Anuî XXXI. — No. 52. 5 BANI IN T O A T A TARA 5

Vineri, 25 РесешЬше I9IS

ABONAMENTUL L E I 2 , 6 0 A N U A L

ABONAMENTELE S E FAC NUMAI PE CN AN

C O L A B O R A T O R I ] A C E S T U I N U M Ă R Ioan Dragu, Leontin Iliescu. 0. Iov, Aneta Dimii*-*- '

ІОаП Scăina»" ^sBmssssssmssssss-

n F e i U R I LINIA PE PAG. 7 şl I

BANI 2 0

N A Ş T E R E A D O M N U L U I N O S T R U I S U S C H R I S T O S

2 . — No. 52 (JNIVEUSÜL LITERAR

„ U N I V E R S U L L I T E R A R ' urează t u t i m cititorilor s i !

Sărbători ftricitt!

$i anul acesta Gréciumd ne surprinde in plin războia european.

Albeaţa imaculată a zăpăzei care acoperă cîmpiite e pătată si E-cum de sîngele vărsat de milioane de luptători cari se masecreu-ză fără cruţare.

Cuvîntul divin al celui ce s'a născut în Retlcem e nesocotit mai mult ca oricînd.

Pacea între oameni, robirea între fraţi propovăduită de Mintui-torul himei şi pecetluită cu sin-fjele său pe muntele Golgota, a pierit. Obosiţi, torturaţi de otita măcel, toţi cauţi pacea ЫпЩ&сі-loare, pe eare bisa nu o găsesc.

Lipsa de prevedere a ctmâmcm-torilor lumei ртттЩЬ\ ambiţiile lor neînfrUuke, « a mim* e-menirea e întfun Ш de pUm

ln sute de mii de cămine, m milioane de suflete n» se va şan in. această zi solemni detU ёШы şi amărăciune. Orfana şi văduvele

umple azi o bonă parte m steiului pămîntesc

Cite nu s'au petrecut m murvaiul acesta die un an? Şi aie пш se vor mai înttmplm pfnă ta tn-cheerea pácéi care ê ar* dk depărtată, încît nici tm te'tăţeşte pe o-rizont? V '

Ţara noastră, graţie prudenţei şi spiritului de prevedere a conducătorilor sei, plnă acum a fost cruţată dc calamităţile roxbomtuL România, putem гісе, i n aceste 18 luni de râzboiu european, ш trăit o viaţă de mari pripit dar şi de o munci intense, Incootju-rată de flăcări pe toate) fruntariile ei, România', kŞg. '-$шк0кЩ fără preget, pentru еевеѵі cel . mare, care nu va înSrzmdeaoafe.

Din discuţiuenue parlamentare reese clar că n'a fast ptnë acum îiici un moment prielnic dm toate punctele de vedére, pentru intrarea României m acţiune. Se socoteşte însă, cm momentul acela 'va sosi. Unii ЪагЬаЦ de stat mu e-mis părerea ci momentul acela treime pregătit, ceci ar fi o mare nenorocire pentru România, daci evenimentele mctufde, care vor face să răsară o eră nouă asupra v-menirei, ar trece făru ca tara noastră să-şi realizeze idealul urmărit de atîlea veacuri.

încetarea războiului fără participarea României, ar însemna râmai i crea sub sclavie. încă cine ştie pentru cîte veacuri, a românilor din ţările subjugate.

Aceşti fraţi ar rămfne răzleţi, prigoniţi, supuşi vexaţiunilor celor ce-i stăpânesc şi expuşi la o sigură desnaţionalizare-

Or, interesul cel mai vital al ţărei e ca românii de pretutindeni să fie uniţi sub acelaş sceptru şi să formeze un singur- trup, întreg, puternic, care. să poală rezista tuturor intemperiilor vremilor.

lată care este idelul României, —-n îndeplinirea căruia orice

ѵит cu topit/ c*-£p prises, ăeplinească toate aspiraftrt„«ă. u-gilimc ale României. Câte nu se întlmplă în decursul unui an în asemenea vremuri de profunde zguduirii Depinde de perspicacitatea conducătorilor noştri, ca să pregătească momentele. Cât despre naţiune si armată ele stau aete pentru orice jertfe.

