Mai Multe Teorii Asupra Inteligenţei

Literatura psihologic menioneaz mai multe teorii asupra inteligenei. Unele au rezistat timpului, altele nu. Ne vom opri asupra celor care au atras atenia cercettorilor i care au generat numeroase studii la timpul potivit. Desigur, adesea teoria s-a diluat n timp, dar instrumentele de msur a inteligenei au supravieuit, multe fiind utilizate cu succes i azi.

Teoria celor doi factori (bifactorial) ai lui Charles E. Spearman (1836-1945). Spearman (1904; 1923; 1927) a observat c aproape totdeauna ntre scorurile testelor cognitive apar corelaii pozitive. Acesta a fost punctul de start a teoriei pe care o va dezvolta i care a marcat mult timp cercetrile din psihologie. Opernd cu paterne de intercorelaii Spearman a creat una din metodele statistice mult utilizate i azi, analiza factorial. Cu ajutorul acestei metode el a descoperit c inteligena are la baz dou tipuri de factori, un factor general, g, i numeroi factori specifici, s1, s2, s3 etc. Deci, n concepia lui Spearman, scorurile obinute la fiecare test cognitiv sunt influenate de poziia ocupat de o persoan fa de un factor general intelectual sau de nivelul lui g. Corelaiile dintre scorurile testelor cognitive pot fi explicate n totalitate prin faptul c diferite teste reflect o serie de msuri pariale ale aceluiai factor intelectual general, g. Spearman a mai identificat faptul c fiecrui test i este asociat i o eroare de msurare (e) care, la rndul su poate influena performana la test. n ceea ce privete factorii specifici, Spearan susine c acetia sunt unici pentru fiecare test i independeni fa de nivelul general al inteligenei. De exemplu, scorurile la un test de comprehensiune verbal sunt determinate n mare parte de nivelul inteligenei generale, dar ele sunt, la rndul lor, afectate de aptitudinile specifice de a efectua sarcinile cerute de comprehensiunea verbal, independent de inteligena general. Spearman nu d prea mare importan factorilor specifici, el concentrndu-i eforturile pe definirea naturii factorului g, pe care l asemuiete cu "energia" sau "puterea" global a cortexului. Despre factorii specifici, el crede c au un substrat fiziologic localizat n grupul de neuroni implicai n operaiile mentale cerute de rezolvarea unui test sau subtest.