20451198 Dreptul Comertului International Suport Curs

8/9/2019 20451198 Dreptul Comertului International Suport Curs

1/76

C U P R I N S

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE

CAPITOLUL II IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

CAPITOLUL III

PARTICIPANTII LA RAPORTUL JURIDIC. DE COMERT INTERNAT.

CAPITOLUL IV SOCIETATILE COMERCIALE NOTIUNI GENERALE ASUPRA SOCIETATILOR COMERCIALE

CAPITOLUL V FALIMENTUL (Lichidarea judiciara)

CAPITOLUL VI FORMAREA CONTRACTELOR DE COMERT INTERNATIONAL

CAPITOLUL VII NEGOCIEREA CONTRACTELOR EXTERNE

CAPITOLUL VIIINCHEIEREA CONTR ACTELOR INTERNATIONALE.

1


2/76

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE

l.Acceptiunile notiunii comertului internationlComertul international si cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala constituie, faraindoiala, un element deosebit de important pentru dezvoltarea economica, in general, precum si

pentru economia nationala a tarii noastre. Cooperarea este, in acelasi timp, o conditie esentiala a noiiordini economice internationale, exprimata prin comertul international lato sensu care imbratiseaza oinflnita gama de operatii economice, tehnice, flnanciare, bancare si alte asemenea.Toate acestea operatii se realizeaza prin instrumente juridice - cum sunt contractele - si prin celemai diferite institutii juridice, menite sa asigure certitudinea in privinta atingerii efectelor si realizariiscopurilor, pe care partile le urmaresc, precum si justetea solutiilor, in cazul in care s-ar ivi uncontencios mtre partile contractante.Pentru cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala, dreptul indeplineste o functieasemanatoare a aceleia pe care o indeplineste diplomatia pentru relatiile politice internationale. Intr-adevar, dreptul are, in primul rand si mai cu seama, un rol preventiv acela de a evita litigiile si toateneajunsurile ce ar putea decurge de aici; o ignorare a regulilor de drept in acest domeniu al relatiilor economice internationale sau o gresita aplicare ori interpretare a lor se poate traduce prin pierderi uriasesi ireparabile pentru economia nationala a tarilor respective.Aceasta se invedereaza cu atat mai mult, cu cat unele activitati ec. implica investitii uriase,angjarea unor imense forte de munca si alte asemnenea eforturi ce se traduc prim costuri att de mariincat nici una dintre tarile intersate nu ar putea singura sa suporte toate cheltuielile implicate.Asa fiind, eel mai adesea aportul de materii prime este furnizat de o taraa, tehnologia de catre oalta tara, finantarea de un stat tert. In asemnea imprejurari un traumatism juridic, precum odesfiintare a relatiilor contractuale ar putea fi pentru partile contractante, ca si pentru economiile nationaleimplicate de-a dreptul dezastruoase.Pentru aceste considerente studiul dreptului comertului international, in slujba acestor imperioasecerinte s-a impus cu necesitate.Comertul international a depasit de mult sfera schimburilor de

bunuri, adica sfera acelor operatii care se reduceau la import si export de marfuri realizate aproateexclusiv prin contractul de vinzare cumparare, excecutabil la ternmen foarte scurt. In conditiileactuale comertul international, lato sensu, intreaga gama a operatiilor economice, bancare,financiare, s.a prin care se realizeaza cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala.


3/76

Comertul international se exprima prin afaceri uriase si complexe desfasurate pe termen lung sicare numai pot fi infaptuite numai cu ajutorul instrumentelor juridice traditionale (contractul devanzare- cumparare, locatie, antrepriza,etc.), ci, ele au nevoie pentru acestea de noi forme decontracte si chiar de noi metode de contractare nereglemenate in sistemele de drept nationale.1. Practica fiind confruntata cu exigentelor afacerilor comerciale internationale si fiind silita sagaseasca solutii tuturor problemelor care se ivesc, a imaginat noi forme juridice a caror configuratie nu este intotdeauna bine defmita ci se afla in continua transformare. Astfel alaturi decontractul de vinzare cumparare se utilizeaza tot mai mult contractele de furnizare si montaj de bunuride echipament industrial, livrarea de instalatii imense'la cheie", contractul privind licentele,

brevetele, asistenta tehnica, transferul de tehnologie sau de know-how, contractul de leasing (totmai des utilizat de tarile in curs de dezvoltare care nu au mijloace necesare spre a cumpara instalatiide mare complexitate, implicind investitii uriase), contractul de consulting-engeneering,contractele de concesiune si de investitii in doemniul petrolier si minier, contractul de factoring,acorduri complexe de proportii uriase, proiecte industriale, lucrari de geniu, civile,etc. Cel maiadesea cooperarea economica internationala se realizeaza prin asa numitele "Joint ventures" care defapt cuprind o intreaga gama de operatii economice si juridece, de contrapartida sau de compensarein sensul larg, care ridica probleme cu totul noi."Practica internationala a trebuit sa puna in valoare si noi metode de contractare, deoarece inconditiile unei economii care cunoaste o productie in masa (mass production), o consumatie in masa(mass merchadising) si schimburi comerciale in serie, mijloacele de comunicatie si de transport fara

precedent, vechea tehnica de a contracta in urma unor lungi si prealabile negocieri, care reclama timp,si prin urmare intarzieri in circulatia bunurilor (mai cu seama in sfera distributiei) a devenitincompatibila cu exigentele comertului international.Pentru aceste considerente practica internationala comerciala s-a orientat spre noi tehnici de contractaresi mai apoi spre o uniformizare a acestor tehnici prin intermediul contractelor tip si al conditiilor generale (exprimate ca forma tot prin contracte-tip). Aceasta tendinta a uniformizarii formelor decontractare s-a mai exprimat si in alt mod si anume prin clauze standard, formulari exprimate intermeni de cod, modele specifice unui anumit tip de contract, pentru o anumita ramura de activitateeconomica, sau, in cadrul unui anumit tip de contract, modele specifice obiectului contractului(cereale, bumbac,etc) ori modele de plata a pretului (credit documentar, P/D adica plata contradocumente, sau P/A plata contra acceptare) etc.Comertul international lato sensu se mai caracterizeaza prin prezenta unor parteneri neobisnuiti inafacerile comerciale interne si a caror pondere in acest domeniu este deosebit de importanta.Intradevar statele sunt tot mai mult interesate de dezvoltarea cooperararii economice internationale siiau parte in mod direct la aceasta. Noua situatie nu putea sa nu aiba influenta asupra instrumentelor

juridice prin care se realizeaza schimburile comerciale internationale si asupra modurilor desolutionare a litigiilor ce s-ar putea ivi. Tot astfel cooperarea economica internationala se maiinfaptuieste si prin intermediul marilor si puternicelor societati multinationale, a caror fortaeconomica si putere de penetratie peste frontierele economice nationale ridica probleme noi sireclamaa solutii noi."Putem afirma ca notiunea de comert international este susceptibila de doua acceptiuni:-una restransa care se refera la totalitatea operatiunilor de import export de marfuri si servicii pe carele desfasoara persoanele fizice sau juridice cu parteneri externi;-una larga care include si formele moderne de desfasurare a relatiilor economice internationale,cum ar fi de exemplu cooperarea economica internationala. Aceasta se defineste ca un ansamblu derelatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice apartinand unui stat,care au ca scop realizarea , prin eforturi conjugate, a unor operatiuni complexe si conexe, esalonate deregula, pe perioade de timp determinate, in productie sau in sfera neproductiva, in scopul obtineriiunor avantaje reciproce.

3


4/76

2. Definirea dreptului comertului internationalIn mod sintetic, dreptului comertului internationl este definit ca ramura a dreptului ce cuprindeansamblul normelor care reglementeaza relatiile comerciale internationale.O definitie mai cuprinzatoare ar include faptul ca dreptului comertului internationl este constituit dinansamblul normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale, cu caracter de comercialitate siinternationalitate, incheiate intre persoane fizice si/sau juridice romane si straine (care intrunesccalitatea de subiecte de drept pentru operatiunile de import export), inclusiv intre asemnea persoanesi stat, raporturi in care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.

3.Obiectul dreptului comertului internationlRezulta ca obiectul dreptului comertului internationl il formeaza raporturile juridice patrimonialecare, asa dupa cum se observa din definitie, prezinta caractere de comercialitate si internationalitate.

4.Caracterele raportului juridic de drept al comertului international

Caracterul comercial si Caracterul international Caracterul comercialRaporturile comerciale sunt cele izvorate din acte si fapte de comert. Codul comercial romanfoloseste notiunea de "fapte de comert" (art.3-5) in sens larg deoarece cuprinde atat actele juridice cat sifaptele stricto-sensu.

