View
59
Download
8
Category
Preview:
Citation preview
Imaginaţie, Cogniţie şi Personalitate, vol. 22(1) 3-12, 2002-2003
Hipnoză şi iluzii ale memoriei:
O cercetare utilizând paradigma Deese / Roediger şi McDermott
Jeffrey S. NeuschatzUniversity of Alabama in Huntsville Steven Jay Lynn Greg I. Benoit Rachael FiteBinghamton University
Abstract
Cercetarea noastră a utilizat paradigma Deese / Roediger şi McDermott pentru a
evalua efectele hipnozei asupra memoriei. Paradigma a evidenţiat o rată mare de
recunoaşteri false (>.70), indiferent dacă subiecţii erau sau nu hipnotizaţi. Participanţii
hipnotizaţi (N=21) şi nehipnotizaţi (N=20) au obţinut o rată mare a recunoaşterilor false
şi erau foarte siguri de amintirile lor, independent de acurateţea amintirilor lor şi de
nivelul lor de sugestibilitate hipnotică ( mediu versus ridicat). Cu toate că rezultatele
noastre nu constituie un suport pentru afirmaţia conform căreia hipnoza este o procedură
viabilă de întărire a memoriei, aceasta nici nu a modificat capacitatea de recunoaştere mai
presus şi dincolo de condiţia nonhipnotică.
În pofida a mai mult de două decenii de cercetări, utilizarea hipnozei ca procedură
de întărire a reactualizării rămîne controversată. Pe de-o parte, poate majoritatea
cercetătorilor din domeniul hipnozei şi memoriei şi-au exprimat îngrijorarea în ceea ce
priveşte posibilitatea ca hipnoza să crească rata amintirilor false şi încrederea
nejustificată în aceste amintiri. După cum nota Kihlstrom, grijile privind inacurateţea
memoriei au condus atât instituţiile medicale cât şi justiţia să-şi exprime indoielile în ceea
ce priveşte hipnoza în domeniul criminalisticii şi solicită o grijă extremă în utilizarea ei.
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 1
Pe de altă parte, un mic dar entuziast grup de profesionişti au apărat vehement
utilizarea hipnozei ca instrument de întărire a memoriei. Apărătorii hipnozei ca
instrument în redobândirea memoriei au subliniat potenţialul procedurilor hipnotice în
creşterea acurateţii reactualizării şi au indicat studiile controlate care au descoperit un
număr comparabil de participanţi în stare hipnotică şi nonhipnotică ce au raportat
pseudoamintiri sugerate.
Ca şi un contraargument la această evaluare pozitivă este necesar să menţionăm că
creşterile în acurateţe ale memoriei provocate de proceduri hipnotice sunt în general
însoţite de creşterea amintirilor inexacte. În plus, studiile care au concluzionat că nu
există diferenţe între participanţii hipnotizaţi şi cei nehipnotizaţi au folosit de regulă
proceduri care sunt destul de sugestive şi de natură înşelătoare şi conţin comenzi
explicite în formarea pseudomemoriei, ceea ce duce la o rată ridicată de amintiri false. Ca
atare, influenţa contextului situaţional poate depăşi orice efecte specifice ale hipnozei de
(uitare), ştergere asupra memoriei.
Cercetarea de faţă a studiat efectele hipnozei asupra memoriei, utilizând o metodă
larg folosită în psihologia cognitivă pentru studierea memoriei iluzorii, dar care nu a fost
încă aplicată în studiul hipnozei şi memoriei false. În paradigma Deese /Roediger şi
McDermott, participanţilor li se citeşte o listă de cuvinte relaţionate tematic, cum ar fi:
pat, odihnă, treaz, aţipeală, vis, pernă, şi aşa mai departe, toate relaţionate tematic cu
cuvinte neprezentate, precum somn. Apoi participanţilor li se administreză un test de
recunoaştere verbal, constând din cuvintele prezentate în experiment, cuvinte critice
neprezentate, care sunt relaţionate tematic cu cuvintele prezentate (ex: somn), şi o serie
de cuvinte neprezentate şi nerelaţionate tematic cu cele prezentate iniţial. Utilizând
această paradigmă mulţi participanţi (aprox. 70% în medie, cu cuvinte tematic
relaţionate), au recunscut în mod fals cuvintele neprezentate, dar tematic relaţionate cu
cele prezentate, cu o mare doză de încredere.
