25
Expoziţie virtuală în cadrul Săptămânii Europei

Scriitorii de pe scena literaturii poloneze

Embed Size (px)

Citation preview

Expoziţie virtuală în cadrul Săptămânii Europei

Antologia poeziei contemporane poloneze / Antologie şi traducere de Dusza Czara, Margareta Sterian ; Cuvânt înainte şi note : Constantin Geambaşu. ─ Piteşti : Caii Verzi, 2011. ─ 124 p.

În anul 1935, Margareta Sterian, marea pictoriță, atunci la începutul carierei sale, împreună cu poeta poloneză Dusza Czara - despre care nu există nici-o informație nouă - au realizat și tradus în limba română o carte de versuri intitulată “ANTOLOGIA POEZIEI CONTEMPORANE POLONZE”. Această lucrare de artă si iubire, a fost primită atunci cu bune cuvinte de ziarul “Vremea” și de “Adevarul literar și artistic”. Poezia poloneză strânsă între coperțile acestei carți, tradusă cu har, demonstrează profunzimea, înalta spiritualitate a sufletului polonez, genialitatea trubadurilor acestui minunat popor. Un studiu critic, valoros, însoțeste antologia alcătuită de profesorul Constantin Geambașu de la Universitatea București - Catedra de limba și literatura poloneză. Iubitorii de poezie de azi vor descoperi în carte talentul de exceptie a celor doua autoare, începuturile carierei de traducător a poetei și pictoriței Margareta Sterian, autoarea viitoarelor celebre antologii de poezie de limbă engleză “AUD CÂNTÂND AMERICA”, poezie americană și “ETERNA BUCURIE”.

Dolega–Mostowicz, Tadeusz. Vraciul. Profesorul Wilczur : în 2 vol. / Tadeusz Dolega –Mostowicz ; trad. de Ion Petrică. ─ Bucureşti : Adevărul Holding, 2009.

Vol. 1. ─ 302 p.Vol. 2. ─ 352 p.

Cartea, scrisă prin anii '30, urmăreşte în cel mai narativ stil cu putinţă viaţa tumultoasă a eminentului profesor chirurg Rafal Wilczur, de la clinica sa superprofesionistă din Varşovia până la satele din Polonia îndepărtată, o Polonie care în acele vremuri îşi anexase şi oraşul Vilnius. Deşi pare un pic depăşită de timp, fiind departe de literatura anilor 2000, romanul are un ritm alert, plăcut, uşor. Este o poveste senzaţională, foarte bună de citit atât pentru prietenii literaturii cât şi pentru cititorii de ocazie. Un prilej de întoarcere cu 100 de ani în trecut şi de observare a unor obiceiuri demult apuse, a relaţiilor de atunci dintre oameni. Personaje memorabile ne apar în paginile acestui polonez, pe lângă Wilczur avându-l în prim plan pe morarul Prokop, sfătos şi inteligent, om cu frica lui Dumnezeu, care este un simbol al arhaismului chiar şi pentru acele vremuri, semn că lumea este într-o continuă evoluţie şi modernizare. Şi o mai avem şi pe doctoriţa Lucia, cu sentimentele ei tâmpite, dar şi pe doamna Nina care este o amantă foarte bună. Şi încă o grămadă de medici excepţionali toţi, dar unii răi şi alţii buni din punct de vedere al omeniei

Gombrowicz, Witold. Cosmos / Witold Gombrowicz ; trad. : Ion Petrică. ─ Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2007. ─ 154 p.

În viziunea autorului, “Cosmos nu este un simplu roman care relatează o intâmplare - să zicem - o dragoste tragică. Este un roman despre insăsi autocrearea acestei intâmplări, despre autocrearea realităţii, despre modul stângaci, şchiop în care se naşte din asocierile noastre... Un roman care se autocreează în timpul scrierii... Este negru, în primul rând negru, ceva ca un curent negru, învolburat, plin de vârtejuri, de obstacole, de revărsari, o apă neagră care poartă mii de resturi, iar un om o priveşte şi e dus de ea... Negură, groază, noapte. Noapte străbătută de patimi violente, alterată de dragoste. Dumnezeu ştie... mie mi se pare că groaza Cosmosului va fi înţeleasă, dar nu atât de repede”.

