Interelatia infectie-imunitate
Sef lucrari dr Adela Iancu
Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila-Bucuresti
Importanta problemei
Patologie atribuite sistemului imunitar are prevalenta in crestere
Supraestimarea generală a tulburărilor imunologice
Domeniul medical și de cercetare foarte dinamic - noi instrumente de diagnostic și terapii
Patologia imună nu este pe deplin clarificata
Boli noi și vechi
Rolul unui medic de familie în bolile alergice și mediate imun - nu este bine definit
Este necesară abordarea multidisciplinară
Efectele sistemului imun
Pozitive:
Protecţie anti non-self Eliminarea selfului alterat
Negative:
Discomfort (inflamaţie) Afectarea selfului (autoimunitate)
Imunitatea naturala, innascuta
Imunitatea specifica, dobandita
Antigen independentă Antigen dependentă
Fără timp de latenţă Cu timp de latenţă
Nu apare memorie imunologică Apare memorie imunologică
Bariere fizice: Pilele, mucoasa intestinală, mucoasa respiratorie
Fara bariere fizice
mecanismele fiziologice ( temperatura, pH gastric, miscarile peristaltice si ciliare, existenta secretiilor)
Imunitatea umorala Imunitatea mediata celular
fagocite, celule NK, eozinofile Limfocite T şi B
Particularitatile sistemului imun in pediatrie
imatur la nastere si se dezvolta in ritm accelerat pe parcursul primelor sase luni de viata. Imunoglobulinele IgG sunt singurii anticorpi care trec prin placenta incepand cu S32
Prezenti in proportie de 75-80% in toate fluidele corporale, sunt considerati cei mai importanti anticorpi care lupta impotriva infectiilor bacteriene si virale, protejand inca din viata intrauterina fatul.
Dupa nastere, sugarii alaptati continua sa primeasca anticorpii mamei. Colostrul si, mai apoi, laptele matern contin – imunoglobulinele IgA, IgE, IgG si IgM,
oferind ceea ce numim imunitate pasiva. Cele mai inalte niveluri de IgA se gasesc in colostru si sunt de 40 de ori mai mari decat
in ser. Concentratia IgA scade rapid in urmatoarele zile si ajunge la nivelurile din ser.
Particularitatile sistemului imun in pediatrie
De la nastere, nou nascutul incepe sa produca imunoglobuline ca raspuns la antigene, cu o crestere graduala a IgG, IgM si IgA.
In acelasi timp, IgG matern scade si la 6 luni este in mare parte disparut. Exista o scadere in nivelul de imunoglobuline a sugarului de 2-4 luni cand nivelul de
imunoglobuline materne scade, si nou nascutul nu a produs cantitati suficiente de anticorpi. dupa implinirea varstei de 6 luni, organismul sugarului produce anticorpi intr-un ritm normal,
care acopera necesitatile de aparare la acea varsta. La 1 an, nivelurile de Ig sunt la 60% din valorile de la adult. Totusi, cei mici raman vulnerabili in fata bacteriilor si virusurilor, iar aici intervin vaccinurile,
care suplimenteaza protectia (inca fragila) pe care o ofera propriul lor organism.
Particularitatile sistemului imun la varstnic
Imunosenescenta = Disfunctia imuna progresiva legata de vârsta
Imunosenescenta = Disfunctia imuna progresiva legata de vârsta
trei consecinte majore: cresterea incidentei si severitatii bolilor infectioase, aparitia bolilor autoimune Si a cancerelor
trei consecinte majore: cresterea incidentei si severitatii bolilor infectioase, aparitia bolilor autoimune Si a cancerelor
Particularitatile sistemului imun la varstnic
Particularitatile sistemului imun la varstnic
Limfocite T
Scade functia
Creste nr cel T fara memorie
Limfocite B
Scade numarul
Scade cap de multiplicare
Creste titrul de autoatc
Creste IgG si IgA
Cel NK
Scade functia
Creste numarul
Creste cap citotoxica Macrofage
Scade prod de oxid nitric
Inhiba raspunsul la fact de crestere
Patologia sistemului imun
NN adolescent adult varstnicCopil
ImmunodeficienteImmunodeficiente allergiesallergies ImunosenescentaImunosenescenta
Autoimune diseases,
autoinflamatorii
Cancers, Alzheimer
Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunodeficiente primare si secundare
Imunodeficientele apar datorita absentei sau imposibilitatii functionarii normale a unuia sau mai multor elemente ale sistemului imun. Imunodeficientele determina susceptibilitate crescuta la infectii a pacientilor.
