1
PRIMĂRIA
Ş I
CONSIL IUL
LOCAL
G R Ă D I N A R I
C A R A Ş -
S E V E R I N
R O M Â N I A
C E N T R U L
C U L T U R A L
„CARAŞUL”
G R Ă D I N A R I
C A R A Ş -
S E V E R I N
R O M Â N I A
Scripta Manent
C A S A C U L T U R A L Ă „ C A C O V A ” D I N G R Ă D I N A R I
C E N A C L U L L I T E R A R „ P A N Ă C Ă R Ă Ş A N Ă ”
* A n u l V I * n r . 2 ( 2 2 ) * i u n i e 2 0 1 4 * 3 2 p a g i n i
Cu sprijinul
primarului
comunei
Grădinari
În acest număr semnează :
Iryss C. (2); Nana I . F i l ip (3); Dorina Enuică (4); Ion Răşinaru (5);
Cosmin Pincu (6); Paloma Catina, Lorin Cimponeriu (7);
Lorin Cimponeriu , (8); Carmen Iulia Enache, Dinu Sinziana (9);
Costel Stancu (10); Iulian Barbu (11); Cristina Iasmina Că ldăraş (12);
Codruţ Anca (13- 30); Aurica Lazarov, Cornelia Ediţoiu (31,32).
ISSN 2284 – 7960
2
NOSTALGIE
A muri t în zori iubirea
Ce în noapte ne -a uni t,
Risipindu-se-n ui tarea
Timpului nemărgini t.
A muri t în zori sărutul
Obosit de-atâtea nopț i
De dormit prin așternutul
Crud, de fragi încă necopț i .
A muri t și fericirea
Prea devreme, prea în zori .
Plânge-acum nenorocirea
Chiar și cerul pl in de nori .
A muri t focul f ierbinte
Ce-am crezut c-ar f i iubire.
Ce-a ramas? Un vis cuminte
Cu parfum de amintire.. .
UN ZÂMBET
Un zâmbet tr ist mi -a mai rămas
Întipări t adânc pe buze.
Î l port cu mine pas cu pas
Călătorind prin stări confuze.
Un zâmbet tr ist de la f inal
Rămas să-mi amintească -ntruna
Tristeţea eului banal ,
Visul iubir i i ori minciuna.. .
Un zâmbet îngheţat pe buze,
Durere mută -n ochi i goi,
Nevoia să - ţ i găsesc iar scuze -
Să ştiu ce s -a-ntâmplat cu noi.
Mi-ai dărui t cândva,demult,
Un strop - atât - de fericire
(A fost puţin, a fost prea mult. . .)
Şi-un zâmbet tr is t, dintr -o privire. . .
3
NANA
ILEANA FILIP
Vreau iubirea ta
Vreau iubirea ta
Prea târziu am înţeles
Că tu şi numai tu
Mă iubeşti necondiţionat.
Dans, învăluire, credinţă
Trup sculptat
De mâinile universului.
Nemurirea mă lasă rece
Nu doresc o veşnicie în această lume
Ci doar o noapte cu tine.
Ying şi Yang
Eu şi tu mereu.
Apus de soare
Privesc în gol, apusul soarelui,
Pierdută, în spaţiu şi timp,
Frumoasa privelişte, mă cutremură,
Bucuria mă reînvie,
Doar pentru câteva
clipe la viaţă.
Sufletul meu,
La găsirea iubirii,
Alege să plece, fără cuvinte
Odată cu dragostea ta.
Glasul tău
Mă cutremur,
La auzul glasului tău,
Rămân în absenţa
Trupului meu,
Plutesc în aer petale,
Albastre de vânt,
Distanţe, enigme,
Sau poate cuvântul,
Demult uitat,
Soarele răstignind.
NANA
ILEANA FILIP
Marea învolburată
Ce ar putea fi absolut ?
Aştept reîntâlnirea,
Cuprinsă de dor.
