3.6 Semiotica si hermeneutica

8/7/2019 3.6 Semiotica si hermeneutica

http://slidepdf.com/reader/full/36-semiotica-si-hermeneutica 1/4

III. 6 Semiotica (semiologia), simbolistica, hermeneutica şi praxeologia

Semnele – de diverse forme, grade de abstractizare sau de sugestibilitate – sunt”alfabetul” cu ajutorul căruia putem ”citi” marea ”Carte a Naturii” (oamenii fiindși ei, la rândul lor, semne ale creativității divine). Descifrarea tainelor existenței

naturale și sociale presupune, în ultimă instanță, citirea textului/texturii al cărui înțeles îl căutăm. Finalmente, deosebirea dintre un manager de succes și unul demâna a doua constă în abilitatea de a citi corect textul, de a-l interpreta corect șide a lua decizii adecvate. Un anumit con-text economic este descifrat/citit într-oanumită cheie de un analist economic și – posibil – interpretat diferit de decidențiicare receptează aceste mesaje ale analiștilor. De aceea, acțiunea umană estefoarte diversă, cauzele succeselor și ale insucceselor nefiind evidențiate

întotdeauna cu claritate, ceea ce oferă noi determinări (pozitive sau negative)deciziilor și realităților ulterioare. Citirea textului este ușurată de existența unor”lecturi” anterioare, a studierii unor lecturi alternative, și, desigur, a

consecințelor luării unor decizii cu cauze și consecințe decelabile. Clasa semnelorutilizabile în management este una valabilă pentru întreaga gamă a acțiunilorumane: ”piața dă semne de calmare”, ”semn-ificația scăderii ratei dobînzii pentruaccesul la credite ....”, ”contractele semn-ate oferă garanțaia stabilității pe piață”etc. (Căutați și oferiți cât mai multe exemple de acest fel; cu siguranță se vorobține rezultate pozitive cum ar fi: ușurința și rapiditatea descifrării unor texte,unele aparent fără legătură cu problema în cauză, comunicarea mai eficientă șiluarea unor decizii mai corecte. De aici și necesitatea introducerii unor noțiuni desemiotică și simbolistică în cursurile de management.

Înainte de a vorbi despre semiotică/semiologie

1

se impune a face câteva precizărireferitoare la semne. De regulă, un semn reprezintă un posibil criteriu de ”citire”a ceea ce se află dedesubtul sau în jurul său, un marcaj (o marcă) aconținutului/esenței lucrului semnat/marcat. Dacă orice cercetare pornește prin aevidenția asemănările și deosebirile dintre lucruri, fapte, situații atunci estenecesar să cunoaștem atât semnele cât și traducerile acestora. ”Nu există

asemănare fără signatură. Lumea similarului nu poate fi decât o lume marcată.”(Foucault, 2008, p. 80). Și mai lămuritor este Paracelsus, citat de acelașiFoucault: ”Nu este voința Domnului ca ceea ce creează el pentru binele omului

și tot ce a dat el să rămână ascuns... și chiar dacă el a ascuns anumite lucruri, n-

a lăsat nimic fără semne exterioare și vizibile cu mărci speciale – ca și un om

1 Orgoliile franceze continuă să folosească termenul de ”semiologie” în loc de cel de”semiotică” (după modelul anglo-saxon, ”semiotics”). Varianta ”semiologie” este utilizatăși în școala românească de medicină. În anii 70 am citit un curs de semiologie medicală,fapt care mi-a sugerat posibilitatea utilizării limbajului semiologic medical în predareaeconomicii sănătății la studenții mediciniști (iată câțiva termeni împrumutați din acestvocabular: analiză, diagnostic, interpretarea rezultatelor, radiografie, rețetă, remediu,intervenție, operație, tratament (ne)invaziv, stare de sănătate a economiei, firmei,spitalului etc.). Semnele bolii și ale sănătății decelate de medicină pot fi lesnecomparate/asimilate cu semnele specifice analizei economice și manageriale (analiza

diagnostic a firmei, indicatori ai stării de sănătate a firmei etc.). Aceste similitudini mi-audeschis orizontul spre abordările inter și, ulterior, transdisciplinare, foarte fertile în planulgenerării de idei noi și de unificare a câmpului cunoașterii.