In definirea comercialitatii sunt cunoscute urmatoarele conceptii: Conceptia subiectiva care are la baza calitatea de comerciant a pers. participante la raportul jd.; (deexemplu dr. german include toate operatiunile efectuate de comerc. in exercitiul profesiei sale).Ceea ce prevaleaza este numai calit.de comerciant a pers., pentru considerarea actelor subiectivede comert.De aceea,intentia sau scopul urmarit prin inche. actelor nu prezinta elevanta.Conform acestei concepti, calitatea de comerciant a pers. determina o prezumtie legala decomercialitate. Conceptia obiectiva, care se bazeaza pe natura operatiunilor indeplinite sau obiectul reglemetarii.Se includ aici operatiunile privind circulatia capitalului (cumpararea si vinzarea comerciala,operatiunile bancare, operatiunile la bursa, opearatiunile de constituire a unei societati comerciale,operatiunile cambiale) si activitatea de productie a intrepriderilor (operatiunile efectuate deintrepriderile de furnituri, de asigurare, constructii si manufactura, editura, spectacole publice,intreprinderile de transport si expeditii, tipografie si librarie etc)Actele obiective de comert nu sunt definite, gasim doar o enumerare a lor. Astfel Codul comercialroman (care are la baza criteriul obiectiv), in art.3 pct. 1-20 enumera actele si faptele juridice pecare legea le considera ca "fapte de comert". Dat fiind criteriul in temeiul caruia s-au stabilit, acesteasunt denumite fapte de comert obiective. Doctrina romaneasca antebelica precum si cea postbelicaau opinat in sensul ca enumerarea din art.3 cod com. are caracter exemplificativ. Acelasi criteriu ilregasim si in actele normative ce au functional anterior anului 1990 ( legea de comert exterior -legea nr. 1/1971 care in art.3 al.l stabileste care acte sau fapte sunt considerate operatiuni comercialeinternationale. Prevederi similare s-au gasit si in legea contractelor economice nr.71/1969, in art.61. o conceptie mixta care combina cele doua criterii subiectiv si obiectiv

Caracterul international Caracterul international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international este


5/76

dat de existenta elementului de extraneitate. Nu toate raporturile care contin un element strain fac obiectul dreptului acum in studiu. Raportulcomercial trebuie sa cuprinda elemente de extraneitate de natura a-1 face susceptibil de incidenta maimultor sisteme de drept.Identificarea acestor criterii, elemente poate fi facuta fie printr-o conventie internationala fie prinlegislatia interna a statului al carui sistem constituie lex causae.Metodele folosite nu sunt identice cu cele din dreptul international privat. In dreptul roman, atat inconventiile internationale la care Romania este parte cat si in legislatia interna, sint reglementatedoua criterii de definire a caracterului international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptuluicomertului international si anume :- un criteriu de natura subiectiva, ca partile persoane fizice sau juridice, sa aibe domiciliul,respectiv sediul in state diferite si- un criteriu de natura obiectiva si anume ca marfa, lucrarea sau serviciul sau orice alt bun care faceobiectul raportului juridic sa se afle in circuit (tranzit) international, adica, in executarea aceluiraport juridic sa treaca cel putin o frontiera.Reglementarile internationale in care este consacrat criteriul subiectiv sunt:1. Conv. europeana de arbitraj comercial international, de la Geneva din 1961, care se refera la

pers.fz. sau jd. avand " resedinta lor obisnuita sau respectiv sediul in Statele Contractante diferite" ;2. Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intrestate, care se refera la persoane care poseda "nationalitatea" altui stat (art.25 par.2 lit.a);3. Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri de la Viena din1980, care precizeaza ca " se aplica contractelor de vinzare de marfuri intre parti care isi au sediul instate diferite", iar "nationalitatea partilor" este luata in considerare pentru aplicarea conventiei (art.l).Daca o parte nu are sediu, resedinta sa obisnuita ii tine locul (art. 10 lit.b);4. Conventia asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de marfuri de la New York din 1974, conform caruia "un contract de vanzare de bunuri mobile corporate este considerat caavand un caracter international daca, in momentul incheierii contractului, vanzatorul si cumparatorulisi au sediul in state diferite ; daca o parte nu are sediu, se va avea in vedere resedinta sa obisnuita".

Nationalitatea partilor nu este luata in considerare (art.2)5. Acordul european ce instituie asocierea dintre Romania pe de o parte si Comunitatea Europeana sistatele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevedein art.49 drept criteriu de definire a unei "companii" ca fiind "comunitara" sau "romana", locul unde seafla "sediul inregistrat" alternativ cu cel unde se gaseste "administratia centrala" si cu "locul" principalde afaceri.In conventiile internationale din domeniul transporturilor intalnim cel de al doilea criteriu-obiectiv- (caracterul international).Aceste conventii prevad in general, ca este international acel transport in care punctul de plecare

si cel de sosire al marfurilor se afla pe teritoriile a doua state diferite.Asemnea dispozitii gasim in Conventia de la Varsovia de unificare a unor reguli relative la transportulaerian international (art.l); Conventia privind traficul feroviar international de marfuri S.M.G.S.(art.l para.l); Conventia din 1956 referitoare la contractul de transport international pe sosele C.M.R.(art. 1,pet. 1) ; Regulile uniforme din 1980 privind contractul de transport international feroviar almarfurilor -C.I.M.-(art.l para.l).In dr.rom. caracterul international al raporturilor comerciale este dat de anumite criterii. Astfel:- in legea nr.35/1991 se precizeaza ca prin "investitori straini se inteleg persoanele fizice si

juridice cu domiciliul sau dupa caz, cu sediul in strainatate" (art.4) criteriul folosit este deci,sediul sau domiciliul dupa caz;- in fostul D.L.nr.54/1990 abrogat prin aparitia legii 208/2002 - se prevedea ca organizareaactivitatilor care pot privi si unele subiecte ale drepturilor comertului international - se poate face

5


6/76

numai de catre cetateni care au domiciliul in Romania (art.l,al.2)- Legea nr. 105/1992 cu privire la regelementarea raporturilor de drept international privat, puneconditia ca vanzatorul si cumparatorul sa isi aibe domiciliul sau in cazul persoanelor juridicesediul sau fondul de comert, in state diferite, pentru a considera contractul de vanzare-cumpararecomerciala, international ( art.88-89).Se observa ca spre deosebire de vechea reglementare din art.3 al.l al legii nr. 1/1971 privindregelentarea activitatii de comert exterior, criteriul "nationalitatii partenerilor" a disparut.

5.COOPERAREA ECONOMICA SI TEHNICO-STIINTIFICA INTERNATIONALAIn ultimul timp intalnim deseori in literatura de specialitate si in doctrina economica modernatermenul de colaborare economica internationala, care se refera tot la comert international in sensul saucel mai larg.

Notiunea de acte si fapte de comert exterior trebuie privita intr-un sens larg, incluzand atat actelecat si faptele de comert propriu-zis cat si cele de cooperare economica si tehnico-stiintificainternationala.

Actele si faptele de cooperare economica internationalaCooperarea economica internationala, la care participa subiectele romane de drept al comertuluiinternational se poate realiza intr-o multitudine de domenii si variate forme si care smt mentionate deobicei, in acordurile bilaterale de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala la careRomania este parte.In mod frecvent in acordurile respective se prevad, ca domenii de cooperare : industria cu ramurilesale, domeniul energetic, transporturile, telecomunicatiile, agricultura, constructiile industriale si civile,serviciile, domeniul financiar-bancar etc.Referitor la formele de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala intilnite in acorduri,acestea sunt:- cooperarea in productia de echipamente, masini si utilaje, alte produse; subansamble si piese deschimb, in vederea satisfacerii nevoilor interne ale celor doua tari, fie a export. spre terte piete;- proiectarea, construirea, punerea in functiune de obiective economice in cele doua tari sau in tertestate ; dezvoltarea sau modernizarea capacitatilor de productie existente ;- executarea de lucrari si prospectiuni, exploatari, explorari de minereuri; elaborarea de programecomune de cercetare, productie si utilizarea resurselor energetice disponibile in cele doua tari ;realizarea de astfel de activitati in comun;- producerea si comercializarea in comun de marfuri inclusiv in terte tari;- prelucrarea de produse utilizand capacitatile din cele doua tari;- infiintarea de societati mixte de productie sau de comert, filiale, reprezentante ale intreprinderiilor si companiilor, birouri tehnico-comerciale, depozite de marfuri, piese de schimb, ateliere de service siasistenta tehnica ;- constituirea de societati mixte si birouri tehnice in domeniile inginerie, consultanta pe domeniidiferite, marketing, in vederea realiz. de proiecte, studii, lucrari de constructii-montaj s.a.;- infiintarea de banci mixte ;- cooperare in domenilul turistic pentru realizarea de obiective turistice, prestari servicii, transport,

porturi, zone libere din cele doua tari;- transferul de tehnologie, know-how, publicatii, informatii, cunostiinte tehnice, stiintifice, licente,

brevete ; schimburi de specialisti, tehnicieni pentru realizarea proiectelor de cooperare ;- contacte, activitati de promovare a cooperarii dintre delegatii si organisme economice ; organizarede targuri, expozitii, conferinte, seminarii,etc. ;- mai recent sint intalnite in practica modalitati noi de cooperare : livrarile de credit rambursabil in

produse, productie la comanda (lohn ).Instrumental juridic prin care se realizeaza cooperarea economica si tehnico-stiintifica


7/76

internationala, este contractul. De cele mai multe ori intalnim asa numitul contract de cooperareaeconomica internationala. Acesta se incheie intre subiectele de drept comercial din doua sau mai multetari.Contractul de cooperarea economica internationala apare astfel ca o institutie juridica complexa, ce,implica de regula, realizarea prealabila a unui contract cadru ce va sta ulterior la baza incheierii altor contracte de naturi juridice diferite : vanzare-cumparare, schimb, executare de lucrari, prestariservicii, intermediere, transfer de tehnologie s.a.

6.Corelatia dreptului comertului international cu ramurile de drept invecinate6.1. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul comercial internRaporturile juridice de drept ale comertului international se aseamana in mod esential cu cele de dreptcomercial (intern) prin faptul ca amandoua aceste categorii de raporturi juridice prezinta caracter

patrimonial si comereial. Comercialitatea ca trasatura comuna, este data de faptul ca amandouaizvorasc din acte si fapte de comert, iar subiectele lor sunt persoane fizice si juridice care prezintacalitatea de comerciant.Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate unitatea de esenta a celor doua raporturi juridice estedata de faptul ca ele sunt guvernate, in parte de aceleasi acte normative interne. Astfel mai multeacte normative, care reglementeaza deopotriva raporturi comerciale interne si de comertinternational, supun, fara distinctie, aceste raporturi, acelorasi legi, in principal codului comereial sicodului civil.Pentru a lua exemplele cele mai relevante, mentionam articolul 223 din legea nr.31/1990 carestipuleaza ca prevederile acestei legi se completeaza cu cele ale codului comereial. De asemenea, legeanr. 15/1990 care contine dispozitii interesand deopotriva dreptul comercial si cel al comertuluiinternational supune relatii comerciale dintre regiile autonome, societatile comerciale cu capital destat, precum si dintre acestea si stat, reglementarilor cuprinse in codul civil si codul comercial cuexceptiile decurgand din lege (art.47). In fine fostul decret- lege nr.54/1990 care la randul sau afost mai bine de 12 ani un izvor pentru ambele materii juridice (pentru dreptul comertuluiinternational deaorece persoanele fizice-comerciantii-particularii si asociatiile cu scop lucrativ fara

personalitate juridica pot face operatiuni externe), se completeaza cu dispozitiile coduluicomercial in masura in care nu dispune altfel (art.21 si art.27 raportatlaart.19).Asadar dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara preia o parte din normele care, caesenta apartin dreptului comercial, aparand astfel, ca un drept special fata de acesta din urma,care ramane dreptul comun in domeniul raporturilor de comert.Pe de alta parte, raporturile comerciale internationale se deosebesc de cele interne mai ales prin faptul cain cuprinsul lor apar elementele de extraneitate specifice, care fac ca ele sa devina susceptibile de a fisupuse la doua sau mai multe sisteme de drept diferite.Ca urmare, cu privire la raporturile de comert international apare un conflict de legi care face ca elesa fie supuse dreptului intern roman numai daca acesta este lex causae, in temeiul normeiconflictuale aplicabile in speta. Dar, cel mai frecvent, raporturile juridice la care ne referim suntguvernate de conventii internationale sau alte reglementari uniforme, care apar ca izvoare specifice, aledreptului comertului international, nu insa si ale dreptului comercial intern. De asemenea, inmateria comertului international se aplica, cu titlu de izvoare specifice, uzantele comercialeinternationale.