Se crede că hipnoza determină atât atenuarea analizei sau a examinării critice a
evenimentelor care sunt amintite, cât şi amintiri false mai frecvente, sau o încredere fără
bază în evenimentele amintite ca rezultat al hipnozei. Efectele de ştergere ale hipnozei
asupra reamintirii au fost atribuite în mod variat: a) cererilor de reactualizare implicite şi
explicite, inerente procedurilor de reactualizare; b) expectanţelor culturale prevalente şi
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 2
credinţelor conform cărora hipnoza îmbunătăţeşte reactualizarea; c) sugestiilor de
închidere a ochilor şi tendinţelor asociate de a imagina şi confabula şi d) criteriilor
scăzute în acceptarea evenimentelor imaginate ca fapte petrecute, în timpul hipnozei. Ca
atare, reducerea amintirilor false solicitate prin hipnoză este o prioritate pentru cei care
lucrează în domeniu şi care încearcă să exploateze hipnoza în scopuri clinice, dar în
acelaşi timp să evite riscul ca la indivizi să apară pseudoamintirile solicitate prin hipnoză.
De aceea, cercetarea noastră a încorporat informaţiile prehipnotice derivate din
îndrumările oferite de Societatea Americană de Hipnoză Clinică (A.S.C.H.), în vederea
reducerii riscului de apariţie a pseudoamintirilor în situaţiile clinice.
Cercetarea noastră a fost limitată la indivizi care aveau o sugestibilitate medie şi
ridicată, fiind capabili prin urmare să trăiască efectele unei inducţii hipnotice în vederea
îmbunătăţirii rememorării. În plus, este puţin probabil ca hipnoza să fie angajată în
întărirea memoriei indivizilor nonsugestibili într-un context clinic sau criminalistic. În
final frecvenţa pseudoamintirilor este, în general, considerabil mai redusă la indivizii
nonsugestibili, comparativ cu indivizii al căror grad de sugestibilitate este mediu sau
ridicat. Ca atare, compararea indivizilor cu o sugestibilitate ridicată, cu indivizii cu o
sugestibilitate medie ( ale căror scoruri la sugestibilitate sunt reprezentative pentru
populaţie în general), este mult mai interesantă decât compararea indivizilor
nonsugestibili, care experienţiază puţine fenomene hipnotice.
În studiul de faţă, dacă hipnoza ar degrada recunoaşterea, ar fi validată ideea
conform căreia hipnoza poate deteriora memoria chiar şi atunci când contextul situaţional
produce o rată crescută de amintiri false în absenţa hipnozei. Pe de altă parte, dacă
hipnoza ar reduce amintirile false, ar oferi un suport puternic noţiunii conform căreia
hipnoza este o tehnică valoroasă în întărirea memoriei. În final ideea că procedurile
hipnotice şi nonhipnotice ar determina o rată echivalentă de amintiri false, s-ar potrivi cu
descoperirile anterioare, care indică faptul că diferenţele dintre starea hipnotică şi cea
nonhipnotică sunt puţin probabil să iasă la suprafaţă atunci când există un context
situaţional favorabil erorilor de reactualizare în general.