Cutezătoare,
Surprinsă de al lumii ochi,
Privind marea învolburată,
Salcia împletită,
Protejându-mi iubirea,
Şi apusul de soare,
Rămas însingurat.
Înmiresmare.
Desprinsă dintr-o poveste
de iubire
Femeia despletită, voluptoasă,
Cuprinsă de braţele mării învolburate,
Continuă neînfricata iubire,
Înmiresmării tactile.
Iubindu-te necondiţionat
Privire înălţătoare
Deşertul e în mine
Cercuri, curbe, patimi
Suflet pierdut.
Privesc şi nu te văd
Decât pe tine
Dar şi mai mult
Îţi văd sufletul.
Tigrul şi leul
Aşteaptă să-ţi arate
Că ei sunt puternici
Te iubesc şi nu te pot răni vreodată
Iubindu-te necondiţionat.
4
Dorina Enuică
"Mama ei de viaţă !"
M-a blocat cotidianul
Într-o plasmă de frustrări,
Mi-a tăiat la scris elanul
Tot gândindu-mă la dări.
Neajunsurile-s multe,
Taxe-n toate-s pe pământ,
Încerc să gândesc cu minte...
Încă n-am taxă pe gând !
Nu ne este impozabil
Creierul, nici sentimentul,
Cum să fie când, probabil,
Este vai de el... Dementul !?
Cu atâtea cât frământă,
Au EI grijă să-l dizolve
Şi când mintea-ţi este hâdă
Cum să mai scrii două vorbe ?
Cum să mai scrii poezie
Când nici vremea cum a fost
Nu mai e o armonie,
Toate par zile de post ?!
Uite-aşa se trec cu toate
Şi anii noştri istoviţi
Curg ca râul fără maluri
De şuvoaie reci loviţi.
Ne-am pierdut pe drum
cultura,
Am uitat şi verbu' -nvaţă...
Iată-un vers, înjurătura:
"Fir-ar mama ei de viaţă !"
Dorina Enuică
Vine vara
Cuarţ din visele uitate
Străluceşte-n drum nocturn,
Vine vara şi, pe-aleea
Singurului rătăcit,
Cade-o rază-ngălbenită
De un trai facil, diurn.
E canicula iubirii
Care pârjoleşte-n vene
Clocotul neîmplinirii,
Sau dorinţele nefaste,
Strigăt neumbrit de glasul
Care strigă, care geme…
Vine vara,-n podul vieţii
Am urcat sania frântă,
Am topit fulgii şi gheaţa.
Sunt croită din verdeaţă
Şi tăcerea-mi cântă-n şoapta
Unui lup ce nu cuvântă.
Vreau să trăiesc în culori,
Să-mi mângâie-n taină seara
Tot cuarţul ce-a căzut
În gunoiul omenirii.
Să-mi lumineze azi aleea
Raza care-aduce vara.
5
ION RASINARU
Senryu
*
etica toamnei –
plopul fără frunze eu
cu un rid în plus
*
pe râu o frunză –
păstrăvul dezamăgit
mi-arată coada
*
pescuit pe lac –
pişcătura de ţânţar
taxă de mediu
*
rupere de nori –
acum şi demnitarul
intră la apă
*
Randez – vous pe mal –
o şoaptă de iubire
şi-ngheaţă apa
*
oglinda cioburi –
mă bărbieresc în luna
adormită-n tău
*
două castane –
pe cea de sub frunze
o scot eu
ION RASINARU
*
roi de albine –
pară mălăiaţă iar
nu-i pentru mine
*
moda retro –
în rochia bunicii
o molie
*
pepene spart –
mă scoate din pepeni
zâmbetul lui
*
iar am ghinion –
haina coşarului a
prins promoroacă
*
primii mâţişori –
pe-o creangă cântă cucul
şi eu nemâncat
*
iar mă culc flămând –
pisica vecinului
se linge pe bot
*
troian cât gardul –
mama cu lopata eu
mă fac că plouă
6
COSMIN PINCU
***
Nu mai paște niciun înger printre strofele -mi uzate, Iriși i-mproșcați cu t ină a uitat să mi -i mai spele Așadar nu văd nici bârna, darămite paiul, frate, Și nici aripă de somot nu mă urcă pân’ la stele.