Infectiile aparute se impart in doua categorii: Cei cu deficiente ale Ig, proteinelor complementului sau fagocitelor sunt
susceptibili la infectii recurente cu bacterii incapsulate ca Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae si Staphylococcus aureus - denumite infectii piogenice
Pacientii cu defecte in imunitatea mediata celulara (limfocite T) sunt susceptibile la infectii, uneori chiar letale cu microorganisme ubicuitare in mediu si la care oamenii in mod normal dezvolta rapid rezistenta - din acest motiv, sunt denumite infectii oportuniste (includ virusuri comune).
Imunodeficiente primare
Deficitul limfocitelor B-determina infectii piogenice recurente:
Agammaglobulinemia legata de cromozomul X (boala Burton)
Hipogammaglobulinemia tranzitorie a nou nascutului
Hipogammaglobulinemia variabila comuna Hipogammaglobulinemii selective (deficit selectiv
IgG, deficit selectiv IgA, deficit selectiv al IgG si IgA- sindromul hiperIgM)
Deficitul limfocitelor T- susceptibilitate la infectii oportuniste
Aplazia-hipoplazia timica congenitala (sdr. Di George)
Candidoza mucocutanata cronica
Sindromul limfoproliferativ Duncan
Deficitul limfocitelor T si B
Imunodeficienta combinata severa (SCID)
Sindromul Nezelof
Sindromul Job (hiperimunoglobulinemia E cu infectii recidivante)
Deficitul MHCI si MHCII
Ataxia telangiectazia
Sindromul Wiskott-Aldrich
Imunodeficiente primare
Deficitul complementului:deficiente ale componentelor terminale ale caii complementului(C5, C6, C7, si C8) si proteinelor caii alterne duc la cresterea susceptibilitatii la infectiile speciile Neisseria, N. gonorrhea si N. meningitidis.
Deficitul fagocitozei neutropenii- sindrom Kortmann, neutropenia familiala severa deficitul chemotaxiei: sdr Chediak-Higashi deficitul activitatii bactericide: boala granulomatoasa cronica deficitul adeziunii leucocitare
Imunodeficiente secundare Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imun
Imunopatologia indusa de infectii virale
Imunopatologia indusa de infectii bacteriene
Imunopatologia indusa de infectii parazitare
Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunopatologia indusa de infectii virale
Raspunsul la antigenele virale poate determina leziuni tisulare prin formarea complexelor imune(CI), CI apar in fluidele corpului sau pe suprafetele celulare ( CMV sau v. hepatitei B). Anticorpii sunt inactivi in prezenta unor cantitati mari de antigen viral. CI sunt depozitate in rinichi sau in vasele de sange unde determina raspunsuri inflamatorii ducand la leziuni tisulare (ex in glomerulonefrite).
Raspunsurile cu LT pot determina leziuni celulare severe: ex in hepatita cronica activa, unde LT tintesc celelele infectate cu virus B si participa si la boala autoimuna.
Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunopatologia indusa de infectii virale Infectia virala poate determina imunosupresie, imunodeficiente (virusurile pot infecta
celule ale sistemului imun- de ex HIV infecteaza limfocite sau macrofage)
Infectia virala a celulelor imunocompetente
Anumite virusuri persista indefinit in celulele imunocompetente. Periodic, aceasta infectie poate duce la consecinte patologice, implicand moartea celulei (HIV) sau transformarea ei ducand la aparitia neoplaziei ( virus Epstein Barr, HTLV-1).
Limfocite B- v. Epstein Barr , Murine gamma herpesvirus Limfocite T- v. uman limfotropic tip1 si 2, HIV, v. rujeolei, Herpesvirus Saimiri, Herpesvirus uman
6 Macrofage- Visna virus, HIV, CMV.
Patologia indusa de alterarea raportului infectie- sistem imunImunopatologia indusa de infectii virale
Infectiile virale pot determina boli autoimune in mai multe moduri:
In cursul unor infectii virale apar lezari ale tesuturilor, determinand un raspuns inflamator in timpul caruia antigene ascunse devin expuse si pot fi procesate si prezentate sistemului imun ( ex. virus hepatitic murin).
mimicitate moleculara: o secventa intr-o proteina virala care este omoloaga unei proteine self poate deveni recunoscuta, ducand la o scadere a tolerantei imunologice la antigene self si la un atac asupra tesuturilor gazdei de catre sistemul imun ( ex coxsackie B virus induce miocardita).
