POSTLICEALA SANITARA HIPOCRATE

COMUNICAREA SI INFLUENTA SOCIALA

Comunicarea de influenţă strategică

-referat-

ELEV:VISAN MIRELA

PROF. COORD.:CICORTAS LUMINITA

2012

Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului

în procesul socializării sale. Comunicarea umană se ocupă de sensul informaţiei verbale,

prezentată în formă orală sau scrisă şi de cel al informaţiei non verbale, reprezentată de

paralimbaj, mişcările corpului şi folosirea spatiului.

Procesul comunicării poate fi definit prin mai multe caracteristici: scopul comunicării

este de a transmite mesaje; intenţia transmiţătorului poate fi transmisă prin gesturi sau expresii

ale limbajului corpului; reprezintă un proces liniar, circular sau interactiv; dimensiuni active sau

reactive; sursă de coeziune sau conflict.

Comunicarea politică are mai multe dimensiuni : este o unealtă tehnică, reprezentând

metodele folosite de diferite grupuri sau indivizi ce pun în evidenţă diferenţele lor sau unitatea

dintre ei.

Comunicarea strategică, după spusele lui Pippa Norris , implică un plan coordonat ce

impune obiectivele, identifică publicul ţintă, stabileşte punctele slabe ale planului de atac,

stabileşte prioritatea resurselor organizaţionale si financiare şi pune în evidenţă baza de la care

porneşte campania operaţională. Este o formă de degradare politică, persuasiunea devenind un

organ regulat al guvernului, susţine Walter Lippmann. Reprezintă expresia folosirii la nivel

simbolic al politicii, comunicarea fiind o nouă formă de dominare politică.

Comunicarea este asociată unui management strategic şi de aici provine un capital

intangibil numit “capital al comunicării strategice”, cu trei principii de bază:

- avantajul competitiv durabil derivă din realizarea produselor şi serviciilor conform

cerinţelor pieţei, de unde procesul de afaceri capătă o calitate superioară:

- realizarea procesului de afaceri este rezultatul direct al celor implicaţi în realizarea lui:

angajaţi, manageri, furnizori, clienţi etc. Ei oferă organizaţiei un capital individual

(experienţă, pregătire) şi formează şi relaţiile cu alte organizaţii:

- comunicarea strategică constituie un motor pentru a crea, conduce şi disemina excelenţa

organizaţională în realizarea produselor/serviciilor, a procesului de afaceri şi gestionarea

capitalului uman.

Comunicarea strategică într-o organizaţie reprezintă modalitatea prin care aceasta integrează

comunicarea în sfera problemelor de afaceri. Sporeşte capacitatea angajaţilor de a participa la

îndeplinirea obiectivelor organizaţiei. Se creează o relaţie în care managementul găseşte

credibilitate mai mare între angajaţi. Această deschidere contribuie la asigurarea satisfacţiei la

locul de muncă, la îmbunătăţirea modelului de a recepta comunicarea şi de a îmbunătăţi atitudini

şi capacitate.

Influenţa strategică există sub diverse aspecte cum ar fi propagandă, operaţiuni

psihologice sau informaţionale, jocuri de influenţă, politici sociale,susţinere politică, etc.

În Statele Unite ale Americii, Al Doilea Război Mondial a reprezentat baza influenţei de

tip strategic. Deşi nu este la vedere, propaganda există peste tot, făcând parte din majoritatea

strategiilor sau proiectelor statului. Influenţa strategică este clădită în aşa fel încât să influenţeze

comportamentul şi gândirea populaţiei şi să le intoarcă acţiunile în favoarea guvernului. Pentru a

implementa aceste planuri strategice, guvernul s-a folosit de resursele umane, diplomaţia publică,

sau de media.

Făcând o analiză cronologică, în 1941 colonelul William Donovan a ordonat ca Statele

Unite să preia modelul britanic ce presupunea îmbinarea cu success a unor elemente precum

sabotajul, inteligenţa, psihologia de război si altele. Rossevelt s-a arătat interest de idee şi a

devenit prim susţinător. Astfel, el l-a numit pe Donovan director al departamentului de

Coordonare a Informaţiilor (COI), departamentul având o secţiunie specială dedicată tehnicilor

de sabotaj.

Cu un an după, preşedintele Rossevelt dizolvă departamentul , împărţindu-i atribuţiile în

două către Biroul de Informare pe problem de Război (OWI) şi Biroul pentru Servicii Strategice

(OSS) ce se ocupa strict de operaţiunile Speciale. Astfel, Preşedintele vroia o mai bună

coordonare a operaţiunilor în condiţiile în care deja existau numeroase agenţii ce se ocupau cu

propaganda, în acelaşi timp acesta dorind să şi înlocuiască propaganda din timpul războiul de

influenţă strategic sau operaţiunile speciale.