Nu-mi dansează aurora f ist ichie -n termopane Ori să-mi spele, chiar de mostră, ciuini i căruntețea, Toate visele-mi par plate, mătuite și golane, O butelcă, azi sleită, mi se pare tinerețea.
Numai drumul care cade când și când la t ine -n poartă Mă mai ț ine-n universul treierat de stele reci, Orice altă axiomă n -ar putea să ne despartă Dacă te-ar convinge glia de la ea să nu mai pleci.
Se zbate vântul
Se zbate vântul printre crengi, și-și frânge Elanul, doar o clipă ca, mai apoi, cu sânge Mai zdravăn, să rodească o altă grea rafală Și chintesența f iri i , în urmă - i cade, goală.
Se zbate vântul singur, ca lei i din savane, Și lasă-n urmă- i f runze, de ramură orfane, La fel și eu când noaptea parșivă -mi dă ocol Mă zbat să-mi crească aripi să f iu un vicodol.
Și să- ț i presar pe urme grăunțe de lumină
Să- ț i f ie noaptea calmă și ziua cr istalină,
Căci n-am temei pe lume, măcar cât un pistrui,
Decât la t ine-n brațe și-n ochi i tăi căprui.
***
Își umflă vântul mușchii căliț i de multe veacuri,
În Eva crește -un șarpe cu dinț i de catifea,
Tu pleci din f iecare secundă ce mă ț ine
Încătușat cu sânge de existența ta.
Phoenicșii fericir i i nu - i chip să mă dizolve,
De propria-mi cădere voi prisosi în scrum,
Ca pe un analgezic tu ai să bei uitarea
Fără să crezi, vreodată, că te iubesc și -acum.
Ori că, în mine, plânsul tăcerea o sugrumă,
Cu saltur i de felidă t r istețea -și face loc,
Atomii t inereți i s-au veștej it ș i toate
Mi se întâmplă f i indcă, pe lume, n -am noroc.
7
Paloma Catina
Ţi-am desenat
chipul
pe marginea
serii
cufundat
în ego,
iar paşii
goi
iau forma
unui
cuvânt
strivit
de buzele
tăcerii
ce se prăbuşesc
în vânt.
***
Sub pleoapa
cerului
s-a rupt
pământul
de amurg
şi nici clepsidra
nu mai curge,
sufletu-mi
păşea
printre cioburile
timpului
desculţ,
doar strigătul
gândului
dezbrăcat
de necuprinsul
chip,
adormi
la tâmpla
unui sfânt .
Lorin Cimponeriu
Singurătatea
Singurătatea cu ultimele cuvinte
Mă strigă din hăul de sticlă
Întorcând celălat obraz, soarele
Ne cuprinde de mâini
Viaţa costă integral un talant
Este plin în sfârşit de lumină
Degeaba plutim în vid
Mi se închină
O steauă, ca toate stelele strălucind
Saducheii pun umărul pe cruce
Postind către frig înserarea
Untdelemn pus peste tămâie
Nebunia poetului, marea
Unt domnesc primesc supuşii
Către veacuri de veci alergând
Ordinea lumii
Ca o tipsie, nobil argint
Mi se pare că strigi
În verdele razei
Un cuvânt e albastru
Şi tihnă
De ce om
Raportat infinit
Legat de un gram de odihnă
Când empiric al nopţii veghe
A pătruns în flori de cireş
Paradisul rămâne străveche
O boltă de minţi omeneşti
Şi apoi cu falnice raze
Ne cuprindem iarăşi poem
Întuneric al lumii talaze
Contopind un catren
În eden.