6.2. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul civil si dreptul procesual civil Dr. comertului internat. prezinta importante elemente comune cu dr.civil si dr.procesual civil.Astfel in primul rand, asa cum am aratat dreptul comertului international este o disciplina

pluridisciplinara, normele sale fiind, in afara celor comerciale (interne), in buna parte norme de

7


8/76

drept civil si procesual civil. Aceasta identitate -in esenta- de continut se manifesta si prin metoda dereglementare comuna, constand in pozitia de egalitate juridica a partilor atat dreptul civil si

procesual civil, cat si dreptul comertului international facand parte, asadar, din domeniul dreptului privat.Dreptul civil si dreptul procesual civil constituie dreptul comun fata de dr.comertului internat., asaincat prevederile lor sunt aplicabile ori de cate ori reglementarile speciale in materia comertuluiinternat. nu sunt indestulatoare si nu exista reglementare specifica nici la nivelul dr. comercialintern, care constituie, asa cum am aratat dr. comun pentru raporturile comerciale.Caracterul dreptului civil de drept comun fata de dreptul comertului international, ca de altfel sifata de dreptul comercial, este explicit exprimat in art.l Cod comercial care precizeaza "In comert seaplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica, codicele civil". Prin expresia codice civil seintelege intreaga legislatie civila inclusiv procedura civila asa cum prin expresia "legea de fata"legiuitorul a inteles sa se refere la legile comerciale in general, - deci zicem noi astazi, si la cele alecomertului international -, comertul fiind reglementat nu numai prin codul coemrcial, ci prin toatelegile comerciale.Se impune a fi subliniata ideea ca, cel putin in ceea ce priveste dreptul comertului internationalnumai normele de drept procesual civil general, iar nu procedurile regleemnate pentru anumitematerii speciale. Aceasta idee este exprimata cu claritate in art.52 din Regulile de procedura aplicabilein arbitarjul pentru solutionarea litigiilor de comert international, precum si in art.73 din Regulile de

procedura aplicabile in arbitrajul comercial ad-hoc, ale Curtii de arbitraj comercial international de pelanga Camera de Comert si Industrie a Romaniei, care precizeaza ca aceste reguli se "completeazacu dispozitiile de drept comun de procedura civila romana in masura in care acestea sunt aplicabile,tinand seama de caracterul international al competentei Curtii de arbitraj si de natura comerciala alitigiilor.La randul lor anumite reglementari aplicabile cu prioritate in domeniul comertului international - si acelui intern - mai ales din Codul comercial, constituie dreptul comun pentru unele raporturi de dreptcivil. Astfel, de exemplu, lipsind prevederile din Codul civil pentru determinarea momentului silocului incheierii contractului intre absenti, in materie se aplica dispozitiile art.35-39 Cod comercial,dispoz. Art.413-441 Cod comecial ("Despre contractul de transport") si art.490-694 cod com.("Desprecomertul maritim si despre navigatiune") constituie dreptul comun privitor la toate contractele detransport, atat comerciale cat si cele civile.Intre dreptul comertului international si dreptul civil exista insa importante deosebiri, sub cel putinurmatoarele aspecte:a) in timp ce subiectele dreptului civil - persoane fizice sau persoane juridice - nu prezinta ocalitate speciala, subiectele de drept al comertului international sunt persoane fizice care aucapacitatea speciala de a efectua operatiuni de comert exterior;

b) raporturile de drept civil sunt patrimoniale si personal-nepatrimoniale, in timp ce raporturile dedrept al comertului international, sunt in principiu patrimoniale;c) raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international intrunesc caracterelespecifice de comercialitate si internationalitate.

6.3. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international privatCa si raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international, cele de drept international

privat prezinta caracter de internationalitate, desi in unele cazuri sfera notiunii de internationalitateeste mai restransa pentru cea dintai categorie de raporturi.Ambele materii juridice fac parte din dreptul privat, raporturile juridice care constituie obiectul lor de reglementare caracterizandu-se prin pozitia de egaliate a partilor.Principala deosebire dintre dreptul comertului international si Dreptul international privat rezidain natura normelor juridice care intra in continutul lor. Astel in timp ce normele de drept al


9/76

comertului international sunt materiale, cele care intra in continutul dreptul international privat sunt inmarea lor majoritate, norme conflictuale. Obiectul lor de reglementare este de asemenea, diferit in cazuldreptului international privat, el fiind mai larg. Intr-adevar daca dreptul comertului international areca obiect raporturi juridice care apar in domeniul comertului si cooperarii economiceinternationale, dreptul international privat reglementeaza raporturi juridice cu element de extraneitatedin toate domeniile dreptului privat si anume, al dreptului civil propriu-zis, dreptului familiei,anumitor institutii ale dreptului muncii (de exemplu contractul de munca) si dreptul de proprietateintelectuala, cele din domeniul dreptului procesual civil, etc. De asemenea, dupa parearea noastradreptul international privat - si anume un domeniu al sau, dreptul internat. privat comercial reglement. si aspectele conflictuale in materia comertului internat.

6.4. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international publicPrincipala deosebire dintre dreptul comertului international si dreptul international public consta innatura si pozitia juridica a subiectelor. Astfel dreptul comertului international reglementeaza, in

principal asa cum am mai aratat raporturile dintre persoanele fizice sau juridice aflate pe picior deegalitate juridica. Intra de semneea in obiectul dreptului comertului international raporturile juridicecomerciale la care una din parti este statul cealalta fiind o persoana fizica sau juridica apartinind altuistat. Si in acest caz conditia esentiala pentru a fi vorba de raporturi de drept al comertuluiinternational este ca partile sa se afle pe pozitie de egaliatte juridica, deci statul parte la raport saactioneze ca subiect de drept civil (dejure gestionis).Raporturile juridice dintre state actionand ca puteri suverane (de jure imperil), dintre acestea siorganizatii internationale guvernamentale, precum si dintre asemnea organizatii intra in sfera dereglementare a dreptul international public si mai precis, a dreptul international economic sidreptului international al dezvoltarii ca ramuri ale dreptului international public, atunci cand acesteraporturi juridice privesc domeniul cooperarii economice internationale.Intre dreptul comertului international si dreptul international public exista si importante puncte deconvergenta, izvorate, in primul rand, din elementul de internationalitate care caracterizeazadeopotriva, raporturile juridice, care fac obiectul lor de reglementare. Astfel principiile fundamentaleale dreptul international public se aplica si in cadrul raporturilor de drept al comertului international si,a fortiori, in cele la care participa statul. Corelatia dintre aceste doua materii juridice apare maievident in anumite situatii ca, de exemplu, in ceea ce privesc consecintele pe care acordurileeconiomice interstatale le produc asupra contractelor din comertul international.7. Autonomia dreptul comertului international

Politica statului roman in domeniul relatiilor comerciale internationale si participareaRomaniei la circuitul comercial mondialPrincipiul libertatii comertului exterior este consacrat in mod expres in Constitutia Romaniei dinanul 1991 iar garantia respectarii acestui principiu este considerata o obligatie economicafundamentala a statului.Prin adoptarea acestor prevederi constitutionale si pe baza acestora a altor legi dupa decembrie1989, s-a inlaturat monopolul de stat asupra comertului exterior ce a dominat in perioada anilor 1946-1989. In perioada societatii comuniste, monopolul destat a constituit principiul fundamental al politicii comerciale internationale a statului roman.Aceasta reprezenta dr. exclusiv al statului de a organiza, conduce si controla intreaga activitate decomert exterior precum si de a efectua operatiunile de comert international prin unitatile saleautorizate, cum au fost intreprinderile de comert exterior specializate pe grupe de marfuri..Principiul libertatii comertului exterior, reprezinta in capacitatea recunoscuta de lege persoanelor fizice sau juridice romane de a fi subiecte ale dreptului comertului international cu respectareaconditiilor referitoare la calitatea de comerciant si in acelasi timp au prevazut actul de constituire in

9


10/76

cadrul obiectului de activitate efectuarea de acte si fapte ce comert international. Totodata in virtuteaacestui principiu si a libertatii contractuale, se acorda posibilitatea fiecarui subiect de drept de adesfasura orice operatiuni comerciale internationale, inclusiv de a alege liber modalitatea de rezolvare adivergentelor dintre ele.Din continutul principiului libertatii comertului exterior decurg si regulile fundamentalae ceguverneaza alte doua institutii importante: regimul investitiilor straine in tara si regimul aplicabillicentelor de export/import.Astfel politica Romaniei in materia investitiilor straine este bazata pe principiul libertatii formelor simodalitatilor de investire in tara ca si pe cel al liberului acces al investitorilor straini in toatedomeniile vietii economice. In mod similar in doemniul licentelor functioneaza principiul libertatiiexporturilor si importurilor, acestea fiind supuse licentelor numai in cazurile de exceptie prevazute delege.

