga

Ce urmăreşte de fapt yoghinul?Ce vrea el prin practica yoga?

El vrea ceea ce mai puţin sau mai mult vrem cu toţii, cel mai adesea poate fară să ştim foarte clar. Yoghinul aspiră frenetic să îmbratişeze cu microcosmosul sau conştientizat Macrocosmosul sau Universul care întotdeauna îl îmbrăţişează, el caută să cuprindă cuprinderea infinită ce îl cuprinde neîncetat.

Prin urmare yoghinul vrea sa îmbraţişeze şi năzuieşte să cuprindă cuprinderea ce îl cuprinde. Fie ca suntem yoghini sau fiinţe umane comune, fară preocupări spirituale deosebite, conştient sau nu, suferim cu toţii de a nu putea sa fim TOTUL. O asemenea aspiraţie spontana către totalitate se manifestă cu tendinţa de a îngloba mediul ambiant, de a-l absorbi in tine.

În YOGA aceasta se numeşte trecerea mediului extern în mediul intern al universului nostru lăuntric,  iar omologarea acestei reflectări depline va fi nemijlocit autetificată în noi prin apariţia unei armonii inefabile ce va fi trăita sub forma unei fericiri oceanice cu nuanţari nesfărşite.

Aceasta aspiraţie catre totalitate este proprie întregului real manifestat, dar numai la om, şi nici aici întotdeauna, ea reuşeşte cu adevarat. La nivelul organicului ea îmbracă forma inferioară a “cuceririlor”mediului ambiant, a devorării lui, a unei instaurări despotice asupra lui. De altfel , în orice despot se află această invaliditate, această neputintă de a transforma fiinţa comunitaţii care îl cuprinde în mediul sau intern, o neputinţă de A FI, până la urmă. Există în despotism, zbaterea şi ridicolul unei boabe de spumă care vrea sa se înstăpanească asupra mării într-un chip exterior: despotul nu absoarbe în el comunitatea care l-a făcut cu putinţă, ci o imbratişează silnic.

Trecerea mediului extern în mediul intern este, s-ar parea intrarea în condiţia lui”A FI”. Aici trebuind sa se înteleaga ca dăm un sens plin lui A FI . În ordinea biologică, o primă încercare de a intra în condiţia de A FI este FOAMEA. : ea este însă o încercare ratată, pentru că trecerea mediului extern în mediul intern se realizează parţial şi ia forma simplei asimilari. Urmează apoi RESPIRAŢIA, pe care yoghinii o glorifică ca pe un mod foaarte important de acces la fiinţă deoarece permite o gamă nesfarşită de efecte extraordinare, dar şi aceasta   ramâne tot la nivelul asimilării, cu toate că este o asimilare mult mai amplă.

În ordine biologică , iubirea plenară , erosul pare singura ilustrare deplină a lui “A FI”.Pentru că în momentele realizarii sale supreme complete , nelimitate, erosul beatific este analogic vorbind, Sângele pe care îl preiei sau îl predai, deci însăşi specia, odată cu celelalte realitaţi caracteristice-cu alte cuvinte mediul extern-devenite toate interioritate. Sunt aici prezente în misterele fascinante ale erosului triumfator, ca în orice reuşită de “A FI”, un mod de a-ţi îmbraţişa transcendenţa. Căci sângele ca şi orice mediu intern, este dincolo de purtător, el ramâne transcendent în imanenţa lui.

Probabil de aceea întelepţii orientului afirmă că , “atunci cand există dragoste nesfarşită posibilul devine cu usurinţa posibil”.

Aceasta trecere , care este o împlinire în sfera lui “A FI”, este însuşi miracolul omului. Nu poţi să fii îndragostit făra să vrei să fii şi iubirea însăşi: nu poţi să fii înţelept, fară să vrei, ca Buddha, să fii însăşi înţelepciunea. Nu poţi să fii poet fară să fii poezia însăşi, Şi implicit , nu poţi să fii YOGHIN fără să vrei să fii însăşi YOGA.

Există întotdeauna în spiritualitatea autentică (şi nu in simpla dorinţa de a te preocupa superficial de spiritualitate, de a fi constant, parţial ÎN ea) un mod de a obţine întregirea prin asimilarea restului care iţi lipseste şi care te împiedică să te implineşti, sau cu alte cuvinte SĂ FII TOTUL.

Yoghinul vrea în fond ca prin intermediul contribuţiilor , aspiraţiilor, trăirilor şi ideilor sale sa asimileze mediul extern ajungând să îmbratişeze graţie acestei oglindiri launtrice profunde, tot ceea ce îl îmbraţişeaza: natura, comunitatea , planeta, universul si chiar pe Dumnezeu însăşi (aproape).

Yoghinul vrea aproape cu toată puterea fiinţei sale, pe deplin, ceea ce, mai mult sau mai puţin  vrem cu toţii: o dezminţire, o unificare, o ieşire din cotitura singurătăţii în care te simţi îmbraţişat şi limitat fără să îmbraţişezi şi să cuprinzi la rândul tau. 