Spune-mi de poţi să iubeşti
Ochii tăi alergând către vis,
Orologii de noapte sublime,
Într-un cerc întuneric deschis,
Înserarea poetului, marea,
E o crustă de ochi,
De lumină,
Pe amurg o coapsă de sticlă,
A plecat şi a uitat să mai vină.
8
Colectivul de redacţie :
Mi hai Laz aro v : re dac t o r şe f ad junc t ;
Do r i na Enui c ă: pro c e sare , c o re c t ură;
Vi c he nt i e Mo l i n : at i v i t . c ul t ural re l i g i o ase şi c ânt ăr i
Co druţ Anc a: re l aţ i i i n t e rne – i n t e rnaţ i o nal e
şi t e hno re dac t are .
Lorin Cimponeriu
ADIO
Ce frumos spui tu,
În poezie ninge.
Dragostea se uneşte,
Într-o singură zăpadă,
Înainte de a-ţi pune,
Sărutări pe tâmple.
Îngeri jucăuşi rezemau,
Luna cu degetele,
Hai să scriem pe nisip,
ADIO,
Celora ce nu se pot iubi,
Sub clar de lună.
Trupeşte nu-i nimic
Trupeşte nu-i nimic.
Doar florile în ochii egretelor,
Strălucesc,
„Pe mine, mie redă-mă”
Din pământ şi al pământului,
Cum ziua din naştere,
Fuge din colţii frigului,
Frimitură cu frimitură,
Bob cu bob,
Pe o soaptă,
Depărtarea,
Pune zăpadă,
Hulubi roşiatici,
Până la descompunerea,
Metaforei.
Lorin Cimponeriu
Iubeşte-mă şi nu mă răni
Iubeşte-mă şi nu mă răni
Zăpada albă mă ninge
Prin viaţa gri
Ce-şi scuipă degetele afară din corp
Mângâie-mă şi mie de ajuns
Să-ţi pot vorbi
Cum porii de lumină se deschid
De la întuneric până la apus.
Am căutat o stea
Liniştea nevăzută
Pur pură pluteşte
Atât de târziu
Dragostea ta un peşte din piept
Mi-l striveşte
Până ce spui te iubesc.
Cu mimica ochilor calzi
Îmbujoraţi de lumină.
Plouă şi nu mai ştiu
De-i noapte
Doar greierii ţipă şi se aud
Ochiul sălbatic al trupului tău
Femeia despletită ce-i şade frumos
O descopăr
O simt cum mă iubeşte
Atât cât mă poate iubi.
O fantă de lumină
Între albastru şi gri
Iubeşte-mă şi nu mă răni.
9
Carmen Iulia Enache
undeva exişti tu
deschide-ţi pleoapa noapte
iris un crâmpei de stea ne luminează
tăcerea
singură printre cuvinte
liniștea pavată cu umbra ultimilor sunete
dansează pe zidul unui vers alb
nu-mi pleca vis ce mai palpiţi încă
mi-a crescut în suflet crin
ruga chemătoarelor priviri
mă ţine în braţe
sărutându-mi cireşe la urechi
nu mai sunt singură
***
ninge în april
fulgi albi peste frunze înverzite
copaci cu tâmple ninse
pe aleea mea e deja primăvară
o întâmplare ne-a adus împreună
stângaci ne ținem de mână
suflet întregit cu al tău
umăr lângă umăr
respir inspiri
pas cadenţat
omăt înflorit la picioare
încotro s-o luăm
locuim în lumi diferite
trişezi în jocul cuvintelor
ca un dezertor
de ceva vreme nu ne mai vorbim
mi-e greu să cred
că se va mai întâmpla vreodată
cum ne va fi zborul
nu-mi rămâne decât să te privesc flămândă
Dinu Sinziana
Amanţii de pe front
Şi-au cumpărat tancuri,
copile
şi trec cu ele
peste mine.
mă ucid
cu fiecare ţipăt
din tranşee.
Eu m-am ascuns
In spatele şenilelor
te-am aşteptat
după ce s-a terminat
războiul.
