UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI
MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: I.E.A.
BURSEBURSE
-- INDICI DE EVALUARE AINDICI DE EVALUARE A
ACTIUNILOR -ACTIUNILOR -
ÎNDRUMĂTOR:
Prof. Dr. Aurel CHIRAN
STUDENT : Sofia Lucian
GRUPA : 451
1
~2013~
CUPRINS:
I. Introducere.......................................................... 2
II. Emisiunea si evaluarea actiunilor ........................ 13
III. Evaluarea fundamentala a actiunilor ................. 18
IV. Indicatori de evaluare a actiunilor ...................... 22
Bibliografie
2
I. Introducere
Investitia in actiuni listate la bursa este o activitate complexa. Iar o activitate
complexa necesita efort pentru a produce rezultate pozitive. Desigur, mecanismul
investitiei in sine nu este complicat: deschiderea unui cont de investitii si lansarea unor
ordine de cumparare de actiuni sunt proceduri destul de simple. Oricine poate invata
mecanismele bursei dupa cateva luni de antrenament.
Insa o persoana care invata si cunoaste mecanismele bursei nu devine automat un
investitor de succes, la fel cum la sah, o persoana care stie regulile jocului nu devine
automat un jucator bun. Este nevoie de pricepere, antrenament, cunostinte teoretice,
experienta si putin fler. De altfel, cu cat un instrument financiar este mai complex, cu atat
aceste elemente devin mai importante.
Un depozit bancar, spre exemplu, unul din cele mai simple si mai puternic
standardizate
produse financiare, este destul de usor de analizat: evaluam dobanda oferita, o raportam
la alte dobanzi din piata si la o serie de indicatori precum rata inflatiei, evaluam rapid
riscul de faliment al bancii si am plasat banii.
` Daca ne dorim castiguri ceva mai mari, atunci apelam la obligatiuni. Deja
lucrurile devin putin mai complexe: mai multi parametri de urmarit, formule mai
complexe de calcul al dobanzii, riscuri mai multe, eventuale clauze de rascumparare
anticipata sau de convertibilitate, lichiditate si asa mai departe. Alegerea unei emisiuni de
obligatiuni pentru plasarea banilor nu mai este asa de simpla, dar nici nu ne solicita in
mod deosebit.
Daca trecem granita instrumentelor cu venit fix si ne uitam la fonduri, analiza
devine si mai complexa: exista multe tipuri de fonduri, cu obiective, strategii si
caracteristici foarte diferite. In analiza unui fond intervin studiul structurii activelor, al
3
comisioanelor, al calitatii societatii de administrare si a celei de depozitare, al
performantelor si a modului de calcul al acestora si al altor elemente similare. Alegerea
unui fond la intamplare poate avea consecinte nefavorabile.
In fine, daca dorim sa castigam si mai mult, atunci investim in actiuni. Desi poate
nu ar parea la prima vedere, experienta ultimilor ani a aratat ca de regula banii la bursa nu
se fac foarte usor. Ai ghicit, este nevoie de analiza actiunilor.
4
II.EMISIUNEA SI EVALUAREA ACTIUNILOR
Definitie: Actiunea este o valoare mobiliara primara ce confera posesorului ei
calitatatea de coproprietar, dreptul de fructificare prin dividend si dreptul la adoptarea
deciziei in cadrul emitentului in conformitate cu numarul actiunilor detinute.
Orice investitor in actiuni urmareste atat fructificarea investitiei, cat si dispersia
riscului. Fructificarea se realizeaza in mod direct prin dividend, precum si indirect, prin
posibilitatea revanzarii pe piata a actiunilor detinute la un curs mai bun decat pretul platit
la cumparare.
Riscul este legat atat de pozitia pe piata a emitentului, cat si de conjuncture pietei.
Aceste doua coordonate influenteaza volumul si caracteriaticile de pret ale tranzactiilor
cu actiuni.
Principalele criterii de grupare a actiunilor sunt:
Din punctul de vedere al emitentului se deosebesc:
actiuni autorizate
actiuni emise
actiuni neemise
actiuni de trezorerie
actiuni pe piata.