De ce oare i s-a spus şi i se spune lui ISUS adesea”fiul omului” şi nu “FIUL LUI DUMNEZEU”? Tocmai pentru că el a făcut din întreaga umanitate, mediul sau intern. Iar divinitatea este sensul acestei totalităţi, devenită dimensiune interioară. Yoghinii cred datorită experienţei dobândite de mii de ani prin practica directă , că aceasta transformare a mediului extern în mediu intern este sensul bun al infinitului în finit.

Descoperă Yoga!

În fiecare din noi există o sursă de putere, claritate mentală şi pace. Cel mai înalt scop în yoga este de a găsi această sursă interioară de care, din păcate, cea mai mare parte a timpului nu suntem conştienţi. De fapt, este posibil să nici nu ştim cine suntem noi cu adevărat. Prea adesea ne lăsăm mintea ocupată de o mulţime de gânduri care ne captează toată atenţia!

Yoga ne ajută să eliminăm o parte din confuzia şi permanenta noastră sporovăială interioară. Respiraţia profundă ne relaxează corpul, ne destresează psihicul şi ne linişteşte mintea. Studii medicale recente afirmă că practica posturilor şi a exerciţiilor yoga de respiraţie completă transformă chimia corpului şi sistemul nervos. De asemenea, tehnicile yoghine ne ajută să ne perfecţionăm capacitatea de concentrare pentru ca atunci când acţionăm să ne putem focaliza mintea doar asupra unui singur lucru.

Când ne calmăm mintea creăm un spaţiu subtil interior în care putem conştientiza cine suntem noi în realitate. Putem deveni astfel mai conştienţi de Sinele nostru adevărat, pe care o minte excesiv de activă îl ascunde.Mulţi oameni practică yoga pentru a se transforma şi a deveni conştienţi de acel "ceva" care este ascuns adânc în fiinţa lor. Ei numesc acest "ceva" Realitatea, Sinele, Scânteia divină, Sursa, Fiinţa, Atman, Brahman, Alah, Shiva, Dumnezeu, Conştiinţă sau preferă să nu-i dea nici un nume, deoarece numele nu are nici o importanţă. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că prin yoga pătrundem adânc în interiorul nostru şi descoperim că suntem numai iubire, fericire beatifică, linişte şi armonie divină.

Pentru aceasta merită să practicăm yoga în fiecare zi!

yogaesoteric.net

Yoga - putere a creaţieiBhagavad-Gita descrie yoga drept putere a creaţiei în cap.10, sutra 18:"Krishna, spune-mi încă o dată, în detaliu, despre puterea magiei tale şi despre gloria ta, pentru că nu mă mai satur ascultându-ţi cuvintele pline de nectar."Krishna, prin intermediul puterii sale creatoare magice - yoga - îi arată lui Arjuna viziunea Fiinţei Universale (viswarupa darsana), oferindu-i perspectiva divină.De asemenea, în Svetasvara Upanishad (cap.2, sutra 11) găsim o definiţie, conform căreia yoga este:

• un proces de elevare a fiinţei prin intermediul liniştirii minţii; • adevărata stare a celor mai înalte şi subtile straturi ale minţii; • o putere creatoare ce rezidă în om şi care îşi are sursa în esenţa Realităţii.

Practicând yoga, fiinţa umană accede la stări de conştiinţă din ce în ce mai înalte, învăţând apoi să rămână stabil în ele şi să acţioneze în consonanţă cu ele. Adesea, yoga se referă tocmai la aceste straturi subtile sau stări cauzale ale minţii noastre.În Bhagavad-Gita se spune (2.48):"Săvârşeşte acţiunea, o, Dhananja, fiind fixat în yoga, renunţând la ataşamente şi rămânând echidistant faţă de succese şi eşecuri. Starea de egalitate perfectă este într-adevăr yoga." Yoga reprezintă aşadar “starea în care fiinţa îşi stăpâneşte toate indrya-urile, dobândind un control perfect al simţurilor şi al minţii.” Katha Upanishad (2.5.4).

Yoga înseamnă şi starea de samadhi; în acest sens Bhagavad-Gita menţionează (2.53): "Atunci când ceea ce auzi este confuz, când totul este aparent contradictoriu, dar mintea ta rămâne fermă, neperturbată într-o stare de samadhi, atunci ai atins starea de yoga."Astfel, yoga se referă la stările subtile ale minţii pe deplin stăpânite, definindu-se drept o stare de mare fermitate la nivel emoţional, echilibru al concentrării şi detaşării la nivel mental şi vitalitate la nivel corporal. Ea integrează personalitatea prin crearea echilibrului şi a coordonării dintre corp şi minte.

YOGA: o cale către Infinit

Printre nenumăratele definiţii şi denumiri simbolice care au urmărit să aducă mai multă lumină asupra semnificaţiei profunde a sistemului YOGA se numără şi aceea de “Cale a Infinitului Divin” sau “Calea către Infinit”. Prin aceasta ni se sugerează faptul că scopul ultim al practicii YOGA este revelarea directă, efectivă a Realităţii Divine, cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conştient cu Cauza Primordială Supremă, care este Dumnezeu Tatăl.