Metoda
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 3
Participanţii:
La studiu au participat 41 de studenţi de la psihologie introductivă din cadrul
Universităţii Binghamton, ca şi parte dintr-o cercetare în cadrul unui curs. Participanţii au
fost împărţiţi în 20 de participanţi cu sugestibilitate medie şi 21 de participanţi cu
sugestibilitate ridicată. Cu 20 de participanţi s-a lucrat în stare de veghe, iar cu 21 de
participanţi în stare de hipnoză. Sugestibilitatea hipnotică a participanţilor a fost
determinată prin scorurile obţinute de aceştia la scala Harvard Group Scale of Hypnotic
Suggestibility, forma A. Subiecţii care au avut un scor între 5-8 erau consideraţi mediu
sugestibili, iar cei care au înregistrat un scor între 9-12 puncte, erau consideraţi puternic
sugestibili. Aceşti participanţi au fost aleşi dintr-un grup mai mare de 200 de indivizi care
au participat la şedinţe de hipnoză în grup descrise mai jos.
Materiale :
Pentru a determina probabilitatea de a fi hipnotizaţi (sugestibilitatea) participanţilor,
scala H.G.S.H.S. forma A a fost aplicată grupurilor de participanţi formate din 40-80 de
studenţi. Rezultatele la scala H.G.S.H.S. au fost cotate de participanţi. Cele două liste
ţintă (A şi B) ce constau din 10 subliste, fiecare cu câte 10 itemi au fost selectate dintre
cele 24 de liste utilizate de Roediger şi McDermott. Fiecare sublistă conţinea cuvinte
legate de itemi critici neprezentaţi. Itemii studiului din fiecare sublistă erau primii 10 cu
cea mai mare asociabilitate. Ordinea cuvintelor din fiecare sublistă a fost constantă, itemii
fiind prezentaţi în ordinea descrescătoare a asocierii cu itemii critici neprezentaţi. Un
exemplu de cuvinte utilizate pentru subiectul critic neprezentat somn au fost: pat, odihnă
treaz, obosit, vis, aţipeală, pătură, a dormita, toropeală, a sforăi ( vezi Roediger şi McD.
pentru exemple din materialul de studiu). Listele secundare erau legate de temă astfel
încât toate cele 10 cuvinte legate de itemul critic neprezentat, erau întotdeauna prezentate
împreună. În totalitate au fost 2 liste de studiu (A şi B), în care ordinea listelor secundare
la lista B era pur şi simplu reversul listei A. Dacă un participant studia lista A, atunci
cuvintele din lista B serveau ca itemi perturbatori. La fel dacă un participant studia lista
B, atunci cuvintele din lista A serveau ca itemi pertubatori. Pe durata situaţiei
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 4
experimentale, listele A şi B serveau adesea în egală măsură ca liste de studiu şi ca liste
perturbatoare. Prezentarea itemilor de studiu presupunea înregistrarea audio a unui
cercetător care citea cuvintele din studiu cu o viteză de 1 cuvânt / 2 secunde.
Testul de recunoaştere consta din 80 de cuvinte şi avea 3 variante de răspuns: da; nu;
nu ştiu;. Testul a fost prezentat în aceeaşi ordine pentru fiecare participant. Au existat 4
tipuri de itemi în test: itemi de studiu; itemi critici neprezentaţi; itemi perturbatori; itemi
perturbatori critici neprezentaţi. Itemii studiaţi erau cei care au fost prezentaţi în faza de
învăţare. Au existat 3 itemi extraşi din fiecare din cele 10 liste studiate: (primul, al
patrulea; şi al optulea item) din fiecare sublistă (secundară), însumând 30 de itemi. Au
existat 10 itemi critici neprezentaţi. Aceşti itemi erau itemii neprezentaţi cu care erau în
legătură toate cuvintele prezentate. Cei 30 de itemi perturbatori erau câte 3 itemi din cele
10 liste ale lui Roediger şi McDermott, care nu fuseseră studiate. În cazul itemilor
studiaţi, aceşti itemi erau de asemenea primul, al patrulea şi al optulea item de pe fiecare
listă. În final itemii perturbatori critici neprezentaţi erau itemii critici neprezentaţi de pe
listele perturbatoare nestudiate. În total au existat 80 de itemi în testul de recunoaştere.