Din punct de vedere al drepturilor conferite actionarilor:
actiuni ordinare (comune) care confera toate drepturile: posesie, coproprietate,
decizie, fructificare;
actiuni preferentiale care asigura o fructificare minima prin intermediul unui
dividend fix distribuibil cu prioritate fata de dividendul ordinar, dar care nu confera drept
la vot. Actiunile preferentiale pot fi cumulative sau nu, participative sau nu.
5
1) VALOAREA UNEI ACTIUNI
Principalele elemente ce caracterizeaza valoarea unei actiuni sunt:
Valoarea nominala, care este o valoare conventionala;
Pretul de emisiune, la care se vand pentru prima data de catre emitent actiunile
nou emise si care este cel putin egal cu valoarea nominala;
Valoarea intrinseca, determinata ca raport intre capitalul propriu si numarul
actiunilor emise. Acest indicator reflecta in orice moment dreptul actionarilor la activele
emitentului.
Cursul actiunilor, respectiv pretul de piata la un moment dat. Nivelul cursului este
influentat de situatia financiara a emitentului si de interesul publicului investitor pentru a
achizitiona si a pastra in portofoliu respectiva actiune.
Emisiunea de actiuni se realizeaza la momentul constituirii capitalului social,
precum si in timpul functionarii respectivei societati comerciale, ori de cate ori se decide
majorarea capitalului social.
2) EFECTELE EMISIUNII DE ACTIUNI
Efectele emisiunii sunt diferite in cele doua situatii enuntate. Astfel, la momentul
constituirii capitalului social, emitentul isi procura resurse pe termen lung prin vanzarea
de actiuni, iar investitorii intra in posesia drepturilor conferite de detinerea acestora.
In cazul emisiunii efectuate in scopul majorarii capitalului social, investitorii
existenti pot fi dezavantajati daca nu li se asigura dreptul de a participa la noua emisiune.
Orice emisiune de noi actiuni poate sa genereze efecte nefavorabile asupra actionarilor
existenti, adica sa conduca la diminuarea drepturilor acestora cu privire la capital, profit
si la luarea deciziei.
Indicatorii care masoara efectele de dilutie sunt: valoarea intrinseca, profitul net al
exercitiului si modificarea ponderii detinerilor de actiuni.
- Dilutia capitalului este pusa in evidenta prin diferenta dintre valoarea intrinseca dupa
majorarea capitalului social si valoarea intrinseca inainte de majorare.
- Dilutia profitului se masoara ca diferenta intre profitul net al exercitiului dupa si
inainte de majorarea capitalului social.
6
- Dilutia dreptului de vot exprima reducere ponderii actiunilor detinute dupa majorarea
de capital social in totalul actiunilor existente in circulatie.
Pentru a preintampina situatiile in care sunt dezavantajati actionarii existenti,
emitentul calculeaza si acorda dreptul de preferinta, potrivit caruia actionarii existenti pot
sa subscrie cu prioritate la noua emisiune pentru a-si pastra nemodificata detinerea in
capitalul social al emitentului. Marimea dreptului de preferita se determina teoretic ca
diferenta intre valoarea actiunilor vechi (inainte de majorare) si pretul tuturor actiunilor
vechi si nou emise.
DP = C – (NC + np)/( N+n) = (C – p)n/(N+n),
N = numarul actiunilor vechi, n = numarul actiunilor nou emise, C = cursul actiunilor
vechi, p = pretul de emisiune al noilor actiuni.
Dreptul de preferinta este un produs bursier, deci o valoare mobiliara atasata
actiunilor, a carei durata de viata este limitata la un numar de zile stabilit de adunarea
generala a actionarilor, timp in care dreptul de preferinta coteaza la bursa putand fi
tranzactionat. Pretul dreptului de preferinta este dat de raportul dintre cererea si oferta
inregistrate in fiecare moment al zilei de tranzactionare.
3) EVALUAREA FUNDAMENTALA A ACTIUNILOR
Evaluarea fundamentala sau financiara a actiunilor se bazeaza pe un set de indicatori
care dau o imagine asupra valorii actiunii in functie de rezultatele financiare ale societatii
emitente.