Te-am văzut în uniformă kaki
prăfuit, tuns...
bătrân....
Noi suntem
amanţii de pe front,
copile
ne iubim
între două explozii
de tun.
Ne aşteptăm
din cort în cort
ne căutam mâinile
ce-au luat forma
puştilor
orientate cu trăgaciul
spre mine.
10
Costel Stancu
* * *
- de(s)demonică -
De fiecare dată
cînd îţi pierzi
batista
îmi închipui
că mă lupt
cu un alt bărbat
ai grijă
iubito
o să faci din mine
un ucigaş!
* * * Pedalez
în gol
pe marginea
unei prăpăstii.
Inocentă,
te apleci,
culegi de jos
lanţul
şi mi-l întinzi
ca pe un şarpe
cu capul strivit.
Costel Stancu
* * *
- şotron –
Pe strada noastră
a căzut un înger
cu aripile deschise
şi s-a strivit de asfalt.
Copiii îi încercuiesc
cu cretă colorată
conturul.
Îl împart
în căsuţe numerotate
de la unu la infinit.
Apoi
fiecare îşi scoate,
din piept, inima
şi o aruncă
în cîte o căsuţă
11
Iulian Barbu
Inima mea.
Eşti aleasa clipelor
lasate-n poezie
despre două aure
unite în pieptul păci i .
Sunt suf larea vântului
coborât în marea
alergată de ocean
pr in ochiul lumii.
Pe piept îmi cresc f lor i
care au mirosul tău
şi ascultând şoaptele t impului,
mă rostogolesc peste vis
cu mâna pr insă de noaptea
în care suf letul devine mitul
despre puritatea jertf ită
pe tărâmul vieţ i i .
***
În cugetul
Poleit cu speranţă
Meditează stânca
Cu mâini le reci
Vreau să mă prind
De inocenţa puiului de căpr ioară.
Contopire
Mă contopesc cu toamna
Ce pluteşte
Pe râul sfârşitului de lume
Plutire
Versul pluteşte
În inima poetului
Ca pana de scris
Pe lacul vieţii.
Iulian Barbu
***
învaţă să devi i oţel
când metafora bea legendele din cr ini.
învaţă să naşti viaţa în şoapta iubir i i .
învaţă sa f i i cuvânt
când sângele devine vin
la margine de câmp.
învaţă să ieşi prin şoim
înspre inima mart iră.
învaţă să f i i in ima morţ i i
plut ind cu mâini le în viaţă
spre eternul cuvântului .
Călugăra
Doamne,
În lumină
Muntele e
Strigătul şoimului
Cu inima
Prinsă de mănăstire.
Doamne,
12
Cristina Iasmina Căldăraş
Clasa a V a
Sora mea
Eşti mai mare şi frumoasă,
Eşti ca mine şi nu eşti,
Ne-am născut din acelaşi trup
Dar , suntem altfel.
Tu eşti tu şi eu sunt eu
Chiar dacă ne leagă
O singură tulpină,
Tu eşti o creangă
Şi eu o creangă,
Dar prin trup ne curge
Acelaşi sânge,deci…
Eşti sora mea !
Dragostea Tu-mi vorbeşti de dragoste
Pentru că eşti mai mare
Şi şt i i tainele ei.
Pentru mine, dragostea
Înseamnă MAMA.
Eu vreau să f im doar prieteni,
Dar văd că nu se poate:
Tu eşti băiat, eu fetiţă
Ce prietenie ar f i ?
Din legi le pământului
Cunosc doar bucuria
De-a f i i fetiţa de unşpe ani !
Cristina Iasmina Căldăraş
Prietena mea Te-ai supărat dintr-o prost ie,
Eşti pară şi foc pe un vis
Care nu poate f i i real.
Singura realitate este
Ceea ce ne leagă pe amândouă:
PRIETENIA.
Tu, eşti şi rămâi prietena mea
Chiar dacă nu se împlinesc visele
Iar i luzii le mor mâine.