CAPITOLUL II

IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

Schimburile comerciale internationale si dezvoltarea continua a acestora implica existenta unor reglementari sub forma legilor, conventiilor, tratatelor, instrumente juridice care sa asigurecomerciantilor si respectiv relatiilor comerciale stabilitate si securitate juridica.Izvoarele dreptului comertului international pot fi clasificate in : Izvoare interne si izvoareinternationale; apare deci necesitatea de a se face distinctie intre categorii in care le-am clasificat ledoua categori: izvoare internationale si izvoare interne, intre dreptului comertului international si dreptul

comercial intern.II.2. Izvoarele interneIzvoarele interne pot fi clasificate in doua mari categorii: Izvoare specifice si izvoare nespecifice.

II.2.1. Izvoare specifice ale dreptului comertului international Analizam dreptul comertului international ca o prelungire a actiunii normelor de drept comercialnational in domeniul raporturilor de comert international.Acestea reprezinta in marea lor majoritate norme destinate reglementarii raporturilor din comertulinternational. Dintre acestea amintim cele mai reprezentative : Decretul - Lege nr. 122/1990 privind autorizarea si functionarea in Romania a reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine ; Legea nr.35/1991 privind regimul investitiilor straine ;

H.G.nr.265/1991 privind conditiile de contractare pentru proiectele finantate din credite siimprumuturi externe ; H.G.nr.215/1992 privind regimul licentelor de export si import al Romaniei si actele normativetangente ; Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere ; Regulamentul privind organizarea si functionarea Curtii de arbitraj comercial de pe linga C.C.I.aRomaniei , in vigoare la 1 aprilie 1993 ; Regulile de procedura arbitrala in arbitrajul pentrusolutionarea litigiilor de comert international si Regulile de procedura aplicabile in arbitrajul comercialad-hoc, adoptate in baza Decretul - Lege nr. 139/1990-Lege nr. 390 din 13/06/2002 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Romane


11/76

pentru Investitii Straine-Lege nr. 406 din 20/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 42/2002privind incetarea aplicabilitatii unor facilitate prevazute de legea nr. 35/1991 privin regimulinvestitiilor straine-Lege nr. 187 din 09/05/2003 privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea inRomania a hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre aleUniunii Europene-Lege nr. 387 din 30/09/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cudubla utilizare-Lege nr. 5 11 din 28/11/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta aGuvernului nr. 120/2002 privind aprobarea Sistemului de sustinere si promovare a exportului cufinantare de la bugetul de stat

II. 2.2.Izvoare nespecifice ale dreptului comertului international Acestea sunt constituite din acte normative care nu privesc in primul rand ramura dreptuluicomertului international, dar care contin si norme de drept in domeniu: Codul comercial de la 1887 - dispozitii ale codului privesc direct raporturile comerciale cuelement de extraneitate, ca de exemplu cele din sectiunea VIII-a "Dispozitii relative la societatilecivile si la soc. constituite in tari straine" art.237-250 cu exceptia celor abrogate Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin ; Legea nr.59/1934 asupra cecului; Legea nr.507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre

persoane fizice, care abroga Decretul lege nr.54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative si H.G. nr.201/1990 privind aprobarea normelor deaplicare a acestui Decretul Lege ; Decretul Lege nr.139/1990 privind Camerele de Comert si Industrie din Romania ; Lg. nr. 15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si SC ;Lege nr.26/1990 privind registrul comertului cu modificarile ulterioare;Lege nr.31/1990 privind societatile comerciale cu modificarile ulterioare;H.G. pentru aprobarea metodologiei concesionarii, inchirierii si locatiei de gestiune ;Lege nr.1l/1991privind combaterea concurentei neloiale;Lege nr.58/1991 privind privatizarea societatile comerciale cu legislatia aferenta ;O.G nr.21/1992 privind protectia consumatorilor ;Legea nr. 66/1993 a contractului de management;Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori. O.U.G nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe, modificata si completata de Legeanr. 241/1998; Ordonanta Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania, realizateprin cumparare de titluri de stat, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr.131/1998; Hotararea Guvernului nr. 94/1998 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare aOrdonantei de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate,republicata, modificata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 75/2000; Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea si completareaOrdonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit; Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea sidezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii; Ordonanta Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilorindustriale;

11


12/76

Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ ineconomie; Ordonanta Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microintreprinderilor. Lege nr. 525 din 17/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002

privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate Lege nr. 637 din 07/12/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internationalprivat in domeniul insolventei Lege nr. 650 din 07/12/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privindcomercializarea produselor si serviciilor de piata Lege nr. 507 din 12/07/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economicede catre persoane fizice Legea nr. 509 din 12/07/2002 prvind agentii comerciali permanenti Legenr. 512 din 12/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 27/2002

privind pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate Lege nr. 513 din 12/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 26/2002

privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare

Lege nr. 490 din 11/07/2002 pentru aprobarea O.G nr. 65/2001 privind constituirea sifunctionarea parcurilor industriale Lege nr. 469 din 09/07/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale Lege nr. 437 din 27/06/2002 - pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 66/2000 privind

organizarea si exercitarea profesiei de consilier in proprietate industriala Lege nr. 414 din 26/06/2002 privind impozitul pe profit Lege nr. 370 din 11/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001

privind simplificarea unor formalitati administrative pentru mregistrarea si autorizareafunctionarii comerciantilor

Lege nr. 376 din 11/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 40/2000 privindacreditarea agentiilor de credit in vederea administrarii fondurilor pentru acordarea demicrocredite

Lege nr. 365 din 07/06/2002 privind comertul electronic Lege nr. 345 (r1) din 01/06/2002 privind taxa pe valoarea adaugata Lege nr. 203 din 19/04/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de

inventie Lege nr. 505 din 26/11/2003 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.

129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului si a Ordonanteide urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative

pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor Lege nr. 357 din 11/07/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.

194/2002 privind regimul strainilor in Romania Lege nr. 250 din 10/06/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.

193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata Lege nr. 252 din 10/06/2003 privind registrul unic de control Lege nr. 1 1 1 din 02/04/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 24/2001 privind

impunerea microintreprinderilor Reglementari care privesc comertul international mai gasim in: Constitutia Romaniei adoptata la 21 noiembrie 1991 si aprobata prin referendum la 8 decembrie 1991,consacra principiile generale ale politicii economice si internationale a statului roman, art. 134 al.l si 2


13/76

principiile : Economiei de piata, asigurarea de catre stat a libertatii comertului, protectia concurenteiloiale; art. 10 ref. La dezvoltarea relatiilor cu toate statele intemeiate pe principiile si pe celelaltenorme generale admise ale dreptului international" ; Codul de procedura civila - cap.X "Arbitrajul international" din cartea IV-a " Despre arbitraj" ; legea nr. 18/1991, art.47 (legea fondului funciar); legea salarizariiLegea nr.l /1971 cu privire la comertul exterior cuprinde in mare parte norme ce nu-si mai justificaexistenta in procesul de tranzitie catre economia de piata, fie ca ele sunt depasite fie abrogateimplicit. Legea nu a fost abrogata in intregul ei si de aceea raman in vigoare normele compatibile sicele care se mai aplica in conditiile economiei de piata.Legea nr.l05/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat se distinge decelelalte acte normative elaborate de Parlamentul Romaniei dupa 1990. Ea cuprinde norme pentrudeterminarea legii aplicabile unui raport de drept international privat si norme de procedura inlitigiile privind raporturi de drept international privat. Impactul acestei legi asupra sa dreptinternational privat raporturilor de comert international rezulta clar din art.l al.2 in care se arata ca "raporturile drept international privat sunt raporturi civile, comerciale, de munca, de procedura civilasi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate".

II.2.3..Izvoare interne ale dreptului comertului international din alte tari Natura si continutul izvoarelor dreptului comertului international din alte tari privite intr-o analizacomparativa, difera in mod semnificativ de la o tara la alta prin diferitele sisteme de drept alefiecarei tari dar mai ales in cadrul celor doua sisteme de drept ale lumii: cel romano-germanic si cel decommon-lawImportanta pentru partea romanaSunt ca regula tot legi; acestea sunt de regula cuprinse fie intr-un cod care contine alaturi denormele de drept comercial national si reguli aplicabile raporturilor juridice comerciale cu elementde extraneitate, internationalitate, fie intr-un Cod comercial destinat anume sa grupeze regulile

juridice aplicabile comertului international. Ca exemplu mentionam Codul Comercial al SUA(Uniform Commercial Code) prescurtat UCC - care primeste aplicare in toate statele federatieiamericane cu unele rezerve ale statului Louisiana.

II.3. IZVOARELE INTERNATIONALEIzvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele comerciale.In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina.Conventiile comerciale internationaleConventiile comerciale internationale reprezintd intelegeri scrise intre doua sau mai multe state

privind reglementarea problemelor de comert exterior.In dezvoltarea schimburilor internationale conventiile comerciale au o pondere si un rol foarteimportant. In cuprinsul acestora sunt precizate dr si obligatiile partilor si prin aceasta se asiguracorecta lor indeplinire, precum si stabilitatea raporturilor juridice.Conventiile multilateraleConventiile comerciale multilaterale nu sunt foarte numeroase dar ele au un rol deosebit prin aceea caele au o sfera larga de reglementare. Ele au un dublu rol in sensul ca ele contribuie la unificareanormeleor de drept material si conflictual privind comertul international.Din prima categoric, respectiv a conventiilor internationale ce contribuie la unificarea normelor dedrept material amintim: Legea uniforma pentru formarea contractelor de vanzare internationala de bunuri, (ULFIS), Haga,iunie 1964 Conventia referitoare la legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporateHaga, iulie 1964 (ULIS)

13


14/76

Conventia Natiunilor Unite de la Viena din 11 aprilie 1980Din cea de a doua categoric, cu privire la unificarea normelor de drept conflictual cele maisemnificative sunt: Conventia de la Haga asupra legii aplicabile vanzariii cu caracter international de bunuri mobilecorporale din 15 iunie 1955, Conventia de la Haga din 22 decembrie 1986 asupra legii aplicabile vanzariii internationale de

bunuri mobile corporale (scopul a fost acela de a revizui conventia din 1955 si de a suplimenta sifacilita aplicarea conventiei Organizatiei Natiunilor Unite de la Viena din 1980. Conventia comunitara din 19 iunie 1980 asupra legii aplicabile obligatiilor contractuale(Conventia de la Roma din 1980) Conventia asupra legii aplicabile contr. de intermediere si de reprezentare de la Haga din 1978In domeniile comertul international, intilnim urmatoarele conventii: conventiile asupra arbitarjului comerciale conventiile privind instrumentele de plata conventiile vamale conventiile cu privire la transportul international conventiile cu privire la proprietatea industriala conventiile Conferintei de drept international privat de la Haga privind Unificarea dreptului conventiile sub egida ONU

Conventiile bilateraleAcestea constituie o modalitate juridica importanta si eficienta. In relatiile comerciale conventiile

bilaterale sunt foarte numeroase.Folosirea cu prioritate a Conventiile bilaterale prin faptul ca realizeaza un echilibru intre cerintelecelor doua state si contribuie la mentinerea unor relatii favorabile scimburilor internationale. Facem

precizarea ca in mare parte, conventiile bilaterale sunt mai mult izvoare de drept conflictual decat dedreptul material.In practica internationala conventiile bilaterale sunt utilizate sub forma tratatelor si acordurilor.