Noapte de iarna —- Amintire —

d e ЗЭ- T © * V

A doua zi de Crăciun, seara, pe la opt, ograda se umplu de sănii. Şiragurile de zurgălăi ist curmaseră clinchetul la scară unde coborau' musafirii^ în^ timp c e guri nenumărate învăluia-

*--' strigătele : -r- TIIFCOTAFA.,. Bună seara...

c u m dac'aţi venii ptfk... tru, răspunse Bădiţa Mitrită. R E culai, trage săniile la grajd şi îngrijeşte să aîbă caii de mâncare.

Era un g e r de-t i îngheţa răsuflarea; scârţâia zăpada Ca o uşă nouă. iar pe obrazul omătului frigul aşţertutse o pojghiţă sclipitoare ca un zmalt d e argint.

M Musafirii intraseră Î B ca să . Cărunteala mustăţilor dispăru,

-obrajii « î & e i a ţ i ai cuceaijefor ne'nroşiră para şi s u b putere.i

OOOOO»E*>GC!»o»»o^

« l e d щртт пгхчь — A e r f

m trece şi barba ii flutur* 'm rem, Si ЬжгЬа И е plină de sangt. Şi sângele Ч curge pe nrpfmf vetêmânt, ЦМа-і fngfteatà, de ap.igttf rémi, Şt fulgere ochii retfrâmg.

Ш trece ţi ţintă fkintămâe priviri Spre sote /агще-m-unèf. Şi Tn доапа-і el cere vSzdadbmfm ştiri; Şi *» câmp oi nu ende de edt Mîmm. Şi uda de senor porunci...

Departe... departe... dépêtriez mwrtu. — Bătrânul îşi flerge sudoarea — Trufia sc-afâţS fn ei Ca un leu; Dar glosai H tună mm negru, mai greu Refrenul grvzm : depiriaren.

Departe... departe... in •compui afbit, Văzduhul repeta emul, Bătrânul ж mita fn urmá-aiunt, Dar glasul: décrie...departe... рі-огЩ Mitrâatd repeţi cu '

S o

RlpleacS, êeoémtâ, ín goană, neţ'un, Şi ЫшШіп opri? rânjeşte. «ТШ $рЪпо ** fie..., o da, am si-ţi spun « O taină, E I N ' eu suni cel care le-mdtm, * Şi cet ce pa laine domneşte*.

Şi-oraşul s'apropie mereu şi treptat. Şi-memna oraşul е-щпоаре. El, cet ee ІирШе pe câmp îngropat-De viscol... ei care atâtea ш 'ndurol, Acuma, de toate, a si scape.

Ei bate fa una dm petfi ţi apai imr, La alta si alta înainte... Şi bale ta cède fi e s ff ' ѣ sodor. Căci pm'ţae 'nékise îţi réd de fugar, Slrigându-i : *X« de-aeta ne~aminte*.

El apoi, fn stradă w-irprtşte mirai, Si mintea mmii iţi intneabi : «Au nu tuni eu oare de ei aşteptai ? »Orr Inwea de nune acum fi-a uitat, « O n astăzi credinţa-i mai slabă?

Şi viscolul baie acum mai turbat. Şi n viscol adoarme bătrânul... Şi 'n zori, când oraşul s'a fost deşteptai, Un glas, pe deasupră-i, striga neîndurat:

% ... «Crăciunul... ne moare Crăciunul»... o I o n S c f t e n a r u o Z 00

de frig. Era senin şi comori le de aur aie cerului ardeau. Copacii, pe marginea drumului, înţepeniţi rie ger ş ; cu ramurile înhor-botare. Când treceam pe sub ei, cu sfârcul biciului îi, loveam, admirând cum se scutur flori albe de cireş.

Duduia Emilia se ghemuise în sanie ca r> minge. Am tras cerga până» la brâu şi-mi furişai mâna în manşon. Ii ardea mâna ca je -rafecul. Cu dreapta i-am cuprins Vu'jlocul atrăgând-o puţin.

Prin sat dormeau case l e sub căciula albă a acoperământului . Drumul era purtat şi sătjjj' • " înfundate, şiru?*- . " f í t > ! l e J " ^ nă ц я " : - ' - і " o T a pe s tânga. Cand

Л . iiàVtoia mat tare, eu s tr igam: „Acu-acu !... Aici în şanţ", c e e a ce făcea pe duduia Emilia să ţipe uşor şi să-i dea prilej să s'a-, propie mai mult d e mine. îi s imţeam răsuflarea la ureche, ca l dă.

