23
Ecosistemul unei paduri de foioase

Ecosistemul unei paduri de foioase

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Ecosistemul unei paduri de foioase

Ecosistemul unei paduri de foioase

Page 2: Ecosistemul unei paduri de foioase

I.Introducere Pădurea, aurul verde al Terrei si spatiu al comuniunii om-

natură, reprezintă o componentă vitală in mentinerea echilibrului ecologic, predispunand de varietatea elementelor specifice biotopului si biocenozei, dupa cum relevă proiectul nostru.

Page 3: Ecosistemul unei paduri de foioase

II.Biotopul unei paduri de foioase

Pădurea de foioase este ecosistemul terestru, al cărei biotop (totalitatea factorilor abiotici, fără viată, care asigură existenta unei comunităti de vietuitoare dintr-un anumit spatiu) predispune de o multitudine de caracteristici, reprezentate de:

-factori geologici- predominanta tipurilor de soluri brune si podzolice;

-

Page 4: Ecosistemul unei paduri de foioase

factori geografici- situarea acesteia in cea mai mare parte a Europei, in America de Nord, Asia si pe mici portiuni in America de Sud, Australia si Noua Zeelandă, intre 30 si 40 de grade; in cadrul climei temperate, dar si in a celei subtropicale si tropicale; intre 600-1300 de metri altitudine;

-

Page 5: Ecosistemul unei paduri de foioase

factori mecanici- precipitațiile sunt abundente de cca 400-500 mm/an și repartizate uniform pe parcursul anului; miscarile vantului determina polenizarea anemofilă(indirectă) a plantelor;

-factori fizici- luminozitate medie (crescută in zona pădurilor de stejar si scăzuta in zona celor de fag); temperatura medie de 10 grade celsius, fiind prezente iernile reci si verile secetoase; umiditate mare datorită precipitatiilor abundente intre 400 si 2000 de mm annual;

-factori chimici (aerul avand cca 78% azot, 20% oxigen si 1% gaze rare, printre care cel mai raspandit este argonul); solul brun-roscat contine carbonati si azotati, avand intre 2% si 3% humus, iar cel de tip podzol, nisipos si lutos, are un ph acid, fiind foarte putin fertil.

Page 6: Ecosistemul unei paduri de foioase

III.Biocenoza unei paduri de foioase

Biocenoza acestui tip de păduri, totalitatea organismelor vii dintr-un mediu, reprezintă asocierea vegetatiei cu fauna, alături de categoriile trofice.

Page 7: Ecosistemul unei paduri de foioase

1.Vegetatia Pădurile de foioase au in componentă copaci cu frunze

căzătoare (din cauza opririi fotosintezei) care prezintă unele adaptări la mediu precum: suprafata mare a

frunzisului, cresterea mare in inaltime, trunchiul bine ancorat in sol printr-un sistem complex de rădăcini si longevitatea ridicată (ajung pana la 1000 de ani). Se recunosc in jur de 2000 de specii, grupate in arbusti si arbori:

-arbusti: măcesul, paducelul, socul, lemnul cainesc, murul, alunul, cornul etc.

-arbori: salcia teiul castanul mesteacănul aninul socomonul, acacia, plopul, frasinul, stejarul, fagul artarul

si arborele Ginko Biloba

Page 8: Ecosistemul unei paduri de foioase

2.Fauna Aceasta zona silvestră se remarcă printr-o

multitudine de vietuitoare, printre care: -vulpea

Page 9: Ecosistemul unei paduri de foioase

-lupul

-căprioara

Page 10: Ecosistemul unei paduri de foioase

-mistretul

-jderul

Page 11: Ecosistemul unei paduri de foioase

-veverita

- Pisica sălbatică

Page 12: Ecosistemul unei paduri de foioase

-sturzul

-sticletele

Page 13: Ecosistemul unei paduri de foioase

3.Categorii trofice Ca orice alt tip de ecosistem, structura trofică a biocenozei unei păduri de foioase are o importantă majoră in mentinerea

echilibrului naturii. Astfel, vietuitoarele se impart in urmatoarele categorii: -productorii(P)-organismele vegetale care produc, datorită luminii, prin fotosinteză, substante organice din substante anorganice:

aceasta constituie elementul de bază in nutritia majoritătii organismelor; producătorii sunt consumati direct in hrana animalelor/ in hrana omului prin consumul de cereale, fructe, legume, si indirect prin consumul de lapte, carne etc. exemple: muschi, licheni, salcam, alun, mur etc. Substanţele organice produse de producătorii primari reprezintă sursă de hrană pentru toate animalele; sursă directă pentru fitofage şi sursă indirectă pentru zoofage.

