24 februarie 2011

JOISÃPTÃMÂNA AVII-A DE PESTE AN

Invitatoriul

V. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dum-

nezeul nostru.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Domnul, cãci el este Dum-nezeul nostru.

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacãInvitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNul

Cãtre tine, Doamne sfinte, înãlþãm a noastrã rugã;Tu cunoºti cum rãutatea toate-n lume le subjugã;Mai ales credinþei pune mii de piedici împotrivã;Ocroteºte-o sã n-ajungã rãtãcirilor captivã.Sã ne fie mintea cum e un izvor de apã purã,Sã n-avem în inimi gânduri de invidie ºi urã.Dupã-a ta învãþãturã, sã rãspundem celor careNe insultã, ne fac rãul, cu iubire ºi iertare.Fã s-avem purtare blândã ºi smeritã totdeauna;Nu lãsa sã intre-n inimi viclenia ºi minciuna.Mai presus de toate, însã, nu lãsa sã ne consumeLãcomia care naºte toate relele din lume.

Joi, sãptãmâna a VII-a de peste an2

Cu toþi oamenii de bine trainic dragostea ne þinãÎn unire ºi frãþie, depãrtând tot ce dezbinã.Cu speranþa drept fãclie ºi credinþa temelie,Viaþa castã, ne-ntinatã ºi curatã sã ne fie.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecareCa ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSAlMODIA

Ant. 1 Priveºte, Doamne, ºi ia aminte la ocara noastrã.

Psalmul 88 (89),39-53

Plângerea ruinãrii casei lui DavidNe-a ridicat putere de mântuire în casa lui David

(Lc 1,69).IV

39 Tu l-ai respins ºi l-ai îndepãrtat *ºi te-ai mâniat împotriva unsului tãu;

40 ai rupt legãmântul cu slujitorul tãu, *ai pângãrit în noroi coroana sa.

41 Ai dãrâmat toate zidurile lui, *ai prefãcut în ruinã fortãreþele sale.

42 L-au jefuit toþi cei care treceau pe cale, *a ajuns de batjocurã pentru vecinii lui.

43 Ai lãsat sã se ridice dreapta potrivnicilor sãi, *i-ai fãcut sã se bucure pe toþi duºmanii lui.

44 Ai tocit ascuþiºul sabiei lui *ºi nu l-ai sprijinit în luptã.

45 Ai pus capãt strãlucirii sale *ºi tronul lui l-ai rãsturnat la pãmânt.

46 Ai scurtat zilele tinereþii lui *ºi l-ai acoperit de ruºine.

Ant. Priveºte, Doamne, ºi ia aminte la ocara noastrã.

Oficiul lecturilor 3

Ant. 2 Eu sunt rãdãcina ºi neamul lui David, lucea -fãrul strãlucitor al dimineþii.

V47 Pânã când, Doamne, vei continua sã stai ascuns *

ºi va arde ca un foc mânia ta?48 Adu-þi aminte de mine, cât mi-e de scurtã viaþa: *

oare zadarnic i-ai creat pe toþi fiii lui Adam?49 Care om trãieºte ºi nu vede moartea *

ºi îºi poate salva sufletul din gheara ºeolului?50 Unde sunt îndurãrile tale de odinioarã, Doamne, *

pe care le-ai jurat lui David, în fidelitatea ta?51 Adu-þi aminte, Doamne, de batjocura slujitorilor tãi; *

port în sânul meu insultele multor popoare,52 cu care m-au jignit duºmanii tãi, Doamne, †

cu care au jignit paºii unsului tãu. *53 Binecuvântat sã fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Ant. Eu sunt rãdãcina ºi neamul lui David, luceafã -rul strãlucitor al dimineþii.

Ant. 3 Anii noºtri trec ca iarba, dar tu, Dumnezeule,eºti din veºnicie.

Psalmul 89 (90)

Fie strãlucirea Domnului asupra noastrãO zi la Domnul este ca o mie de ani, ºi o mie de ani cao singurã zi (2Pt 3,8).

1 Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu *din generaþie în generaþie.

2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii, †mai înainte sã fi fost plãmãdite pãmântul ºi lumea, *din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeu.

3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã, *tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!”

4 Pentru cã înaintea ta o mie de anisunt ca ziua de ieri care a trecut *

ºi ca o strajã de noapte.


5 Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis; *6 dimineaþa sunt ca iarba care creºte;

dimineaþa înfloreºte ºi creºte, *seara este cositã ºi se usucã.

7 Iar noi suntem consumaþi de mânia ta *ºi suntem îngroziþi de furia ta.

8 Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta, *ºi pãcatele noastre ascunse, în lumina feþei tale.