Exprimându-ne în terminologia creştină, am putea spune că YOGA este o modalitate rapidă de a intra conştient în contact pentru a fuziona cu realitatea divină, supremă pe care Iisus a numit-o “Împărăţia lui Dumnezeu” sau “Împărăţia Cerurilor”. Despre această împărăţie Iisus afirma fără echivoc că, pe lângă faptul că ea există într-o anumită dimensiune tainică, totodată ea are un punct - focar în fiecare din noi înşine. De altfel, oricât ar părea de paradoxal, această experienţă fundamentală nu poate fi situată nici măcar în timp, aşa cum îl considerăm noi în mod obişnuit: drept o coordonată rectilinie, având un unic sens, dinspre trecut spre viitor, încorsetând un univers strict material.

O experienţă spirituală se desfăşoară între timp şi "non-timp"

Momentul sacru în care se desfăşoară orice experienţă spirituală yoghină se situează de fapt la intersecţia dintre timp şi “non-timp”, în acel punct misterios în care “înainte” şi “după” se neutralizează în momentul unic “acum” sau, cu alte cuvinte, într-un prezent continuu. De fapt, acest inefabil şi tainic ACUM, care ne revelează ETERNITATEA, este acela în care poate fi realizată experienţa cunoaşterii directe a Prezenţei Divine.

De altfel, analogic vorbind, existenţa noastră prezentă poate fi asemuită cu o jerbă de scântei, fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de câteva minute. Realitatea esenţială divină nu poate fi momentană ori trecătoare. Ea este atemporală şi veşnică.

Fiecare om este în esenţă ultimă propriul său "Dumnezeu"

Sentimentul Prezenţei Divine, trăit într-un timp tainic, de o calitate aparte, într-un prezent continuu, a fost intuit şi descris într-un mod asemănător de yoghini şi de către marii mistici creştini. Astfel, marele mistic creştin SFÂNTUL IOAN al CRUCII afirmă la unison cu marii iniţiaţi ai Orientului că secretul esenţial al realizării spirituale constă în a

înţelege în mod real, prin experienţă directă, că Dumnezeu este de fapt Conştiinţa Unică Supremă. El afirmă în continuare că, în virtutea unei logici divine, deoarece Dumnezeu este Conştiinţa Unică Supremă, această Conştiinţă este totodată în mod necesar şi conştiinţa fiecărui om, conştiinţa fiecăruia dintre noi. Prin urmare, fiecare om este în esenţă ultimă propriul său “Dumnezeu”, el fiind în acelaşi timp pentru sine un creator, un păstrător şi un distrugător. Prin urmare, din conştiinţa sa individuală trebuie să răsară tot ceea ce este necesar pentru mântuirea sau realizarea sa spirituală, în cursul existenţei terestre. Această conştiinţă individuală, urmând modelul Conştiinţei Universale pe care noi toţi o numim Dumnezeu, afirmă în mod constant: “Eu Sunt”. Calea jnana-yoghinilor, acei practicanţi YOGA care se îndreaptă în evoluţia lor spre o cunoaştere desăvârşită a Totului, este calea lui “Eu Sunt”. Remarcăm astfel o corespondenţă perfectă, care merge până la identitatea de termeni, cu metoda propusă de marele mistic creştin SFÂNTUL IOAN al CRUCII.

Graţia divină ne este suficientă pentru o existenţă fericită

Aceasta este în esenţă aceeaşi cale divină pe care Lao Tse o numea Tao. Yoghinul, la rândul său, o numeşte “Cărarea”, dar de fapt în esenţă este vorba de acelaşi aspect şi anume de a deveni conştienţi că adevărata noastră identitate este pur spirituală. Cunoscând aceste lucruri ne putem întreba cum putem ajunge oare la acea priză de conştiinţă unificatoare şi continuă, care ne poate asigura fiinţarea în dimensiunea noastră divină. Sistemul YOGA îşi bazează acest demers spiritual în special pe meditaţie, care este cu adevărat o poartă deschisă către Împărăţia Graţiei Divine sau Împărăţia Cerurilor.

Deoarece această împărăţie nu este din această lume, aşa cum de altfel Iisus Christos a precizat foarte clar, meditaţia, pentru a fi cu adevărat eficientă, trebuie să ne eleveze, ducându-ne gradat “deasupra” acestei lumi, debarasându-ne mai întâi de toate noţiunile false cu privire la ceea ce noi numim “eu”. În felul acesta ne detaşăm de acele noţiuni greşite pe care le-am întreţinut încă din copilărie şi de care ne-am ataşat după ce ne-au devenit foarte dragi.

Într-adevăr, dacă ne analizăm lucid şi cu detaşare, constatăm că adeseori ne cramponăm de aceste false identificări cu felurite ipostaze efemere pe care şi le asumă egoul nostru, fiind incapabili de o conştiinţă mai vastă, limitându-ne doar la ceea ce noi numim “pacea mea”, “banii mei” sau “sănătatea mea”. Cel mai adesea nu realizăm că, de fapt, toate acestea au un caracter iluzoriu. În realitate, nu există decât pacea Sa, a Conştiinţei unitare a lui Dumnezeu, pace care transcende puterea noastră obişnuită de înţelegere, şi Graţia Sa, care ne este suficientă pentru o existenţă cu adevărat fericită.