-consumatorii (trăiesc pe seama producătorilor)-vietuitoare consumatoare de substantă organică prin hranirea heterotrofă(prin ingestie)

Page 14: Ecosistemul unei paduri de foioase

-reprezentaţi prin animale, bacterii, ciuperci, precum şi plante semiparazite şi parazite. În funcţie de hrana consumată, animalele pot fi:

- consumatori primari sau de ordinul I (C1): se hrănesc cu plante (de exemplu, lăcusta, veveriţa, caprioara,iepurele, mistretul). Ei se mai numesc fitofagi;

- consumatori secundari sau de ordinul II (C2): se hrănesc cu animale fitofage (de exemplu, şopârla mistretul, jderul);

- consumatori terţiari sau de ordinul III (C3): folosesc drept hrană consumatorii secundari (de exemplu, uliul, bufniţa,vulpea, lupul ). Consumatorii secundari şi cei terţiari se mai numesc zoofagi.

- saprofagele/descompunatorii sunt animale care se hrănesc cu substanţă organică moartă, vegetală sau animală(de exemplu, fungii precum bacteriile si ciupercile,viermii precum râma).

Page 15: Ecosistemul unei paduri de foioase

 Rolul categoriilor trofice în ecosistem În fiecare ecosistem are loc producerea, consumarea şi

descompunerea substanţelor organice. Aceste procese sunt realizate de cele trei categorii trofice. Prin activitatea categoriilor trofice dintr-un ecosistem, între biocenoză şi biotop are loc o permanentă circulaţie a materiei. Atât interdependenţa dintre categoriile trofice, cât şi relaţiile dintre biotop şi biocenoză există în toate ecosistemele terestre şi acvatice. Într-un ecosistem, principalele categorii trofice sunt: producătorii, consumatorii şi descompunătorii.

Lantul trofic Lanţul trofic este o unitate funcţională de transformare a

substanţei şi transferare de energie, alcătuită dintr-un şir de specii, pornind de la o bază trofică şi sfârşind cu un răpitor de vârf sau un ultrahiperparazit. Lanţurile trofice sunt relaţii ecologice, structurate după principiul lanţului markovian, în sensul că starea fiecărui element depinde de starea elementelor precedente (dar şi subsecvente). Într-un ecosistem, cu excepţia plantelor, toate vieţuitoarele depind unele de altele; între ele se stabilesc relaţii trofice.

Page 16: Ecosistemul unei paduri de foioase

Exemplu de lant trofic: ghinda produsa de stejar(P)-veverita(C1)–jder(C2)–vulpe(C3)-bacterii(D)

Page 17: Ecosistemul unei paduri de foioase

IV.Particularizarea padurilor de foioase -Padurile de stejar-

Padurile de stejar se intind in Europa, Asia Mică şi alte câteva zone asiatice si Africa de Nord, in spatiile cu altitudinea de 700-800 de metri. In zona de campie acestea sunt formate din stejar brumariu si pufos, in cea de dealuri joase in amestec cu cer sau cu garnitaiar in zona dealurilor inalte se intalneste gorunul-o specie inrudita cu stejarul- care formeaza paduri intinse numite gorunete.

.

Page 18: Ecosistemul unei paduri de foioase

Caracteristici ale biotopului: - la 700-800 de metri altitudine in Europa, Asia Mică şi alte câteva

zone asiatice si in Africa de Nord -soluri: brune si brun-roscate de padure -temperaturamedie anuala in jur de 10 grade celsius -lumina ajunge pana la suprafata solului, filtrata printre coroanele

arborilor,motiv pentru care se intalnesc numeroase plante erbacee si arbusti

Caracteristici ale biocenozei: a)Vegetatia: -arbori: predomina stejarul sau diferite speciiinrudite cum sunt

cerul garnita gorunul; in padurile de gorun apar ulmii, carpenii, artarii, paltinii de campie. Quercus robur L. este un arbore din zona temperată, înalt cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă şi bogată. Scoarţa stejarului

este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici şi anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Peţiolul este scurt (4-8 cm).