Profitul pe actiune = Profitul net al exercitiului/numarul actiunilor emise;
Dividendul pe actiune = Profitul net de repartizat/numarul actiunilor emise;
Rata de distribuire a dividendului = ( Dividend pe actiune/profit pe actiune)*100;
7
Randamentul curent al actiunii = (Dividend pe actiune /curs)*100;
Randamentul total = [(Dividend pe actiune + C1 – Co)/Co]*100;
Valorile de rentabilitate: valoarea financiara (Dividend/rata medie dobanzii de
piata) si valoarea de randament (Profit net pe actiune/rata medie a dobanzii de piata);
Multipli de prêt;
Indicatorul PER (price to earning ratio), calculat ca raport intre cursul mediu al
zilei de tranzactionare si profitul net pe actiune;
Indicatorul PBV (price per book-value), determinat ca raport intre cursul mediu al
zilei de tranzactionare si valoarea capitalurilor proprii (active – datorii);
Indicatorul PS (price to sales), calculat ca raport intre cursul mediu al zilei de
tranzactionare si cifra de afaceri pe actiune;
Indicatorul PCF (price to cash-flow), ca raport intre cursul mediu al zilei de
tranzactionare si cash-flow-ul pe actiune (profit net + depreciere + amortizare). Cash
flow-ul pe actiune este mai stabil si puternic corelat cu evolutia cursului bursier.
Dividendele asteptate in viitor, calculate prin actualizarea fluxurilor de trezorerie
reprezentand fructificarea viitoare prin dividend a plasamentului.
Randamentul in dividend al actiunii (dividendul in anul l/curs);
Rentabilitatea pretinsa de actionari. Daca se considera o dezvoltare regulata a
societatii emitente, astfel incat dividendele cresc de la un an la altul cu o rata medie “g”,
actionarii pot pretinde o fructificare egala cu g+Dl/C, in care Dl este dividendul in anul l,
iar C este cursul actiunii. Presupunand o politica de dividende regulate, cresterea
dividendelor va fi egala, pe termen mediu cu cea a profitului pe actiune.
8
Evaluarea acţiunilor
Acţiunile sunt valori mobiliare emise de către o companie fie pentru constituirea,
fie pentru majorarea capitalului social al acesteia. Acţiunile sunt considerate titluri de
proprietate şi în acelaşi timp sunt titluri negociabile la bursă care atestă participarea
deţinătorului la capitalul social al unei societăţi. Sunt titluri cu caracter asociativ, în
numerar sau de aport, indivizibile, de valoare egală din capitalul social al societăţii
emitente.
In raport cu preţul de tranzacţionare al unei acţiuni oarecare, fiecare investitor este
motivat să determine valoarea intrinsecă a acţiunii, să o compare cu preţul de piaţă şi să
decidă asupra cumpărării, păstrării sau vânzării respectivei acţiuni.
Principiul de la care se porneşte în evaluarea activelor financiare şi deci a
acţiunilor este acela conform căruia valoarea lor prezentă este egală cu valoarea
actualizată a cash-flow-urilor viitoare pe care le generează. Diferenţele care pot apărea
între diversele modele bazate pe acest principiu au la bază natura cash flow-rilor şi setul
de ipoteze cu privire la evoluţia viitoare a mărimii cash-flow-urilor.
Modelul de discontare a dividendelor (Dividend Discount Model)
Acest model presupune determinarea valorii prezente (intrinseci) a
unei acţiuni prin actualizarea dividendelor viitoare (Dt) cu rata de
actualizare (k) care reprezintă rata de rentabilitate cerută de către
investitori pentru cumpărarea şi deţinerea unei acţiuni (principiul
perpetuitatii) si care include o primă de risc faţă de rata activului fără
risc de pe piaţa financiară.
