Upload
guestff6652
View
181
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Şi să mă simt stăpânul lumii Cu trupul, vântul înfruntând, Sorbind, atâta cât se poate,
Din mult prea draga libertate.
O, câte amintiri mă împresoară Cu-al lor galop. A câta oarăLe plimbă caii gânduluiPe câmpia Timpului?
Îmi amintesc de vremea când eram Atât de tânără, de-ncrezătoare.
Eram un mânz ce viaţa mi-o trăiamPe fugă sau mergând agale.
Abia atunci eu am simţitCe-i dragostea şi am avut parte
De o iubire în galopDin care nu am risipit un strop.
Iar peste-o vreme a apărut Şi un micuţ care-a făcutSă mă descopăr înc-o datăŞi să fiu mamă-adevărată.
O, mânzul meu, cum a crescut!Ce mândru, aprig, s-a făcut!Căci a deprins s-alerge-n viaţăScuturând coama semeaţă.
Şi l-am vegheat să-i fie bineCând va pleca de lângă mine.
Azi e un mânz ce a găsitAl dragostei răsăritŞi îl privesc cu încântare:Of, mânzul meu e, acum, mare!
Iar drumul meu a continuat.Viaţa în piept eu am luat
Nu m-am oprit, n-am stat în loc,Nu m-am ferit de vreun hop.
Să văd un mânz din mânzul meu,Să-l scot pe câmp şi să fiu eu
Cea care să-i dea gust de libertateSă-mi ducă visul mai departe.
Iar în cea din urmă zi,Când am să ştiu că n-oi mai fi,De DUMNEZEU am să mă rogSă mă transforme-n INOROG.