Cei dinainte chiuiau, să poceau care mai întâi să 'ncerce a-dâncimea şanţului ş i 'ntreg şiroi 'Je sănii părea un alai de nuntă.

— C e noapte frumoasă »... P â nă mâine aşi călător» aşa.. .

— Şi eu , e'o singură dorinţă : Să ţie noaptea asta o veşnic ie .

Mâna ei mă strânse , drept răspuns. Nu nc mai vorbirăm. Citeam în luminiţele de sub sprintene mai muH decât at fi putut vorbi gura.

Delà primărie cârmirăm Ia dreapta, prin Olodeţ . Pe-aic i drumul era neumblat. Zăpada până'n hlobe. Sănii le despicau pârii; adânci. Hârtoapele s 'ase-muise. Abia se desluşeau văile. Cât prindeau ochii, o mare în spumată. Strălucea zăpada de parc o presărase cu cristali.

Scoborâşjri fu' anevoios , fnno-tau caii în troian, până'n piept. Dar la dealul ţarinei Muşeătoa-,rea îşi întinse trupul, ca o ne -văstuică, ş i -o luă galop.

Simţeam cum alunecă fânul de sub noi şi mă ţineam de ţepuşe,

СЙД0ШЗЩ C A M i A N CRACIDNÜL GERMAN

Tineri şl tinere. Îmbrăcaţi eu piei fle animale., dantează eu felinare In mină

calare n'un măgar, care sb la r i mereu, zlna Mă-taşa-Arlc Împarte jucări i .

să nu cădem. In muchea dealului năvălise

troianul, munte. Eapa se opinti şi când eşi pe creastă, patul de fân alunecă în troian. Ne-am înfundat până'n umeri. Vizitiul nu simţise nimic.

Ne bufni râsul Ia'nceput.^Apoi ne privirăm un minut ochi în o -clii şi ca la o poruncă ne-apro-piarăm capete le şî gurile n o a s tre să 'ncleştară, aprinse şi doritoare.

Tu mi jîşti streifl Pentru I.iviu

Tu 'mi eşti strein, azi altu 'mi este Stăpân al sufletului meu, Am îngropat trista poveste Şi ne-am uitat si tu şi eu.

Alt chip îmi farmecă simţirea, Tu doar destul m'ai chinuit. Zadarnic îmi cerşeşti iuöifea, Povestea noastră ă murit.

Zadarnic plângi, trecuţii 'mi pare Un mort dc timpuri îngropat.. Invăktit în nepăsare De ani, de secole uitat.

Alţi êchi mă stăpânesc, streine, Şi lor vreau dragă să le fiu, De ei sunt gândurile 'mi pline. Trecutul nostru nu Y mai ştiu.

Aneta DimibiuTepeş

Floarea albastră P e v e s t e de Crăciun —

dm IO A. IV ЛЖЛСгѴ

Boer Faue era un om fericit. Locuia în cel mai drăguţ orăşel din tară, avea im parc în care creşteau flori minunate şi o fată de toată frumuseţea pe care o chema Ziua. Era bogat , mândru şi bisericos ; în fiecare Duminecă s e ducea la o mănăstire aşezată în munţi, nu departe de oraş , si se adâncea în rugăciuni. Zina ii întovărşea. Ş i când treceau amândoi pe strada c e a mare a orăşelului, oamenii în torceau capul după ei ş i murmurau cu o nuanţă deosebită de respect : — Boer F a n e şi „domniţa"!

Zina surâdea, e a au era nici mândră, nici bisericoasă, căci o singură patimă o cuprindea înt r e a g ă : iubëa si s e ştia iubită. Iată de c e surâdea când s imţea privirile de admiraţie cari o invalidait. Ş i inima-i s e umplea de plăcere fiindcă se gândea la a le sul, — la cel căruia îi păstra c o moara frumuseţii.

Totuşi Zina era uneori tristă. Nu îndrăznise î n c ă să mărturis ească lui tată-său iubirea aceas ta care-i că lăuzea viaţa, de câteva luni.