Gombrowicz, Witold. Ferdydurke / Witold Gombrowicz ; trad. : Ion Petrică. ─ Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2005. ─ 318 p.

Apreciată de critici drept una dintre cele mai citite cărti ale secolului XX, “Ferdydurke” inaugurează temele şi motivele fundamentale ale operei lui Witold Gombrowicz: problema imaturităţii şi a adolescenţei, viaţa ca un teatru, criza socială si culturală etc. Bruno Schulz scria despre această carte "literatura noastră a uitat de mult asemenea evenimente şocante şi descărcări, cum ne oferă romanul lui Witold Gombrowicz. Avem de-a face aici cu o manifestare neobisnuită a talentului scriitoricesc, cu o nouă şi revolutionară formă şi metodă a romanului, si, in sfârsit, cu o descoperire fundamentală, o anexare a unui nou câmp al fenomenului spiritual, cu un tarâm al nimanui, unde doar o glumă iresponsabilă, un calambur şi un nonsens îşi fac de cap.

Gombrowicz, Witold. Trans-atlantic / Witold Gombrowicz ; trad. : Ion Petrică. ─ Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2006. ─123 p.

După debarcarea pe meleagurile argentiniene, naratorul, Witold Gombrowicz, întâlneşte un milionar homosexual, îndrăgostit de un tânar si frumos polonez, pe care tatăl, un maior în rezervă, doreşte să-l înroleze în armata care se forma în Anglia pentru a lupta împotriva agresorului hitlerist. Conflictul între vechi şi nou, între batrân şi tânar, între fidelitatea faţă de trecut şi fidelitatea faţă de viitor constituie doar un pretext, deoarece, în esentă, atenţia autorului se îndreaptă spre tragedia polonezilor din ţară. În stilul său „poznaş, sclerotic, baroc, absurd“ - după cum el insuşi îl defineşte -, suferinţele celor din emigraţie în raport cu soarta polonezilor „de dincolo de ape“ sunt luate în derâdere şi nu pot fi prezentate decât într-o manieră grotescă. Înfruntând timpul şi reacţiile stârnite după publicarea lui, “Trans-Atlantic”, cel mai bizar si mai controversat roman al lui Gombrowicz, ramâne un punct de reper în literatura universală.

Grotowski, Jerzy. Spre un teatru sărac / Jerzy Grotowski ; trad. : George Banu şi Mirella Nedelcu-Patureau. ─ Bucureşti : Cheiron, 2009. ─ 211 p.

“Spre un teatru sărac” rămâne o carte de căpătâi datorită numeroaselor descrieri de tehnică şi antrenament al actorului pe care le oferă, faimoaselor formule grotowskiene (teatrul ca întâlnire, via negativa, actorul sfânt) - tot atâtea expuneri de principii şi metodă-precum şi analizelor din interior ale unor spectacole precum “Prinţul constant”, “Akropolis”, “Doctor Faustus”, momente de referinţă ale teatrului din secolul XX.

Herbert, Zbigniew. 89 de poezii / Zbigniew, Herbert ; trad. : Radoslawa Janowska-Lascar. ─ Iaşi : Timpul, 2001. ─ 172 p.

Zbigniew Herbert a devenit, se pare, unul din cei mai comentaţi autori polonezi ai secolului al XX-lea. Doar titlurile lucrărilor, în care se scrie despre opera sa sau unele aspecte ale acestuia, se întind pe câteva pagini. Treptat, au fost descoperite mai multe fețe ale poetului. Critica anilor 60 şi 70 a văzut în el un clasic contemporan, lasându-de uşor păcălită de faptul că poezia herbertiană abundă în motive şi teme inspirate de mitologie şi de cultura antică în general, la nivelul formei fiind cât se poate de „cuminte”. Abia anul 1984 a adus o carte fundamentală pentru înţelegerea corectă a fenomenului literar herbert, care semnată de polonistul, traducătorul şi poetul Stanislaw Baranczak şi intitulată “Fugarul din Utopie”. Baranczak demonstrează că, de fapt, poezia lui Herbert este plină de dramatism, mereu bazată pe întrebări, ezitantă, neliniştită, polemică.

Herbert, Zbigniew. Pan Cogito / Zbigniew Herbert ; trad. : Constantin Geambaşu. ─ Bucureşti : Paideia, 2008. ─ 231 p.

