POSTLICEALA SANITARA HIPOCRATE
COMUNICAREA SI INFLUENTA SOCIALA
Comunicarea de influenţă strategică
-referat-
ELEV:VISAN MIRELA
PROF. COORD.:CICORTAS LUMINITA
2012
Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului
în procesul socializării sale. Comunicarea umană se ocupă de sensul informaţiei verbale,
prezentată în formă orală sau scrisă şi de cel al informaţiei non verbale, reprezentată de
paralimbaj, mişcările corpului şi folosirea spatiului.
Procesul comunicării poate fi definit prin mai multe caracteristici: scopul comunicării
este de a transmite mesaje; intenţia transmiţătorului poate fi transmisă prin gesturi sau expresii
ale limbajului corpului; reprezintă un proces liniar, circular sau interactiv; dimensiuni active sau
reactive; sursă de coeziune sau conflict.
Comunicarea politică are mai multe dimensiuni : este o unealtă tehnică, reprezentând
metodele folosite de diferite grupuri sau indivizi ce pun în evidenţă diferenţele lor sau unitatea
dintre ei.
Comunicarea strategică, după spusele lui Pippa Norris , implică un plan coordonat ce
impune obiectivele, identifică publicul ţintă, stabileşte punctele slabe ale planului de atac,
stabileşte prioritatea resurselor organizaţionale si financiare şi pune în evidenţă baza de la care
porneşte campania operaţională. Este o formă de degradare politică, persuasiunea devenind un
organ regulat al guvernului, susţine Walter Lippmann. Reprezintă expresia folosirii la nivel
simbolic al politicii, comunicarea fiind o nouă formă de dominare politică.
Comunicarea este asociată unui management strategic şi de aici provine un capital
intangibil numit “capital al comunicării strategice”, cu trei principii de bază:
- avantajul competitiv durabil derivă din realizarea produselor şi serviciilor conform
cerinţelor pieţei, de unde procesul de afaceri capătă o calitate superioară:
- realizarea procesului de afaceri este rezultatul direct al celor implicaţi în realizarea lui:
angajaţi, manageri, furnizori, clienţi etc. Ei oferă organizaţiei un capital individual
(experienţă, pregătire) şi formează şi relaţiile cu alte organizaţii:
- comunicarea strategică constituie un motor pentru a crea, conduce şi disemina excelenţa
organizaţională în realizarea produselor/serviciilor, a procesului de afaceri şi gestionarea
capitalului uman.
Comunicarea strategică într-o organizaţie reprezintă modalitatea prin care aceasta integrează
comunicarea în sfera problemelor de afaceri. Sporeşte capacitatea angajaţilor de a participa la
îndeplinirea obiectivelor organizaţiei. Se creează o relaţie în care managementul găseşte
credibilitate mai mare între angajaţi. Această deschidere contribuie la asigurarea satisfacţiei la
locul de muncă, la îmbunătăţirea modelului de a recepta comunicarea şi de a îmbunătăţi atitudini
şi capacitate.
Influenţa strategică există sub diverse aspecte cum ar fi propagandă, operaţiuni
psihologice sau informaţionale, jocuri de influenţă, politici sociale,susţinere politică, etc.
În Statele Unite ale Americii, Al Doilea Război Mondial a reprezentat baza influenţei de
tip strategic. Deşi nu este la vedere, propaganda există peste tot, făcând parte din majoritatea
strategiilor sau proiectelor statului. Influenţa strategică este clădită în aşa fel încât să influenţeze
comportamentul şi gândirea populaţiei şi să le intoarcă acţiunile în favoarea guvernului. Pentru a
implementa aceste planuri strategice, guvernul s-a folosit de resursele umane, diplomaţia publică,
sau de media.
Făcând o analiză cronologică, în 1941 colonelul William Donovan a ordonat ca Statele
Unite să preia modelul britanic ce presupunea îmbinarea cu success a unor elemente precum
sabotajul, inteligenţa, psihologia de război si altele. Rossevelt s-a arătat interest de idee şi a
devenit prim susţinător. Astfel, el l-a numit pe Donovan director al departamentului de
Coordonare a Informaţiilor (COI), departamentul având o secţiunie specială dedicată tehnicilor
de sabotaj.
Cu un an după, preşedintele Rossevelt dizolvă departamentul , împărţindu-i atribuţiile în
două către Biroul de Informare pe problem de Război (OWI) şi Biroul pentru Servicii Strategice
(OSS) ce se ocupa strict de operaţiunile Speciale. Astfel, Preşedintele vroia o mai bună
coordonare a operaţiunilor în condiţiile în care deja existau numeroase agenţii ce se ocupau cu
propaganda, în acelaşi timp acesta dorind să şi înlocuiască propaganda din timpul războiul de
influenţă strategic sau operaţiunile speciale.
În 1983, Preşedintele Reagan formează un grup special pentru a orchestra strategiile de
influenţă format din Secretarul de Stat, Secretaru Apărării, Directorul Agenţiei de Informare al
Statelor Unite , Directorul Agenţiei de Dezvoltare Internaţională şi asistentul Preşedintelui pentru
Comunicaţii. Acestora le revine misiunea de a organiza, plănui şi coordona operaţiunile
strategice.
