BOTANICÃ

SISTEMATICÃ

- CORMOBIONTA-

ORGANISME VII După L. Margulis şi K. Schwartz 1982

MONERA

PROTISTA

FUNGI

PLANTAE

ANIMALIA

Specia este unitatea taxonomică fundamentală de

clasificare şi evoluţie

Categorii

taxonomice

supraspecifice

infraspecifice

genul

familia

ordinul

clasa

încrengătura (filumul)

subspecia (rasă geografică)*

varietatea

forma

biotipul

soiul

Diferenţiate numai pe baza unor caractere morfologice, neereditare

*diferenţiată morfoanatomic şi genetic, dar nu şi reproductiv

NOMENCLATURA UNITĂŢILOR TAXONOMICE SUPERIOARE

ÎNCRENGĂTURA

(Filum)

CLASA

SUBCLASA

ORDINUL

FAMILIA

SUBFAMILIA

- phyta

- atae

-idae

-ales

-aceae

-oideae

Magnoliophyta, Pinophyta

Magnoliatae, Liliatae, Polypodiatae

Magnoliidae, Asteridae, Alismidae

Ephedrales, Lycopodiales, Rosales, Poales

Taxaceae, Rosaceae, Brassicaceae, Typhaceae

Abietoideae, Ranunculoideae, Quercoideae, Raphanoideae

Subregnul CORMOBIONTA

CARACTERE GENERALE:

Organisme tipic terestre (numai puţine adaptate secundar acvatic);

Sunt plante, în majoritate, autotrofe, pluricelulare, având aparatul vegetativ constituit din organe diferenţiate nu numai morfologic ci şi anatomic, în rădăcină, tulpină şi frunze, alcătuind cormul, de unde şi numele de cormofite;

CLASIFICARE:

Filum Polypodiophyta

(Pteridophyta, ferigi)*

Subregn. CORMOBIONTA Filum Pinophyta**

(Gymnospermatophyta)

Filum Magnoliophyta***

(Angiospermatophyta)

*Se înmulţesc exclusiv prin spori (criptogame vasculare)

**Se înmulţesc prin seminţe dar nu au fructe

***Se înmulţesc prin seminţe închise în fructe

POLYPODIOPHYTA

(PTERIDOPHYTA, Criptogame vasculare)

după numele genului Polypodium şi gr. phyton- plantă

gr. pteris, pteridos- ferigă şi phyton- plantă

gr. cryptos- acoperit, ascuns şi gamos- căsătorie

Caractere generale

1. Majoritatea polipodiofitelor sunt plante erbacee perene, rar anuale (Selaginella sp.), dar şi arbustive sau chiar arborescente, vasculare, cu ramificare dicotomică, rar monopodială;

2. Rădăcinile toate sunt adventive, iar rădăcina principală lipseşte;

3. Sporofitul este foarte divers, sporangii epifili, hipofili sau terminali, mai mult sau mai puţin grupaţi în sori sau strobili;

4. Aparatul vascular lemnos format din traheide, adesea scalariforme, rar însoţite de trahee (Selaginella sp., Athyrium filix-femina )

5. Au două generaţii heteromorfe independente, care se succed obligatoriu, cu predominarea sporofitului.

Ciclul de dezvoltare

GAMETOFAZA (n)

spor protal gametangii gameţi

zigot embrion plantulă plantă sporangi

SPOROFAZA (2n)

R F

Clasa LYCOPODIATAE (LYCOPSIDA)

Caractere generale

Se împart în 5 ordine: Protolepidodendrales, Lycopodiales, Selaginellales, Lepidodendrales, Isoetales

Ordinul Lycopodiales

Grupează plante erbacee terestre, epifite şi liane (în zonele tropicale) cu

tulpini repente şi erecte, ramificate dicotomic, fixate de substrat prin rădăcini adventive. Frunzele sunt microfile, sesile, solziforme, dispuse spiralat. Sporofilele sunt dispuse în lungul tulpinilor sau sunt grupate în spice

sporifere. Sunt izosporee.

Lycopodium clavatum L., cu sporofilele grupate în spice sporifere pedicelate;

L. annotinum L., cu spice sporifere sesile;

Huperzia selago (L.) Bernh. ex Schrank et Mert., cu sporofilele dispuse în lungul tulpinilor printre microfile.

Ordinul Selaginellales

Selaginella helvetica (L.) Link. (struţişor) are tulpini repente ramificate

dicotomic. Pe tulpini se formează rizofori terminaţi cu rădăcini adventive. Frunzele microfile, anizofile, dispuse pe 4 rânduri, dintre care două laterale mai mari şi două dorsale mai mici (ligule). În vârfurile ramurilor ascendente se află spice sporifere cu microsporofile la vârf şi macrosporofile la bază.