9 Cãci, din cauza mâniei tale,toate zilele noastre au apus *

ºi anii noºtri se consumã ca o suflare.10 Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci, *

iar pentru cei în putere, la optzeci,însã, în cea mai mare parte,

nu sunt decât trudã ºi durere, *pentru cã trec repede ºi noi ne ducem.

11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale, *aºa cum se cuvine celui care se teme de tine?

12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre, *ca sã dobândim o inimã înþeleaptã.

13 Întoarce-te, Doamne; pânã când? *Ai milã de slujitorii tãi!

14 Saturã-ne dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta, †ca sã tresãltãm de bucurie *ºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre.

15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit *ºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea.

16 Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea ta, *ºi fiii lor, mãreþia ta.

17 Bunãvoinþa Domnului, Dumnezeului nostrusã fie asupra noastrã! †

Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre! *Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre!

Ant. Anii noºtri trec ca iarba, dar tu, Dumnezeule,eºti din veºnicie.

V.Doamne, la tine este izvorul vieþii.R. ªi în lumina ta vom vedea lumina.


lEcTurA îNTÂI

Din cartea lui Qohelet 6,11–7,28

Sã nu ºtii mai mult decât e necesar6,11 Cu cât sunt mai multe cuvinte, cu atât se înmul -

þeºte deºertãciunea; ce folos are omul din ea? 12 Pentrucã cine ºtie ce este bine pentru om în viaþã, în zilelepuþine ale deºertãciunii sale pe care le petrece ca oumbrã? ªi cine poate sã-i arate omului ce va fi dupã elsub soare?7,1 Mai mult face un nume bundecât untdelemnul mirositor,ºi ziua morþii decât ziua naºterii.2 Mai bine sã te duci într-o casã de jaledecât sã te duci într-o casã de petrecere;cãci acolo îþi aduci amintede sfârºitul tuturor oamenilor,ºi cine trãieºte îºi pune la inimã lucrul acesta.3 Mai bunã este întristarea decât râsul;cãci prin întristarea feþei, inima se face mai bunã.4 Inima înþelepþilor este în casa de jale,iar inima nebunilor este în casa de petreceri.5 Mai bine sã asculþi mustrarea înþeleptuluidecât sã te bucuri de cântecul celor nebuni.6 Cãci râsul celor fãrã minteeste ca pârâitul spinilor sub cazan.ªi aceasta este deºertãciune.7 Oprimarea îl poate face nebun pe cel înþelept,ºi mita tulburã judecata minþii.8 „Mai bun este sfârºitul unui lucru decât începutul lui;mai bun este cel rãbdãtor decât cel îngâmfat”.

9 Nu te grãbi sã te mânii în sufletul tãu, cãci mânialocuieºte în inima nebunilor. 10 Sã nu spui: „Cum se facecã zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”Cãci nu din înþelepciune întrebi aºa. 11 Bunã este înþe -lepciunea împreunã cu bogãþiile ºi este de folos celor carevãd soarele. 12 Cãci aºa cum protejeazã înþelepciunea,protejeazã ºi banii; dar avantajul ºtiinþei este cã înþe -lepciunea îl þine în viaþã pe cel care o posedã. 13 Uitã-te


cu luare-aminte la lucrãrile lui Dumnezeu: cine poatesã îndrepte ce a fãcut el strâmb? 14 În ziua fericirii, fiifericit ºi în ziua nenorocirii, gândeºte-te cã Dumnezeua fãcut ºi una, ºi cealaltã, aºa încât omul sã nu descoperenimic din ce va fi dupã el.

15 Tot felul de lucruri am vãzut în zilele deºertãciuniimele. Este câte un drept, care piere în dreptatea lui, ºi estecâte un nelegiuit, care trãieºte mult timp în rãutatea lui.16 Nu fi prea dreptºi nu te arãta înþelept peste mãsurã:de ce vrei sã te pierzi?17 Dar nu fi nici peste mãsurã de rãuºi nu fi fãrã minte:pentru ce vrei sã mori înainte de vreme?

18 Bine este sã þii la ceea ce ai, dar nici de la celelaltesã nu-þi retragi mâna; cãci celui care se teme de Dum -nezeu îi vor ieºi toate. 19 Înþelepciunea îl face pe cel înþeleptmai tare decât zece conducãtori ai cetãþii. 20 Deoarecenu este nici un om drept pe pãmânt, care sã facã binelefãrã sã pãcãtuiascã. 21 Nu lua seama la toate vorbelecare se spun, ca nu cumva sã-l auzi pe slujitorul tãuvorbindu-te de rãu! 22 Cãci ºtie inima ta de câte ori aivorbit ºi tu de rãu pe alþii.

23 Toate acestea le-am cercetat cu înþelepciune. Amzis: „Vreau sã fiu înþelept”. Dar înþelepciunea a rãmasdeparte de mine. 24 Cu mult mai departe decât era maiînainte, ºi ce adâncã! Cine o va putea gãsi?