Fără trezirea Conştiinţei Divine în noi nu avem în realitate nimic

Dar, de fapt, a cui este această pace şi graţie? Ea este a acestei Fiinţe Supreme a cărei prezenţă eternă se exprimă într-o extremă simplitate prin sintagma “Eu Sunt”, căci în realitate nu există nimic altceva despre care să se poată cu adevărat spune că există. Toate pretenţiile falsului “eu”, limitat şi efemer, care este fericit sau nefericit, după propriile sale criterii eronate şi relative, trebuie să fie complet eliminate înainte de a putea deveni cu adevărat conştienţi de Prezenţa noastră Reală Unică, Divină. Deoarece în noi există suverană Conştiinţa Divină, avem în acelaşi timp tot ceea ce ea conţine, cu alte cuvinte întreg Universul este oglindit în noi, într-o expresie latentă. Dar dacă această conştiinţă a prezenţei Divine din noi nu este trează, nu avem în realitate nimic, chiar dacă momentan părem a avea o situaţie prosperă, deoarece ipostazele în care ne aflăm momentan nu sunt decât aparenţe pline de efemer, ce se pot schimba de la o zi la alta, lăsându-ne adesea neputincioşi în faţa derulării unor evenimente destinice aparent inexorabile. Din contră, dacă deja am descoperit modul înălţător în care putem intra în contact conştient cu Sursa inepuizabilă divină care se află prezentă în fiecare dintre noi, oricare ar fi circumstanţele exterioare, noi nu vom fi niciodată privaţi de acea fericire plină şi pură a existenţei noastre în Sine.

Desăvârşeşte-te în Taină şi în Tăcere

Adesea Ghizii spirituali insistă asupra faptului că această sinceră căutare interioară trebuie să se realizeze în Tăcere şi în Taină. Taina ne este adeseori indispensabilă, deoarece dacă vom vorbi prietenilor noştri înainte de a fi momentul potrivit despre natura noastră divină, riscăm să pierdem această graţie a Luminii Conştiinţei Divine care există în noi şi este posibil ca apoi să nu o mai putem obţine decât cu mare greutate în această existenţă. Atunci când însă am înţeles cu

claritate adevărata noastră identitate, vom fi într-adevăr capabili să înţelegem natura veritabilă a mesajului pe care ni-l oferă cu generozitate YOGA, realizând totodată de ce a fost ea numită Calea Infinitului Divin. Această cale poate fi condensată într-un singur cuvânt: Sinele.

Misticii creştini, la rândul lor, au vorbit despre Conştiinţa Christică ce a unit Eu-Tatăl cu Eu-Fiul într-un Tot indisolubil. Eroarea creştinismului vulgar, profan, a fost aceea de a voala timp de 20 de secole acest sublim adevăr divin al “Unicului Eu” sau al lui “Eu Sunt”, prezentându-l cel mai adesea pe Iisus Christos drept un obiect de cult, păstrând pretenţia inacceptabilă că un singur om, de-a lungul vremurilor, om care era situat cu mult deasupra tuturor celorlalţi, a fost Fiul Unic al lui Dumnezeu. Această falsă umilinţă este taxată de marele mistic creştin SFÂNTUL SILUAN ANTONITUL drept “curată” prostie, acesta precizând, totodată, că adevărata umilinţă constă în a recunoaşte că de fapt Iisus Christos sau Fiul lui Dumnezeu este totodată expresia Spiritului nostru Divin, care există cu adevărat în fiecare dintre noi.

Pentru a atrage Soarele, oglinda trebuie doar să se menţină pură şi limpede. Prin urmare, El este al nostru şi este Eul nostru Suprem. În consecinţă, orice alt eu limitat şi impur, cu care noi ne identificăm adesea, trebuie în mod definitiv exclus din mintea noastră. Strădaniile noastre mentale nu pot atinge starea de spontaneitate şi naturaleţe care sunt specifice conştiinţei divine. De aceea, comparând mentalul nostru cu o oglindă, realizăm că de fapt oglinda nu poate face nimic pentru a atrage Soarele. Ea poate doar să se menţină limpede şi pură. Astfel, am putea spune că, de îndată ce mintea noastră este pregătită, Soarele conştiinţei divine va începe să strălucească în ea. Bineînţeles, orice fiinţă umană ce nu a atins un nivel de conştiinţă suficient de elevat consideră, prin prisma mentalului său limitat, neiluminat, pe care sfântul Pavel îl numea într-un mod sugestiv Spiritul carnal, că este inacceptabilă o asemenea viziune unificatoare divină. Tocmai de aceea secretul se impune neofitului atât timp cât el nu a obţinut încă pe deplin conştiinţa adevăratei sale identităţi divine.

YOGA - artă a vindecării spirituale

În continuare, îndreptându-ne aşa cum trebuie atenţia asupra aspectelor divine pe care YOGA, în calitate de Cale a Infinităţii Divine, le revelează, iată câteva principii fundamentale pe care trebuie să se bazeze orice practică YOGA eficientă, care vizează realizarea Sinelui Divin Nemuritor. Aceste principii se referă în special la natura lui Dumnezeu şi la natura greşelii (păcatului) sau a răului, acestea fiind adeseori subiecte care au trezit nenumărate controverse în lumea creştină, întocmai ca şi la natura rugăciunii şi a meditaţiei.