În 1983, Preşedintele Reagan formează un grup special pentru a orchestra strategiile de

influenţă format din Secretarul de Stat, Secretaru Apărării, Directorul Agenţiei de Informare al

Statelor Unite , Directorul Agenţiei de Dezvoltare Internaţională şi asistentul Preşedintelui pentru

Comunicaţii. Acestora le revine misiunea de a organiza, plănui şi coordona operaţiunile

strategice.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Preşedintele Eisenhower afirmă

următoarele:

“În acest război, care a fost total în adevăratul sens al cuvântului, am văzut multe schimbări mari

în ştiinţele militare. Îmi pare că nu în ultimul rând acestea au reprezentat progresul războiului

psihologic, fiind o armă specifică şi eficientă…Sunt convins de consumul de bani şi mână de

lucru ce vin în opoziţie cu faptele scrise sau vorbite au reprezentat o contribuţie importantă. Fără

îndoială, războiul psihologic s-a dovedit a fi pus la locul de cinste potrivit în arsenalul nostru

militar,, (Benjamin R. Rose, Presidentially Mandated Strategic Psychological Warfare Policy

Coordination Under Truman and Eisenhower: The Psychological Strategy Board and the

Operations Coordinating Board (Harrisonburg, VA: James Madison University, 1999), 10-11. )

Războiul Rece a însemnat perioada de glorie a influenţei strategice, Guvernul Uniunii

Sovietice realizând importanţa propagandei în al Doilea Război Mondial.

Eberstadt, de asemenea, credea că ar trebui create legături mai puternice între serviciile

militare, departamentele şi agenţiile de strategie, logistică, planificare şi cercetare ştiinţifică şi

între colectarea de date şi informaţii şi utilizarea lor.

În anul 1947, Preşedintele Truman semnează Actul de Securitate Naţională şi este

deacord cu Eberstadt în ceea ce priveşte faptul că trebuie format Consiliul Securităţii Naţionale

cât şi al CIA-ului. Astfel, influenţa strategică devine parte a Consiliului Securităţii Naţionale.

CIA-ul şi Şeful Armatei Naţionale devin principalii susţinători ai propagandei naţionale.

Pe măsură ce Războiul Rece continuă, anumiţi oficiali din Departamentul de

Administrare Truman au pus problema cum că Statele Unite trebuiau sa folosească influenţa

asupra populaţiei într-o mai mare măsură.

În anul 1950, Coreea de Nord atacă sudul. Astfel , sovieticii cresc propaganda şi alte

metode neortodoxe din sfera lor de influenţă. Aceştia inaugurează Radio Difuziunea şi Gruparea

Leafet ( Radio Broadcasting and Leafet Group - RB&L) , propaganda prin intermediul acestora

susţinând direct acţiunile militare , vizând atât populaţia străină dar şi pe cea din aria inamică.

Truman fondează Comisia Strategiilor Psihologice (PSB) în 1950, ce vine să coordoneze

şi evalueze efortul depus în strategiile psihologice.

Datorită experienţei de război, Eisenhower avea idei foarte bine conturate despre

folosirea eficace a informaţiilor şi strategiilor psihologice de război. Astfel, în 1954 semnează

Memorandum de Securitate Naţională, ce delimitează responsabilităţile pentru departamentele şi

agenţiile ce participau în programele de informare străine şi operaţiunile psihologice şi le

încadrează sub jurisdicţia Consiliului de Securitate Naţională.

Acestea reprezintă premizele, bazele de unde a pornit procesul de influenţă strategică. În

zilele noastre, se ajunge la influenţa strategică să aibe ca puncte forte longevitatea în locul

organizaţiilor de tip ad-hoc, planuri specific care evidenţiază rolurile şi responsabilităţile pentru

toate agenţiile, angajaţi ce lucrează neîncetat şi care au acces direct la luarea deciziilor.

Strategia psihologică naţională trebuie să se concentreze în mod egal pe atitudinea pe

termen lung cât şi pe schimbările de comportament sau pe explicarea politicii americane

publicului străin.

În ceea ce priveşte media şi reţelele sociale, Guvernul Statelor Unite trebuie să

construiască influenţa prin intermediul reţelelor sociale online ca un pilon al aplicării planurilor

ce ţin de comunicare strategica. Lumea de azi este dominată de către mass-media electronice, şi

online de reţelele sociale , care au fost efectiv utilizate pentru a difuza mesajele pentru masele de

oameni, precum şi agendele politice ulterioare.

Folosind eficient aceste puncte sociale populare este imperativ în cazul în care scopul

Statele Unite este de a câştiga un punct de sprijin şi de a construi o influenţă suficient de puternic

ă într-un spaţiu virtual unde organizaţiile extremiste violente au prosperat.

În al doilea rând, Guvernul SUA trebuie să exercite o influenţă moderată în punctele

cheie a reţelele sociale dorite pentru a difuza mesajele în vederea stimulării discuţiilor în jurul

temelor cheie ale Guvernului Statelor Unite

Guvernul SUA trebuie să extindă evaluarea strategică de comunicare dincolo de o simplă

determinare pentru ca activităţile lor să aibe efecte dorite. Un program de evaluare bine

structurat necesită o analiză a activităţilor reţelelor sociale pentru a înţelege tendinţele în cadrul

comunităţii online şi de a identifica influenţele cheie.

Deşi reţelele sociale online permit multe beneficii, aceste reţele şi influenţa lor nu

reprezintă solutia totală pentru imbunataţirea comunicării strategice. Un studiu suplimentar şi o

foarte mare atenţie trebuie să îndreptate către strategiile de organizare şi resurse, eforturile

venind din partea Guvernului SUA.

Bibliografie

- Lct Susan L. Gough( United States Army), USAWC Strategt Research Project, “The evolution of Strategic influence

- Lieutenant Colonel Gerald R. Gendron, Jr., USAF, Major Herminio Blas-Irizarry, USA, Mr. Jesse W. Boggs, Department of the Navy, “Next generation strategic communication: building influence through social networking”

- Col. Brad M. Ward, (United States Army), “Strategic influence operation, the information connection”

- Dr. Lee Rowland & Cdr Steve Tahtan RN, “ Strategic communication& Influence Operations: Do we really get “It”?”