25 M-am apucat ºi am cercetat toate lucrurile, cu gândsã înþeleg, sã adâncesc ºi sã caut înþelepciunea ºi rostullucrurilor, ºi sã pricep nebunia rãutãþii ºi rãtãcireaprostiei. 26 ªi am gãsit cã mai amarã decât moartea estefemeia care este o cursã, inima ei este o mreajã ºi braþeleei sunt niºte laþuri; cel plãcut lui Dumnezeu scapã deea, dar cel pãcãtos este capturat. 27 Iatã ce am gãsit, ziceQohelet, cercetând lucrurile unul câte unul, ca sã le pã -trund rostul; 28 iatã ce-mi cautã ºi acum sufletul, ºi n-amgãsit.Am gãsit un om la o mie:dar n-am gãsit nici o femeie, din toate câte sunt.


rESPONSOrIul Prov 20,9; Qoh 7,20; 1In 1,8.9R. Cine poate spune: „Mi-am purificat inima, sunt

curat de pãcat”? * Nu este pe pãmânt nici un om drept,care sã facã binele fãrã sã pãcãtuiascã.V. Dacã spunem cã nu avem pãcat, ne înºelãm pe noi

înºine; dacã ne mãrturisim pãcatele, Dumnezeu este fidelca sã ne ierte pãcatele. * Nu este.

lEcTurA A DOuA

Din Instrucþiuni, de sfântul Columban, abate(Instr. 1 Despre credinþã, 3-5: Opera, Dublin 1957, 62-66)

Adâncimea nemãrginitã a lui DumnezeuDumnezeu este pretutindeni, imens, întreg. Pretu -

tindeni el este aproape, dupã mãrturia pe care a dat-odespre sine: Eu sunt, spune el, un Dumnezeu apropiat,ºi nu un Dumnezeu îndepãrtat (cf. Ier 23,23). Aºadar,Dumnezeul pe care îl cãutãm nu locuieºte departe denoi; îl putem avea printre noi, dacã vom fi vrednici deaceasta. El locuieºte în noi ca sufletul în trup, cu con -diþia sã-i fim mãdulare sãnãtoase ºi sã fim morþi pentrupãcat. Atunci, cu adevãrat, el locuieºte în noi, pentru cãel însuºi a spus: Voi locui în ei ºi voi umbla printre ei(cf. Lev 26,12). Dacã suntem vrednici ca el sã locuiascãîn noi, atunci cu adevãrat vom fi fãcuþi vii de el, camãdulare vii ale sale. În el, spune Apostolul, trãim, nemiºcãm ºi suntem (Fap 17,28).

Mã întreb, cine ar putea sã pãtrundã esenþa inefabilãºi incomprehensibilã a Celui Preaînalt? Cine ar puteasã cerceteze adâncimile lui Dumnezeu? Cine s-ar puteamândri cã îl cunoaºte pe Dumnezeu cel infinit, care petoate le umple ºi pe toate le îmbrãþiºeazã, pe toate lepãtrunde ºi pe toate le depãºeºte, pe toate le cuprinde ºide nimic nu este cuprins? Pe Dumnezeu nimeni nu l-avãzut vreodatã aºa cum este (cf. In 1,18). Nimeni sã nuaibã prezumþia de a cerceta misterele de neînþeles alelui Dumnezeu: ce este, cum este, unde este. Acestemistere sunt inefabile, de necercetat, de nepãtruns. Tre -


buie numai sã crezi aceasta, însã cu toatã puterea inimiitale: cã Dumnezeu este aºa cum a fost mereu ºi cum vafi mereu, pentru cã el este neschimbãtor.

Aºadar, cine este Dumnezeu? Tatãl, Fiul ºi SfântulDuh sunt un singur Dumnezeu. Nu cãuta altceva despreDumnezeu. Cei care vor sã cunoascã adâncimea miste -rioasã a lui Dumnezeu trebuie sã cerceteze mai întâinatura lucrurilor. Cunoaºterea Sfintei Treimi este ase -mãnatã, pe bunã dreptate, cu adâncimea mãrii, dupã cuvin -tele înþeleptului: Iar adâncimea imensã cine o poategãsi? (cf. Qoh 7,24). Dupã cum adâncimea mãrii esteinvizibilã pentru privirile oamenilor, tot aºa dumneze -irea Sfintei Treimi rãmâne de neînþeles pentru simþurileomului. De aceea, spun, dacã cineva vrea sã cunoascãceea ce trebuie sã creadã, sã nu-ºi imagineze cã vaputea înþelege mai mult vorbind decât crezând. Cãciînþelepciunea lui Dumnezeu, astfel cãutatã, se va înde -pãrta ºi mai mult.