Punerea cât mai des în practică a acestor trei principii fundamentale pe care tocmai le-am expus trebuie să reprezinte obiectivul activităţii cotidiene a oricărui yoghin însufleţit de o sublimă abnegaţie, care merge cu adevărat pe Calea către Infinitatea Divină. Cel care practică JNANA YOGA sau Calea către Infinitatea Divină are astfel o modalitate cu totul excepţională de a-i ajuta pe ceilalţi. El nu se preocupă cu ataşament sau implicare nici de persoana particulară aflată în dificultate, şi nici de problema cu care ea pare a se confrunta, deoarece el ştie că în mod real o problemă nu poate fi definitiv rezolvată printr-o acţiune aflată pe acelaşi nivel cu problema respectivă. În primul rând, el este conştient că nu tratează nici problema şi nici persoana care se confruntă cu ea, ci că se tratează de fapt pe el însuşi. El tratează astfel propria sa conştiinţă de a fi. Atunci când în el ajunge să se manifeste cu adevărat conştiinţa divină infinită sau conştiinţa Christică, exprimată prin credinţa de nezdruncinat că “Eu şi cu Tatăl Unul suntem” şi că “Tot ceea ce are Tatăl este, de asemenea, al meu”, abia atunci problema persoanei pentru care el a început meditaţia ajunge să-şi găsească soluţia. Conform acestei forme de YOGA, întreaga artă a vindecării spirituale rezidă în faptul de a “uita” mai întâi atât de pacient, cât şi de problema lui. Apoi jnana-yoghinul se orientează către interiorul propriei sale fiinţe pentru a contacta aici Prezenţa Divină, acea Graţie omniprezentă a lui Dumnezeu care impregnează toate lucrurile.

“Nu mai accept nici un motiv omenesc pentru care ar trebui să mă rog” - un jnana-yoghin este dincolo de viaţă şi moarte. Ceea ce noi considerăm ca fiind

inevitabil - a fi născut şi a muri - lui i se pare doar un mod de a exprima mişcarea în ceea ce este nemişcat, schimbarea în ceea ce este neschimbat, sfârşitul în ceea ce este fără de sfârşit.

Pe această cale, SADHANA sau, altfel spus, practica spirituală nu constă numai în a medita fiind aşezaţi într-o postură YOGA de meditaţie, cu ochii închişi, urmărind să eliminăm din minte toate gândurile într-o aşteptare pasivă a vreunei experienţe miraculoase care să ne copleşească prin forţa sunetelor şi a luminilor subtile ce sunt percepute în interior, ci în impregnarea profundă şi continuă a fiinţei noastre cu principiile fundamentale pe care le-am enunţat anterior.

Pentru a realiza aceasta cât mai eficient putem face cât mai des rugăciuni de genul:“Aspir plin de umilinţă să primesc Graţia lui Dumnezeu. Aspir să primesc cu toată fiinţa mea cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Nu mai accept nici un motiv omenesc pentru care ar trebui să mă rog; de aceea eu nu mă rog acum pentru a obţine vreun lucru din această lume. Eu ascult cu atenţie vocea Ta, eu aştept să vibreze în mine Cuvântul Tău, Doamne.”

O asemenea rugăciune, realizată cu fervoare şi sinceritate de cel puţin 21 de ori pe zi, sfârşeşte prin a ne transforma fundamental întreaga viaţă. Această transformare ajunge chiar să fie evidentă după aproximativ o lună. Pentru a fi cu adevărat eficientă trebuie, însă, ca această rugăciune să pornească din inimă şi să-l înalţe pe cel care o pronunţă interior până la starea “Conştiinţei Christice”. În acel moment ea prinde cu adevărat viaţă şi devine Cuvântul Divin. Numai Cuvântul Divin are puterea de a opera ceea ce noi, datorită ignoranţei, numim miracole. Procedând astfel înţelegem de ce în Psalmul 127 se afirmă: “Dacă Dumnezeu nu ar fi acceptat să fie clădită casa, cei care o construiesc ar fi muncit în zadar”.

Această cale spirituală yoghină nu implică nici un ritual şi nu are nici o regulă în afara Iubirii Divine, universale şi impersonale. Singurul său cult se îndreaptă de fapt către Flacăra interioară eternă care străluceşte mereu în altarul sufletului nostru. Această uniune spontană şi naturală cu Dumnezeu reprezintă totodată condiţia plină de libertate a fraternităţii spirituale, care este o disciplină a sufletului. Noi ne bucurăm astfel de o libertate fără îngrădiri, într-un univers unificat, ce nu cunoaşte limitele fizice, în care îl adorăm frenetic şi mereu pe Dumnezeu, fără ceremonial.

Procedând astfel iluminarea spirituală care apare gradat dizolvă toate legăturile materiale, unificând oamenii între ei prin firele de aur ale Realizării de Sine.

Atingeţi Suprema Fericire prin practica YOGA

Să căutăm fericirea în afara noastră, sau, dimpotrivă, adevărata fericire se află în mod surprinzător pentru unii în noi înşine? Care este, aşadar adevărata fericire a unei fiinţe umane? Vom urmări să vă prezentăm răspunsul unic, deşi spus de-a lungul timpului sub forme diferite, răspuns la care au ajuns mulţi căutători ai Adevărului, majoritatea personalităţi recunoscute ale istoriei umanităţii.