Imunopatologia indusa de infectiile bacteriene
Socul endotoxinic (septicemic)
exista o productie masiva de citokine, de obicei cauzata de produsii bacterieni eliberati in timpul episoadelor septicemice.
de cele mai multe ori responsabila este endotoxina (LPS) din bacteriile Gram negative, desi septicemia cu germeni Gram pozitivi poate cauza un sindrom similar.
apare febra amenintatoare de viata, colaps circulator, CID, necroza hemoragica, ducand in final la insuficienta multipla de organe.
Imunopatologia indusa de infectiile bacteriene
Reactia Schwartzman- rara reactie la endotoxine, care determina tromboza in tesutul afectat si necroza tisulara. E determinata de bacterii Gram negative, streptococi, mycobacterii, Haemophilus, corynebacteria.
Fenomenul Koch este un raspuns necrotic la antigenele M. tuberculosis, in leziunile mediate de celulele T. Este in parte datorata eliberarii de citokine la locul de inflamatie mediat de celulele T.
Unii pacienti sufera de raspunsuri imune excesive. Raspunsuri imune excesive pot aparea in timpul tratamentului infectiilor severe bacteriene.
Sindromul de soc toxic-determinat de stafilococi si streptococi
Imunopatologia indusa de infectiile parazitare
In afara de efectele distructive directe a unor paraziti si produsii lor pe tesuturile gazda, multe raspunsuri imune au ele insele efecte patologice.
In malarie si leismaniaza viscerala, numarul si activitatea crescuta a macrofagelor si limfocitelor in splina si ficat duc la cresterea in dimensiuni a acestor organe ( splenomegalie, hepatomegalie).
In schistosomiaza, mare parte a patologiei rezulta din granuloame dependente de celule T care se formeaza in jurul depunerii de oua de parazit in ficat.
Imunopatologia indusa de infectiile parazitare
Manifestarile din elefantiazis sunt cauzate de raspunsurile imunopatologice la filariile adulte in vasele limfatice.
Formarea complexelor imune- se pot depozita in rinichi, ca in sindromul nefrotic in malarie .
IgE din infectiile parazitare pot avea efecte severe asupra gazdei datorita eliberarii mediatorilor mastocitari. Socul anafilactic poate aparea in rupturile de chist hidatic.
Autoanticorpi, apar ca rezultat al activarii policlonale, au fost detectati impotriva, hematiilor, limfocitelor si ADN ( in tripanosomiaza si in malarie).
Anticorpii impotriva parazitului pot reactiona incrucisat cu tesuturile gazda. De exemplu cardiomiopatia cronica , esofagul largit, megacolonul pot aparea in boala Chagas - rezulta din efectele autoimune a anticorpilor si celulelor T citotoxice care reactiona incrucisat cu Tripanosoma cruzi.
Imunopatologia indusa de infectiile parazitare
Poductia excesiva de citokine poate contribui la unele manifestari ale bolii: febra, anemie, diaree, din malaria acuta seamana cu simptome de endotoxemie si sunt probabil cauzate de TNFα.
In ultimul rand, imunosupresia nespecifica care este atat de des intalnita, explica probabil de ce pacientii infectati sunt susceptibili la infectii bacteriene si virale(rujeola).