13
A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l
Ş c o l i i G i m n a z i a l e „ P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c
A L A I U L P R I M Ă V E R I I
e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4
D i r e c ţ i a
a r t i s t i c ă
p r o f .
F e l i c i a
S t o i a
C o r e g r a f i a :
C o d r u ţ A n c a
14
A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l
Ş c o l i i G i m n a z i a l e „ P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c
A L A I U L P R I M Ă V E R I I
e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4
15
A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ J U N I I O R A V I Ţ E I ”
a l L i c e u l u i T e o r e t i c „ G E N E R A L D R A G A L I N A ”
d i n O r a v i ţ a
A L A I U L P R I M Ă V E R I I
e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4
D i r e c ţ i a
a r t i s t i c ă
p r o f .
A u r i c a
ş i
M i h a i
L a z a r o v
C o o r d o n a t o r a r t i s t i c :
p r o f . M a r i o a r a P o c r e a n
C o r e g r a f i a :
C o d r u ţ A n c a
16
A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ J U N I I O R A V I Ţ E I ”
a l L i c e u l u i T e o r e t i c „ G E N E R A L D R A G A L I N A ”
d i n O r a v i ţ a
A L A I U L P R I M Ă V E R I I
e d i ţ i a a X X X I I I - a , R e ş i ţ a , 0 5 A P R I L I E 2 0 1 4
17
C E N T R U L U I C U L T U R A L C A R A Ş U L
d i n G r ă d i n a r i
A L A I U L P R I M Ă V E R I I
ed i ţ ia a XXXIII -a , Reş i ţa ,
05 APRILIE 2014
A N S A M B L U L F O L C L O R I C C A R A Ş U L
18
A L A I U L P R I M Ă V E R I I
ed i ţ ia a XXXIII -a , Reş i ţa ,
05 APRILIE 2014
A N S A M B L U L F O L C L O R I C C A R A Ş U L
d i n G r ă d i n a r i
19
B E R Z A S C A 2 5 a p r i l i e 2 0 1 4
A N S A M B L U L F O L C L O R I C
„ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l Ş c o l i i G i m n a z i a l e „
P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c
Re g i a a r t i s t i c ă : p r o f . Fe l i c i a S t o i a ,
co r e g r a f i a : ms .d . Codr u ţ Anca
20
B E R Z A S C A 2 5 a p r i l i e 2 0 1 4
A N S A M B L U L F O L C L O R I C
„ M L Ă D I Ţ E C Ă R Ă Ş E N E ” a l Ş c o l i i G i m n a z i a l e „
P E T R U O A L L D E ” d i n F o r o t i c
Re g i a a r t i s t i c ă : p r o f . Fe l i c i a S t o i a ,
co r e g r a f i a : ms .d . Codr u ţ Anca
21
Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt
Solistă vocală: Georgiana Marişescu
22
Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt
Solistă vocală: Georgiana Marişescu
23
ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”
Direcţia artistică: Codruţ Anca
Coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt
24
ANSAMBLUL FOLCLORIC „CARAŞUL”
Direcţia artistică: Codruţ Anca
Coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt
25
A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ C A R A Ş U L ” a l
C E N T R U L U I C U L T U R A L C A R A Ş U L d i n
G r ă d i n a r i
e d i ţ i a a I I I - a , L U G O J , 2 2 i u n i e 2 0 1 4
Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt
Solistă vocală: Georgiana Marişescu
26
A n s a m b l u l f o l c l o r i c „ C A R A Ş U L ” a l
C E N T R U L U I C U L T U R A L C A R A Ş U L d i n
G r ă d i n a r i
e d i ţ i a a I I I - a , L U G O J , 2 2 i u n i e 2 0 1 4
Direcţia artistică: Codruţ Anca, coregrafia: Codruţ Anca şi Ciprian Curt
Solistă vocală: Georgiana Marişescu
27
F O R O T I C , e d i ț i a I – 2 8 i u n i e 2 0 1 4
Direcția artistică: Felicia Stoia; Regia: Felicia Stoia și Codruț Anca
28
L A F O R O T I C – 2 8 i u n i e 2 0 1 4
Ansamblurile folclorice reunite ale
Căminului Cultural și Școlii Gimnaziale
„Petru Oallde”din Forotic
Direcția artistică: Codruț Anca; Coregrafia: Codruț Anca și Ciprian Curt
solist vocal: Elena Lorena Nica.