Procedură
Prima şedintă:
În timpul primei şedinţe, un absolvent de psihologie clinică a administrat scala
H.G.S.H.S.. Participanţilor li s-a spus că s-ar putea să fie contactaţi telefonic pentru a
participa la un studiu de urmărire ulterior (follow up). Aproximativ 90% din studenţii
contactaţi s-au oferit voluntar să participe.
A doua şedinţă:
Participanţii au fost testaţi individual în a doua şedinţă. Li s-a comunicat că vor auzi
o casetă audio cu o listă lungă de cuvinte. Li s-a spus să fie foarte atenţi la cuvinte pentru
că memoria lor va fi testată ulterior în cadrul experimentului. Apoi, caseta audio ce
conţinea lista de studiu a fost derulată pentru participanţi.
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 5
După faza de studiu participanţilor în starea de hipnoză li s-au citit următoarele
instrucţiuni, care conţineau informaţii extrase din îndrumările A.S.C.H.:
„ După cum aţi citit în formularul de accept, memoria este imperfectă indiferent dacă
este folosită sau nu hipnoza. Memoria nu este precum un casetofon, şi rareori vor fi
exacte detaliile unei amintiri. Oamenii s-au dovedit a fi mai capabili de a umple lacunele
din memoria lor, de a distorsiona informaţii şi de a fi influenţaţi în ceea ce îşi amintesc de
întrebări direcţionate şi sugestii. De exemplu, memoria noastră poate fi influenţată uneori
de ceea ce citim, de filme, de televiziune şi conversaţii. Astfel, cercetările au demonstrat
că nu există garanţia că informaţia amintită prin hipnoză este de fapt exactă. Pe de altă
parte, informaţia amintită prin hipnoză poate fi exactă. Însă singura cale prin care putem
afla definitiv dacă ceea ce ne amintim în stare de hipnoză este exact sau nu, este să
coroborăm rezultatele independente. Astfel, orice vă amintiţi în stare de hipnoză priviţi
această informaţie pur şi simplu ca pe încă o sursă de date pe care nu vă puteţi baza ca
fiind mai exactă sau superioară informaţiei existente deja în stare de veghe, fără
coroborare.”
Participanţilor din lotul de control li s-a emis un avertisment similar cu excepţia că
toate referirile la hipnoză au fost înlăturate.
Urmărind aceste instrucţiuni, participanţilor din lotul de control li s-a cerut să citescă
un articol despre lamantini, din Scientific American. Li s-a spus să citească articolul cu
atenţie, deoarece memoria lor cu privire la articol va fi testată secvenţial. Participanţilor
în stare de hipnoză li s-a administrat o inducţie din scala Stanford Hypnotic Suggestibility
Scale. Ambele sarcini au durat aproximativ 10 minute.
Tuturor participanţilor li s-a administrat apoi un test de recunoaştere oral. Toate
cuvintele din testul de recunoaştere au fost citite cu voce tare. Participanţii răspundeau cu
„da” dacă li se părea că respectivul cuvânt a fost citit în timpul fazei de studiu, „nu” dacă
li se părea că respectivul cuvânt nu a fost citit în faza de studiu şi „nu ştiu” în cazul în
care nu ştiau dacă cuvântul a fost citit în faza de studiu. După testul de recunoaştere,
participanţii la transa hipnotică au fost readuşi la starea de veghe şi apoi li s-a cerut să
îndeplinească o sarcină ce evidenţiază rata de acurateţe, care a fost îndeplinită şi de
participanţii la lotul de control, la care referirile la hipnoză au fost evitate. Mai concret,
participanţilor li s-a cerut să indice cât de încrezători sunt că cuvintele pe care le-au
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 6
indicat se aflau pe listele de studiu ( răspunsurile cu da indicau cuvintele aflate pe lista de
studiu). Scala de confidenţă avea un punctaj între 1 şi 5 (1 extrem de nesigur, 3 nici sigur
nici nesigur, 5 extrem de sigur ). După îndeplinirea sarcinii de indicare a gradului de
confidenţă, tuturor participanţilor li s-a cerut să indice cât de relaxaţi au fost (1 extrem de
nerelaxaţi, 5 extrem de relaxaţi), celor aflaţi în stare de transă li s-a cerut adiţional să
indice cât de hipnotizaţi au fost în timpul sesiunii experimentale (1 deloc hipnotizaţi 3
hipnotizaţi într-o oarecare măsură, 5 extrem de hipnotizaţi).