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Preşedintele Eisenhower afirmă
următoarele:
“În acest război, care a fost total în adevăratul sens al cuvântului, am văzut multe schimbări mari
în ştiinţele militare. Îmi pare că nu în ultimul rând acestea au reprezentat progresul războiului
psihologic, fiind o armă specifică şi eficientă…Sunt convins de consumul de bani şi mână de
lucru ce vin în opoziţie cu faptele scrise sau vorbite au reprezentat o contribuţie importantă. Fără
îndoială, războiul psihologic s-a dovedit a fi pus la locul de cinste potrivit în arsenalul nostru
militar,, (Benjamin R. Rose, Presidentially Mandated Strategic Psychological Warfare Policy
Coordination Under Truman and Eisenhower: The Psychological Strategy Board and the
Operations Coordinating Board (Harrisonburg, VA: James Madison University, 1999), 10-11. )
Războiul Rece a însemnat perioada de glorie a influenţei strategice, Guvernul Uniunii
Sovietice realizând importanţa propagandei în al Doilea Război Mondial.
Eberstadt, de asemenea, credea că ar trebui create legături mai puternice între serviciile
militare, departamentele şi agenţiile de strategie, logistică, planificare şi cercetare ştiinţifică şi
între colectarea de date şi informaţii şi utilizarea lor.
În anul 1947, Preşedintele Truman semnează Actul de Securitate Naţională şi este
deacord cu Eberstadt în ceea ce priveşte faptul că trebuie format Consiliul Securităţii Naţionale
cât şi al CIA-ului. Astfel, influenţa strategică devine parte a Consiliului Securităţii Naţionale.
CIA-ul şi Şeful Armatei Naţionale devin principalii susţinători ai propagandei naţionale.
Pe măsură ce Războiul Rece continuă, anumiţi oficiali din Departamentul de
Administrare Truman au pus problema cum că Statele Unite trebuiau sa folosească influenţa
asupra populaţiei într-o mai mare măsură.
În anul 1950, Coreea de Nord atacă sudul. Astfel , sovieticii cresc propaganda şi alte
metode neortodoxe din sfera lor de influenţă. Aceştia inaugurează Radio Difuziunea şi Gruparea
Leafet ( Radio Broadcasting and Leafet Group - RB&L) , propaganda prin intermediul acestora
susţinând direct acţiunile militare , vizând atât populaţia străină dar şi pe cea din aria inamică.
Truman fondează Comisia Strategiilor Psihologice (PSB) în 1950, ce vine să coordoneze
şi evalueze efortul depus în strategiile psihologice.
Datorită experienţei de război, Eisenhower avea idei foarte bine conturate despre
folosirea eficace a informaţiilor şi strategiilor psihologice de război. Astfel, în 1954 semnează
Memorandum de Securitate Naţională, ce delimitează responsabilităţile pentru departamentele şi
agenţiile ce participau în programele de informare străine şi operaţiunile psihologice şi le
încadrează sub jurisdicţia Consiliului de Securitate Naţională.
Acestea reprezintă premizele, bazele de unde a pornit procesul de influenţă strategică. În
zilele noastre, se ajunge la influenţa strategică să aibe ca puncte forte longevitatea în locul
organizaţiilor de tip ad-hoc, planuri specific care evidenţiază rolurile şi responsabilităţile pentru
toate agenţiile, angajaţi ce lucrează neîncetat şi care au acces direct la luarea deciziilor.
Strategia psihologică naţională trebuie să se concentreze în mod egal pe atitudinea pe
termen lung cât şi pe schimbările de comportament sau pe explicarea politicii americane
publicului străin.
În ceea ce priveşte media şi reţelele sociale, Guvernul Statelor Unite trebuie să
construiască influenţa prin intermediul reţelelor sociale online ca un pilon al aplicării planurilor
ce ţin de comunicare strategica. Lumea de azi este dominată de către mass-media electronice, şi
online de reţelele sociale , care au fost efectiv utilizate pentru a difuza mesajele pentru masele de
oameni, precum şi agendele politice ulterioare.
Folosind eficient aceste puncte sociale populare este imperativ în cazul în care scopul
Statele Unite este de a câştiga un punct de sprijin şi de a construi o influenţă suficient de puternic
ă într-un spaţiu virtual unde organizaţiile extremiste violente au prosperat.
În al doilea rând, Guvernul SUA trebuie să exercite o influenţă moderată în punctele
cheie a reţelele sociale dorite pentru a difuza mesajele în vederea stimulării discuţiilor în jurul
temelor cheie ale Guvernului Statelor Unite
Guvernul SUA trebuie să extindă evaluarea strategică de comunicare dincolo de o simplă
determinare pentru ca activităţile lor să aibe efecte dorite. Un program de evaluare bine
structurat necesită o analiză a activităţilor reţelelor sociale pentru a înţelege tendinţele în cadrul
comunităţii online şi de a identifica influenţele cheie.
Deşi reţelele sociale online permit multe beneficii, aceste reţele şi influenţa lor nu
reprezintă solutia totală pentru imbunataţirea comunicării strategice. Un studiu suplimentar şi o
foarte mare atenţie trebuie să îndreptate către strategiile de organizare şi resurse, eforturile
venind din partea Guvernului SUA.
Bibliografie
- Lct Susan L. Gough( United States Army), USAWC Strategt Research Project, “The evolution of Strategic influence
- Lieutenant Colonel Gerald R. Gendron, Jr., USAF, Major Herminio Blas-Irizarry, USA, Mr. Jesse W. Boggs, Department of the Navy, “Next generation strategic communication: building influence through social networking”
- Col. Brad M. Ward, (United States Army), “Strategic influence operation, the information connection”
- Dr. Lee Rowland & Cdr Steve Tahtan RN, “ Strategic communication& Influence Operations: Do we really get “It”?”