Ciclul “Pan Cogito”, cu trimiteri directe la raţiune chiar din titlu, se constituie într-o convingătoare demonstraţie poetică a necesităţii imperativelor morale. Fără memoria semnificaţiilor etice, gesturile şi faptele culturale sunt lipsite de suport, devenind simple elemente decorative, într-un peisaj pestriţ, fără liantul necesar. “Pan Cogito”, un alter ego al poetului, reflectează asupra rosturilor existenţiale, lansând provocarea raţiunii şi a cumpătării în faţa afectelor necontrolate sau a raului devastator“. Constantin Geambasu

Illakowiczowna, Kazimiera. În şoaptă / Kazimiera Illakowiczowna. ─ trad. de Passionaria Stoicescu, Constantin Geambaşu. ─ Bucureşti : Paideia, 2008. ─ 102 p.

Kazimiera Illakowiczowna (1892-1983) a studiat la Vilnius, Oxford şi Cracovia. În perioada 1939-1947 s-a refugiat în România, la Cluj. Personalitate remarcabilă în spaţiul cultural polonez, a publicat numeroase volume de poezie, proză şi dramaturgie. Printre altele, menţionăm volumele de lirică: “Zborul lui Icar” (1911), “Rime de copil” (1923), “Pasăre plângătoare” (1927), “Privighetoare lituaniană” (1936), Inima uşuratică” (1959), “Şoapta” (1966), “Singurul fior” etc.. Pentru poezia sa distinctă ca imagine şi sensibilitate artistică a primit numeroase premii. A tradus din lirica engleză, rusă, română şi maghiară. Romanul ”Anna Karenina”, în traducerea ei, este considerat o reuşită inegalabilă.

Kapuściński, Ryszard. Agonia imperiului / Ryszard Kapuscinski ; Trad. de Olga Zaicik. ─ Bucureşti : Nemira, 1996. ─ 316 p. - (Politica).

„Această carte nu este nici o istorie a Rusiei și a fostei U.R.S.S., nici o istorie a nașterii şi destrămării comunismului şi nici un compendiu al știinţei despre Imperiu. Este relatarea personală a călătoriei pe care am întreprins-o pe întinderile nesfârşite ale acestei părţi a lumii, străduindu-mă să ajung acolo unde mi-au permis timpul, puterile şi posibilităţile.” (Ryszard Kapuscinski)

Kapuściński, Ryszard. Călătorind cu Herodot / Ryszard Kapuściński; trad. din l. polonă, postf.de Mihai Mitu ; cuv. înainte de Adam Michnik ; pref. de Janusz Drzewucki. ─ Bucureşti : Art, 2008. ─ 299 p.

“Călătorind cu Herodot”este în acelaşi timp un amplu reportaj, o carte de memorii şi un roman istoric în care trecutul se întâlneşte cu prezentul, în care luptele dintre greci şi perşi se suprapun peste conflictele din Congo-ul zilelor noastre. Kapuścińki ne invită să călătorim alături de el şi de Herodot în timp şi spaţiu, din China lui Lao până în China lui Mao, din Europa până-n India şi din Africa până-n Grecia. Într-o încercare de reiterare a traseului făcut de Herodot în urmă cu două milenii, Kapuściński ne vorbeşte cu căldură despre cât de mult înseamnă întâlnirea cu Celălalt într-o lume măcinată de războaie şi revolte.

Kuczok, Wojciech. Mizeria : Antibiografie / Wojciech Kuczok ; trad. din limba polonă, pref. şi note de Constantin Geambaşu . ─ Iaşi : Polirom, 2008. ─220 p. ─ (Biblioteca Polirom. Proză XXI).

“Mizeria” este un roman parţial autobiografic, prin care tânarul autor polonez se alătură noului val de prozatori central-europeni care-şi exorcizează, în povestiri şi romane, copilăria coşmarescă, dar aureolată uneori de o ironică nostalgie. Figura tiranică a tatălui, "batrânul K."(aluzie transparentă la prozele lui Kafka), soț, tată și artist ratat, printre ale cărui metode educative, biciul deţine un rol privilegiat, este o modalitate indirectă de a descrie autoritarismul arbitrar al regimului comunist și atmosfera sufocantă, marcată de constrângeri de tot felul, a "coloniei penitenciare" în care naratorul romanului îsi petrece copilaria si adolescența. Ironia necruţătoare a scriitorului polonez atinge limita superioară în finalul cărtii: o "apocalipsă veselă" care minează temeliile trecutului, facând ca întregul eşafodaj de iluzii, dezamăgiri şi frustrări să se prabuşească precum un castel din cărţi de joc, deşi umbra sa va întuneca pentru totdeauna viața protagonistului.