Selaginella helvetica

Caractere generale Equisetatele sunt actuale şi fosile: cele actuale sunt plantele erboase

mici, în comparaţie cu cele dispărute, care erau lemnoase, sub formă de arbori, arbuşti şi liane

Tulpinile şi ramurile sunt ramificate monopodial, sunt articulate, formate din internoduri lungi, canaliculate, separate de noduri scurte.

Frunzele în general sunt microfile, îngustate spre bază, în formă de pană, dispuse în verticil la noduri, sau se unesc într-un manşon în jurul tulpinilor şi ramurilor, având la vârf numeroşi dinţişori, formând vagina, neasimilatoare. Funcţia de asimilaţie este preluată de tulpină.

La articulatele actuale sporofilele sunt grupate în vârful tulpinii sau ramurilor în spice sporifere sau strobili.

Equisetalele se clasifică în patru ordine: Hyeniales, Sphenophyllales,

Calamitales, Equisetales (primele trei sun cunoscute numai ca fosile)

Clasa EQUISETATAE

(SPHENOPSIDA, ARTICULATAE)

Ordinul Equisetales

- Tulpinile şi ramurile sunt articulate, la noduri cu frunze verticilate, neasimilatoare, unite într-o teacă (vagina) dinţată la vârf. -Sporofilele au forma unor scuturi hexagonale peltate, dispuse în vârful tulpinilor, formând spice sporifere. Tulpinile aeriene pot fi: 1. Verzi, asimilatoare şi cu spice sporifere 2. De două feluri: sterile, verzi şi asimilatoare şi fertile, brune, neasimilatoare care apar primăvara. Familia Equisetaceae cu un singur gen, Equisetum L. Sporofitul are în sol un rizom peren, articulat, emiţând rădăcini adventive. Tulpinile aeriene cresc de pe rizom şi sunt net articulate, cu internoduri costate. Acestea sunt de două feluri: fertile (de primăvară, , neasimilatoare, cu spic sporifer terminal) şi sterile (de vară, asimilatoare).

Equisetum arvense

Clasa POLYPODIATAE (FILICATAE, PTEROPSIDA,

FILICOPSIDA)

Caractere generale

Cunoscute şi sub numele de ferigi, cu cormul diferenţiat în rădăcină, tulpină şi

frunze. Rădăcinile primare dispar de timpuriu, fiind înlocuite cu rădăcini secundare

adventive. Tulpina la majoritatea ferigilor actuale este subterană, perenă, un rizom de culoare

brună, prevăzut cu solzi şi resturile tecilor frunzelor, de pe care pleacă rădăcini adventive.

Frunzele sunt macrofile, întregi, lobate, sectate sau compuse, cu nervatură dicotomică, cu creştere terminală. Frunzele sunt de trei categorii: trofofile, verzi, asimilatoare, sporofile, galben- brunii, purtătoare de sporangi şi trofosporofile, verzi, asimilatoare, care poartă şi sporangi.

Sporangii au o poziţie marginală şi hipofilă, de obicei grupaţi în sori

Clasificare:

Subcl. Protopterididae

Subcl. Archaeopterididae

Subcl. Coenopterididae

Subcl. Ophyoglossidae

Subcl. Marattiiidae

Subcl. Osmundidae

Subcl. Polypodiidae

Subcl. Hydropterididae

Subcl. Ophyoglossidae

Ferigi fosile şi actuale, cele actuale erbacee, având

în sol un rizom de pe care se ridică o axă purtând o singură frunză, alcătuită din două segmente, unul verde, steril, autotrof, şi altul galben-bruniu, fertil, purtând numeroşi sporangi. Sporangii sunt grupaţi în spice, sau un sinangiu foarte alungit, masiv, cu perete gros pluristratificat, producând numeroşi izospori.

Ord. Ophyoglossales – Fam. Ophyoglossaceae

Ophyoglossum vulgatum L. este o ferigă de până la

20 cm înălţime. Segmentul steril al frunzei este foliaceu, ca o limbă întreagă, iar segmentul fertil este alungit liniar, cu numeroşi sporangi grupaţi într-un spic sporifer. 1- Ophioglossum vulgatum;

2- Botrychium lunaria;

Subcl. Osmundidae

Ord. Polypodiales: Sporofitul: ferigile erbacee au în sol un rizom brun, acoperit cu solzi şi cu resturi

din tecile frunzelor moarte, purtând rădăcini adventive. Frunzele sunt de tip macrofil, lung peţiolate, de regulă sectate, rareori întregi. La

majoritatea, frunzele sunt trofosporofile şi numai la cele mai evoluate sunt diferenţiate în trofofile şi sporofile.