Rezultate :
Date referitoare la hipnoză:
După cum era de aşteptat participanţii cu o sugestibilitate hipnotică ridicată au
avut tendinţa de a se aprecia ca fiind mai profund hipnotizaţi (M =3.45; SD=1.19), decât
participanţii cu o sugestibilitate medie (M=2.81; SD= .98; t(20)= 1.76, p< .09).
Participanţii cu sugestibilitate ridicată (M =3.71; SD= .78) şi cei cu sugestibilitate medie
(M=3.50 ; SD= .61) s-au apreciat ca fiind relaxaţi. În mod similar, participanţii
hipnotizaţi (M=3.77; SD= .75) şi cei nehipnotizaţi din lotul de control (M =3.42;
SD= .60) s-au apreciat de asemenea ca fiind relaxaţi. Rezultatele ce urmează sunt toate
semnificative la un nivel de .05 dacă nu există altă notificare.
Recunoaşterea :
După cum se poate constata în tabelul 1, proporţia itemilor recunoscuţi din itemii
studiaţi a fost aproape identică în starea de hipnoză şi în cea de control veghe). Testul
ANOVA 2(stare de veghe versus transă) x 2( sugestibilitate hipnotică medie versus
ridicată) efectuat asupra proporţiei itemilor corect recunoscuţi din itemii studiaţi a
confirmat că efectul principal al stării nu a fost semnificativ. Nici efectul hipnotic nici cel
al interacţiunii nu au fost semnificative F’s < .1.
În termenii amintirilor false, proporţia medie a itemilor critici neprezentaţi, despre
care participanţii susţineau că se aflau pe listă a fost de .71 şi .73 în situaţia de control şi
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 7
cea hipnotică. Testul ANOVA 2(hipnoză: veghe versus transă) x 2( sugestibilitate
hipnotică: medie versus ridicată) efectuat asupra proporţiei itemilor critici neprezentaţi
recunoscuţi a confirmat că nici efectul principal al stării, nici efectul interacţiunii nu au
fost semnificative F’s< 1.
Pentru a ne asigura că setul de răspunsuri “da” nu este operativ am comparat datele
referitoare la recunoaşterea itemilor critici neprezentaţi cu cele referitoare la itemii
perturbatori şi la itemii critici perturbatori neprezentaţi. Dacă participanţii spuneau “da”
la fiecare item din test, fără discriminare, atunci nu ar trebui să existe nici o diferenţă
între proporţia răspunsurilor “da” pentru itemii critici neprezentaţi şi cea a altor itemi
perturbatori. În mod cert lucrurile nu stăteau aşa, întrucât participanţii indicau în mod
semnificativ mai frecvent faptul că studiaseră itemii critici neprezentaţi decât alţi itemi
perturbatori, t(57)= 21.76, sau itemii critici perturbatori neprezentaţi, t(57)=7.81.
Diferenţa semnificativă indică faptul că participanţii erau capabili să diferenţieze între
itemii critici neprezentaţi şi alţi itemi nestudiaţi.
Note de subsol: Am analizat rezultatele în termenii ANOVA cu 2 variabile pentru
uşurinţa expunerii şi în conformitate cu multe alte studii care au utilizat această
paradigmă, inclusiv studiul Roediger şi McDermott care a stabilit acestă paradigmă.