TRATATUL COMERCIALEste actul juridic exprimind acordul de vointa a doua sau mai multe state in temeiul caruiaacestea reglementeaza o anumita sfera a relatiilor internationale, forma

prin care statele isi organizeaza schimburile de marfuri, creand in felul acesta norme noi de dreptinternational, modificand ori abrogand norme de drept international existente.Tot prin intermediul tratatelor se solutioneaza si aspectele adiacente relatiilor comerciale cum ar fi:transportul marfurilor, regimul vama, tranzitul, situatia juridica a reprezentantelor, a agentiilor comerciale, a oficiilor consulare precum si a persoanelor fizice sau juridice ce savarsesc fapte de comert

pe teritoriu celuilalt stat.Tratatele multilaterale prezinta o importanta deosebita ca izvor de drept al comertuluiinternational, deoarece statornicesc norme uniforme de drept material sau conflictual prin care sereglement. amimite raporturi de comert exterior si cooperare economica si tehnico-stiintifica.Atunci cand problemele comerciale sunt reglementate impreuna cu cele de navigatie avem de a facecu tratatul de comert si navigatie.

CONTINUTUL TRATATULUI COMERCIALTratatul de comert este format din principii generale care prezinta un cadru juridic pentru o perioada maiindelungata. Pe baza acestuia (tratat anual) se incheie intelegeri comerciale.Tratatul este alcatuit din : titlu, preambul si continut (un numar variabil de articole).


15/76

Titlul cuprinde denumirea tratatului si statele semnatare; preambulul se refera la vointa partilor de a promova si dezvolta relatiile lor comerciale. Continutul este format dintr-o serie de clauze dintre carecele mai importante sunt:a)clauza natiunii celei mai favorizate;

b)clauza regimului nationalClauza natiunii celei mai favorizate inseamna ca tarile semnatare isi acorda reciproc conditii siinlesniri comerciale, la fel de favorabile ca oricarui alt stat tert. In practica relatiilor comercialeintilnim aceasta clauza in doua forme: forma neconditionata sau principiul egalitatii care presupune ca partile isi confera, fara rezerve saurestrictii, privilegiile si avantajele recunoscute unei tari terte forma conditionata sau principiul compensatiei care inseamna ca privilegiile si avantajeleacordate unui stat tert sunt extinse intre parti numai in schimbul unor conditii speciale si compensatiireciproce.Clauza natiunii celei mai favorizate poate prezenta si o forma modificata. In aceasta forma aplicareatratamentului favorizant este sub rezerva unor anumite avantaje sau facilitati. In genere se acordanumai unor state rezultind dintr-o uniune vamala, zona a liberului schimb sau in alte intelegericomerciale intervenite in relatiile bilaterale. Clauza regimului national sau principiul posibilitatilor egale consta in faptul ca persoanele, apartinand unei tari straine care desfasoara activitati de comert

pe teritoriul statului partener, au in principiu, aceleasi drepturi si obligatii ca si nationalii.In domeniul vast al dreptului comertului international putem intalni termeni ce desemneazatrataul, ca de exemplu: act final, acord, aranjament, conventie, declaratie, concordat,memorandum, pact, modus vivendi, protocol, gentlemen's agreement, aide memoire, statut.

ACORDUL COMERCIALEste o intelegere convenita intre doua sau mai multe tari prin care se stabilesc modalitati si regulide desfasurare a raporturilor comerciale al tarilor respective intre ele, ori privind cooperarea pe terte

piete. Acordul se poate referi in general la comert sau numai la anumite domenii ale comertuluiinternational.Acordul comercial reprezinta actul juridic prin care se reglementeaza schimbul de marfuri intre tarilesemnatare. Prin acordul comercial international se reglementeaza de regula: instituirea sistemului de plati prin clearing sau devize libere nivelul platilor reduceri si scutiri de taxe vamale instituirea sua elimeinarea de contingente acordarea reciproca a clauzei natiunii cele mai favorizate.

Acordurile comerciale internationale pot fi:- Pe termen scurt (adica anuale); - Pe termen mediu (2-3 ani); - Pe termen lung (5 sau mai multi ani).Continutul acordului comercial internationalUn acordul comercial este alcatuit din doua parti: textul propriu-zis si anexele. Textul acordul comercialinternational este format din titlul, preambul si un numar de articole.In titlu si preambul se arata obiectul, precum si scopul pentru care s-a incheiat acordul comercial.De asemenea, in preambul se specifica motivele care au stat la baza intelegerii.Articolele acordului contin dispozitii de dr international, administrativ, sau de dr fiananciar. Ele serefera la urmatoarele domenii:- contingentele de marfuri stabilite in listele anexe,- modalitatea si termenul de contractare a contingentelor,- nivelul de preturi,- instituirea unui regim preferential,- eliberarea licentelor de export si import,

15


16/76

- reglementari vamale,- comisiile mixte,- reglementarea reexporturilor,- modul de efectuare a platilor,- conditia persoanelor fizice si juridice straine,- solutionarea litigiilor,- modul de lichidare a acordurilor,- valabilitatea acordului si modul de prelungire a acestuia.Articolele pot cuprinde si unele stipulatii speciale; astfel pot fi reglementate o serie de operatiuni catranzitul, prelucrarea marfurilor, si alte prestatiuni si servicii.Anexele au rolul de a exemplifica si interpreta principiile generate inserate in textul acordului; felul sinumarul anexelor fiind determinat de specificul acordului comercial.

UZANTELE COMERCIALE INTERNATIONALE (Uzurile comerciale)Uzantele comerciale sunt reguli conturate prin folosirea repetata a unor clauze contractuale, inarmonie cu obiceiurile practicate in comertul international. Cea ce caracterizeaza uzantele sauuzurile comerciale este continuitatea, constanta si uniformitatea. Folosirea uzantelor elimina tratativele indelungate dintre parteneri si contribuie astfel la incheirea mairapida a contractelor.Felurile uzantelorAplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri de uzante.Sunt uzante locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in sensul ca se aplica la o anumita

piata comerciala, localitate, port sau regiune,etc.Uzantele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr. respective ori ramurile deactivitate, cum ar fi uzantele de cereale, sau cele ale unei profesiuni (ca de ex.agentii de bursa).Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de relatii comerciale,independent de obiectul contractului, ramura de activitate, profesiunea partilor sau alte asemeneacriterii. De exemplu, uzantele potrivit carora daca intr-un contract nu s-au stipulat precizari cu

privire la calitatea marfii aceasta calitate va fi cea locala si comerciala potrivit uzantelor de concurentaloiala.Uzantele pot fi specifice cand se folosesc in anumite branse in genere care sunt aplicabile pentru toatemarfurile. Cel mai des intilnite au ca obiect conditiile de livrare, platile dintre partenerii externi,asigurarile de marfuri ce fac obiectul unui contract international.Uzante normative si uzante conventionaleO distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre uzantele de drept (legale saunormative) si uzantele conventionale sau de fapt.A.Uzantele normative (uzante de drept legale, denumite uneori si cutume)Sunt acele uzante care au valoare de norma de drept, deoarece nu-si au izvorul in vointa partilor cauzantele conventionale, nu fac parte din domeniul autonomiei de vointa, ci isi trag forta dintr-o

practica sau jurisprudenta bine stabilita, care le acorda o autoritate proprie. La asemenea uzante serefera legea cand spune de pilda , ca un contract obliga partite nu numai la ceea ce se afla, in modexpres cuprins in el, ci si la toate consecintele ce deriva din acesta potrivit legii, potrivit uzantelor siechitatii (art.970 "conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres in ele dar la toate urmarile ceechitatea, obiceiul sau legea, da obligatiei dupa natura sa" o prevedere similara gasim si in codcivil roman si in art. 1374 codului civil italian.B.Uzantele conventionaleUzantele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa contractantilor, care au deplinalibertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul contr.pecare incheie. Acest gen de uzante se formeaza de regula spontan, la initiativa unui partener