Lucrul se întâmplase in primăvara anulai care s e sfârşea, întâlnise în pădurea de fagi delà capătul orăşelului, pe un tânăr care s e apropiase de ea . P ă d u rea era o vrajă : c a şi într'un a-devărat paradis pământesc , animale le rătăceau libere în ea ;

căprioare, veveriţe , vulpi, pisici să lbatece , fazani, vulturi, c o c o s târci chiar, ale căror pene cenuşii se confundau cu cenuşiul ne sigur al frunzelor noi ; şi co lo , în depărtare'un loc nemişcat, de un verde palid, — ca o livade sub lumina lunei.

S'au întâlnit şi au vorbit. Li s e părea că se cunosc de când lumea , atât de firească fu conversaţia lor familiară. Când s'au despărţit, uitară să s e întrebe de nume. Dar a doua zi s'au întâlnit în ace laş loc, şi, de atunci, fiecare zi i-a văzut împreună câteva ciipe. S e iubeau naiv, mână 'n mână, buze lângă buze , în vreme ce primăvara atârna în jurul lor» ghirlande uşoare iar sânge le roşu al fagilor împurpura frunzişurile tinere.

P e tînăr îl chema Mircea. Era elevul unui pictor mare care îşi făcuse în orăşelul acela cuibul

tăcut şi s inguratec al unui filosof al vieţei . Elevul dovedea că-şi va ajunge cândva maestrul. In reculegerea unei vieţi privileg ia ţ i , sufleţu-i căpătase cea mai adâncă sensibilitate, — şi, de când iubea pe Zina, mintca - i . s e exalta într'un reşn ic vis de fericire. Afbsftrttl, verde l î . galbenul, roşul pe cari le mânuiau pensulele Iui mi serveau •tmaî să îmbrace ~în frumuseţe nişte forme mute, ci deveneau însăş i culorile speranţei Iui, şi s e a-niestecan cu dorinţele lui spre a învălui pe Zina într'o atmosferă de duioşie şi de fericire. Ş i gândul că v a fi şi el în curând un maestru, c ă va avea elevi, un a-telier bogat şi faima spre a le oferi Zinei, îl ameţea până Ia nebunie.

Pl in de încrederea pe care i-o dă tinereţea, Mircea s e duse în tr'o zi la tatăl Zinei. Un soare cald da viaţă parcului boeruîui. Florile s e deschideau se toase de lumină D a r era In e le ceva artificial c e părea că Izgoneşte natura : spălate, periate, frizate şi parfumate parcă cu esenţa de roz e . Mircea !e privea şi-şi z icea că florile aces tea g lor ioase nu fac cât floricelele ace lea cari nu poartă nici un nume latinesc, pe cari l e udă numai roita dimineţii şi pe cari le cu lege c ineva pe marginea dramurilor spre a face din e le buchete m o d e s t e cari nu durează decât o zi. E le nu sunt somptuoase ; e le n'au fost c r e s cute în sere calde ori în parcuri de altoire. Dar se oferă oricărui trecător, îşi scot parfumul şi c u loarea din însăşi fiinţa lor, nu aspiră să facă mândria vreunui maniac sau pompa vreunei e x poziţii şi s o c o t că ş i -au îndeplinit rostul pe lume dacă mor în mâinile vreunei fete drăguţe pe care au învăţat-o mai întâi „lim-bagiul florilor". N u tot c e e a c e străluceşte e aur, nu tot c e e a c e e frumos e bun. , t A fi si a părea, iată veşnica antiteză" murmu

ră Mircea apropiindu-şe de bătrânul care s ta aplecat peste un tufiş de flori înconjurat cu un gard de sârmă.

B o e r Fane s e ridică, scoţând un suspin de uşurare, apoi, fără a v e d e a pe Mirce acare s ta sfios la o parte, începu să s e plimbe a lene, cu înfăţişarea unui o m care are toate mulţumirile şi care nu mai aşteaptă nimic delà

soartă. S e oprea din când î l când şi se apleca deasupra vre -unui buchet, fără duioşie, dar plin de o mândrie covârşitoare.