Totuşi am efectuat şi un test ANOVA cu factori micşti, care a inclus şi tipul itemului în
completare la factorii hipnoză şi sugestibilitate. Această analiză a relevat un pattern al
rezultatelor identic cu cel din analiza originală. Interacţiunile nu au fost evidente în
analiza ce includea tipul itemului.
Tabelul 1: proporţia medie a răspunsurilor “da” ca funcţie a tipului de item, condiţie şi
hipnotizabilitate
Tipul itemilor
Condiţie: Studiaţi Critici
neprezentaţi
Perturbatori Perturbatori
critici
neprezentaţi
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 8
Control:
mediu
ridicat
.66 (.16)
.67 (.13)
.63 (.17)
.78 (.15)
.06 (.04)
.15 (.16)
.16 (.13)
.27 (.21)
Hipnoză:
mediu
ridicat
.63 (.19)
.65 (.13)
.70 (.21)
.75 (.14)
.07 (.09)
.14 (.08)
.14 (.08)
.24 (.16)
Notă : abaterile standard sunt cele din paranteze
Pe deasupra, testul ANOVA 2(hipnoză: veghe versus transă) x 2(sugestibilitate
hipnotică:mediu versus ridicat) efectuat separat pe proporţia itemilor perturbatori şi a
itemilor perturbatori neprezentaţi recunoscuţi a eşuat în a prezenta efecte semnificative.
Toţi F’s< 1.
Examinarea răspunsurilor „nesigur” a fost nesemnificativă, deoarece foarte puţini
participanţi au folosit această opţiune. Numărul modal al răspunsurilor nesigur (nu ştiu)
pentru itemii studiaţi şi itemii critici neprezentaţi a fost 0
Rate de certitudine:
O privire atentă asupra tabelului 2 relevă o încredere sporită a participanţilor în ceea
ce priveşte acurateţea memoriei, privind itemii studiaţi şi itemii critici neprezentaţi.
Ratele medii de certitudine erau mai mari de 4 pe o scală de 5 puncte, atât pentru itemii
studiaţi, cât şi pentru itemii critici neprezentaţi.
Pentru a investiga încrederea participanţilor în amintirile lor, atunci când era
implicată hipnoza au fost efectuate 2 teste ANOVA separate 2 (hipnoză: veghe versus
transă) x 2 (sugestibilitate hipnotică: medie versus ridicată), asupra ratei de încredere în
ceea ce priveşte itemii studiaţi şi itemii critici neprezentaţi. Rezultatele analizelor au
confirmat concluziile de mai sus, şi anume că efectul principal al condiţiei (stării) nu este
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 9
semnificativ nici pentru itemii studiaţi, nici pentru itemii critici neprezentaţi, F’s< 1. Nu
au existat alte efecte principale semnificative sau interacţiuni în analizele respective.
În ceea ce priveşte datele referitoare la recunoaştere, ratele de fidelitate (confidenţă)
pentru itemii critici neprezentaţi au fost comparate cu ratele de certitudine pentru itemii
perturbatori şi pentru itemii perturbatori neprezentaţi. Analizele au arătat faptul că
participanţii au fost semnificativ mai încrezători în amintirile privind itemii critici
neprezentaţi ( M = 4.02, SD = .47), decât în amintirile privind itemii pertubatori
( M = 3.05, SD = 1.06, t(35) =5.49), sau în itemii critici neprezentaţi (M =3.27,
SD = .98, t(34) =4.14). Deci rapoartele de confidenţă nu păreau nediscriminante.
Tabel 2: ratele medii de confidenţă, ca funcţie a tipului de item, condiţie şi
hipnotizabilitate:
Tipul itemilor
Condiţie Studiaţi Critici
neprezentaţi
perturbatori Perturbatori
critici
neprezentaţi
Control
mediu
ridicat
4.50( .28)
4.48( .22)
3.97( .44)
4.09( .47)
2.58( .90)
2.54( .79)
2.48( .71)
3.86( 1.06)
Hipnoză
mediu
ridicat
4.51( .43)
4.51( .30)
3.96( .51)
4.07( .52)
3.51(1.39)
3.40( .89)
3.42( .94)
3.20( .83)
Notă: abaterile standard sunt trecute în paranteze.