17/76

contractual. Ele au ca urmare satisfactia ambilor contractanti, pe care acestia urmeaza a le utiliza si inraporturile lor viitoare si chiar a le oferi si altor subiecti de drept care convin sa perfecteze contr. deacelasi fel cu cel intervenit intre aceia are au statornicit uzanta respectiva.Preluarea solutiei respective si de catre alti parteneri contractuali "cat si respectarea ei de acestia inderularea raportului juridic, a determinat formarea in timp a unei practici in acest sens". Pe aceastacale s-au format, contractele tip, in care au fost incorporate uzantele comerciale existente indomeniul vizat de respectivele contracte.Avand un caracter spontan uzantele conventionale prezinta inconvenientul de a fi incerte si imprecise.Aceste inconveniente pot fi inlaturate pe doua cai:1.prin certificarea existentei si continutului lor data de camerele de comert, la cererea organului de

jurisdictie sau a partii intersate atunci cand uzantele sunt invocate in fata instantei sau arbitrajului;2. prin formularea pe care le-o dau organizatiile profesionale dintr-un anumit domeniu. Astfel, deexemplu, Camera Internationala de Comert, in domeniul bancar, a uniformizat asa numitele Usancesde credit documentaire (R.egulile si uzantele uniforme la creditele documentare, Conditiile generalede vanzare si contractele model, elaborate sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a ONU,Conditiile generale si contr. tip adoptate de asociatiile comerciale internati.Uzantele mai prezinta un caracter colectiv, in sensul ca ele implica o practica de masa, nascuta din

preluarea si repetarea, in alte ocazii, a acelorasi acte sau practici, de catre parti contractante, de obiceiin aceeasi ramura de activitate sau categoric profesionala.Uzantele comerciale sunt in esenta lor profesionale deaorece atat formularea lor cat si participarealor (cu caracter de masa) se realizeaza cu participarea subiectilor de drept implicati in derulareacomertului.Uzantele sunt incluse, de regula, in continutul contractului, deci forta lor juridica nu o depaseste pecea a clauzelor contractuale.Aceasta situatie este fireasca deoarece inserarea lor in contract se face de catre parti (implicit sauexplicit), cu titlu de clauza contractuala, si nu cu titlu de norma juridica apartinand sistemului dedrept national din tara unde le s-au format.Si in sfarsit, uzantele conventionale, nu pot indeplini prin ele insele, functia de drept aplicabilcontractului, lucru normal, deoarece apartin domeniului contractului. Rolul lor se reduce ladeterminarea, precizarea, si completarea continutului contractului.Conform punctelor de vedere exprimate in doctrina, cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptuluicomertului international, deoarece multe materii ale dreptului s-au format pe cale cutumiara ca deexemplu : dreptul diplomatic, dreptul maritim international.Ca urmare a cresterii numarului de conventii internationale si a cresterii rolului acestora inreglementarea raporturilor juridice de comert international, in prezent cutuma a inceput sa piarda omare parte din importanta sa ca izvor al dreptului comertului international.Prin codificare (standardizare) uzantele comerciale internat., dobandesc o mai mare certitudine pentrudomeniile lor de aplicare, constituind adevarate premise ale unui drept material uniform.

Regulile INCOTERMESNotiuni introductiveIn orice contract de vanzare se pune problema stabilirii modalitatilor de livrare, a transferuluiriscurilor si a repartizarii intre vanzator si cumparator a cheltuielilor aferente transportuluimarfurilor (cheltuieli privind asigurarea marfii, contravaloarea transportului) .Este mai dificil sarezolvi aceste chestiuni de fiecare data prin inserarea in contract a clauzelor detaliate cuprinzandreglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metoda de a scurta drumul panala incheierea contractului, recurgand la termeni comerciali ce condenseaza intr-o forma cat maisimplificata posibil, situatiile cele mai uzuale.Astfel, de exemplu, stipuland simplu intr-un contract ca marfa a fost vanduta FOB Hamburg, partile

17


18/76

au vrut sa spuna ca vanzatorul trebuie sa incarce si sa expedieze marfa pana in portul Hamburg pecheltuiala sa, folosind transportul maritim, in timp ce cumparatorului ii incumba obligatia sa

plateasca cheltuielile de navlosire, riscurile netrecand asupra acestuia decat din momentul imbarcarii.In cazul unui acord CAP Hamburg partile s-au inteles sa puna in sarcina vanzatorului obligatiilesuplimentare privind organizarea transportului si de asigurare a marfii, fara o modificare in ceea ce

priveste transferul riscurilor.Termenii acestia comerciali au fost la origine, proprii vanzarilor maritime si intelesul lor era diferit infunctie de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de tara. Acest fapt crea dificulati in ceea ce privestecunoasterea de catre parti, care nu stiau exact consecintele exacte ale actelor lor, acestea fiinddiferite in fiecare port. De exmplu, o vanzare FOB implica intr-un port obligatia vanzatorului de aincarca marfa la bordul navei, in timp ce intr-un alt port, se impunea numai sa aduca marfa la chei, langanava. Ori aceste diferente erau stanjenitoare si erau surse de neintelegeri intre parti, fiind extrem dedificil de stabilit care a fost intentia initiala a partilor (Ce s-a convenit de fapt initial).Pentru a inlatura aceste inconveniente Camera Internationala de Comert de la Paris , ( incepand cu anul1920) a avut initiativa si a intreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.Prima codificare a avut loc in anul 1936, a fost revizuita in anul 1953, completata in 1967,1976,1980 si 1990. Varianta cea mai recenta dateaza din 1999 fiind publicata in anul 2000 (Incoterms2000, Publication CCI no 560). Aceasta din urma editie aduce doar mici modificari a Regulilor Incoterms 1990, considerata cea mai completa.INCOTERMS, adica International Rules for the Interpretation of Trade Terms ceea ce inseamnareguli Internationale pentru interpretarea uzantelor de comert, contin un preambul in care se arata ca

prevederile acestor reguli nu se impun vointei partilor ( nu au deci caracter obligatoriu), parteneriiavand libertatea sa insereze in cuprinsul contractului alte dispozitii speciale. Cele doua parti se potreferi la Incoterms ca baza a contractului lor dar pot prevedea anumite modificari sau adaugiri infunctie de natura marfurilor care fac obiectul contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativa estedependenta de vointa partilor; adoptarea de catre ele a conditiilor de livrare reglementate prinaceste uzante nu comporta alte formalitati precizari decat simpla inscriere in contractul de vanzareinternationala a clauzei alese, urmata de indicarea denumirii prescurtate a regulii (de ex. F.O.B.Incoterms 1990).In cazul in care contractantii doresc sa inlocuiasca anumite prevederi din clauza aleasa, ori sacompleteze prevederile acestei clauze, vor adauga in continuare formularile convenite.

Incoterms 1953 cuprind 11 tipuri fundamentale de livrare:1 .Ex works franco fabrica;2.F.O.R - F.O.T .(free on rail, free on track) - franco vagon sau franco camion (punct de plecareconvenit);3.F.A.S .( free alongside ship) - franco de-a lungul vasului (port de imbarcare convenit);4F.O.B .(free on board) - franco la bord (bord de incarcare convenit);5.C and F (cost and freight) cost si navlu (port de destinatie convenit);6.C.I.F. (cost, insurance, freight) cost, asigurare, navlu (port de destinatie convenit);7. Freight or Carriage Paid to ....Navlu sau porto platit la...(punct de destinatie convenit) conditiecare se realizeaza numai pentru transporturi terestre pe trafic intern si international precum si pecaile fluviale navigabile;8.Ex ship ...- pe nava la....(port de destinatie convenit);9 . Ex quay ... -pe chei... (port convenit, vamuit);10. Delivered at frontier ... -livrat la frontiera.... (locul convenit);11 . Delivered ...- livrat... .(loc de destinatie convenit in tara de import).Adoptarea conditiei de livrare intr-un contract de vanzare internationala presupune luarea inconsiderare de catre parti a mai multor elemente precum: natura marfii, mijlocul de transport,distanta, calea de transport (aeriana, maritima, terestra).


19/76

INCOTERMS 19901. ObiectiveDupa cum am mai aratat Camera Internationala de Comert pe baza practicii comerciale, a elaborato terminologie specializata, care a facut obiectul unei codificari internationale incepand cu anul1920. Versiunea cea mai recenta a fost adoptata in anul 2000. Regulile Incoterms trateaza patrucategorii de probleme in cadrul relatiilor dintre vanzator si cumparator, in cazul unui contract ce

presupune deplasarea marfurilor intre eel putin doua tari. Acestea sunt: Livrarile de marfuri, tranferul riscurilor de la vanzator la cumparator, cu Repartizarea

cheltuielilor intre partenerii contractuali, Incheierea unor contracte subsecvente de transport si de asigurare a marfurilor Ambalarea sau marcarea marfurilor Indeplinirea formalitatilor pentru export si import, plata taxelor vamaleCodificarea acestor reguli nu are valoare juridica internationala proprie, si nu constituie izvor dedrept, cum este in cazul conventiilor. Autoritatea lor rezulta din folosirea frecventa in contr.internationale a termenilor urmatori: FOB sau GIF, cat si din faptul ca generalizarea folosirii lor poate sane determine sa consideram ca aceasta codificare exprima cutuma comerciala internationala.

Datorita naturii lor contractuale, regulile pot fi modiflcate prin vointa partilor ceea ce poate crea, inacelasi timp,dificult.de interpretare sau de coerenta daca ne indepartam prea mult de modelul propus.Insasi aceasta natura juridica a lor le confera o prioritate de aplicare fata de dispozitiile legii sau celeconventional supletive.Ultima revizuire s-a datorat faptului ca ele au trebuit adaptate schimbarilor mijloacelor modernede transport pe de o parte si cresterii schimbului de date informatizate pe de alta parte. Cu aceastaocazie, regulile Incotermes au fost grupate in patru categorii, identificate prin litera initiala, dupaobligatiile vanzatorului.Termenul E (EXW) corespunde cerintei minime deoarece vanzatorul pune marfa la dispozitiacumparatorului in depozitele sale, apoiTermenii F (FCA, FAS, FOB), C (CFR, GIF, CPT, CIP) si D (DAF,DES,DEQ,DDU,DDP) acestea

corespunzand, obligatiunilor sporite de vanzare. Conform termenilor F, vanzatorul este obligat sa puna marfa la dispozitia unui transportator desemnat de cumparator.Dupa termenii C, vanzatorul trebuie sa incheie contractul de transport fara sa-si asume riscul

pierderilor sau deteriorarii marfurilor si nici cheltuielilor suplimentare datorate unor fapte ulterioaremcarcarii sau expedierii.Si, in sfarsit, termenii D lasa in sarcina vanzatorului toate costurile si riscurile antrenate de traseulmarfurilor pana la tara de destinatie. O alta clasificare importanta a noilor reguli Incoterms este infunctie de modul de transport utilizat. Transportul maritim traditional a pastrat termenii obisnuitiFAS,FOB, CFR, DBS, DEQ) in timp ce alti termeni (CFA,CPT,CIP, DAF, DDU, DDP) s-au aplicattuturor mijloacelor de transport. In consecinta acestia s-au adaptat perfect tuturor tipurilor de transportiar folosirea lor trebuie sa ia amploare.

