Anatomia esofaguluiGeneralitatiSus

Esofagul este un canal muscular cu lungimea de 23 - 25 cm care se intinde de la faringe pana la stomac. Isi are originea la nivelul gatului, la marginea inferioara a cartilajului cricoid, opus fata de a sasea vertebra cervicala si coboara de-a lungul si in fata coloanei vertebrale, prin mediastinul superior si inferior, trece prin diafragm si trece in abdomen, terminandu-se la nivelul orificiului cardia care face legatura cu stomacul, la nivelul vertebrei 11 toracice. 

Directia generala a esofagului este verticala; dar prezinta doua mici curbe de-a lungul sau. La originea sa este plasat pe linia mediana dar se inclina spre partea stanga la radacina gatului, treptat ajunge din nou pe linia mediana la nivelul vertebrei toracice 5 si in final deviaza spre stanga cand trece prin hiatusul esofagian de la nivelul diafragmului. De asemeni esofagul prezinta si doua flexuri antero-posterioare corespunzatoare curburilor cervicale si toracale ale coloanei vertebrale. Este partea cea mai ingusta a tubului digestiv iar portiunile sale cele mai inguste sunt la origine si la locul de trecere prin diafragm.

Cuprins articol1. Generalitati 2. Vecinatati 3. Structura

VecinatatiSus

In portiunea cervicala esofagul este in relatie anterior cu traheea; si in portiunea inferioara a gatului, unde se proiecteaza pe partea stanga, cu glanda tiroida. Posterior se gaseste in fata coloanei vertebrale si muschii Longus colli; pe fiecare parte se gaseste in contact cu artera carotida comuna (in special pe partea stanga intrucat se inclina pe acea parte) si parti ale lobilor glandei tiroide; nervii recurenti au un traiect ascendent intre esofag si trahee; pe partea stanga exista si ductul toracic. 

Portiunea toracica a esofagului este initial situata in mediastinul superior intre trahee si coloana vertebrala, putin spre stanga fata de linia mediana. Apoi trece in spatele si in dreapta arcului aortic, si coboara in mediastinul posterior alaturi de partea dreapta a aortei descendente, coboara in fata si putin in stanga aortei si intra in abdomen prin diafragm la nivelul vertebrei toracice 10. 

Chiar inainte de a performa diafragmul prezinta o dilatatie distincta. Se gaseste in vecinatatea, in fata, cu traheea, bronhia stanga, pericardul, si diafragmul; posterior, cu coloana vertebrala, muschii Longus colli, arterele aortice intercostale drepte, ductul toracic si venele hemiazygos; iar inferior aproape de diafragm se gaseste anterior fata de aorta. Pe partea stanga, in mediastinul superior, se gaseste portiunea terminala a arcului aortic, artera subclaviculara stanga, ductul toracic si pleura stanga. In unghiul format de trahee si esofag se gaseste nervul recurent stang; inferior se gaseste in relatie cu aorta descendenta

toracica. 

Pe partea dreapta se gasesc pleura dreapta si vena zygos peste care trece. Sub radacinile plamanilor nervii vagi coboara in contact direct cu esofagul, nervul drept trecand posterior, iar cel stang anterior; cei doi nervi se unesc pentru a forma un plex in jurul esofagului. In portiunea inferioara a mediastinului posterior ductul toracic se gaseste pe partea dreapta a esofagului; mai sus este plasat posterior si traversand esofagul la nivelul vertebrei toracice patru, isi continua traseu pe partea stanga. Portiunea abdominala a esofagului se gaseste in santul esofagian de pe suprafata posterioara a lobului hepatic stang. Masoara aproximativ 1,25 cm lungime si doar portiunile anterioara si stanga sunt acoperite de peritoneu. Are o forma aproape conica cu baza aplicata pe orificiul superior al esofagului.

StructuraSus

Peretele esofagian are patru straturi: unul extern sau fibros, muscular, submucos sau areolar si unul intern sau mucos. Stratul muscular este compus din doua planuri cu grosime considerabila: unul extern cu fibre longitudinale si altul intern cu fibre circulare. Fibrele longitudinale sunt aranjate, de la originea tubului, in trei fascicule: una anterioara si doua de fiecare parte, care se continua cu fibrele musculare ale faringelui; pe masura ce coboara fibrele se amesteca si formeaza un strat uniform care acopera fata exterioara a tubului. 

Fibre longitudinale accesorii se intind intre esofag si pleura stanga, unde ultima acopera aorta toracica si radacina bronhiei stangi sau fata posterioara a pericardului. Fibrele circulare se continua superior cu fibrele costrictorului esofagian inferior; directia fibrelor este transversa in portiunile superioara si inferioara ale tubului, dar oblice in portiunea intermediara. Fibrele musculare in portiunea superioara a esofagului sunt de culoare rosie si sunt in mare parte fibre striate; in portiunea inferioara sunt in principal fibre netede. 

Stratul areolar sau submucos face legatura intre straturile mucos si muscular. Contine vase de sange, nervi si glande mucoase. Stratul mucos este gros, de culoare rosie in portiunea superioara si mai palida in cea inferioara. Este dispus in falduri longitudinale care dispar la distensia esofagului. Supafata sa este acoperita de papile minuscule si este acoperita in totalitate cu un strat gros de celule epiteliale scuamoase stratificate. 

Sub membrana mucoasa, intre aceasta si stratul areolar exista un strat de fibre musculare netede aranjate longitudinal. Aceasta poarta numele de muscularis mucosae. La originea esofagului stratul este absent sau reprezentat doar de cateva fibre rasfirate; in portiunea inferioara formeaza un strat considerabil. 

Glandele esofagiene sunt glande de tip mucos: sunt localizate in tesutul submucos si fiecare se deschide la suprafata printr-un duct excretor lung. Vasele de sange si nervii – arterele care vascularizeaza esofagul sunt derivate din ramul tiroid inferior al trunchiului tirocervical, din aorta toracica descendenta, din ramul stang gastric al arterei celiace si din ramul inferior frenic al aortei abdominale. Majoritatea au o directie

longitudinala. Nervii sunt ramuri din trunchiul vag si simpatic; ei formeaza plexuri in care se gasesc grupuri de celule ganglionare, prezente intre straturile musculare si un al doilea plex in tesutul submucos.