Discuţii:
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 10
După cum ne-am aşteptat a existat o rată mare de recunoaşteri false în rândul tuturor
loturilor de participanţi. Referitor la starea hipnotică şi nonhipnotică, participanţii au
raportat că peste 70% din itemii neprezentaţi, care aveau legătură cu itemii prezentaţi se
aflau de fapt pe listele studiate. În mod interesant această rată a recunoaşterilor false a
fost comparabilă cu rata recunoaşterilor corecte a itemilor studiaţi. În plus indivizii au
fost extrem de încrezători că itemii critici neprezentaţi au fost de fapt prezentaţi. De fapt
rata lor de încredere a fost mai mare de 4 pe scala de confidenţă de 5 puncte.
Dacă hipnoza ar fi conferit un avantaj memoriei în aceste condiţii, ar fi oferit un
suport puternic ideii conform căreia hipnoza îmbunătăţeşta memoria. Totuşi nu a fost aşa.
Indivizii hipnotizaţi şi cei nehipnotizaţi au fost egali în termenii performanţelor la
recunoaştere şi a încrederii în amintirile lor. Este necesar să menţionăm că rezultatele
noastre nu pot fi luate în considerare pentru operarea setului de răspunsuri „da”, sau a
răspunsurilor nediscriminate. Luate împreună, descoperirile noastre corespund studiilor
anterioare, care indică faptul că atunci când contextul situaţional exercită o influenţă
puternică spre amintiri false, diferenţele dintre starea hipnotică şi cea nonhipnotică nu
există. În fapt diferenţele dintre starea hipnotică şi cea nonhipnotică pot fi reduse la
situaţiile în care există foarte puţine sau chiar deloc indicaţii înşelătoare, care să
umbrească efectele hipnozei asupra memoriei.
Cercetarea noastră nu a permis evaluarea directă a efectelor informaţiilor A.S.C.H.,
până acum, întrucât nu a exisitat o condiţie care să excludă aceste informaţii. Totuşi
într-un studiu ulterior de urmărire, utilizând paradigma D.R.M., nu a existat nici o
diferenţă în ceea ce priveşte primirea sau neprimirea de către participanţi a informaţiilor
A.S.C.H., în măsurarea reamintirii şi recunoaşterii. Utilizarea unei sarcini de reamintire
cu o rată apreciabil mai scăzută de recunoaşteri false a asigurat că descoperirile nu puteau
fi atribuite efectului de plafonare. Pe scurt, studiile care au utilizat paradigma D.R.M. nu
au descoperit avantaje ale procedurilor hipnotice şi nici un beneficiu al informării, care ar
avea menirea de a reduce erorile de reamintire prin avertizarea participanţilor asupra
efectelor de uitare ale hipnozei asupra memoriei. În acelaşi timp cercetarea noastră nu
oferă un suport ideii conform căreia hipnoza este o procedură deosebit de periculoasă de
sporire a reactualizării, în care procedurile utilizate produc multe amintiri false.
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 11
Nu s-au notat efecte ale sugestibilităţii hipnotice în acest studiu. Este posibil ca
indivizii cu o sugestibilitate ridicată şi medie să fi răspuns în mod asemănător, deoarece
participanţii cu sugestibilitate ridicată doar aveau tendinţa de a se aprecia ca fiind mai
hipnotizaţi decât participanţii cu sugestibilitate medie. Într-adevăr, participanţii cu o
sugestibilitate ridicată nu au fost selectaţi pentru scorurile obţinute la limita superioară a
sugestibilităţii hipnotice şi s-au apreciat ca doar uşor hipnotizaţi. Viitorii cercetători ar
trebui să examineze efectele întregii game de sugestibilitate hipnotică în contextul
paradigmei D.R.M.