care, îngropând o comoară, îi marchează locul pentru a-l putea regăsi”. (p. 80-81). În cazul simplelor descrieri ale situațiilor și faptelor trecute, semnele slujescinterpretării (hermeneuticii) acestora, importanța hermeneuticii fiind dată denivelul de înțelegere a trecutului. Hermeneutica este însă decisivă încomunicarea prezentă pentru demararea unor acțiuni viitoare. Deoarce am

încadrat managementul în teoria generală a acțiunii umane, rezultă că semioticași hermeneutica sunt fundamentale pentru un management de succes.Comunicarea se face prin semne – mai mult sau mai puțin adecvate mediuluicăruia i se adresează – dar managementul este de neconceput în afaracomunicării. Un lider poate fi foarte vocal, zgomotos chiar, pentru a-și semnalaprezența și autoritatea în fața membrilor și structurilor organizației. Dar, adesea,un lider care nu-și face simțită prezența prin comunicate, ședințe, sau chiarcontact direct cu subordonații poate să însemne o autoritate subînțeleasă, maiputernică, uneori, decât aceea manifestată zgomotos. De asemenea, alternareacelor două stiluri de comunicare se poate dovedi adesea mai eficientă și mai de

succes. Fac aceste precizări pentru a atrage atenția asupra unor opinii care fiesupralicitează comunicarea intensă și incisivă, fie una latentă și chiar inexistentă,fără a se preciza dacă este vorba despre organizații mari sau mici, vechi sau noi,executive sau creative, feminine sau masculine etc. Cred că se poate spune căstilul de comunicare trebuie permanent/continuu și simultan adaptat/adecvatnaturii și structurii organizației conduse. În acest scop, buna cunoaștere aorganizației (semiotica organizației, hermeneutica structurilor organizației)asigură o adecvare a mijloacelor la scopurile/ obiectivele organizației(comportamentul etic al organizației).

Hermeneutica este arta/tehnica interpretării. Zeul grec Hermes (Mercur laromani) – ocrotitor al comerțului și al hoților, domină atît comerțul (inter-medierea speculativă) cât și ex-tragerea sensurilor din semne (inter-pretarea sauspeculația). Pe bună dreptate, Paul Bran a formulat sugestiv și simbolic: de laspeculă la speculație nu sunt decât câteva litere. Hermeneutica este modalitateaconcretă de traducere a unui (con)text în limbaj natural sau artificial. Foucault

consideră (perfect plauzibil, în opinia mea) semiotica și hermeneutica ca fiindabsolut inseparabile, la fel cum absolut inseparabile sunt scopurile și mijloacele,respectiv politicul și economicul. Semioticul este, de fapt, un set de sensuriascunse în semne, sau poate mai corect, un set de semne care acoperă/conținsensuri ascunse, iar hermeneuticul este dezvăluirea/descoperirea/clarificareaacestor sensuri. Așadar, unul ascunde și unul descoperă, unul încifrează, iarcelălat descifrează sensuri/adevăruri/conținuturi. Privite aceste lucruri prin prismaMSM, se poate afirma că semioticul este depozitarul unor mijloace (de înțelegerea vieții), iar hermeneuticul este domeniul dezvăluirii finalităților (scopurilor)anterior acoperite, intenționat sau nu. Așadar, semioticul este economicconcentrat, iar hermeneuticul este politic concentrat, hermeneuticul folosindu-sede virtuțile traductologiei și teatrologiei (teatrul este interpretare, nu?), acesteadin urmă fiind etic concentrat (adecvare a mijloacelor la scopuri și a scopurilor lamijloace). Se poate discuta/interpreta modul insidios în care scopurile apar camijloace și mijloacele apar ca scopuri, lucru întâmplat adesea în viața reală.Confuzia dintre scopuri și mijloace este explicabilă (teoretic) dar nu și justificabilă(practic). De aici și necesitatea utilizării concrete a MSM.