Aºadar, cautã cunoaºterea cea mai înaltã a lui Dum -nezeu, care nu se aflã în disputele verbale, ci în sfinþeniaunei vieþi bune; nu în vorbãrie, ci în credinþa ce se naºtedin simplitatea inimii; o cunoaºtere care nu se obþinepunând laolaltã opiniile unei impietãþi înþelepte. Dacã-lvei cãuta prin raþionamente pe cel care este inefabil, else va îndepãrta de tine (Qoh 7,23) mai mult decât eramai înainte. Dacã însã îl vei cãuta prin credinþã, veigãsi înþelepciunea acolo unde este locuinþa ei: la porþilecetãþii tale, ºi acolo unde se aflã, ea va putea fi vãzutã,chiar ºi numai în parte. Într-adevãr, o vom putea atinge,chiar ºi numai puþin, atunci când credem în cel careeste invizibil, chiar dacã nu-l înþelegem, pentru cã Dum -nezeu trebuie crezut aºa cum este, invizibil, chiar dacãinima curatã poate, în parte, sã-l contemple.

rESPONSOrIul Ps 35 (36),6-7a; Rom 11,33R. Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruri ºi fideli -

tatea ta pânã la nori. * Dreptatea ta este ca munþii luiDumnezeu ºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare.

Laudele 9

V. O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþeilui Dumnezeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui!* Dreptatea ta.

rugãciunea de încheiere

Atotputernice Dumnezeule, dãruieºte-ne, te rugãm,harul sã cugetãm pururi la cele spirituale, ca sã împli -nim ceea ce e plãcut înaintea ta, ºi prin cuvânt, ºi prinfaptã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care,fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

laudele



ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.IMNul

Se înalþã-n car de flãcãri sus, pe cer, slãvitul soare;Când pãmântul îl inundã în luminã, cine oareMai cuteazã sã-ºi pãteze, fãrã teamã ºi ruºine,Conºtiinþa cu pãcate, sub privirile-i senine?Dupã cum, umblând în noapte, cãlãtorul de la caleSe abate, rãtãceºte ºi-n prãpãstii se prãvale,Tot aºa, umblând în beznã, pe poteci întunecate,Am cãzut ºi noi, o, Doamne, în abisuri de pãcate.Întunericul ºi noaptea dinãuntru sã disparãªi luminã sã ne vinã cu lumina de afarã.Sã disparã vorba proastã, sã disparã vorba durã,Sã disparã orice formã de minciunã ºi de urã.


Munþii noºtri de mândrie ºi de patimi tu sã-i nãrui;Ne învaþã cã în viaþã rostul limbii adevãru-i;Dã privirii bunã pazã, mâini curate, minte treazã,Întru sfântã curãþie ziua-ntreagã ne pãstreazã.De pe cer, de dimineaþã pânã seara, când apune,Astrul zilei vede toate, fie rele, fie bune.E ca ochiul tãu, o, Doamne, veºnic vãzãtor oriunde,Pentru care nu sunt taine, care toate le pãtrunde.E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã;Pentru soare, pentru stele, preamãrire þie, Tatã.Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire,Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire.

Amin.

PSAlMODIA

Ant. 1 Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a luiDumnezeu.

Psalmul 86 (87)

Cetatea Ierusalimului - mama tuturor neamurilor

Ierusalimul cel de sus este liber ºi este mama noastrã(Gal 4,26).

1 Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi, †2 Domnul iubeºte porþile Sionului *

mai mult decât toate locuinþele lui Iacob.3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, *

cetate a lui Dumnezeu.4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilon

printre cei care mã cunosc; †iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia *s-au nãscut acolo.

5 Se va spune despre Sion:„ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul *

ºi însuºi Cel Preaînalt îl întãreºte”.6 Domnul scrie în cartea popoarelor: *

„Aceºtia s-au nãscut acolo”.

Laudele 11

7 Iar ei danseazã ºi cântã: *„Toate izvoarele mele sunt în tine”.

Ant. Lucruri mari s-au spus despre tine, cetate a luiDumnezeu.

Ant. 2 Domnul vine cu putere ºi rãsplata lui este cu el.

Cântarea Is 40,10-17

Pãstorul cel bun:Dumnezeu cel preaînalt ºi preaînþelept

Iatã, vin curând ºi rãsplata mea este cu mine (Ap 22,12).10 Iatã, Domnul Dumnezeu vine cu putere *

ºi braþul lui stãpâneºte:iatã, rãsplata lui este cu el *

ºi rodul izbânzii merge înaintea lui.11 Precum pãstorul îºi paºte turma, †

cu braþul sãu adunã mieii ºi îi ridicã la pieptul lui *ºi are grijã de cele ce alãpteazã.