În concluzie, cercetarea noastră nu oferă nici un suport afirmaţiei că hipnoza este o
procedură utilă de întărire a reamintirii. Cercetarea noastră nu aproximează nivelul
emoţionalităţii ce acompaniază reamintirea unor stimuli în circumstanţele vieţii reale.
Totuşi descoperirile noastre indică faptul că hipnoza nu are un efect salutar asupra
amintirii şi recunoaşterii, indiferent dacă stimulii emoţionali sau non-emoţionali sunt
integraţi în design-ul experimental. Este din ce în ce mai evident faptul că povara cade
asupra susţinătorilor hipnozei ca procedură ce ajută în recuperarea memoriei, să producă
rezultate experimentale care să susţină ideea că hipnoza ajută memoria mai presus de
procedurile nonhipnotice.
Recunoştinţă:
Autorii sunt recunoscători lui Michael R. Nash pentru comentariile asupra cercetării.
Bibliografie:
1. H.L. Roediger si K.B. McDermott, Crearea de amintiri false: Amintirea unor
cuvinte neprezentate in liste, Jurnal de Psihologie Experimentală: Invăţarea,
Memoria şi Cogniţia, 21, pp. 803-814, 1995
2. J.F. Kihlstrom, Memoria Exhumată, în Adevăr în Memorie, S.J. Lynn si K.M.
McConkey, Guilford Press, New York, pp, 3-31, 1998
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 12
3. M.T. Orne, Utilizarea corectă si defectoasă a Hipnozei în Instantă, Jurnal de
hipnoză clinică şi experimentală, 27, pp. 311-340, 1979.
4. S.J. Lynn, T. Lock, B. Myers, si D. Payne, Reamintirea a ceea ce este imposibil
de reamintit: Este bine să utilizăm Hipnoza pentru recuperarea memoriei în
psihoterapie? Direcţii curente în Psihologie, 6, pp. 79-83, 1977
5. J-R. Laurence si C. Perry, Hipnoză, Voinţă si Memorie: O istorie Psiholegală,
Guilford Press, New York, 1988.
6. M.R. Nash si R.Nadon, Hipnoza, in Evidenţa Stiintifică Modernă: Legea si
Ştiinţa Mărturiei Expertului, D. Fagiman, D. Kaye, M. Saks, si J. Sanders, West
Publishing Co., St Paul, Minnesota, pp. 480-527, 1997.
7. D. Brown, A.W. Scheflin, si D.C. Hammond, Memoria, Tratamentul Traumei,si
Legea, Norton si Co., New York, 1998.
8. D.C. Hammond, R.B. Garver, C.B. Mutter, H.B. Crasilneck, E. Frischholz, M.A.
Gravitz, N.S. Hibler, J. Olson, A. Scheflin, H. Spiegel, şi W. Wester, Hipnoza
Clinică şi Memoria: Linii de ghidare pentru clinicieni şi pentru hipnoza în
criminalistică, Presa Societăţii Americane de Hipnoză Clinică, Des Plaines,
Illinois, 1995.
9. R.E. Shor şi M.T. Orne, Scala Grupului Harvard De Sugestibilitate Hipnotică,
Forma A, Consulting Psychologists Press, Palo Alto, California, 1962.
10. A. Weitzenhoffer şi E.R. Hilgard, Scala de Sugestibilitate Hipnotică Stanford,
Forma C, Consulting Psychologists Press, Palo Alto, California, 1962.
11. S.J. Lynn, E. Meyer, J. MacKillop, K.L. Shindler, J. Neuschatz, şi G. Benoit,
Iluzii ale Memoriei False, Hipnoză şi Motivarea în Sarcină: Paradigma Roediger
şi McDermott şi Avertismentele Prehipnotice, lucrare prezentată la întâlnirea
anuală a Asociaţiei Americană de Psihologie, 2000.
Hipnoză şi iluzii ale memoriei 13
Recommended