Se poate asocia limfomul Burkitt cu malaria deoarece indivizii infectati sunt mai putin capabili sa controleze infectia cu v Epstein Barr
Imunodeficiente secundare
Infectii virale (HIV, CMV, rubeola, enterovirusi (echovirusi, coxsackievirus), rujeola, influenza
Infectii bacteriene acute- septicemia Infectii cronice bacteriene si parazitare(tuberculoza, leishmaniaza) Neoplasme Boli sange si probleme asociate(mielom, plasmocitom, macroglobulinemia
Waldenstrom; amiloidoza) Limfoame/leucemii:boala Hodgkin, limfom nonHodgkin, leucemia limfocitara cronica,
alte leucemii acute si cronice) Varste extreme (prematuritate, varsta inaintata) Terapie transfuzionala (sange integral, factori de coagulare)
Imunodeficiente secundare
Medicamente si agenti biologici Alte terapii: plasmafereza, radioterapia Nutritie: infometare, anorexie, deficit de fier Boli renale cronice: uremie, sindrom
nefrotic,insuficienta renala Boli gastrointestinale: enteropatii proteinoprive Boli metabolice : diabet zaharat Toxine: alcoolism, tabagism, alte substante Arsuri
Cauzele cresterii prevalentei alergiilor
Expunerea alergenica – ex.plante invazive
Poluarea de interior (fumatul, sistemele de incalzire, alergenele de interior)
Poluarea de exterior
Modificari climatice (incalzirea globala)
Stilul de viata occidental
Modificari de dieta
Sedentarismul
Reducerea stimularii microbiene in primii ani de viata (teoria igienei)-balanta Th1/Th2
AEROALERGENE DE INTERIOR
Acarienii din praful de casa: Dermatophagoides Pteronyssinus, D. farinae ( Der p, Der f)
Gandacii de bucatarie: Blatella germanica
Mucegaiurile de interior: Aspergillus, Alternaria, Penicillium
Fanere de animale: caine, pisica, rozatoare, cal
AEROALERGENE DE EXTERIOR
Mucegaiurile de exterior: Cladosporium, Alternaria
Polenurile alergenice (anemofile)
- arbori: Betulaceae -mesteacan, alun, arin
- graminee ( salbatice sau de cultura)- iarba de gazon
- buruieni:Ambrosia,Artemisia
ALERGIA LA POLENUL DE BURUIENI
Ambrosia artemisiifolia (ragweed- floarea pustei, iarba parloagelor):
polen de mici dimensiuni , aeropurtat la distante mari, cu potential ridicat de sensibilizare alergica, perioada august-octombrie
produce rinite, conjunctivite sezoniere, astm, manifestari cutanate,
chiar reactii anafilactice
reactii incrucisate cu legume
si fructe- sindr. de alergie orala
ALERGIILE RESPIRATORII
In lume traiesc peste 300 mil. oameni care sufera de astm bronsic, in 2025 inca 100 mil.(GINA)
In Europa : > 30 mil.astmatici
In Romania estimam aprox. 1 milion pacienti
Abordare unitara astm-rinita : 70% pt.astm au rinita si 20% rinita asociaza astm.
Alergie respiratorie cronica , boala cailor aeriene unite (EAACI Position paper 2012)
Tratament concomitent, identificare factori de risc si fenotipuri clinice ,prevenire
ETIOPATOGENIE ALERGII RESPIRATORII Factorii genetici – predispozitie genetica, prevalenta de 5-6 ori mai mare la
rudele de gradul I
Factorii de mediu:
La începutul vieţii:
- expunerea alergenicã (>80% copii cu astm sunt sensibilizati la factori de mediu)
- durata sarcinii şi unele complicaţii, fumatul matern
- greutatea la naştere, prematuritatea
- alimentaţia artificialã
In copilarie:
- unele infectii virale(rinovirusuri)
- mediul de viata excesiv protejat de infectii usoare
- obezitatea, sedentarismul
- tipul de alimentaţie occidental
Factori de risc si preventie alergii
Predispozitie genetica(chr. 5,6,11,12,14,etc)
mediu fara germeni familie redusa
antibioticelactobacillus scazut
industrializare
viata in fermainfectii precoce
familie numeroasaexpunere incolectivitatiinfestare cu Helminth
infectie cu VHA
Sistemul imunitar
naiv
Alergie si astm
RaspunsTh2
Fara alergie sau astm
Raspuns protector
Concluzii Sistemul imun a evoluat pentru a ne proteja de agentii patogeni.
Absenta sau functionarea deficitara a unuia sau mai multor elemente ale sistemului imun determina imunodeficiente care cresc susceptibilitatea la infectii.
Bolile alergice reprezintă o patologie in crestere, ridicând probleme importante în practica medicală privind abordarea multidisciplinară
Pe de alta parte agentii infectiosi pot determina reactii imune patologice: leziuni tisulare, imunodeficiente, hipersensibilitate, boli autoimune.
Va multumesc!
http://www.samf.ro/
https://umbalk.org/en/home/