Lem, Stanislaw. Ciberiada : Ediţie integrală / Stanislaw Lem ; Trad., postfaţă : Mihai Mitu. ─ Bucureşti : Nemira, 1994. ─ 438 p. ─ (Nautilus: SF).

“Ciberiada” este, la drept vorbind, o alegorie, o alegorie în cea mai bună tradiţie a speciei literare, în care ironia subtilă, de o mare discreţie, se îngemănează cu satira şi umorul savuros. Roboţii, fiinţele ciudate şi monstrii de tot felul, întâlniți de cei doi constructori în călătoriile lor prin galaxii, au de cele mai multe ori atitudini şi caracteristici umane, calități şi păcate omeneşti, care predispun cititorul la reflecţie.

Mickiewicz, Adam. Balade şi romanţe / Adam Mickiewicz ; trad. : Ion Petrică, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu. ─ Bucureşti : Univers, 1998. ─ 70 p.

Această carte a apărut cu prilejul aniversării a 200 de ani de la naşterea lui Adam Mickiewicz (1798–1855), considerat cel mai mare poet polonez şi cel mai important dintre romantici. Cu acest volum, “Balade şi romanţe”, Adam Mickiewicz a debutat în anul 1822. Volumul a oferit un nou limbaj poetic şi i-a surprins pe toţi prin conţinut. Adam Mickiewicz a volorificat tradiţia populară a meleagurilor natale. În volum întâlnim tradiţiile populare ale celor patru naţiuni – polonă, bielorusă, lituaniană şi ucraineană – pe care soarta le-a unit şi la bine şi la rău de câteva secole încoace.

Mickiewicz, Adam. Sonete din Crimeea / Adam Mickiewicz ; trad. de Passionaria Stoicescu şi Constantin Geambaşu. ─ Bucureşti : Paideia, 2005. ─ 52 p.

În perioada când a locuit la Odessa (1825), Adam Mickiewicz a efectuat o călătorie de două luni în Crimeea. Împresiile în urma acestei excursii au fost materializate în ciclul excelentelor “Sonete de Crimeea” (1827). Precum perlele în colier aşa şi sonetele lui leagă dorul de plaiul natal, iar frumuseţea ţării străine sporeşte acest dor.

Milosz, Czeslaw. Podul de catifea. / Czeslaw Milosz ; trad. : Passionata Stoicescu, Constantin Geambaşu ; prefaţă şi selecţie : Contantin Geambaşu. ─ Bucureşti Art, 2012. ─ 167 p.

Una dintre marile plăceri pe care le oferă creatia lui Czesław Miłosz este sentimentul de a vedea realitatea dintr-o perspectivă lucidă.“ Seamus Heaney

„Miłosz ne-a oferit o serie de contra adevăruri care temperează şi adâncesc perspectiva poetică americană. El ne-a învăţat să reflectăm asupra categoriilor istorice, a sentimentului că specia umană există datorită memoriei, memoriei istorice, în care rezidă speranţa noastră. Într-o epocă a relativismului, Miłosz a căutat valorile perene." Edward Hirsch

„Ca si Blake, Mickiewicz, Dostoievski, Gombrowicz şi alţi câţiva scriitori la care revine frecvent în eseurile sale, Miłosz este un scriitor a carui creaţie creşte pe solul contradicţiilor. Cea mai importantă dintre ele se referă la limbajul poetic, la incongruenţa dintre limbă şi realitate." Stanisław Barańczak

Mrożek, Slawomir. Opere alese : Proză scurtă / Sławomir Mrozek ; trad., pref. şi note de Stan Velea. ─ Bucureşti : Curtea Veche, 2004. ─ 438 p.