12 Cine a mãsurat apele în cãuºul palmeiºi a întins cerurile cu braþul sãu, †

cu baniþa a drãmuit pulberea pãmântului, *a cântãrit munþii ºi dealurile cu balanþa?

13 Cine a cãlãuzit duhul Domnului *ºi cine i-a fost sfetnic?

14 Cu cine a stat la sfat ca sã-l înveþe *ºi sã-i dezvãluie calea dreptãþii,

sã-i descopere ºtiinþa *ºi sã-i arate calea priceperii?

15 Iatã, neamurile sunt ca o picãturã de apãdintr-o gãleatã †

ºi au valoare cât un fir de nisip pe un cântar; *iatã, insulele sunt toate ca un fir de praf!

16 Libanul nu-i de ajuns ca sã aprindã focul, *ºi pentru arderile de tot

nu-s de ajuns toate animalele sale.17 Toate neamurile sunt ca ºi cum nu ar fi în faþa lui; *

sunt socotite de el ca nimicnicie ºi deºertãciune!


Ant. Domnul vine cu putere ºi rãsplata lui este cu el.Ant. 3 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru,

ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt.

Psalmul 98 (99)Sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru

Tu, care ºezi peste heruvimi, ai schimbat starea cea reaa pãmântului când te-ai fãcut asemenea nouã

(sf. Atanasiu).1 Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele; *

el ºade peste heruvimi:sã se cutremure pãmântul.

2 Mare este Domnul în Sion *ºi preaînãlþat peste toate popoarele.

3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor, *pentru cã este sfânt!

4 Regele puternic iubeºte dreptatea: †tu ai hotãrât ceea ce este drept, *tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea.

5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, †aruncaþi-vã la picioarele tronului sãu, *cãci el este sfânt!

6 Moise ºi Aron, dintre preoþii lui, †ºi Samuel, dintre cei

care invocau numele Domnului, *îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta.

7 El le-a vorbit din coloana de nor †iar ei au pãzit hotãrârile lui *ºi legea pe care le-a dat-o.

8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat: †ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã, *dar i-ai pedepsit pentru greºeli.

9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, †ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt, *cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Ant. Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, ºiadoraþi-l pe muntele lui cel sfânt.

Laudele 13

lEcTurA ScurTÃ 1Pt 4,10-11Ca niºte buni administratori ai harului de multe

feluri al lui Dumnezeu, fiecare, dupã carisma pe care aprimit-o, sã vã slujiþi unii pe alþii. Dacã cineva vor -beºte, cuvintele lui sã fie ca ale lui Dumnezeu; dacãcineva slujeºte, sã o facã dupã puterea pe care i-a dãruit-oDumnezeu, pentru ca în toate sã fie preamãrit Dum -nezeu prin Isus Cristos.

rESPONSOrIul ScurT

R.Am strigat din toatã inima mea: * ascultã-mã,Doamne! Am strigat.V.Voi pãzi îndreptãrile tale; * ascultã-mã, Doamne!

Slavã Tatãlui. Am strigat.Ant. la Benedictus: Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie

ºi el ne va elibera de vrãjmaºii noºtri.

cÂNTArEA DIN EVANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,


77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Sã-l slujim pe Domnul în sfinþenie ºi el ne va

elibera de vrãjmaºii noºtri.

rugÃcIuNEA uNIVErSAlÃ

Sã-i aducem mulþumiri lui Dumnezeu Tatãl, care cuiubire îºi hrãneºte ºi îºi cãlãuzeºte poporul, ºi sã-l rugãmcu bucurie:

Mãrire þie, Doamne, în veci!Pãrinte preaîndurãtor, te lãudãm pentru iubirea ta,– cãci ne-ai creat în chip minunat ºi în chip ºi mai minu-

nat ne-ai reînnoit.La începutul acestei zile, revarsã în inimile noastre râvnade a-þi sluji,– pentru ca gândurile ºi faptele noastre sã te preamã-

reascã pururi.Purificã inimile noastre de orice dorinþã pãcãtoasã,– ca sã fim mereu atenþi sã împlinim voinþa ta.Deschide-ne inima faþã de toate nevoile fraþilor noºtri,– ca ei sã nu fie lipsiþi de iubirea noastrã.Tatãl nostru.

rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, revarsã asupra

popoarelor care stau în umbra morþii strãlucirea luminiitale, cu care ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþimi,Isus Cristos, Domnul nostru, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Laudele 15

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNul

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSAlMODIA

Ant. 1 Fii ajutorul meu, Doamne, dupã fãgãduinþa ta,ca sã trãiesc.