„A fi numai cu EL (ABSOLUTUL): iată suprema fericire. Din momentul în care sufletul se aprinde de iubire frenetică pentru EL (ABSOLUTUL), nu poate să nu-L simtă cât mai des şi să nu fie cu EL (ABSOLUTUL), chiar dacă va continua să se ocupe cu altceva. Nu trebuie să păstreze nimic pentru el, nici bine, nici rău, pentru a-l primi numai pe EL (ABSOLUTUL) în fiinţa sa. Să presupunem că sufletul are şansa de a simţi apărând în el, sau mai curând să-i simtă prezenţa când nu-l mai interesează bucuriile prezente şi când s-a pregătit, elevându-se şi făcându-se mai frumos şi mai asemănător LUI (ABSOLUTULUI), atunci el îl simte dintr-o dată apărând în fiinţă. Nimic altceva între EL (ABSOLUTUL) şi el. Nu mai sunt doi, ci unul singur. NU mai este posibilă nici o distincţie atâta timp cât EL (ABSOLUTUL) este acolo (înlăuntrul fiinţei). Nu-şi mai simte trupul acum, pentru că este în EL (ABSOLUT). Sufletul îl caută, merge în întâmpinarea LUI (ABSOLUTULUI) când apare şi nu-l mai trăieşte decât pe EL (ABSOLUTUL). Cine este el ca să simtă? Nu mai are timp să se gândească la aceasta.Nu l-ar schimba pentru nimic în lume şi este gata să ofere cerul întreg pentru că este convins că nu există nimic mai bun pe lume. Mai sus de atât nu se poate urca, iar celelalte

lucruri sau fiinţe l-ar forţa să coboare. Unde se găseşte mai mult adevăr decât în Adevărul Suprem? Ceea ce spune există, deci, şi o spune în linişte. Bucuria pe care o încearcă nu este falsă, nu este o iluzie. Sufletul dispreţuieşte tot ceea ce-i făcuse plăcere până atunci, totul în comparaţie cu acesta (ABSOLUTUL) este minuscul şi nesemnificativ. Recunoaşte ca autentică doar fericirea aceasta (a ABSOLUTULUI). Ar recunoaşte-o dacă ar întâlni ceva mai bun? Nu se teme de nici un rău atât timp cât este cu EL (ABSOLUTUL). Şi îl simte.Dacă ar fi să dispară totul în jurul lui, ar consimţi cu bucurie pentru a putea fi numai cu EL (ABSOLUTUL). Iată suprema Fericire!”- Plotin, „Enneades”

Marele yoghin eliberat RAMANA MAHARISHI scrie despre sublimele sale revelaţii privitoare la perceperea Sinelui Suprem Individual (ATMAN) în fiinţă, deschizând prin această introspecţie gradată o cale de cunoaştere spirituală ATMA VYDIA (cunoaşterea de sine).„Cunoaşterea de sine este un lucru uşor, cel mai uşor lucru care există. Sinele este cel mai real lucru, chiar şi pentru omul cel mai comun. S-ar putea spune că apa din căuşul mâinii este o iluzie în comparaţie cu EL (SINELE). Sinele care străluceşte ca un soare înlăuntrul inimii este real şi atotcuprinzător. El se revelează de la sine de îndată ce falsa gândire este distrusă, nemairămânând nici o urmă din ea. Căci această gândire este cauza apariţiei formelor false, corpul şi lumea, care par a fi obiecte reale în dauna Sinelui care rămâne ferm: EL care nu se schimbă, diamantin ca însuşi adevărul.Când soarele străluceşte tenebrele se risipesc. Suferinţa încetează şi nu rămâne decât Beatitudinea. Gândul că „eu sunt corpul” este firul pe care sunt înfăşurate diverse gânduri precum perlele. Deci, adâncindu-se profund în căutarea răspunsului la întrebările fundamentale „cine sunt eu?” şi „de unde vin?”, gândurile dispar. Atunci conştiinţa de Sine străluceşte ca sublimul Eu-Absolut înlăuntrul cavităţii inimii (ANAHATA CHAKRA) oricărui aspirant. În aceasta este Cerul, Tăcerea, reşedinţa Beatitudinii. La ce bun să cunoşti totul în afară de Sinele Absolut (ATMAN). Ce-i mai rămâne cuiva de cunoscut atunci când Sinele este cunoscut? Realizând Sinele în propria fiinţă – EL care este singurul luminând prin EL însuşi în miliarde de fiinţe – lumina Sinelui va străluci clar în interiorul nostru. Fără îndoială, aceasta este adevărata manifestare a graţiei, moartea egoului şi manifestarea supremei Beatitudini. Pentru ca legăturile destinului şi toate ramificaţiile lor să poată fi în sfârşit dezlegate şi pentru a putea fi eliberaţi de teribilul ciclu al naşterii şi morţii, această cale este mai necesară ca oricare alta. Fiţi deci liniştiţi, apoi faceţi să tacă limba, mentalul şi corpul. Atunci LUMINA autocreată (ATMAN) se va trezi înlăuntru. Aceasta este experienţa supremă. Atunci teama va înceta. Aceasta este zarea fără limite a perfectei Beatitudini.”