Proza scurtă este primul dintr-o serie de “Opere alese” în trei volume, care cuprind creaţiile reprezentative ale celebrului scriitor polonez în domeniile prozei şi al teatrului deriziunii. Schiţele şi povestirile apărute acum pentru prima dată în versiune românească rotungesc sugestiv fizionomia artistică a dramaturgului de renume mondial. Inteligenţa sclipitoare şi acuitatea observaţiei, dublate de o capacitate rar întâlnită de a transfera în forme originale derizoriul realităţii în câmpul artei durabile fac din fiecare intervenţie a acestui maestru neîntrecut al poantei seci, lapidare o lectură fermecătoare, mai totdeauna încheiată cu concluzii instructive.

Sienkiewicz, Henryk. Quo vadis : Roman / Henryk Sienkiewicz ; Trad. : Remus Luca şi Elena Linţa. ─ Chişinău : Sigma, 1992. ─ 350 p. - (Laureaţii ai premiului Nobel).

“Quo vadis” (în română Unde mergi?) este titlul unui roman istoric scris de Henryk Sienkiewicz, pentru care, în 1905, i s-a decernat Premiul Nobel. A fost publicat pentru prima oară în “Gazeta Polska”, începând cu luna martie 1895.Romanul ”Quo Vadis”, scris în ultimii ani ai secolului XIX, a fost tradus în peste 40 de limbi și s-a vândut în milioane de exemplare. Povestea de dragoste dintre Ligia și Vinicius se desfășoară pe fundalul istoric al domniei sângeroase a lui Nero.Puterii romane, reprezentate de un împărat ce avea drept de viață și de moarte asupra tuturor supușilor săi, i se opune puterea credinței creștine, împărtăşită cu precădere de plebe. Însă cele două forțe potrivnice nu sunt din aceeaşi lume şi nu se manifestă în acelaşi chip. În vreme ce puterea militară și politică a Romei se afirmă prin violență, desfrâu și opulență, puterea spirituală se vădeşte în smerenie, în bunătate şi, mai presus de orice, în dragoste curată.

Sienkiewicz. Henryk. Pan Wołodyjowski: Roman / Henryk Sienkiewicz ; Trad., pref. şi note : Stan.Velea. ─ Bucureşti : Garamond Internaţional, S.a. ─ 510 p (Biblioteca Garamond).

“Pan Wołodyjowski” este o carte care se apropie mult de ceea ce se întelege de obicei prin formula romanului de capă şi spadă. Cu deosebirea că valenţele realiste sunt mai pronunţate aici, iar episoadele se consumă intr-o realitate mai aspră, în care prefacerile Evului Mediu pătrund cu anume întârziere şi întru câtva modificate în comparaţie cu Apusul Europei.În cele mai multe secvenţe, acţiunea nu zăboveşte pe la curţile regelui sau ale aristocraţilor, deşi nici acestea nu lipsesc, ci se petrece în ţinuturi cu o geologie şi vegetaţie sălbatică, în care întîmplările năprasnice sunt la ordinea zilei.Evident, sunt si aici domniţe serafice, cu suflet de mimoză, înduioşând lesne inimile simţitoare ale cavalerilor, dar în momentele de cumpăna ele împărtăşesc cu dârzenie dificultăţile unei vieţi dure, prea adesea în stare să răpuna fiinţa omenească.

Sienkiewicz, Henryk. Prin foc și sabie : în 2 vol. / Henryk Sienkiewicz; trad. : Stan Velea. ─ București : Adevărul Holding, 2010

Vol. 1. ─ 463 p.Vol. 2. ─ 428 p.

“Prin foc si sabie” aduce in atenţie una din cele mai zbuciumate perioade din istoria Europei medievale, răscoala cazacilor şi a ţăranilor ucrainieni din regatul Poloniei. Autorul a putut să cuprindă în această carte toate calităţile omeneşti - de la forţa fizică a soldatului la geniul comandantului - şi toate simţirile - de la foame şi frică până la ambiţie şi dragoste de ţară.În plus, avem unele din cele mai credibile şi puternice personaje din literatura universală: patru prieteni, adevăraţi "muşchetari", o prea-frumoasă Helena, un principe care luptă impotriva tuturor şi oastea polonă, disciplinată, călită în lupte şi capabilă de eforturi extraordinare, cazacii ucrainieni în stare să moară pentru libertate .... “Prin foc si sabie” este unul din cele mai frumoase romane istorice despre război şi dragoste.