Psalmul 118 (119),113-120

XV (Samech)113 Urãsc oamenii cu douã feþe, *

legea ta eu o iubesc.114 Tu eºti locul meu de refugiu ºi scutul meu, *

mi-am pus toatã speranþa în cuvântul tãu.115 Îndepãrtaþi-vã de la mine, toþi cei rãi; *

eu voi pãzi poruncile Dumnezeului meu.


116 Fii ajutorul meu, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc, *ºi nãdejdea mea nu o dezamãgi.

117 Susþine-mã ºi voi fi mântuit, *ºi-mi voi gãsi neîncetat bucuria în orânduirile tale.

118 Tu îi dispreþuieºti pe toþi cei care se îndepãrteazãde la orânduirile tale, *

pentru cã planurile lor sunt doar minciunã.119 Ca cenuºa sunt înaintea ta toþi pãcãtoºii pãmântului: *

de aceea am iubit învãþãturile tale.120 Îmi tremurã carnea de frica ta *

ºi mã tem de judecãþile tale.Ant. Fii ajutorul meu, Doamne, dupã fãgãduinþa ta,

ca sã trãiesc.

Ant. 2 Ajutã-ne, Dumnezeule, mântuirea noastrã, ºiºterge pãcatele noastre.

Psalmul 78 (79),1-5.8-11.13Plângere asupra Ierusalimului

Dacã ai fi cunoscut ºi tu... cele ce-þi sunt spre pace!(Lc 19,42).

1 Dumnezeule,popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea ta, †

au pângãrit templul tãu cel sfânt *ºi au prefãcut Ierusalimul în ruine.

2 Trupurile neînsufleþite ale slujitorilor tãi †le-au dat ca hranã pãsãrilor cerului, *ºi carnea credincioºilor tãi

au dat-o fiarelor pãmântului.3 Le-au vãrsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului, *

ºi n-a fost nimeni ca sã-i îngroape.4 Am ajuns de ocara vecinilor noºtri, *

de batjocura ºi râsul celor care ne înconjoarã.5 Pânã când, Doamne, te vei mânia? †

La nesfârºit? *Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?

Ora medie 17

8 Nu mai lua în seamã împotriva noastrãgreºelile pãrinþilor noºtri, †

ci sã ne întâmpine degrabã îndurarea ta, *cãci suntem cu totul lipsiþi de putere.

9 Ajutã-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, *pentru slava numelui tãu!

Elibereazã-ne ºi iartã-ne pãcatele, *de dragul numelui tãu.

10 De ce sã spunã pãgânii: *„Unde este Dumnezeul lor?”

Sã se cunoascã între popoare rãzbunareaînaintea ochilor noºtri, *

pentru sângele vãrsat al slujitorilor tãi.11 Sã ajungã pânã la tine

gemetele celor prinºi în rãzboi; †scapã-i cu braþul tãu puternic *pe cei condamnaþi la moarte.

13 Iar noi, poporul tãu ºi turma pãºunii tale,te vom lãuda în veci †

ºi vom vesti lauda ta *din generaþie în generaþie.

Ant. Ajutã-ne, Dumnezeule, mântuirea noastrã, ºiºterge pãcatele noastre.

Ant. 3 Dumnezeul oºtirilor, priveºte din cer ºi viziteazãvia aceasta.

Psalmul 79 (80)

Viziteazã, Doamne, via taVino, Doamne Isuse! (Ap 22,20).

2 Pãstor al lui Israel, ascultã, †tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã, *tu, care ºezi peste heruvimi, aratã-te în strãlucirea ta;

3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim,Beniamin ºi Manase *

ºi vino sã ne mântuieºti.4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem, *

fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!


5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, †cât va dura mânia ta, *fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu?

6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelor *ºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimi.

7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtri *ºi duºmanii noºtri râd de noi.

8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem, *fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!

9 Tu ai scos o vie din Egipt *ºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti.

10 Ai pregãtit terenul pentru ea, *i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul.

11 S-au acoperit munþii de umbra ei *ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu.

12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mare *ºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu.

13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul, *încât toþi trecãtorii o jefuiesc?

14 O pustieºte mistreþul din pãdure *ºi o pasc animalele sãlbatice.

15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te! †Priveºte din cer ºi vezi, *viziteazã via aceasta.

16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta *ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine.

17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi *sã piarã la ameninþarea feþei tale.

18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei tale, *peste fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tine.

19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine, †tu ne vei da viaþã *ºi vom invoca numele tãu.

20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,fã-ne sã ne întoarcem, *

fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!Ant. Dumnezeul oºtirilor, priveºte din cer ºi viziteazã

via aceasta.