9
unde:
V – valoarea prezentă (intrinsecă) a acţiunii
Dt – dividendul pe acţiune la momentul t
k – rata de discontare (actualizare)
Modelul DDM aşa cum este el reprezentat de relaţia anterioară
nu ne poate fi de prea mare folos, întrucât nu cunoaştem valoarea
dividendelor viitoare. Din acest motiv se impun o serie de alte ipoteze
referitoare la dinamica dividendelor. De obicei, se consideră că
dividendele cresc de la un an la altul cu o rată g, pe care, pentru
început, o vom presupune constantă. Dacă observăm că firma a
acordat în ultimii ani un dividend constant şi anticipăm că va rămâne la
această valoare şi pe viitor, atunci putem impune ipoteza unei rate de
creştere a dividendului egală cu zero.
Ipoteza 1: Dividendul creşte cu o rată constantă (g) -
Modelul Gordon
Atunci când presupunem că dividendele cresc de la un an la altul cu o
rată constantă g (care reprezintă în acelaşi timp şi rata de creştere a
profitului companiei), modelul DDM poate fi scris astfel:
Dt+1=Dt(1+g)
(1)
10
Pentru ca relaţia anterioară să aibă sens economic, adică pentru ca
preţul să fie finit, trebuie să se respecte următoarea condiţie: k>g.
Ţinând cont de această condiţie, termenul → 0 atunci când n→∞, iar
relaţia (1) devine:
sau
Astfel, potrivit modelului lui Gordon, valoarea unei acţiuni depinde semnificativ de
diferenţa dintre rata de rentabilitate aşteptată a acţiunii şi rata constantă anticipată de
creştere a dividendelor. Orice factor care determină o reducere a diferenţei, va determina
o creştere a valorii calculate a acţiunii, în timp ce orice creştere a acestei diferenţe va
cauza o reducere a valorii calculate a acţiunii.
Plecând de la relaţia anterioară, rezultă că rentabilitatea aşteptată de acţionari poate fi
calculată astfel:
k= g + unde exprimă randamentul dividendului acţiunii.
Rata de creştere a dividendului (g) este dificil de estimat, fiind influenţată de
potenţialul de creştere al companiei, exprimat prin evoluţia rezultatelor financiare şi a
cifrei de afaceri, dar şi de politica de dividend promovată de companie. În cazul unei
politici de dividende regulate, creşterea dividendelor va fi egală pe termen mediu cu cea a
profitului pe acţiune, evaluare care conduce la rezultate mai apropiate de realitate decât
simpla luare în considerare a evoluţiei dividendelor din anii precedenţi. În practică însă,
se constată utilizarea ca mărime a lui g, rata realizată în ultimii ani, corectată uneori de
eventualele influenţe anormale (creşterea foarte puternică într-o anumită perioadă sau rata
negativă de creştere ca urmare a reducerii profitului distribuit pe fondul manifestării unor
dificultăţi temporare).
În continuare vom discuta modul de determinare al parametrului g .
Estimarea ratei de creştere a dividendelor
11
Rata de creştere a dividendelor poate fi aproximată prin rata de
creştere estimată pentru firmă şi se poate determina astfel:
g = ROEx(1-d) (2)
unde:
ROE – rentabilitatea financiară („return-on-equity”);
d – rata de distribuire a dividendelor; deci (1-d) este rata de reinvestire
a profitului.
Pentru a înţelege intuiţia relaţiei, reamintim că rentabilitatea financiară
se calculează ca raport între profitul net (PN) şi capitalul propriu (CP),
iar rata de distribuire a dividendelor se determină ca raport între
dividend pe acţiune (D) şi profit net pe acţiune (E). Deci, dacă ROE ar fi
15% am putea spune că fiecare 100 de lei investită de acţionar în
capitalul firmei va genera în plus 15 lei. Dacă firma reinvesteşte tot
profitul net (adică d = 0), înseamnă că cei 15 lei (generaţi de fiecare
100 lei din CP) sunt reinvestiţi în firmă, ceea ce face ca firma să
crească cu 15 %; deci g = ROE (dacă d = 0). În cazul în care firma
acordă dividende cu o rată de 40% (adică reinvesteşte 60% din profitul
net), doar 9 lei din cei 15 sunt reinvestiţi în firmă, adică rata de
creştere a firmei este de 9%.