Stasiuk Andrzej. Călătorind spre Babadag / Andrzej Stasiuk ; trad. : Cristina Godun Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2007. ─ 316 p. ─ (RAO Contemporan).

„Bancnotele sunt mici şi spălăcite”, „pe alocuri rupte şi murdare”. În schimb, moneda de 50 „arată frumos” – „pe spate are doi ciorchini de struguri, încercând să sugereze în mod cam naiv prosperitatea”. „Poliţişti de 18 ani speriaţi, mergând în grupuri de trei”, „adolescenţi raşi pe cap, în pantaloni largi”, „domnişoare cu pântecul gol pe tocuri inumane şi ezitante, care se plimbau pe strada principală ca pe un podium internaţional”. Şi „impresia că toţi vor să pară altceva”. Este Moldova pe care a văzut-o scriitorul polonez Andrzej Stasiuk în călătoria sa în acea parte a Europei, care trăieşte, parcă, în afara timpului.Romanul lui Andrzej Stasiuk, „Călătorind spre Babadag”, publicat în 2004 şi tradus în română în 2006, are câteva repere într-o geografie intimă – Slovacia, Răşinari, Baia Mare, Ţara Secuilor, Shqiperia, Moldova. Este o călătorie, în 14 texte literare, în care oamenii, locurile, animalele, lucrurile, bancnotele şi fotografiile, care există în realitate, sunt doar un pretext pentru a crea o poveste despre cealaltă parte a lumii, o Europă mai puţin cunoscută Occidentului. În fond, mărturiseşte romancierul, este o carte mai mult despre el decât despre Europa.

Stasiuk, Andrzej. Cum am devenit scriitor : Încercare de autobiografie intelectuală / Andrzej Stasiuk ; trad. : Ion Petrică ; pref. : Wiesław Kot ; postf. : Simona Popescu. ─ Bucureşti : Paralela 45, 2003. ─ 160 p.

Născut in 1960 la Varşovia, Andrzej Stasiuk este unul dintre cei mai importanţi scriitori din Polonia de astăzi. Publicat în 1998, “volumul Cum am devenit scriitor” (încercare de autobiografie intelectuală ) este, aşa cum remarca în postfaţa Simona Popescu, „o confesiune în ritmul unui roman de acţiune, un fel de Trainspotting plasat în comunism, dar non-fiction, plin de umor şi aproape poetic“. Ritmul alert este dat de frazele extrem de scurte care aglomerează detalii aparent nesemnificative. Perspectiva epică aparţine unui băiat aflat în pragul primei tinereţi, care ia viaţa aşa cum este, nici prea în comic dar nici prea în tragic, fumează marijuana dar se lasă din plictiseală, dezertează din armată tot aşa, pur şi simplu, fără sentimentul că face vreun act de oponent politic. Aşa a luat şi decizia de a scrie: la coborârea de pe o macara înaltă de unde, împreună cu un prieten, vedea Gara Centrală a Varşoviei ca un pachet de ţigări, şi-a spus ca în cele din urmă o să devină scriitor. Pur şi simplu. Şi a reuşit să fie un mare scriitor.

Stasiuk, Andrzej. Nouă / Andrzej Stasiuk ; trad. : Cristina Godun. ─ Bucureşti : Editura RAO, 2008. ─ 281 p.

Romanul "Nouă" ne oferă o retrospectivă asupra Varşoviei anilor 1990, când economia de piaţă liberă şi noul val de libertate care a urmat căderii regimului comunist impune o nouă şi neaşteptată perspectivă asupra vieţii: traiul zilnic devine o zbatere continuă pentru supravieţuire în condiţiile unei realităţi sumbre. Destinul personajelor se întrepătrunde strâns cu destinul oraşului, ambele la fel de cenuşii şi lipsite de speranţă. Este un roman despre încercările de a supravieţui în condiţiile unei societăţi guvernate de legi intransigente: ceea ce pentru unii este o infracţiune pentru alţii reprezintă un mod de a trăi, iar ierarhia valorilor tradiţionale se răstoarnă. Zbaterea personajelor, specifică unei societăţi angrenate în procesul de tranziţie spre o economie de piaţă liberă, realitatea trăită pe rând de fiecare dintre personaje, inclusiv de cel neanimat-colectiv, ne este îndeaproape cunoscută.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!