Vesperele 19

lEcTurA ScurTÃ Dt 4,7Care este acel popor mare ai cãrui dumnezei sã fie

atât de aproape cât de aproape este Domnul, Dumnezeulnostru, ori de câte ori îl chemãm?V.Domnul este aproape de toþi cei care îl cheamã.R. ªi ascultã rugãciunea lor.

rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic ºi veºnic, la tine nu este

negurã ºi nici întuneric; trimite strãlucirea luminii taleasupra noastrã, pentru ca, primind cuvântul tãu, sãumblãm pe cãile tale cu inimã deschisã ºi credincioasã.Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNul

În fãpturile din lume, Doamne, forþa ta apare;Vietãþi nenumãrate au luat fiinþã-n mare.Peºtii au rãmas în apã; patrupede târâtoareAu ieºit la þãrm; la pãsãri le-ai pus aripi ca sã zboare.Nu existã spaþiu liber, n-a putut vreun loc sã-þi scape;Ai umplut natura-ntreagã: ºi pãmânt, ºi cer, ºi ape.Tot ce miºcã în naturã: pãsãri, peºti ºi animale,Te adorã, te ascultã, se supun voinþei tale.Ne-am nãscut ºi noi din apã, pentru viaþa ta divinãLa Botez, când, din iubire, ne-ai iertat de orice vinã.Am jurat atunci sã ducem viaþã sfântã, fãrã patã,Haina albã ce-am primit-o s-o pãstrãm imaculatã.


Ne-am cãlcat cuvântul însã, am uitat de jurãminte;La cãinþa noastrã, Doamne, cu-ndurare ia aminte.Ne-am mândrit în mintea noastrã ºi cãderea ne-a fost mare;Doamne, vindecã-ne rana, scoate-ne din disperare.Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã;Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã,Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fireªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin.

PSAlMODIA

Ant. 1 Sfinþii tãi sã tresalte de bucurie, Doamne,intrând în lãcaºul tãu.

Psalmul 131 (132)

Fãgãduinþele dumnezeieºti fãcute casei lui DavidDomnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu

(Lc 1,32).I

1 Aminteºte-þi, Doamne, de David *ºi de toate suferinþele sale!

2 Cum a jurat Domnului *ºi a fãcut aceastã promisiune

cãtre Cel Atotputernic al lui Iacob:3 „Nu voi intra sub acoperiºul casei mele, *

nu voi urca în patul meu sã mã odihnesc,4 nu voi da somn ochilor mei, *

nici odihnã pleoapelor mele,5 pânã când nu voi gãsi un loc pentru Domnul, *

o locuinþã pentru Cel Puternic al lui Iacob”.6 Iatã, am aflat cã este în Efrata, *

l-am gãsit în câmpiile Iaarului.7 Sã intrãm în locuinþa lui, *

sã ne aruncãm la pãmânt la picioarele sale.8 Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã, *

tu ºi chivotul puterii tale!

Vesperele 21

9 Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptate *ºi credincioºii tãi sã tresalte de bucurie.

10 De dragul slujitorului tãu, David, *nu-þi întoarce faþa de la unsul tãu!

Ant. Sfinþii tãi sã tresalte de bucurie, Doamne, intrândîn lãcaºul tãu.

Ant. 2 Domnul ºi-a ales Sionul ca locuinþã.

II11 Domnul i-a jurat lui David într-adevãr *

ºi nu-ºi va retrage cuvântul:„Din rodul trupului tãu *

voi pune pe tronul tãu.12 Dacã fiii tãi vor pãzi legãmântul meu †

ºi poruncile pe care le-am dat, *atunci ºi fiii lor vor sta din neam în neam

pe tronul tãu”.13 Pentru cã Domnul a ales Sionul *

ºi a voit sã fie locuinþa lui:14 „Acesta este locul meu de odihnã

pentru totdeauna, *aici voi locui, pentru cã lucrul acesta îl doresc.

15 Voi binecuvânta din plin roadele lui *ºi voi sãtura pe sãracii lui cu pâine.

16 Voi îmbrãca pe preoþii lui cu mântuire *ºi credincioºii lui vor cânta de bucurie.

17 Acolo voi face sã odrãsleascã puterea lui David, *voi pregãti o luminã pentru unsul meu.

18 Îi voi acoperi cu ruºine pe duºmanii lui, *dar peste el va strãluci coroana”.

Ant. Domnul ºi-a ales Sionul ca locuinþã.

Ant. 3 Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºitoate popoarele îi vor sluji.

CântareaAp 11,17-18; 12,10b-12a


Judecata lui Dumnezeu11,17 Îþi mulþumim þie, *

Doamne, Dumnezeule atotputernic,cel care eºti ºi care erai, *

cãci ai luat în mânã puterea ta cea mareºi ai început sã domneºti.

18 ªi s-au mâniat neamurile, *dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi

ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, *ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari.

