VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR

Participant: Liceul Tehnologic de Mecatronică şi Automatizări Iaşi. Jud. Iaşi

Profesori: Viorel Dimitriu, Ludmila Donea, Costina Ungureanu

Campania europeană ,,Fare Football People Action Weeks 2013 ” against racism and

discrimination,,Săptămâna de acţiune împotriva rasismului şi discriminării”

15 - 29 octombrie 2013

Şi L.T.Emil Racoviţă

Chiar dacă reprezintă o problemă delicată, luarea în stăpânire a fenomenului violenţei nu se poate face decât dacă îi sunt cunoscute originile, cauzele, formele de manifestare şi posibilităţile de prevenire.

Violenţa este una dintre marile probleme ale lumii

contemporane

Manifestarea violenţei în şcoală

Violenţa fizică Violenţa verbală Multiplicarea violenţei faţă de

profesori Creşterea numărului de violenţă

extremă în spaţiul şcolar Difuzia mediului proxim şcolii în

spaţiul şcolar

Constatări: dimensiunea fenomenului de violenţă în şcoală

România se află pe primul loc între 37 țări din lume privind

numărul de profesori care au raportat acte de violență ale

elevilor în timpul orelor.

În România 70% dintre tineri se tem să se ducă la ore din

cauza actelor de huliganism, care, conform statisticilor, se

petrec cel puțin o data pe săptămână.

Proporţia unităţilor de învăţământ la nivelul cărora se

înregistrează fenomene de violenţă depăşeşte 75%.

Actori ai violenţei în şcoală

Violenţa între elevi; Manifestări violente ale elevilor faţă de

profesori; Manifestări violente ale profesorilor faţă de

elevi; Părinţii – actori ai violenţei în şcoală; Violenţa în proximitatea şcolii;

Cauzele violenţei în şcoală

    Cauzele violenţei în şcoală sunt multiple:

Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă de acest fel. Mulţi dintre copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienţa divorţului părinţilor şi trăiesc în familii monoparentale.

Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţie.

Trăsăturile de personalitate ale elevului adolescent sunt şi ele într-o corelaţie strânsă cu comportamentele violente.

trăsături de ordin egocentric, diminuarea sentimentului de responsabilitate şi culpabilitate, instabilitatea emoţională, slăbiciunea mecanismelor voluntare, de autocontrol. problemele specifice vârstei adolescenţei

Profilul psihologic al elevului violent Comparativ cu colegii lor, elevii cu comportament agresiv prezintă următoarele

caracteristici:

O lipsă a controlului asupra dispoziţiilor (stărilor) lor ceea ce îi aduce în conflict cu alţi elevi şi cu adulţii.

Lipsa lor de cooperare în clasă se transformă în imposibilitatea de a urma instrucţiunile şi inabilitatea de a respecta cererile profesorilor.

Aceşti elevi au dificultăţi în realizarea corectă a temelor şi continuitatea muncii în timp. Depun din ce în ce mai puţin efort pentru activităţile şcolare. Elevii cu acest tip de comportament îşi pierd interesul pentru şcoală, iar actele minore de

agresivitate cresc odată cu vârsta (Loeber şi Strouthemer-Loeber, 1998). Se ceartă mai mult Ameninţă Îmbrâncesc alţi elevi mai des Răspund obraznic adulţilor când sunt mustraţi Uneori argumentele lor sfârşesc în furie Reacţionează negativ la critică Sunt incapabili sa accepte ideile altora

Profilul elevului violent: ipostaze posibile

Eşti al nimănui! Descurcă-te cum poţi în viaţă! Fie ce-o fi! Viaţa este o junglă. În viaţă îţi

ajută tare mult dacă ştii să te baţi.

Cauzele cele mai frecvente ale violenţei

Lipsa motivaţiei de învăţare; Imaginea de sine negativă; Modelul comportamental violent din familie,

grupul de vârsta, cartier; Lipsa suportului emoţional pozitiv; Evenimentele şcolare trăite de copii ca eşec; Lipsa implicării părinţilor, familiei în

aplanarea, prevenirea unor potenţiale conflicte;

Cele mai frecvente forme de violenţă între elevi

Loviri – agresiune fizică; Injurii, jigniri; Agresiune nonverbală; Atitudini ironice, sarcastice; Refuzul îndeplinirii sarcinilor; Ignorarea mesajelor transmise; Indisciplina; Absenteismul, fuga de la ore;

RECOMANDĂRI privind prevenirea comportamentelor agresive

păstrarea calmului şi educarea autocontrolului; gândirea pozitivă; menţinerea deschisă a căilor de comunicare; foarte multă flexibilitate şi perseverenţă; evitarea jignirii, umilinţei, durităţii excesive şi nemotivate; oferirea dragostei necondiţionate acordarea atenţiei depline pentru ca elevul să se simtă iubit,

respectat, valoros; canalizarea resurselor elevilor spre activităţi sportive, de

relaxare, activităţi plăcute, discuţii cu persoane mai mature; rezolvarea problemelor familiale; controlul mai strict al lecţiilor şi al programelor TV urmărite.

Intervenţii strategice COOPERAREA între participanţii la actul

educaţional - profesori, elevi şi părinţi

CAMPANII de conştientizare;

SISTEM DE MONITORIZARE a fenomenelor de violenţă în şcoală

TEME DE LUCRU privind violenţa şcolară abordate în orele de consiliere şcolară, şedinţele cu părinţii, orele de diriginţie;

STIMULAREA CERCETĂRII privind violenţa şcolară

RECOMANDĂRI privind liniile de urmat în situaţia agresivităţii între elevi

           dezvoltarea spirituală, morală, socială, culturală a comunităţii în care se integrează şcoala: valori promovate, oportunităţi şi implicare în activităţi extracurriculare;

şcoala ar trebui să ofere şanse egale pentru toţi la exprimare şi succes, ceea ce presupune regândirea raportului dintre cooperare-competiţie şi recompensele puse în joc;

satisfacerea nevoilor speciale, pentru elevii vulnerabili, fiind necesară satisfacerea unui climat de securitate;

promovarea unui cod normativ clar în privinţa conduitelor de violenţă; educarea părinţilor (cum să intervină în cazul în care copilul lor este fie

agresor, fie victimă a agresiunii), profesorilor (cum să încurajeze copiii să comunice incidentele de violenţă şi cum să intervină în cazul violenţelor între elevi) şi elevilor (cum să evite violenţele şi cum să se implice ei înşişi în acţiuni împotriva violenţei);

crearea unor facilităţi pentru descărcarea sentimentelor de frustrare sau mânie astfel încât să se evite exprimarea lor prin agresiuni asupra colegilor (să trântească cu putere o minge, să lovească o pernă, să facă un tur în jurul şcolii);

consiliere, cursuri de autoapărare pentru elevii victimizaţi.