Sporangii sunt pedicelaţi, cu capsula prevăzută cu un inel mecanic incomplet şi sunt grupaţi în sori. Sporangii pot fi marginali, cu dispoziţie pe marginea frunzelor, sau superficiali, pe faţa inferioară a frunzelor, uneori acoperiţi cu o induzie.

Familia Aspidiaceae

Specii terestre, cu rizom târâtor sau ascendent. Frunzele sunt divers penate, rar întregi, cu sori hipofili, de obicei rotunzi, dispuşi în lungul nervurilor sau acoperind întreaga suprafaţă a frunzelor. Induzia este diversă, reniformă, circulară, peltată, sferică etc.

Genul Dryopteris Adans., cu peste 150 specii, dintre care frecventă prin păduri este Dryopteris filix-mas (L.) Schott, cu frunze bipenat-sectate, putând atinge 1 m lungime, în primul an cu o dezvoltare circinată. Sporangii sunt lung peţiolaţi, grupaţi în sori, dispuşi pe două rânduri pe faţa inferioară a pinulelor, pe mici ridicături (receptacule) protejaţi de o induzie reniformă.

Familia Athyriaceae

Ferigi erbacee, rar arborescente, cu frunze penate, purtând spori hipofili induziaţi.

Athyrium filix-femina (L.) Roth (spinarea lupului), cu frunze mari, bi- sau tripenat sectate, purtând sori rotunzi – alungiţi, hipofili, induziaţi.

Familia Aspleniaceae

Ferigi erbacee, aproape toate terestre, cu frunze întregi sau penate, purtând sori hipofili, uneori fuzionaţi, alungiţi, lineari, de regulă cu induzie simplă sau dublă.

Asplenium trichomanes L. (straşnic), este o ferigă de talie mică, cu frunze simplu penate, având peţiolul brun negricios, lucios.

Familia Polypodiaceae

Specii erbacee, în majoritate epifite, răspândite pe tot globul. Frunzele sunt întregi sau penat sectate, purtând pe dos sori neinduziaţi, de regulă circulari, mai rar alungiţi. Sporangii sunt însoţiţi de parafize.

Polypodium vulgare L. (feriguţă, iarbă dulce) este o ferigă erbacee mică, cu frunze simplu penat sectate, purtând pe dosul laciniilor sori mari, rotunzi, neinduziaţi, pe două rânduri paralele.

Ordinul Salviniales

- ferigi acvatice anuale, natante; - sporocarpii conţin sori unisexuaţi. Familia Salviniaceae

Salvinia natans (L.) All. (peştişoară): - tulpină filiformă, de până la 20 cm, pe care se află trei feluri de frunze în verticil: două dintre frunze au o formă ovală, sunt verzi, păroase, plutind la suprafaţa apei; unele metamorfozate, reduse la nervuri, albe-gălbui, dispuse vertical şi cu peri absorbanţi, îndeplinind rolul rădăcinilor; frunze care formează peretele sporocarpilor, dispuşi printre filamentele verticale. Toamna, sporocarpii se desprind şi cad pe fundul apelor unde iernează, iar primăvara peretele sporocarpului putrezeşte punând în libertate sporangii şi sporii ce se ridică la suprafaţa apei.

Clasa PSILOPHYTATAE

Ordinul Psilotales

1. Psilotum nudum

Clasa LYCOPODIATAE

Ordinul Selaginellales

2. Selaginella selaginoides

ÎNCRENG. POLYPODIOPHYTA

Clasa EQUISETATAE

Ordinul Equisetales

3. Equisetum telmateia

Clasa POLYPODIATAE

Subclasa Ophyoglossidae

Ordinul Ophyoglossales

4. Ophyoglossum vulgatum

Clasa POLYPODIATAE

Subclasa Ophyoglossidae

Ordinul Ophyoglossales

5. Botrychium lunaria

Clasa POLYPODIATAE

Subclasa Polypodiidae

Ordinul Polypodiales – Fam. Pteridiaceae

6. Pteridium aquilinum

Clasa POLYPODIATAE

Subclasa Polypodiidae

Ordinul Polypodiales – Fam. Aspidiaceae

7. Dryopteris filix-mas

Clasa POLYPODIATAE

Subclasa Polypodiidae

Ordinul Polypodiales – Fam. Athyriaceae

8. Athyrium sp.

PINOPHYTA

(GYMNOSPERMATOPHYTA, Gimnosperme)