12,10b A venit acum mântuirea ºi putereaºi împãrãþia Dumnezeului nostru *

ºi puterea Unsului sãu,cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, *

care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte.11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului *

ºi prin cuvântul mãrturiei lor;ºi nu ºi-au iubit viaþa *

pânã la moarte.12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, *

ºi voi, cei care locuiþi în ele!Ant. Domnul i-a dat puterea ºi cinstea ºi domnia ºi

toate popoarele îi vor sluji.

lEcTurA ScurTÃ 1Pt 3,8-9În sfârºit, fiþi toþi într-un gând, compãtimitori, plini

de iubire faþã de fraþi, milostivi ºi smeriþi. Nu întoarceþirãu pentru rãu, nici insultã pentru insultã, dimpotrivã,binecuvântaþi, pentru cã la aceasta aþi fost chemaþi, casã moºteniþi binecuvântarea.

rESPONSOrIul ScurT

R.Ne-a hrãnit Domnul * din lamura grâului. Ne-ahrãnit.V. ªi ne-a îndestulat cu miere din stâncã; * din lamura

grâului. Slavã Tatãlui. Ne-a hrãnit.

Ant. la Magnificat: Domnul i-a dat jos de pe tron pecei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi.

Vesperele 23

cÂNTArEA DIN EVANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *

Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *

ºi numele lui e sfânt.50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

peste cei ce se tem de el.51 A arãtat puterea braþului sãu, *

i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *

ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *

iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *

amintindu-ºi de îndurarea sa,55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *

lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºii-a înãlþat pe cei smeriþi.

rugÃcIuNEA uNIVErSAlÃ

Sã-l rugãm cu evlavie pe Cristos, pãstorul, sprijinitorulºi mângâietorul poporului sãu:

Dumnezeule, scãparea noastrã, ascultã-ne!Binecuvântat eºti, Doamne, cãci ai binevoit sã ne chemiîn Biserica ta sfântã:– pãstreazã-ne în ea pururi.


Tu, care i-ai încredinþat Sfântului Pãrinte papa N. grijatuturor Bisericilor,– dãruieºte-i credinþã neabãtutã, speranþã vie ºi iubire

mereu treazã.Dã celor pãcãtoºi harul convertirii ºi celor cãzuþi putereade a se ridica– ºi dãruieºte tuturor cãinþã ºi mântuire.Tu, care ai voit sã locuieºti în þarã strãinã,– adu-þi aminte de aceia care trãiesc departe de familia

ºi de patria lor.Tuturor rãposaþilor care au sperat în tine,– dãruieºte-le pacea veºnicã.Tatãl nostru.

rugãciunea de încheiereÎþi aducem mulþumiri, Doamne, la sfârºitul acestei

zile ºi implorãm cu umilinþã îndurarea ta, ca sã ierþi cubunãtate greºelile pe care le-am sãvârºit în slãbiciuneafirii noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu,care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

completoriul




IMNul

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:

Completoriul 25

Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSAlMODIA

Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.

Psalmul 15 (16)Domnul e partea mea de moºtenire

Dumnezeu l-a înviat pe Isus, eliberându-l de durerilemorþii (Fap 2,24).

1 Pãzeºte-mã, Dumnezeule, *pentru cã mã încred în tine.

2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu, *fericirea mea e numai la tine”.

3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternici, *în ei era toatã plãcerea mea.

4 Îºi înmulþesc durerile cei care umblã dupã zei strãini, †

dar eu nu le voi aduce nici o jertfã cu vãrsare de sânge, *

nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.5 Domnul este partea mea de moºtenire

ºi cupa mea cu sorþi, *tu eºti acela care ai în mânã soarta mea.


6 Sorþii mei au cãzut pe terenul cel mai bun, *într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã.

7 Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înþelepciune, *

la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inima.8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul; *

dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin.9 De aceea inima mea se bucurã †

ºi sufletul meu tresaltã de bucurie; *ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã,

10 deoarece nu vei lãsa sufletul meu în locuinþa morþilor, *

nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezirea.11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii; †

în faþa ta sunt bucurii nespuse *ºi desfãtãri veºnice la dreapta ta.

Ant. Trupul meu se va odihni în speranþã.

lEcTurA ScurTÃ 1Tes 5,23Însuºi Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã în mod

desãvârºit ºi fiinþa voastrã întreagã: duhul, sufletul ºitrupul sã se pãstreze fãrã prihanã pentru venireaDomnului nostru Isus Cristos.

rESPONSOrIul ScurT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã -

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro -teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

cÂNTArEA DIN EVANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

Completoriul 27

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro -teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

rugãciunea de încheiere

Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã nedãruieºti un somn liniºtit spre a ne odihni de truda zileipentru ca, reînnoiþi pururi prin ajutorul tãu, sã-þi putemsluji cu trupul ºi cu sufletul. Prin Cristos, Domnulnostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer -nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.


Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum -nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 29

Documents

24 februarie 2011