Mircea îl întâmpină. Deş i nu-şi pregătise discursul, s e s imţea e locvent . Spuse dar ce-1 a-ducea, mărturisi că iubeşte pe Zîna din toată inima, şi promise că o va face fericită. Meseria lui ş i protecţia maestrului îl va îngădui să câşt ige de ajuns spre a fi fliulţumiţi.

Boer Fane îl privea cu o uimire în care era multă mânie-Deodată izbucni :

— Cum ? Vii să'mi ceri mâna fetii mele , mâna „domniţii" ?, D- ta un biet zugrav, un lucrător ca oricare altul, ca un zidar, c a un tâmplar... Eşti nebun i A u z i fata m e a !„. Dar de unde o ' c u noşti ? Unde a* întâlnit-o ? Şt ie ea măcar că tu e x i ş t i ?

— Şt ie , boer Fane ; dar am ştie că a m venit la d-ta. Nu-i spune nimic, te rog. Iţi vei s ch imba poate ideea, mai târziu, ş i atunci vei avea vreme să-i spuL

Bătrânul dete din umeri, răm a s e puţin tăcut, apoi, luând pe Mircea de umăr, îi duse în faţ* unor flori şi-i z ise :

— Ascultă : priveşte florile a-, c e s t e a c e par un surâs bogat a* pământului.

Nu e aşa că n'ai mai văzut niciodată altele Ia fel ? fiulbiti lor mi-au fost aduşi în taină din Orient şi nimeni nu l e cunoaşte în ţara asta. Sunt nişte flori ciudate ale căror petale înainte de a s e deschide s e înfăşură ca nişte turbane pe tulpina lor. Le cultiv cu patimă; le iubesc tot a-tât de mult cât zici tu că iubeşti pe Zina. N'am altă plăcere decât să le înmulţesc, să variez la infinit culorile lor în strălucirea: neasămuităr a coralelor. Ei! sunt Ş Î eu pictor, în felul m e u ! ІЩ vez i : sunt albe, sunt violete, s u n i purpurii, sunt unele întunecate ca noaptea ş i altele curate c * dimineaţa. Singura nuanţă pe ca re n'am putut-o încă crea, e albastrul desăvârşit , albastrul c e resc. Dacă'mi dai mijlocul de a 4 căpăta, azi ori peste z e c e am, î n toarce-te aici şi-ţi voi da p t fiică-mea...

Mircea simţi ochii umplu» du-i-se de lacrămi şi fugi.

Era Crăciunul, şi, ca toata zăpada care căzuse din belşufc boer Fane plecă cu Zina spr# mănăstirea din munţi.

Zina era tristă ; trecuseră multe săptămâni de când nu mal văzuse pe Mircea ; c ineva U spus e s e că lucra la un tablou mare.

http://mintca-i.se

Si apoi cum mai putea oa,íe v sa, s e întâlnească in pădurea t p - / sită de frunze, din care fugiseră animalele şi în care fagii parcau ^ nişte uriaşe fantome ?... Zina era trista-. Totuşi , îşi păstra- nădejdea întreagă, nu-şi juraseră a-

m c a K s ă se iubească . totdea-niţa, în aburi u ^ . . . ' . . plutind deasupra mulţime'ţl-il 1. 1' m.idită în biserică. 4Srau atâtea hniánári . aprinse. îii jurul altàt rj,' i încJt luminile ier clipoceau ca un !?;uicar?aë stele : ai fi z is ca 4i i i u a - à ç ç e a ; sj^ sçoboràse. cerul pe pământ. " ;

Dir iiv. lucrul ac«oîa.airă. \e . v e лі!.!і!г.іеа. cât surpriza ;.u:iei viziuni n e \ Se zvonise; că -p oic-to.r necunoscut dăruise iuftnast'iei o ic rjnú nespus_ de і г іуоюгіъй in-faî.şând Naşterea Domnului.. "":

Era adev|-i'at. Pusă lansă Altar, icoana-tabloir s e arătă plină de o jrumţţ se je ітіЫіеа şi s e - , ni nă sub I urniiia t rem ură toa re. я lumânărilor. Шга un triptice 'fcá 4 mijloc, Maica' Domnului şedea

ţinând pe genunchi copilul bunei vestiri ; o rochie brodată cu pietre scumpe o îmbrăca, şi, lângă éa. teşindi dirii gâtul unui vas subţire,' o flc-ате ciudată, necu• rioscută, de un albastru ceresc , îşi rid.ca tulpina feciorelnică...