Caractere generale

Pinofitele sunt plante exclusiv lemnoase (arbori, arbuşti, subarbuşti sau liane) constituite dintr-un corm complet, cu lemnul format din traheide areolate, iar liberul este lipsit de celule anexe;

Sunt diplobionte, eusporangiate şi heterosporee. Apare un organ nou, numit ovul;

Sunt antofite, (staminele sau carpelele se formează pe lăstari fertili, care constituie flori, unisexuate, ahlamide şi anemogame). Numai unele pinofite fosile (Bennettitales) au flori bisexuate;

Ovulul, după fecundare la pinofitele evoluate se transformă în sămânţă - spermatofite. Sămânţa nu este închisă în carpele (care nu formează ovar), ea rămâne golaşă - gimnosperme;

Floarea are o conformaţie strobilară, de con şi este lipsită de periant (ahlamidă) sau cu periantul redus (Gnetatae), sporofilele purtând numele de stamine şi carpele, care se dispun spirociclic pe un lăstar scurt, terminal sau axilar. Majoritatea pinofitelor au flori unisexuate şi în acest caz ele sunt dioice (Cycadatae, Ginkgoatae, Gnetatae, Taxus baccata L.) sau monoice (Pinatae).

Staminele (microsporofilele) se pot grupa în spice sau conuri compuse;

Anterele (microsporangii) au de regulă doi saci polenici in care se formează grăunciorele de polen.

Carpelele (macrosporofilele) au forme diverse.

Cl. Cycadatae Cl. Bennettitatae Clasificare Cl. Ginkgoatae Cl. Pinatae Cl. Gnetatae

Clasa CYCADATAE (Cycadopsida)

- Plante lemnoase, arbori, arbuşti sau liane dioice, monopodiale, cu frunze penate, pteridoide. Ordinul Cycadales Arbori dioici cu port de palmieri sau de ferigi arborescente, cu tulpină columnară, purtând în vârf un buchet de frunze mari, penate, sau cu frunze simple. Florile mascule au numeroase stamine dispuse sub formă de con lung de 2 – 45 cm, în mijlocul buchetului de frunze. Florile femele sunt sub formă de carpele foliacee, galbene sau brune, lungi de 10 – 15 cm, cu vârful penat sectat sau lăţit, dispuse în con format din numeroase carpele . Familia Cycadaceae Cycas revoluta Thunbg. - arbore înalt de câţiva metri, cu tulpina un stip, purtând la vârf un buchet de frunze mari, penate.

Clasa GINKGOATAE

Fam. Ginkgoaceae

Ginkgo biloba L. - arbore de până la 30 m înălţime cu coroană cu ramuri lungi (macroblaste) şi ramuri scurte (microblaste).

-Tulpina simpodială, are ţesuturi secundare, cu lemnul alcătuit din traheide areolate.

- Frunzele sunt deltoidale, peţiolate, mari, adesea bilobate, dar pot fi şi tri- sau tetralobate

- Floarea masculă este formată dintr-o stamină alcătuită dintr-un filament purtând la vârf 2 saci polenici.

- Floarea femelă este alcătuită din două ovule situate pe un peduncul dicotomic.

Clasa PINATAE

Cuprinde arbori sau arbuşti cu ramificare monopodială, mai rar simpodială, cu ramuri lungi, sau scurte şi mici. Frunzele sunt simple, aciculare sau scvamiforme, alterne, izolate sau grupate câte două sau mai multe. Florile sunt unisexuate, iar plantele sunt monoice, rar dioice. Florile mascule, sub formă de stamine solziforme, sunt dispuse pe un ax formând conuri. Florile femele sunt dispuse în conuri formate dintr-un ax pe care se inseră carpele solziforme. Fiecare solz este dedublat, constituit dintr-un solz extern steril, şi un solz intern fertil, care poartă pe faţa inferioară ovulele. Când solzul extern este considerat bractee, iar cel intern carpelă, conul este o inflorescenţă. Pinatele se clasifică în două ordine: Cordaitales şi Pinales. Ordinul Pinales (conifere, răşinoase) Arbori şi arbuşti cu ramificare monopodială, mai rar simpodială. Frunzele de cele mai multe ori sunt aciculare, dar şi lanceolate sau solziforme, dispuse altern pe microblaste sau grupate. Florile sunt unisexuate, iar plantele sunt monoice sau dioice.