Printr-un artificiu de calcul, ROE se poate scrie astfel:
ROE = (3)
unde:
A – activul bilanţier;
ROA - rentabilitatea economică („return-on assets”);
Gi– gradul de îndatorare (Gi ).
Din (2) şi (3) observăm că formula propusă pentru determinarea ratei de creştere a
dividendului (a firmei) ţine cont de o serie de indicatori foarte importanţi pentru o firmă:
rentabilitatea economică, rentabilitatea financiară, gradul de îndatorare şi politica de
dividend.
12
Ipoteza 2: Dividendul este constant - Modelul de creştere zero
O variantă a modelului Gordon este modelul de creştere zero, utilizat pentru acţiunile
care remunerează investitorii prin dividende constante (D1=D2=…=Dn). În acest caz, rata
de creştere a dividendelor este nulă (g=0), şi prin urmare, evaluarea acţiunii se realizează
prin formula simplificată:
De altfel, acesta este şi modelul de evaluare a acţiunilor preferenţiale cu dividend fix şi
prioritar.
Modelul multifazic
Modelul multifazic este utilizat pentru evaluarea acţiunilor companiilor de creştere, adică
a acelor firme care beneficiază de anumite oportunităţi, dar care au şi abilitatea necesară
de a obţine rate de rentabilitate superioare ratelor aşteptate de rentabilitate. Tiparul de
creştere a profiturilor acestor companii este diferit de cel precizat în ipotezele modelului
Gordon, deoarece ele trec prin perioade finite în care ratele de creştere sunt diferite.
Denumirea de model mutifazic se datorează faptului că modelul pleacă de la ipoteza că
firmele trec prin mai multe faze
Exemplificăm modelul multifazic pentru 2 faze:
Faza 1 (din momentul 0 în momentul n)- valoarea actualizată a dividendelor este
Faza 2 (începând cu momentul n)- valoarea actualizată a
dividendelor se calculează cu ajutorul modelului Gordon
13
În concluzie, evaluarea acţiunii se realizează în modelul multifazic prin relaţia:
V= +
III.Evaluarea fundamentala a actiunilor
Evaluarea fundamentala a actiunilor
Analiza fundamentala are ca scop in principal previzionarea miscarii
cursurilor bursiere pe termen mediu si lung si consta in evaluarea situatiei
financiare a emitentilor, analiza pe ramuri industriale si a mediului economic
in ansamblu.
Evaluarea fundamentala a actiunilor se realizeaza pe baza unor
indicatori financiari dintre care cei mai utilizati sunt prezentati in cele ce
urmeaza:
Indicatori ai pretului de piata
Randamentul unei actiuni in intervalul de timp de la t0 la t1 este dat de
urmatoarea formula:
unde:
R – randamentul unei actiuni,
C1 , C0 – cursurile bursiere la momentul t1 si t0,
14
D- dividendul repartizat actionarilor
Randamentul actiunii se exprima, asadar, in functie de variatia cursului bursier
si de valoarea dividendului net.
Profitul pe actiune (EPS – Earning per Share) reprezinta raportul dintre
profitul net si numarul de actiuni, exprimand capacitatea emitentului de a
obtine profit. Formula de calcul:
unde
EPS – profitul pe actiune,
P – profitul net,
N – numar de actiuni emise.
Rata de distribuire a dividendului reprezinta partea din profitul exercitiului
financiar care a fost distribuita actionarilor. Formula de calcul:
unde:
d – rata de distribuire a dividendului,
Dn – dividende nete,
P – profit net.
15
Marimea ratei de distribuire a dividendelor depinde de politica privind
distribuirea profitului si anume:
- daca rata de distribuire a dividendului tinde spre zero, rezulta preocuparea
emitentului pentru asigurarea autofinantarii prin reinvestirea profitului in
scopul maririi capacitatii de productie fara a face apel la imprumuturi bancare;
- daca rata de distribuire a dividendului tinde catre 100%, societatea emitenta
este preocupata sa mentina interesul actionarilor si preferand finantarea prin
intermediul institutiilor bancare;
- daca rata de distribuire a dividendului este mai mare decat 100%, societatea
emitenta apeleaza la rezervele acumulate anterior, in vederea distribuirii lor ca
dividende. Acest caz se intalneste atunci cand rezultatele anului financiar
incheiat au fost sub asteptari, insa se anticipeaza o ameliorare a acestora in
termen scurt.