Părticica, scânteia din ABSOLUTUL UNIVERSAL MACROCOSMIC, existente în entităţile cauzale, marile puteri cosmice, în zei, îngeri, demoni, spiritele naturii, forţele satanice, în oameni, animale, plante, minerale, asimilată, de fapt, cu ABSOLUTUL subiectiv (ABSOLUTUL OBIECTIV fiind Spiritul Infinit Macrocosmic), existent deci la nivelul oricărei manifestări individuale, are ca atribute: pura conştiinţă, pura existenţă, pura beatitudine, atotputerea, atotcunoaşterea, nemurirea, DIVINUL care prin realitatea sa nepieritoare şi perfectă depăşeşte limitările şi suferinţa existenţială.Referitor la SINELE ABSOLUT, un străvechi text al înţelepciunii milenare BRIHADARANYKA UPANISHAD, menţionează:„ATMAN cel plin de beatitudine depăşeşte foamea şi setea, suferinţa, tulburările minţii, bătrâneţea, neputinţa şi moartea”. Tot cu privire la ATMAN găsim unele clarificări semnificative în discuţia iniţiatică pe care o are înţeleptul VAJNA VALKYA în India cu iubita sa MAYTREYI (tipul legendar al femeii însetate de cunoaşterea Adevărului Absolut): “Într-adevăr, acest ascuns martor divin ATMAN nu piere niciodată, El e de o natură nepieritoare. EL este de neînţeles, pentru că este absolut şi misterios, e de nesurpat, pentru că nu se poate surpa, nu se priponeşte pentru că este de nepriponit, nu este legat, nu se clatină, nu îndură răul, face ca totul să fie cu putinţă.”În anumite condiţii speciale ATMAN poate fi scos temporal din corp pentru a fi transferat în nu contează ce lume sau stare de manifestare, făcând astfel posibil un perfect transfer al conştiinţei, ce asigură experimentarea instantanee a nu contează ce condiţie, permiţând în anumite cazuri anticiparea directă printr-o sui generis „trăire efectivă” a nu contează ce ipostază din lanţul devenirii evolutive. Informaţiile acumulate atunci sunt transmise instantaneu, telepatic, devenind experienţă perceptibilă la nivelul centrilor de forţă (CHAKRA-e), direct proporţional cu gradul de conştientizare al acestora.

ATMAN (SINELE ABSOLUT) este cel mai mare mister al fiinţei. Prin revelarea efectivă a SINELUI ABSOLUT, fiinţei umane TOTUL ÎI ESTE CU PUTINŢĂ. În situaţia ignorării lui ATMAN, chiar dacă fiinţa umană poate

extraordinar de mult şi deţine aparent bogăţii uriaşe sau parvine la cele mai înalte funcţii sociale, dobândind o putere temporară fără egal, toate aceste „REALIZĂRI” se dovedesc a nu fi de ajuns niciodată. Revelarea SINELUI ABSOLUT în fiinţa umană are ca efect „moartea faţă de realitatea efemeră, parţială, ternă, iluzorie şi naşterea glorioasă într-o realitate adevărată, plenară, beatifică, eternă, nemuritoare, infinită, divină.Genialul nostru poet Mihai Eminescu are unele versuri semnificative, din care transpare în mod surprinzător revelarea Sinelui Suprem în anumite stări de inspiraţie. Cităm în acest sens două rostiri pline de inefabil care sunt greu de înţeles pentru cel care nu are „cheia” dezvăluirii lor:

„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodatăPururi tânăr, înfăşurat în manta-mi

Ochii mei înălţam visători la Steaua Singurătăţii.”„Poţi să ai totul fără a avea nimic

Şi poţi să nu ai nimic având totul”.

AICI şi ACUM: repere fundamentale în practica yogaÎn practica spirituală se pune un accent important pe conştientizarea momentului prezent, adică a lui „aici” şi „acum”. În goana sa după fericire, mentalul inferior al omului speră neîncetat să-şi găsească împlinirea printr-o evadare din condiţiile obiective în care el se află. Astfel, fericirea este mereu amânată pentru mai târziu, într-un "atunci şi acolo" fantasmagoric în care proiectăm de cele mai multe ori dorinţe confuze şi contradictorii. Cu toate acestea, YOGA arată că adevărata fericire nu poate fi atinsă decât printr-o reală şi profundă cunoaştere de Sine, iar pentru ca această cunoaştere să apară este necesară o permanentă atenţie faţă de clipa prezentă.

Împărţirea timpului în trecut, prezent şi viitor este un paradox. Nimeni nu poate trăi în trecut sau viitor. Ceea ce desemnăm prin noţiunea de "trecut" sau "viitor" nu poate fi experimentat efectiv decât ca prezent. Chiar în cazul călătoriei paranormale în timp, trecutul sau viitorul sunt percepute ca "prezent" în momentul în care sunt experimentate. Putem sesiza astfel că noţiunile de "trecut" şi "viitor" nu pot fi acoperite de o experienţă efectivă. Ele sunt doar categorii temporale prin care mentalul ordonează evenimentele; prin urmare, trecutul şi viitorul aparţin în mod aparent lumii obiective, dar ele nu pot fi experimentate de subiectul cunoscător.

În privinţa timpului, singura experienţă pe care o poate avea subiectul cunoscător este doar prezentul. Cu toate acestea, omul obişnuit are o percepţie foarte vagă asupra prezentului. El înregistrează sub numele de "prezent" un interval de o zi sau chiar câteva zile în jurul momentului în care se află efectiv.