Ceeace era minunat, era asămă-narea dintre Zina şi copilul F e cioarei. •

Da, era chiar Zina, în icoană, cu surâsu-i dulce, cu ochi-i blânzi, pe cari ii mărise parcă maternitatea. In fata ei s e închinau regi mari, somptuoşi şi greoi , spre a oferi copilului divin, aurul, smirna şi tămâia.

Tot Zina era şi în partea dreaptă a tripticului, plângătoare, îndurerată, nemângâiată, ţinând pe genunchii ei pe Cristbs mort, cadavru lung pe care nimeni nu-1 m â i adora:..-Şi î n stânga, pe treptele calvarului, tot Zina era Veronica credincioasă care lua p è o pânză albă în t ipăr irea îe te i sângerânde a lui Isus.

întocmai cum s e desfăşoară viata, arama omenească era a-cölö întreagă, închisă în ce le trei panouri ale unui triptic: Naş te rea',' Iubirea. Moartea.:. Zina ple-e ă ochii : s e gândea şi bocr Fane, fără să mai aştepte sfârşitul siirjbéj, a lergă afară spre a căuta це ôrrtùï care îi primise desfiderea.

Dar pictorul tripticului dispăruse. Nü l'a' mai găsit nici în a-telieriil lui modest , nici în ace la al bătrânului maestru, eare-1 a ş tepta diri ajun. Îşi iscălise opera i u sângele si se dusese să moară' aiurea, departe' de aceia care nu putea fi a luit : şufletu-i plutea acum în azurul ace la inaccesibil în care visători i-ş i artiştii s e duc să-şj^ urmărească 'himera. Lacrărni ic ^ ine i fură redeapsa trufaşului boe r F a n e , — .şi floarea a lbas t r ă , pusă în vasul cel strâmt n'a putut înflori niciodată-în parcu l î m b ă l s ă m a t al căutătorului de nuan ţ e r a i e .

A apărut ediţia Ii-a din

Zismm „ U N W E S Ş S U i . " ie află cîe vânzare la toate librăriile

— Б Ю V E S T I R E

Crăciunul se apropie. Inimile copilaşilor bat cu bucurie. Ce de şoptiri tainice între ei când s e «î ïoàrce mama din târg cu paf-;.--.іа&аШ'fëî d e . t e ! de da- ; -toarce d i t f W ^ . j d e c răc iun ! rioara, ies intru и н ^ г ^ д . • ei.supărâiKl-o cu nenumărate m-

^frebări. ^ u au iăbdare " ş a vază mai târziu c e daruri lc va aduce Moş Crăciun..

Fri factorul poştal a adus o lădiţă pentru mania lor. Fetiţele, zăr ind-o , 'nu şecdau locului' de nerăbdare. Cu orice chip voiau să ştie ce é în ea.. Mai cu seama Leijuţa, mi ^vea.astâjripări . .

— „Nu e grea ! Uită-te ce u-şdajă e ! Dar c e - o ff în e a ? " , spunéáj;'Mariuara csuroffi . salè £

; „Dar c e - o fi în e a ? !" Cu a-ceasă întrebare supurară toată ziua pe mamă lor.' ' -

Vitien',;Ş5 Д е с е т Ж е 1ÍTtSf UNIVERS l'L LITERAR No. 52. -

curii?", o întreba mama ei a pro' piindti-se s'o mîngiiè;

- - „Ba da!" răspunse Lenuţa, cu voce şi un zîtnbet forţat.

— „Dar, atunci dc ce ai lacrimi în ochi, copila m e a ? Ce-ti l ipseş te?" z ise mama îngrijată.

Mica Lenuţa, nu îndră-znea să spue cauza rnîhnirei sate.

— „Draga mea copilă, чш fii mihnită. Mai bine privés ie aci. Ai văzut această carte cu îiguri? ? Uite ce frumoasă e!" îi ziise tatăl ei, mîngîind obrajii-i înfier.-bîntaţi de supărare.

„Aceasta- i cartea p e ' c a r e u doreai tu acum patru sap, ţa mîni!" continuă- taigbrlhtile'^îa lé p » C . Ä începură să sece .

i'vti trecu mult şi sosi şi AnuJ Nou!