Dividendul pe actiune poate fi calculat atat ca dividend brut repartizat, cat
si ca dividend net. Formula de calcul:
unde
Dpa – dividend pe actiune,
Pnr – profit net de repartizat actionarilor,
N – numarul de actiuni emise
Dividendul pe actiune reprezinta, pentru posesorul actiunii, venitul obtinut.
16
Raportul valoare de piata/valoare contabila (Market to Book Ratio) este o rata
de evaluare importanta, deoarece indica valoarea pe care pietele financiare o
confera echipei manageriale si structurii organizationale a companiei in
functiune.
Valoarea contabila reprezinta costurile istorice ale activelor fixe ale
unei companii, care au fost finantate de catre actionari. Companiile cu o
structura organizationala eficienta si cu posibilitati de crestere ar trebui sa aiba
o valoare de piata mai mare sau cel putin egala cu valoarea contabila a
capitalului sau social.
In cazul unei economii ce traverseaza o perioada de recesiune si oportunitatile de
castig sunt reduse, raportul valoare de piata/ valoare contabila poate fi subunitar in ciuda
unui bun management.
Asadar, valorile acestei rate vor depinde atat de factori macroeconomici sau
valabili pentru respectivul sector economic, cat si de factori care apartin numai de firma
respectiva. Formula de calcul a raportului valoare de piata/valoare contabila:
Indicele PER (price earning ratio) reprezinta indicatorul cel mai utilizat pentru a
caracteriza eficienta plasamantului in actiuni. Se calculeaza ca raportul dintre cursul
bursier si profitul net pe actiune si poate fi interpretat ca reprezentand numarul de ani in
care se recupereaza investitia realizata din beneficiile nete ale companiei emitente, dar si
ca un indicator ce cuantifica anticiparile privind performantele viitoare ale emitentului.
Formula de calcul:
17
unde
PER – price earning ratio,
C – curs bursier,
Pn – profitul net pe actiune.
In general indicele PER se calculeaza pe baza profiturilor la sfarsitul anului
financiar, dar este recomandata actualizarea acesteia in functie de ultimele date cunoscute
si tinand cont de caracterul sezonier al activitatii anumitor companii.
De asemenea indicele PER nu se calculeaza pentru anii in care compania emitenta
a inregistrat pierderi. Cand PER este relativ mic in comparatie cu valoarea indicatorului
pentru celelalte actiuni, actiunea este considerata ieftina si se recomanda cumpararea
acesteia.
In cazul unei valori ridicate a indicatorului, actiunea este supraevaluata sau se
asteapta o imbunatatire semnificativa a situatiei financiare a firmei emitente.
18
IV.Indicatori financiari
Urmatorii indicatori au la baza raportarile financiare ale companiilor, respectiv
bilantul si contul de profit si pierderi, ce ofera informatii valoroase atat managerilor cat si
investitorilor, potentialilor investitori si consultantilor acestora.
Ratele de lichiditate
Rata curenta (lichiditatea imediata) se calculeaza raportand valoarea
activelor curente la valoarea pasivelor curente. In activele curente se includ
banii lichizi, valorile mobiliare foarte lichide, efectele comerciale de primit si
stocurile; pasivele curente sunt formate din efecte comerciale de platit,
imprumuturi bancare pe termen scurt, credite pe termen lung a caror scadenta
este in limita intervalului de timp considerat, impozite pe venit de platit si alte
cheltuieli. In momentele dificile din punct de vedere financiar, companiile
intarzie sa-si onoreze platile si acumuleaza credite bancare
In cazul cresterii mai rapide a pasivelor curente in raport cu activele curente,
rata curenta scade, ceea ce poate fi semnalul aparitiei unor probleme.