Pe măsură ce mentalul se rafinează,  yoghinul realizează că - din punctul de vedere al lumii obiective (al derulării evenimentelor exterioare) - prezentul nu este un interval (o oră, o zi, o săptămână), ci este o fracţiune infinitezimală, "o cuantă"  de timp, el fiind suspendat între ceea ce s-a petrecut deja (şi numim trecut) şi ceea ce nu s-a petrecut încă (şi numim viitor).

Mentalul obişnuit nu sesizează decât în condiţii cu totul excepţionale acest aspect "infinitezimal" al prezentului. Spre exemplu, atunci când se confruntă cu o situaţie neaşteptată foarte neplăcută, mintea comună este stupefiată să constate că ceea ce s-a petrecut cu doar câteva secunde înainte este deja ireversibil (aparţinând de trecut).

Pe de altă parte, rafinarea percepţiilor lăuntrice ce apare ca urmare a practicii spirituale îi  permite yoghinului să realizeze faptul că, din punctul de vedere al subiectului conştient, nu există trecut sau viitor, ci doar un etern prezent. Dacă mentalul ar fi mai puţin agitat de reamintirea trecutului şi de dorinţele legate de viitor, orice fiinţă ar trăi în mod spontan starea de etern prezent care este accesibilă yoghinului în timpul stării de extaz divin (SAMADHI). Trăirea repetată a acestei stări favorizează apariţia şi fundamentarea gradată a unei profunde stări de pace şi libertate lăuntrică. Astfel, chiar în timpul activităţii obişnuite, yoghinul renunţă la agitaţia obişnuită a minţii întrucât el a realizat interior, prin experienţă directă, că oriunde s-ar proiecta mental în trecut sau viitor se întâlneşte tot cu el însuşi - şi această întâlnire cu Sine este plină de savoare.

Dispare astfel aviditatea de a devora timpul. În mod paradoxal, oamenii aleargă clipă

de clipă după veşnicul "mâine". Chiar şi în clipele cele mai fericite ei sunt avizi de viitor. Tinerii sunt avizi de viitor, deşi viitorul le aduce bătrâneţea. Bătrânii sunt şi ei avizi de viitor, deşi viitorul le aduce moartea. În momentele în care acest "viitor" pare să întârzie, intervine imediat plictiseala. Omul trăieşte astfel întreaga viaţă într-un cerc vicios: el aleargă veşnic după "mâine", care "mâine" nu poate fi experimentat niciodată întrucât atunci când este atins de subiectul cunoscător, "mâine" devine "azi". El se îndreaptă astfel cu paşi repezi către moarte, alergând după fantoma a ceea ce nu poate să existe.

Există un criteriu simplu după care puteţi recunoaşte cât de mult are acces o fiinţă la starea de eternitate: urmăriţi cât de des foloseşte expresia "abia aştept să...". Este o expresie foarte frecventă în limbajul multor oameni. Abia aşteptăm să vină vacanţa, abia aşteptăm să mergem la mare, abia aşteptăm să ne întoarcem de la mare şi să mergem la munte etc. Există chiar persoane care afirmă: "Nu ştiu ce să mai fac: când ajung la serviciu abia aştept să plec acasă; când ajung acasă abia aştept să mă întorc la serviciu...". Această situaţie arată cu claritate că aviditatea de a "devora" timpul nu reflectă o necesitate reală a fiinţei, ci ea este de fapt rezultatul unei stări de agitaţie interioară.

Pe măsură ce experimentează starea de eternitate în timpul stărilor de extaz divin (SAMADHI), yoghinul ajunge să simtă efectiv că întreaga savoare a tuturor timpurilor există chiar în această clipă. El înţelege astfel de ce scrierile sacre afirmă că Eliberarea spirituală se află AICI şi ACUM.

Pe de altă parte, TIMPUL înseamnă succesiune, adică el implică totdeauna trecutul şi viitorul. Nu putem vorbi despre timp în lipsa acestor două noţiuni (trecut şi viitor), care implică în realitate o percepţie falsă a mentalului nostru. Într-adevăr, observând cu luciditate mecanismele de funcţionare ale minţii, vom remarca faptul că ea (mintea) se raportează aproape în mod exclusiv la noţiunile de trecut şi viitor (care implică timpul) şi la spaţiu. Conştientizarea profundă a momentului prezent determină însă o blocare efectivă a activităţii mentale şi realizarea saltului în domeniul universal al supramentalului, acolo unde nu mai există limitările impuse de timp şi spaţiu. Din această cauză, etapele din ce în ce mai profunde ale expansiunii conştiinţei în procesul elevării spirituale sunt totdeauna corelate cu accesarea domeniului supramental, aceasta fiind de fapt cheia fundamentală a iluminării spirituale, adică a perceperii şi conştientizării unui etern prezent.

Tratatul yoga fundamental „Yoga Sutra” de Patanjali începe cu un aforism lapidar care enunţă, în traducere literală: „Acum disciplina yoga”. De regulă, comentatorii au completat acest text astfel: „Acum urmează instrucţiuni cu privire la disciplina yoga”, însă marele înţelept Vyasa a preferat următoarea formulare: „ACUM este disciplina yoga”, deoarece trăirea plenară în ACUM este chiar esenţa stării de yoga.