Initierea in regulile Incoterms presupune urmatorul avertisment: "Comerciantii care doresc utilizarea prezentelor reguli vor specifica faptul ca in mod bligatoriu contractul lor va fi guvernat de RegulileIncoterms 1990" Este vorba de o precautie mai ales in contractele in care una din parti esteamericana, deoarece practica comerciala din SUA utilizeaza termeni identici (FOB de exemplu) dar cu mari diferente ce au fost codificati in codul comercial Uniform (UCC).

19


20/76

CAP III

PARTICIPANTII LA RAPORT. JD. DE COMERT INTERNAT.

Subiectele rap. juridice din comertul international sunt, in principal comerciantii persoane fizice sisocietatile comerciale. Calitatea de comercianti a acestor doua categorii de subiecte este prevazutaexpres in art.7 C.comercial, acesta fiind valabil pt raporturile juridice interne dar si pt cele dincomertul international din moment ce codul nu distinge.La aceste doua categorii principale de subiecte se adauga si alte categorii de comercianti si anumeregiile autonome, organizatiile cooperatiste si asociatiile in participatiune, precum si alte subiecteale dreptului comertului international (asociatiile cu scop lucrativ si institutiile de stat ca si alte

persoane juridice fara scop lucrativ).De asemena in anumite cazuri, statul roman actiontand de jure gestionis, participa la raporturile

juridice din comertul international. In asemena cazuri, fara a dobandi calitatea de comerciant, statuleste supus legilor si uzantelor comerciale internationale, devenind astfel un subiect specific al dreptuluicomertului international.A. Comerciantii persoane fiziceConform art.7 din C.comercial roman dobandesc calitatea de comercianti, aceia care efectueaza actesi fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita.O data astfel dobandita calitatea de comerciant, functioneaza prezumtia legala (art.4 C.comercial),ca orice alte acte si fapte ale persoanei respective, sunt de asemenea comerciale, dar cu exceptiile

prevazute de lege in art.4 si art.5 din C.comercial.Capacitated persoanelor fizice romane de a efectua operatiuni de comert ca o activitatecomerciala independenta a fost recunoscuta prin decretul lg.nr.54/1990 (abrogat) privindorganizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative, precum si H.G.nr.201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a decretului lg. nr.54/1990. In prezent sediulmateriei il constituie Lg. nr. 507 din 12/07/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitatieconomice de catre persoane fizice.Exercitarea legala a calitatii de comerciant este conditionata, pe plan administrativ, de dobandirea in

prealabil de catre respectiva persoana, a autorizatiei de functionare ca persoana fizica cu activitatecomerciala independenta. Competente pentru emiterea acestor autorizatii sunt prefecturile judetene sau

primaria municipiului Bucuresti in care respectiva persoana isi are domiciliul sau resedinta.


21/76

In obiectul de activitate al comerciantului persoana fizica, mentionat in autorizatie, trebuie precizate, inmod explicit operatiunile de import-export, pentru ca respectiva persoana sa dobadeasca in modlegal, dreptul de a efectua asemenea operatiuni.In afara de obtinerea autorizatiei administrative mentionate conform dispozitiei art.l din legeanr.26/90 privind registru comertului, pers. fizice care exercita in mod obisnuit acte de comertinternationale trebuie sa se supuna conditiei prevazute pentru toti comerciantii, si anume aceea cainainte de inceperea acestei activitati, sa ceara inmatricularea la registru comertului, iar in cursulexercitarii si la incetarea activitatii, sa ceara ca in acelasi registru sa se faca mentiunile respective.Capacitatea persoanelor fizice straine de a efectua acte de comert pe teritoriul Romaniei , estesupusa legii lor nationale fiind un element al capacitatii de folosinta a acestor persoane (art. 11 dinlegea nr. 105/92 privind reglem.rap. de dr.int.privat."Starea, capacitatea si relatiile de familie suntcarmuite de legea sa nationala afara numai daca, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel").Elementul de extraneitate relevant pentru ca o persoana fizica sa fie considerata comerciant strain,este domiciliul sau in strainatate, conform prevederilor art. 3 din legea nr.35/1991 ("Prin investitori

straini se intelege persoanele fizice sau juridice cu domiciliul sau dupa caz sediul in strainatate,care efectueaza investitii in Romania, in oricare din modalitatile pravazute de prezenta lege". Inconsecinta, cetatenia este irelevanta sub aspectul aplicarii regimului juridic pe care il prevedelegea privind regimul investitiilor straine. Precizam ca acelasi element de extraneitate care facedistinctia dintre investitorul autohton si cel strain, este prevazut si de art.l din D.L.nr.54/1990.Sub aspectul terminologiei se remarca, in dreptul intern, faptul ca numeroase acte normative aparutedupa 1989 utilizeaza ca notiune generica termenuil de "agenti economici", termen ce acoperatoate categoriile de persoane participante la circuitul comercial intern si international.Continutul acestei notiuni a fost precizat in art.2 din O.G. nr.21/1992 privind protectiaconsumatorilor. Conform acestui act normativ agent economic este "orice persoana fizica sau

juridica care produce, importa, transporta, depoziteaza sau comercializeaza produse ori parti dinacestea , ori presteaza servicii". Notiunea de agent economic concorda, numai partial cu cea de subiectde drept al comertului international, deoarece, pe de o parte, unii din agentii economici nu pot faceoperatiuni comerciale externe (cum sunt de ex. Asociatiile familiale) iar pe de alta parte, pot fisubiecte aledreptului comertului international persoane juridice fara scop lucrativ (institutii de stat, asociatii,fundatii) care nu sunt agenti economici.

COMERCIANTUL CU FIRMA INDIVIDUALADreptul de a face comert este recunoscut si garantat persoanelor fizice in toate codurile comercialeale statelor lumii. Libertatea deplina a comertului ca institute juridica, este garantata de bazaeconomiei de piata. In determinarea notiunii de comerciant persoana fizica se cunosc doua criterii: Unul subiectiv consacrat de Codul comercial german (H.G.B.), elvetian Un criteriu obiectiv prevazut de Codul comercial francezConceptia subiectivaConform acestui criteriu comerciant este acea persoana fizica ce avand o profesie comerciala face partedintr-o organizatie sau breasla comerciala si are numele sau firma inregistrata in registrul de comert tinutde tribunalul districtual. Inscrierea in registrul de comert determina calitatea de comerciant.Inregistrarea este constitutiva indiferent de imprejurarea daca persoana fizica face sau nu acte de comert

prin natura lor.Consecinta practica a conceptiei subiective consta in faptul ca pers. respectiva suporta procedurafalimentului comercial, fara sa aiba posibilitatea legala de a contesta calitatea de comerciant.In reglementarea germana exista totusi o exceptie, pentru o singura categorie de persoane, o exceptiede stricta interpretare. Pers. fizice titulare ale organizatii comerciale expres aratate de lege, cum ar fi acelea care au ca obiect cumpararea de marfuri in scop de revanzare, operatiunile de asigurare,

21


22/76

de banca, de editura, sau de transp. marfurilor si calatorilor, dobandesc calitatea de comerciant chiar daca nu si-au inscris numele sau firma la registrul de comert.Conceptia obiectivaIn conformitate cu acest criteriu (obiectiv), comerciant poate fi orice persoana fizica, ce face actede comert prin natura lor, in mod obisnuit si cu titlu profesional, indiferent de faptul inregistrariinumelui sau firmei comerciale. Acest sistem a fost adoptat de dreptul belgian, italian, spaniol si

portughez, fiind consacrat in aprope toate statele din America Latina.Codul comercial francez are in vedere la stabilirea notiunii de comerciant, conceptul de act decomert. Dar in cadrul codului nu exista o definitie a actului de comert, ci doar o enumerare a actelor considerate comerciale, incat exercitiul unora din ele, in mod obisnuit si cu titlu profesional, determinacalitatea de comerciant a persoanei fizice. Faptul inscrierii in registrul de comert devine fara importanta.Consecinta practica a conceptiei obiective consta in aceea ca in caz de incetare de plati persoanarespectiva are posibilitatea legala de a contesta oricand calitatea sa de comerciant, evitand astfel

pronuntarea unei hotarari declarative de faliment.In calificarea juridica a notiunii de comerciant persoana fizica in codurile care folosesc criteriulobiectiv se prevad urmatoarele elemente:1.Exercitarea unor acte de comert prin natura lor 2.Exercitarea unor acte de comert sa fie facuta cu titlu profesional3.Autorul actelor de comert sa lucreze in nume propriu4.Existenta intentiei speculative5.Existenta unei raspunderi nemarginite.Intre cele doua conceptii (subiectiva si obiectiva) se constata o anumita apropiere prin largireacuprinsului notiunii de comerciant. Dreptul francez extinde enumerarea limitativa facuta prin codactelor de comert si asupra altor acte, cum ar fi, unele operatiuni de speculatiune asupra imobilelor.De asemenea, dreptul german prevede ca devin comercianti, la cererea lor, personele care se ocupa cu o

profesiune accesorie unei intreprinderi agricole sau forestiere, desi codul comercial nu contine dispozitiisimilare.

FIRMA COMERCIALAFirma comerciala reprezinta numele sub care coemrciantul semneaza, folosindu-1 in exercitiulcomertului sau. (art. 30 din legea 26/1990 privind Registru comertului). In legislatiile statelor dreptulla firma este considerat ca un drept patrimonial. El confera titularului o folosinta exclusiva. Firmacomerciantului persoana fizica trebuie sa coincida cu numele intreg al acestuia, sau cu numele siinitiala comerciantului sau felul comertului sau cf.a art.31 din legea 26.Firma poate sa fie individuala si sociala.