Rata curenta este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilitatii pe termen
scurt, deoarece indica masura in care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt
acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate in bani lichizi in decursul unei
perioade, care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor.
19
Formula de calcul a ratei curente:
Rata rapida sau testul acid se calculeaza prin scaderea valorii stocurilor din
valoarea activelor curente si impartirea diferentei obtinute la valoarea pasivelor curente.
Stocurile sunt, de obicei, cel mai putin lichide dintre toate
componentele activelor curente ale unei companii; pierderile posibile pot
aparea in momentul in care se pune problema lichidarii acestor stocuri.
Formula de calcul a ratei rapide:
Rate privind acoperirea datoriilor
Rata indatorarii se calculeaza ca raport intre valoarea totala a datoriei si
valoarea totala a activelor, si masoara cat la suta din totalul de fonduri provine
din credit. Datoria include pasivele curente si toate obligatiile.
Creditorii prefera rate mici ale indatorarii, deoarece, cu cat acest raport este mai
mic, cu atat exista o protectie mai mare impotriva eventualelor pierderi suferite de
creditori in cazul unui faliment. Spre deosebire de preferinta creditorilor pentru o rata
20
scazuta a indatorarii, actionarii societatii ar putea urmari un levier financiar ridicat, in
scopul cresterii profiturilor.
Formula de calcul a ratei indatorarii:
Rata de acoperire a dobanzilor (Times Interest Earned - TIE) se determina
prin impartirea valorii profiturilor intreprinderii inainte de plata dobanzilor si
impozitelor, la valoarea cheltuielilor cu dobanda. Acest raport defineste masura in care
veniturile pot sa scada fara ca acesta scadere sa determine probleme financiare pentru
firma, ca urmare a incapacitatii de a-si onora dobanzile anuale.
Incapacitatea de a onora obligatiile anuale de plata a dobanzilor poate
sa duca un posibil faliment.
Formula de calcul a ratei de acoperire a dobanzilor:
Rate de profitabilitate
Rata profitului se calculeaza prin impartirea profitului net dupa plata
impozitelor la cifra totala a vanzarilor.
Formula de calcul a ratei profitului:
21
Rentabilitatea totalului activelor (Return on Total Assets) se calculeaza ca
raportul dintre profitul net si valoarea totala a activelor si masoara gradul de
rentabilitate a intregului capital investit in firma; acest indicator mai poarta
numele de rentabilitatea investitiei.
Formula de calcul a rentabilitatii activelor:
Rata rentabilitatii financiare (Return on Equity) se calculeaza ca raportul
intre profitul net si valoarea totala a capitalului propriu. Acest raport mai este
denumit adesea si rentabilitatea capitalurilor proprii si masoara gradul de
rentabilitate a investitiei facute de actionari.
Formula de calcul a ratei rentabilitatii financiare:
Puterea de castig (Basic Earning Power) se calculeaza prin impartirea
castigurilor inainte de plata dobanzilor si impozitelor – profit din exploatare
(earnings before interest and taxes - EBIT) la valoarea totala a activelor.
Formula de calcul a puterii de castig:
22
Bibliografie
Abil, Lucia, 1995 – Dicționar bursier- termeni în limbile română, engleză,
franceză, germană și italiană, Editura Economică, București.
Bratu, Ștefan, 2002, - Burse de mărfuri și valori, Editura Universitaria, Craiova.
Chiran, Aurel, Drobotă Benedicta, Gîndu Elena, Jităreanu Andy-Felix,
2010, Burse, Editura Pim, Iași.
Hurduzeu, G., 2002, - Speculația și acoperirea pe piețele la termen de mărfuri
agricole, Editura RAO, București.
Ionescu, Adela, 2003, - Piața de capital și burse de mărfuri, Editura Era,
București.
Petrache, Adrian, 2004, - Bursele de produse agricole, Editura Universității
Naționale de Apărare, București.
http://www.romcapital.ro/data_files/ROMCAPITAL-
ghidul_investitorului_web.pdf
23
24
Recommended