Page 19: Ecosistemul unei paduri de foioase

Stejarul înfloreşte în luna mai iar fructul acestuia este achena (ghinda).

-arbusti: macesul, paducelul, socul, cornul si porumbarul; -plante erbacee: golomatul, paiusul,rodul-pamantului, plante cu

bulbi care infloresc primavara.

b)Fauna: -animale nevertebrate: viermi, paianjeni,insecte(croitorul

lemnului de stejar, inelarul), melcul etc. -animale vertebrate: broasca bruna, brotacelul, salamandra,

soparla, sarpele, ciocanitoarea, gugustiucul, cucul, pupaza, lupul, vulpea, caprioara, ariciul, veverita etc.

c) Categorii trofice si lanturile trofice- avand in vedere cele mentionate anterior, putem exemplifica un alt tip de lant trofic, anume:

- frunza de stejar(produsa de arborele specific)(P)- omida paroasa a stejarului(C1)- ciocanitoarea(C2)- lupul(C3)- ciuperci(D)

Page 20: Ecosistemul unei paduri de foioase

-Padurile de fag- Padurile de fag, numite si fagete sunt raspandite in

zona temperata, in spatile cu altitudini intre 600-1300 de metri. Se intalnesc insa si la altitudini mai mici, pe versanti umbriti(la 400 de metri) sau la 1500 de metri pe versanti insoriti.

Page 21: Ecosistemul unei paduri de foioase

Caracteristici ale biotopului: -soluri: brun-acide, brune de padure si soluri podzolice -temperatura medie anuala: 6-8 grade celsius -precipitatii abundente: 600-1000 de mm annual -luminozitate scazuta, atunci cand frunzisul este complet, motiv pentru

care plantele erbacee se dezvolta cu precadere la inceputul primaverii

Componente ale biocenezei: a)Vegetatia: -arbori: predomina fagul, insotit de mesteacan, paltin de munte,

carpen, ulm, tei. Fag Fagus sylvatica L. este un arbore din zona temperată, având înălţimi de până la 35 metri. Este înalt, impunător, cu scoarţa netedă, cenuşie-albicioasă. Are muguri fusiformi, ascuţiţi, iar frunzele în genera lovale. Florile sunt unisexuate. Fructul, numit jir, este o nuculă, acoperită de o scoarţă ţepoasă. Înflorirea are loc în luna mai. Creşte în special la deal şi munte, dar poate fi Fagul permite multor specii de plante mărunte să supravieţuiască în zonele în care predomină,

formând, în cadrul aşa-numitelor făgete, biotopuri bogate şi pline de frumuseţe.

Page 22: Ecosistemul unei paduri de foioase

 Betula pendula Roth.-mesteacanul- este un arbore deosebit de ornamental, prin portul caracteristic plangator

si scoarta alba, fiind folosit in biogrupe (3-5 exemplare)in parcuri si gradini. Este rezistent la ger, dar nu suporta umbrirea.

-arbusti: socul negru, alunul, murul, cornul, paducelul; -plante erbacee: feriga, muschi, licheni, alior; b)Fauna: -animale nevertebrate: mai ales insecte( carabusul de

padure, croitorul fagului) -animale vertebrate: multe pasari si mamifere

(ciocanitoarea, ierunca, gaita, sorecarul, cerbul, ursul brun, jderul, rasul, viezurele, mistretul, veverita, pisica salbatica etc.)

c)Categoriile trofice si lanturile trofice-analog, putem identifica un nou lant trofic,cu urmatoarea relatie de interdependenta:

-iarba(P)- cerbul(C1)- rasul(C2)- viermii(D)

Page 23: Ecosistemul unei paduri de foioase

V.Concluzia Asadar, avand in vedere cele relatate anterior, putem

afirma cu certitudine ca padurea, prin diversitatea ei (atat din perspectiva biotopului, cat si din a biocenozei) reprezinta mijlocul de mentinere al echilibrului termic, al precipitatiilor si al rugozitatii pamantului, de micsorare a vitezei vantului si de suprimare a inundatiilor, imbogatind atmosfera cu oxigen prin procesul de fotosinteza al plantelor , astfel contribuind la mentinerea vietii. Datorita acestor trasaturi, i se motiveaza denumirile de ,,comonenta elementara in mentinerea echilibrului ecologic” si de ,,aur verde” , in acelasi timp relevandu-se dependenta omului de acest spatiu vegetal.