Upload
stefan-niculcea
View
3.045
Download
4
Embed Size (px)
DESCRIPTION
by niculcea stefan
Citation preview
PUNCTUL DE PROFITABILITATE AL UNEI FIRME
Punctul de profitabilitate reprezinta punctul în care costurile productiei sunt egale cu
veniturile obtinute din vânzare.
Fig. 1. Determinarea punctului de profitabilitate
1
La momentul "t" costurile de productie ale firmei sunt:
CT = CV + CF
în care:
CT sunt costurile totale;
CV - costurile (totale) variabile
Aceste cheltuieli cuprind în general, toate costurile care variaza odata cu volumul
productiei de bunuri si/sau servicii:
-cheltuielile cu materiile prime, materialele, piesele, subansamblele, energia,
combustibilul, utilitatile pentru productie; cheltuielile salariale cu forta de munca
direct productiva si platita în functie de cantitatea realizata;
-cheltuieli de comercializare (manipulare, livrare, comisioane, unele activitati
comerciale)
-cheltuielile cu transportul marfurilor proprii în retea;
CF - costurile (totale) fixe
Aceste cheltuieli cuprind:
-costurile care nu variaza în functie de volumul productiei; sunt cheltuieli care
sunt efectuate indiferent daca se produce ceva sau nu la firma respectiva.
-cheltuielile cu chiriile; dobânzile bancare pe un anumit interval de timp;
-cheltuieli cu salariile personalului administrativ permanent;
-cheltuieli pentru paza bunurilor firmei; amortizarile; alte taxe fixe
Dupa cum se vede in fig.1, firma vinde produsele sau serviciile sale si obtine
veniturile totale VT.
VN = VT - CT ,
unde:
VN este venitul net -a nu se confunda cu profitul deoarece acesta rezulta dupa
ce mai scadem alte cheltuieli exceptionale, impozitele etc.
Pe figura se observa ca exista o zona marcata pe figura de punctele Qp (exprima
volumul productiei în punctul P),
Cp -costurile de productie în punctul P, pentru volumul realizat Qp;
Vp -veniturile obtinute prin vânzarea productiei de volum Qp.
2
Pâna în punctul P (asa cum se observa si pe fig. 1.), exista o zona de
pierderi, veniturile obtinute din vânzare sunt mai mici decât costurile (pe grafic
curba VT este situata sub curba CT).
Dupa cum se observa pe figura 1 dincolo de punctuta o zona unde se obtine
profit (pe grafic curba VT este situata deasupra curbei CT).
Costurile de productie - cele variabile - sunt aceleasi pentru fiecare unitate
de produs sau serviciu, in schimb costurile fixe unitare, repartizate pe fiecare unitate
de produs nu raman constante.
Dupa cum se poate observa si în fig. 1, costurile fixe unitare (CFu) scad odata
cu cresterea volumului productiei, în timp ce costurile variabile unitare (CVu) sunt
constante pentru fiecare unitate de produs.
CFu = unde CFu - costurile unitare fixe;
CVu = unde CVu - costurile unitare variabile;
CTu = CFu + CVu unde CTu - costurile (totale) unitare.
Fig. 1.2. Costurile unitare ale productiei de bunuri si servicii
CFu =costuri unitare fixe ;
CVu =costuri unitare variabile
3
Ce este costul variabil unitar?
De exemplu daca confectionez o piulita, pentru fiecare piulita in parte consum
tot atata material, folosesc acelasi utilaj (strung) care lucreaza un timp de 10 minute
pentru fiecare pesa in parte consum aceesi cantitate de energie si folosesc acelasi
strungar caruia ii platesc acelasi salariu.
Ce este costul fix unitar?
Dar, în acelasi timp, cheltuiesc si cu personalul de conducere, cu cel din
compartimentul TESA, cu paza, dau bancii rata si dobânda la imprumuturi, platesc
chirii pentru teren si pentru unele utilaje amortizez cheltuielile de achizitie, printre
altele, a strungului . Toate aceste cheltuiele (relativ fixe, pe o perioada de timp) le
împart la numarul de repere pe care le confectionez;
Exista costuri fixe chiar daca nu produc si nu vând nimic → chiriile, ratele,
dobânzile, materialele cumparate si care stau în magazie, energia electrica, GPL si
apa pentru centrala termica functionând la limita de avarie iarna pentru a nu se
deteriora caloriferele, salariul pentru omul de paza si altele - toate acestea trebuie sa
le platesc.
Seriile mari de productie sunt întotdeauna mult mai profitabile - odata cu
cresterea numarului de produse si servicii scad costurile unitare fixe si, implicit -
scazând costurile unitare totale - creste profitul pe fiecare unitate de produs.
Pentru exemplul anterior: daca pentru fiecare piulita costul variabil unitar este
de 1 leu iar costurile fixe totale pe unitate sunt de 100 lei, în cazul în care realizez 100
bucati, costul total pentru o piulita va fi 1+100/100=2 lei/buc.
Daca pretul de vânzare pe care-l pot obtine pe piata este de 2 lei/buc., atunci
este clar ca nu-mi acopar cheltuielile si pierd. Daca realizez 200 bucati, atunci costul
total pentru o piulita va fi 1+100/200=1,5 lei/buc.
4