Familia Araucariaceae Familia Podocarpaceae Ord. Pinales Familia Cupressaceae Familia Pinaceae Familia Taxodiaceae

Familia Cupressaceae

Arbori sau arbuşti monoici sau dioici cu ramuri lungi şi scurte, frunze aciculare, dispuse in verticil, sau solziforme, imbricate. Florile mascule sub formă de conuri mici solitare Florile femele sunt formate dintr-un număr mic de carpele solziforme, care poartă 1 – 20 ovule.

Subfamilia Cupressoideae Familia Cupressaceae Subfamilia Juniperoideae – Juniperus sp. Subfamilia Thujoideae – Thuja sp.

Familia Pinaceae (Abietaceae) Arbori, rar arbuşti, monoici, răşinoşi, cu ramificare monopodială, cu ramuri macroblaste, microblaste şi brachiblaste dispuse în verticile etajate, cu coroana de formă piramidală sau de umbrelă. Frunzele sunt aciculare sau solziforme, uninervate, dispuse solitar sau grupate în fascucule, sempervirente sau caduce.

Florile mascule sunt sub formă de conuri mici, înconjurate de bractee, cu numeroase stamine foliacee, imbricate, cu doi saci polenici situaţi pe partea inferioară. Grăuncioarele de polen sunt prevăzute cu saci aeriferi.

Florile femele, de asemenea, sunt sub formă de con, formate dintr-un solz steril şi unul fertil, purtând două ovule.

Subfamilia Abietoideae:

Picea A. Dietr. (molidul), arbori cu ramuri verticilate, etajate, cu frunze aciculare pungente, tetramuchiate, dispuse spiralat pe microblaste. Conurile mascule sunt mici şi cad de timpuriu, iar conurile femele sunt mari, pendente cu solzi carpelari foliacei cu vârful retuz şi strâns imbricaţi, la maturitate căzând întregi.

Abies Hill. (bradul), cu arbori piramidali cu frunze acicular-lăţite, emarginate, dispuse pectinat şi cu două dungi ceroase albe pe faţa inferioară. Conurile femele sunt erecte, iar la maturitate solzii carpelari rotunjiţi cad, rămânând axul golaş.

Subfamilia Pinoideae:

Genul Pinus L. se caracterizează prin frunze aciculare, lungi, grupate câte 2 – 5 (7) în vârful unui microblast. Conurile mascule sunt grupate la extremitatea unor rămurele, formând un con mai mare, iar conurile femele sunt izolate.

Pinus sylvestris L. (pinul) , Pinus montana Mill. (jneapăn), Pinus nigra Arn. (pinul negru), Pinus cembra L. (zâmbrul)

Subfamilia Laricoideae

Genul Larix Mill. (lariţă, crin de munte), cu frunze aciculare, caduce, dispuse în fascicule pe microblaste. Conurile femele mici.

Larix decidua Mill., ocrotită la noi în ţară, Larix sibirica Ldb. şi Larix dahurica în Asia, Larix americana în America de Nord

Ordinul Taxales

Familia Taxaceae

Arbori şi arbuşti dioici, uneori monoici, cu ramificaţie simpodială, lipsite de canale rezinifere, cu frunze aciculare, uneori lanceolate, atlerne. Florile mascule sunt alcătuite din 6 sau mai multe stamine, sub formă de scut pedicelat (peltate) iar florile femele sunt solitare, fiind formate dintr-un singur ovul, la care după fecundare, la baza acestuia ia naştere o formaţiune cărnoasă roşie numită aril, ce acoperă parţial sau total sămânţa.

Taxus baccata L. (tisă)

Clasa GNETATAE (Chlamidospermopsida)

Lemnoase dioice arbustoide, rar liane, nerăşinoase, fără reprezentanţi fosili.

Frunzele sunt variate, scvamiforme, late, în formă de panglică, cu dispoziţie opusă.

Florile unisexuate au perigon redus.

Se clasifică în trei ordine: Ephedrales, Gnetales şi Welwitschiales.

Ordinul Ephedrales

Cuprinde arbori sau arbuşti cu ramificare monopodială, mai rar simpodială, cu ramuri lungi, sau scurte şi mici.

Frunzele sunt simple, aciculare sau scvamiforme, alterne, izolate sau grupate câte două sau mai multe. Florile sunt unisexuate, iar plantele sunt monoice, rar dioice.

ÎNCRENG. PINOPHYTA

Clasa PINATAE

Ordinul Pinales – Fam. Pinaceae

9. Pinus cembra

Clasa PINATAE

Ordinul Pinales – Fam. Pinaceae

10. Cedrus deodara

Clasa GNETATAE

Ordinul Welwitschiales

11. Welwitschia sp.