invatarea umana

Conceptul de invatareDefiniție:

Dors si Mercier, „invatarea consta in a dobandi sau a modifica o reprezentare a mediului”. Acest caracter elimina latura afectiv-motivat a vietii psihice.

Leontiev - invatarea e „procesul dobandirii experientei individuale de comportare”. Adica, datorita invatarii nu se acumuleaza numai informatie, ci se formeaza gandirea, sentimentele, vointa – personalitatea. Tot ceea ce nu este innascut este invatat, se formeaza in experienta, prin contactul cu mediul social si cel natural.Procesul invatarii se desfasoara in mai multe faze:- receptarea si inregistrarea materialului pe fondul unei stari de atentie si activare cerebrala;- intelegerea si generalizarea prin formarea de notiuni, principii etc.;- fixarea in memorie, actualizarea prin reproducere a cunostintelor si transferul acestora.

Tipurile de invatare au fost clasificate pe baza mai multor criterii:- in functie de analizatorul care participa la invatare, distingem: invatare vizuala, auditiva, verbo-motorie, olfactiva, gustativa si kinestezica. Cea mai eficienta este cea combinata;- dupa eficienta, invatarea poate fi: receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa;- dupa modul de organizare a materialului de invatare, distingem: invatare programata, euristica, algoritmica, prin modelare si rezolvare de probleme, prin descoperirea inductiva, deductiva si analogica;- dupa operatiile si mecanismele gandirii: invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa, conditionare operanta, prin identificare.

În conceptia lui R. Gagne dezvoltarea umană apare ca efect, ca schimbare de lungă durată, pe care subiectul o datorează atât învătării cât sI cresterii. Învătarea nu se face oricum, ci se bazează pe o serie ordonată sI aditivă de capacităti. Ierarhizarea acestor capacităti de face în baza criteriului trecerii succesive de la învătarea capacitătilor simple, la cele complexe, generale.

1) invatare de semnale (sugarul incepe sa-si recunoasca mama si dupa imaginea ei vizuala, nu numai dupa sunetul vocii ei)2) invatare stimul-raspuns (sugarul invatareata singur sa-si tina biberonul)3) inlantuire de miscari (mersul pe bicicleta, scrisul, inotul)4) asociatiile verbale5) invatare prin discriminare (cand se fac distinctii fine, intre o insecta si un paiajen de ex)6) invatare conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele7) invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice, a noţiunilor abstracte8) rezolvarea de probleme este tipul de invatare cel mai complicat ; trebuie sa combinam regulile pentru a solutiona probleme noi; uneori se impune imaginarea unor reguli.

Condiții interne = ansamblul inițial de capacități pe care le posedă individul: Potențialul ereditar; Nivelul dezvoltării intelectuale; Cunoștințe; Capacități; Motivație; Voință; Tehnici de muncă intelectuale.

Condiții externe = variabilele ce constituie situația de învățare: Sistemul de cerințe școlare; Structura și gradul de dificultate a

materiei; Calitatea instruirii; Competența cadrului didactic; Relațiile profesor-elev.

Valoarea, performanta si eficienta invatarii sunt influentate de anumite conditii.

1) Nivelul si participarea individuala a elevului (temperament, capacitate intelectuala, participari afective, voluntare si caracteriale; motivatiile, aptitudinile, inclinatiile, interesele si aspiratiile.)2) Volumul, calitatea si inteligibilitatea (accesibilitatea) cunostintelor3) Transferul de cunostinte4) Exercitiul, repetitiile teoretice si practice , sistematice sunt conditii ale invatarii scolare5) Calitatea strategiilor de predare-învatare, a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate didactica.6) Competentele profesionale, pedagogice si morale ale profesorului.7) Calitatea vieţii scolare8) Componenta procesului de invatamant: obiective, continuturi, mijloace si forme de activitate didactica, relatia profesor–elev.9) Influente socio-culturale: dezvoltarea culturii, a cartii, a acţiunii cultural artistice, gradul de cultura, relatile intre famile, scoala si societate