29
F O R O T I C , e d i ț i a I – 2 8 i u n i e 2 0 1 4
Direcția artistică: prof.Mihai Lazarov,
prof. coordonator : Mariora Pocrean, coregrafia: Codruț Anca
30
F O R O T I C , e d i ț i a I – 2 8 i u n i e 2 0 1 4
Direcția artistică: prof.Mihai Lazarov,
prof. coordonator : Mariora Pocrean, coregrafia: Codruț Anca
31
Anotimpul revederilor
Ne aflăm în plin anotimp al revederilor la Liceul Teoretic „General Dragalina”. După o
serie de întâlniri de 20, 30 şi 35 de ani, ultima zi a lunii mai a fost dedicată celor ce au absolvit
liceul acum mai bine de jumătate de secol. Feriţi de forfota din cursul săptămânii, clopoţelul a
sunat numai pentru elevii promoţiei 1960. Emoţia reîntâlnirii a fost direct proporţională cu cei 54 de
ani trecuţi de atunci.
Laitmotivul zilei a fost TIMPUL: de la titlul uitat pe tablă („Unităţi de măsură pentru timp”)
până la versurile lui Rudyard Kipling recitate cu emoţie de domnul profesor Vasile Abâd („În
trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!”)
De reţinut că toţi cei prezenţi au venit cu bucurie, cu sufletul deschis şi plin de
recunoştinţă spre instituţia în care au fost instruiţi şi educaţi, spre clasa unde au legat
prietenii de-o viaţă, spre profesorii care şi-au pus „amprenta asupra eternităţii” (fără a şti
niciodată până unde ajunge influenţa lor - Henry Brooks Adams), dovedind că Liceul
„General Dragalina” şi-a făcut din plin datoria, rostul lui fiind „să te ridice undeva de unde
să-ţi fie ruşine să mai cobori” (Paul Louis Lampert).
Oameni împliniţi, pentru care timpul se măsoară în realizări, absolvenţii din 1960, aflaţi la ceva distanţă de vremea „anilor din patru primăveri” ( Mihai Novac), ne-au oferit prin ţinuta
şi prin comportamentul lor un exemplu şi un model de tinereţe a sufletului, de modestie, de
eleganţă, de jovialitate, de preţuire a valorilor străbune, semn că „Nu zidurile fac o şcoală, ci
spiritul ce domneşte în ea” ( Ferdinand I)
O lege nescrisă spune că valoarea unei instituţii de învăţământ se măsoară în numărul de
personalităţi care au absolvit de-a lungul timpului. Printre aceştia se numără şi domnul
academician Ioan Păun Otiman, prezent astăzi la întâlnirea de 54 de ani a generaţiei din care a
făcut parte. Cu acest prilej, domnia sa a făcut o donaţie de carte din partea Academiei Române.
32
Astfel, în biblioteca liceului de azi există o ediţie de lux în 19 volume a Dicţionarului Limbii
Române şi o altă ediţie de lux a Bibliei Vulgata în 5 volume, cărţi pe care şcoala nu şi-ar fi permis
să le achiziţioneze vreodată.
Fie ca spiritul dragalinez să dăinuie, iar scopul şcolii noastre să rămână acela „ca tânărul
să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă” (Albert Einstein). Pe
absolvenţii din 1960 îi aşteptăm şi anul viitor, în luna mai, pentru a ne demonstra că „Timpul
schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri” (Nicolae Iorga).
Director, prof. Aurica Lazarov prof. Cornelia Ediţoiu