Simbolistica

Simbolul (sim - și bolein - ) este sens transferat de la un semn la altul, adeseade la un semn conceptual (cuvânt, idee) la un semn grafic (desen). Comunicareaprin simboluri este deosebit de eficientă, efectivă și eficace. Nu întâmplător, în

ultimii ani, profesioniștii managementului apelează tot mai insistent la utilizareasemnelor, simbolurilor și metaforelor în atingerea obiectivelor organizației. Uneorise folosește și termenul de ideogramă pentru sugera un simbol2. În definiția luiMihai Drăgan3 ”Un simbol reprezintă simplificarea unui concept, a unei idei etc.

într-o formă grafică acceptată general ca un reprezentant al ideii respective”.4

Astfel, steaua cu șase colțuri este semnul (heraldic)al statului evreu, preluat dinceea ce anterior era desemnat doar ca Steaua lui David sau Sigiliul lui Solomon,dar simbolistica sa este mult mai profundă. Mihai Drăgan sugerează casimbolizări ale celor două triunghiuri inversate și suprapuse (nu alăturate cumformulează M.D.) următoarele: uniunea între bărbat și femeie, apă și foc,

echilibrul între bine și rău, relația dumnezeu-om și perfecțiunea. Personal aș fi înclinat să mai adaug și alte semnificații: îmbinarea dintre logica deductivă și ceainductivă (ceea ce mi-a sugerat necesitatea întemeierii unei logici transductive,simultan deductivă și inductivă, sau, ca în logica terțului inclus, nici deducrtivă,nici inductivă). De asemenea, Steaua lui David poate simboliza (ca și Crucea5

creștină și chiar Svastica în formele inițiale) înlănțuirea scop/mijloc caesențializare a ființei umane.

Praxeologia

2 Demn de parcurs site-ul http://www,symbols.com/ (Online Encyclopedia of Signs andIdeograms).

3 http://www.mihaidragan.ro/kindablog/2006/7-simboluri/

4 În principiu sunt de acord cu această definiție (și îndeosebi cu extrem de interesanteleexplicații și demonstrații oferite în continuare pentru simboluri fundamentale ale omeniriicum ar fi Crucea, Svastica, Steaua lui David, Pentagrama etc.), dar am rezerve față de

ideea de simplificare, ceea ce poate sugera o banalizare sau o diminuare a importanțeisimbolurilor respective. Propun, în locul acestui termen, pe acela de ”concentrare”,respectiv, un semn (simbolic) concentrează în sine o cantitate foarte mare de informații,inclusiv de semnificații/sensuri. Simbolizarea este traducerea în cuvinte explicativebogăția de conținut a semnului (simbolului). De reținut și explicațiile etimologice (date deMihai Drăgan) ale numelor simbolurilor analizate. Spre ex. ”svastica” provine dinsanscrită unde ”su” înseamnă ”bun” iar ”vasti” înseamnă ”viață”. Traducereaaproximativă ar fi ”Viață bună” sau, la modul imperativ acțional ”Să trăiți bine!”.Asocierea simplistă și eronată a a svasticii cu nazismul este tocmai dovada faptului casimblourile nu reprezintă și nu trebuie să reprezinte o simplificare.

5

Referitor la cruce, cred că merită atenție un comentariu apărut pe blogul lui MihaiDrăgan: ”Simbolul, numit azi cruce, este unul pagân, ancestral, multimilenar și simbolizaSoarele sau penisul.”

http://www.mihaidragan.ro/kindablog/2006/7-simboluri/

http://www.mihaidragan.ro/kindablog/2006/7-simboluri/



Definită ca teorie a acțiunii eficiente, praxeologia, face inerent apel la mijloacelecele mai eficiente de comunicare și de atingere a scopurilor propuse, cu utilizareaunor mijloace adecvate și, totodată, puțin costisitoare.

Documents

3.6 Semiotica si hermeneutica