Firma individuala este proprie si derivata. Firma individuala proprie contine numele si prenumelecomerciantului scrise in intregime sau prin prescurtare. De asemnea se pot adauga si alte mentiunidar numai cu conditia sa precizeze persoana comerciantului sau felul comertului.In ceea ce priveste compunerea firmei individuale se cunosc urmatoarele conceptii: Conceptia veracitatii firmei admisa in dreptul satelor din Europa continentala Conceptia libertatii firmei consacrata de dreptul anglo-saxon.In conceptia veracitatii firmei denumirea trebuie sa corespunda cu adevaratul nume al proprietaruluiintreprinderii, sa fie conforma cu starea lui civila.(De ex. In dreptul elevetian persoana care conduceo intrepr. fara a avea vreun asocial nu poate folosi ca firma decat numele si prenumele sau).In conceptia libertatii firmei, comerciantul are deplina autonomie in stabilirea denumirii firmei. Elare numai oblig. de a-si inscrie firma aleasa in RC, daca difera de adevaratul sau nume.

Firma individuala, derivata constituie reputatia comerciala a unei intreprinderi pe care o conducedobanditorul fondului de comert. In cazul cesiunii firmei tertele persoane trebuie sa fie instiintate decatre dobanditor. In acest scop, el va inscrie pe firma cuvantul succesor. Mentiunea semnifica


23/76

incetarea raportului intre firma si persoana care era titularul ei. Datorita modificarii intervenite firma estederivata.In literatura juridica italiana notiunea de firma derivata este folosita numai pentru firmele dobandite

prin succesiune, nerecunoscandu-se dreptul unui comerciant de a ceda folosinta firmei sale chiar in cazulinstrainarii fondului de comert.Conform dreptului roman (legea nr.26/1990 privind registrul comertului) in cap.IV intitulat Regimul

firmelor si emblemelor, art.27 "firma este numele sau dupa caz, denumirea sub care un comerciantisi exercita comertul si sub care semneaza". Firma unui comerciant persoana fizica se compune dinnumele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumele acestuia. Nu este

permisa nici o mentiune, adaugire la numele firmei care sa induca in eroare asupra naturii sau intinderiicomertului ori situatiei comerciantului. Sunt permise in schimb mentiunile care sa arate mai precis

persoana comerciantului sau felul comertului sau.........vezi s.c.l.din legeEmblema este un element de identificare facultativ, fiind definit de art.30 al.2 ca fiind semnul saudenumirea care deosebeste o sociate de o alta societate care desfasoara acelasi fel de activitate.

REGISTRUL DE COMERTRegistrul de comert este un instrument juridic prin intermediul caruia tertele persoane ce trateaza cuun comerciant se pot informa oricand asupra situatiei sale.Institutia Registrul de comert a fost preluata si adaptata din dreptul feudal, de codul comercialgerman (H.G.B.). Ulterior institutia a trecut si-n legislatia celorlate state. In dreptul statelor, registrulde comert are o organizare diferita. In unele sisteme de drept, registrul de comert este o institutieconstitutiva de drepturi in ceea ce priveste calitatea de comerciant. De asemenea registrul este uninstrument de informare pentru tertele persoane.In alte sisteme de drept registrul de comert este numaio institutie informativa, constituind un cazier comercial. In acest fel registrul asigura securitateacreditului necesar comertului.In conformitate cu prevederile art.l din legea nr.26/1990 privind registrul comertului, comerciantiiau obligatia ca , inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in registrul comertului,ca si incetarea comertului, mentiune ce va fi facuta in acelasi registru.Inregistrarile se fac numai pe baza unei incheieri a judecatorului delegat, sau dupa caz a unei hotarari

judecatoresti definitive. Registrul comertului este public si se tine de catre oficiul registruluicomertului organizat in fiecare judet. Oficiul registrului comertului se organizeaza si functioneazafie pe langa fiecare camera de comert si industrie teritoriala, fie sub Ministerului de Justitie (cum estecazul Romaniei unde dupa modific legii Reg com a trecut in subordinea M.J.).A se vedea si ultima modificarea a legii privitoare la subordonarea ORC

23


24/76

CAP IV

SOCIETATILE COMERCIALE NOTIUNI GENERALE ASUPRA SOCIETATILOR COMERCIALE

Comertul international se desfasoara si se realizeaza aproape in exclusivitate de catre intreprinderispecializate ce se prezinta sub forma de persone juridice.De aceea se impune cu necesitate cunoasterea structurilor societatilor comerciale, atat acelora cefunctioneaza pe teritoriul tarii noastre care sunt persoane juridice romane (ce sunt supuse legii romane)cat si acelora care pot functiona pe teritoriul altor tari fiind supuse, sub aspectul regimului juridic,sisitemelor de drept al acelor tari. Datorita dezvoltarii schimburilor comerciale internationale si maiales a cooperarii economice si tehnico-stiintifice internationale, prezinta interes cunoasterea si altor instrumente juridice moderne cum sunt societatile multinationale sau gruparile de interese economice.

CONTRACTUL DE SOCIETATEIn conformitate cu definitia data de codul civil roman in art. 1491 societatea este un contract prin caredoua sau mai multe persone se invoiesc sa puna ceva in comun, in scop de a imparti foloasele ce ar

putea rezulta. Codul civil reglementeaza si societatea civila dar spre deosebire de acesta, societateacomerciala nu reprezinta numai un simplu contract, ci ea este si o persoana juridica. In sistemele dedrept mai sunt reglementate si alte personae juridice cum ar fi asociatiile si fundatiile persoane

juridice fara scop lucrativ. Societatea comerciala se caracterizeaza prin aceea ca are in primul randun scop lucrativ.O definitie mai cuprinzatoare si mai apropiata de esenta contractului de societatea este cea data de art.1832 cod civil francez in urma modificari aduse de legea din 11 iulie 1985. "societatea esteinstituita de doua sau mai multe persoane care convin printr-un contract sa afecteze uneiintreprinderi comune bunurile sau industria lor in vederea impartirii beneficiului, sau de a profitade pe urma economiei ce ar putea rezulta. Asociatii se obliga sa contribuie la pierderi".Desigur vom face distinctia necesara intre intreprinderea individuala ce apartine unei persoane fizicecomerciantului individual, si intreprinderea sociala sau societatea comerciala ce are personalitate

juridica proprie distincta de a asociatilor ce o formeaza, fiind deci subiect de drept autonom, distincta


25/76

de terti (art.78 al.3 cod comercial) sau de memebrii asociati ce o compun.Referitor la denumirea de societate comerciala aceasta este folosita in legislative statelor unde dreptulcomercial are o existenta autonoma, in legislatia celorlate state nu exista o distinctie formala intresocietatile civile si cele comerciale.Elementele esentiale ale contractului de societateSocietatea comerciala este o persoana juridica ce ia nastere printr-un contract de societate, statut(cazul asociatului unic), sau printr-un act constitutiv.In mod obligatoriu pe langa elementele specifice oricarui contract, mai trebuie sa cuprinde elementespecifice cum ar fi: aportul asociatilor, realizarea de beneficii ca scop al infiintarii societatii,exercitiul comun al unor activitati comerciale.Conditiile generale de validitate: sunt cele prevazute de art.948 cod civil si anume capacitatea dea contracta, consimtam. valabil al partilor ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.Aportul asociatilorCapitalul social este constituit prin aportul fiecarui asociat, fiecare asociat avand obligatia de a aduceaceasta contributie numit aport. Acesta nu este in mod obligatoriu egal intre asociati si nu trebuie adusin mod necesar in momentul incheierii contractului de societate.Aporturile pot fi: in numerar, in natura, in industrie.Aportul in numerar este obligatoriu la constituirea oricarei forme de societate. Este necesar deoarece in absenta numerarului, societatea s-ar afla in stare de insolventa.Aportul in natura are ca obiect anumite bunuri altele decat sume de bani si pot fi bunuri mobile,imobile corporale sau necorporale (creante, fond de comert) asociatilor La constituirea SC poate fi orice bun care din punct devedere economic reprezinta o valoare: Un fond de comert O marca de fabrica Un drept de concesiune (cand acesta nu are caracter strict personal) Actiuni ale socetatilor comerciale O promisiune de vanzare Un procedeu de fabricatie, know-how Un aport in munca (adica "in industrie", dar nu in societatea pe actiuni unde nu ar prezenta ogarantie suficienta pentru terti carora le confera o certitudine capitalul, sau in societatea curaspundere limitata cum se prevede expres in legea nr.31/1990. Asociatii care aduc aport in munca

pot primi actiuni industriale adica actiuni care dau dividende, fara sa reprezinte vreo parte din capitataulsocial. Creditul personal sau comercial Dreptul de folosinta asupra unui bun situatie in care proprietarul pastreaza nuda proprietate, iar in caz de dizolvare il poate recupera cu usurinta.Aportul in industrie consta in obligatia pe care si-o asuma asociatul de a pune la dispozitiasocietatii cunostintele sale tehnice, serviciile sau munca sa. Aportul in industrie nu poate servi dreptgaj creditorilor, legea prevede ca acesta nu poate constitui aport la formarea sau majorarea capitaluluisocial. Nu este permis in cazul societatilor pe actiuni si al societatilor cu raspundere limitata; este

permis insa asociatilor din societatile in nume colectiv, comanditatilor din SC simpla deoareceacestia raspund cu intregul lor patrimoniu pentru obligatiile societatii.In cazul aportului constand in le savoir faire sau know-how parerile sunt impartite. Majoriatateaautorilor considera ca ar fi un aport in munca. Trebuie facuta o distinctie dupa cum le savoir faireconsta intr-o serie de cunostinte de specialitate tehnice sau industriale, prezente sau viitoare, atuncieste vorba de un aport in industrie. Daca insa daca este vorba de un procedeu de fabricatie cu studii,

planuri, schite atunci este un aport in natura.O problema care se pune este aceea a evaluarii aportului fiecarui asociat care in principiu se facela valoarea de la data varsarii lui. In cazul intarzierii varsarii lui asociatul este raspunzator fata de

25


26/76

societate de daunele cauzate si obligat de drept, fara a fi pus in intarziere, la plata dobanzilor legale.Capitalul social este o suma pe care asociatii convin sa o lase in pasivul societatii si care sumareprezinta un

Documents

20451198 Dreptul Comertului International Suport Curs