Lenuţa tot mai avea speranţă că Ioana s e va întoarce. Cînd însă zări pe o străină' î n l o c u i ei, I.eiiuţa riu se mai putu.stăpîni şi ochii èi s e umplură de lacrimi, inima ei nu mai putea păstra taina şi sub condiţiunea de a mărturisi, ea destăinui taina, surioa- -rei sa le Marioara.

Marioara privind-o cu ochii ei mari şi albaştrii îi z i s e :

— „Dar de c e d r a g ă surioară, nu mărturiseşti şi mamei , poate să Ioana va veni înapoi".

Lenuţa nu răspunse nimic.

Un ăn întreg t r e c u . d e atunci! Un ah trist, plin de amărăciuni; Crăciun ţrişt so se ş t e pentru , ei! In camera de odinioară n u , , maj stiălucei-te frumosul pom

'de Crăciun. Ce pustiu' Çe linişte e acum în casa. Ce tace-, ref f u r n a l ^dormitorul copiilor t s t e luminat de aceeaşi lampă ctt aceeaşi lumină palidă, ; v . /'in pa t ; ş tă .b ia ta Marioara, cuprinsă d e friguri grele, ochii ei ?a::it s t i n ş i . T a t ă l şi m a m a stau trişti la căpătisul ei vărsînd lacrimi. Lenuta vedea cum umbra

: mo: tei cuprinde pe b i a t a s u r i o a -ra sa . Clopotele din turnul bise-

, r k e i anunţau naşterea Mîntuito-m!ui. ". - •:• : •

— „ O ! mamă, e î te luminăr i ! i r şopti MarioaEa. ; > 4 -: ^ О ! pomulЫ& Gţăeiunţ -Isus, ,

.-. Mjntuitorullf El însuşi aprinde u>«-rrrinările:$i -iată-tl-că- v i n e e p r o a * ^ pe, de tot aproape. LenutOy măr-» ttrrise-şie-, -atunci EI o să^ţi aprindă çi ţie pomul d e Crăciun!'Zi o--dată ' Lenuţo! i oana de. ce să'-sufere!" . . v

: Mama s e uita mirată i a Lenuţa, repede însă îşi întoarse privirea spre "Marioara care t răgea să moară. Marioara întinse braţele ca si cum ar voi să apuce e-eva, îndată-"şi ie trase înnpji , aruncă privirea in sus ${ după cîteva respirări puternice... închise ochii si muri.

A doua zi de Crăciun, biata L e n u t a amantă- si plîngîfrd sta îngenunchiată lingă ' coşciugul surioarei sa le . Fireşte, că acum, după ce buzele ei mărturisiră taina părinţilor, inima ei era ma i sprintenă, mai uşurată,' cu toate a s t e a amintirea celor două ajunuri de Ciăciatn, cei doj ani trişti pentru ea, o făceau nespus să sufere.

о ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ о ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ о о ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ

Ce trist clipeşte printre astre Luceafărul din răsărit Zâmbind-troUor din castre fn ceas de patimi răscoliţi

Zâmbeşti ta oare-omenirii, > < Nazarinean sublim şi sfânt; Privind eum florile iubirii -Le scutură al vrajbei vânll ..-..,-Dar eu nădejdea toată '» noi Ca'n semnul sfânt al erucei tale Vom şti şi noi să fim eroi.

Şi ne gândim la fraţi ce 'ndreapiă. Spre fraţi al urei foc nebun... Au şi-ei copii micuţi ce-aşţeaptă

, Un dar adus de Moş Crăciun},.. r. , : , "i 'După cî tva ti mp, copiii intrară , curioşi. Co l iba s ă r ă c ă c i o a s ă , a-\ cum era '.luminata de ün pöm d e

Crăciun,: bogat î iicaçeàt. Ö m u l -v tirrië ä e dqrjaxí éràu' îhtfnşe pe ' m a s ă : .Haine de. iarnă."cozonaci . . mere, nuci, carne friotă şi... o

frumoasă păpuşă- roşiei Ioana,,bunica, şi copiii rămase

ră Încremeniţi de bucurie. . ^ ^ s t ă p î n ă ; 1 cit e$ti ^dè mi--. loasă сі.Ъііиаţ" z i se Ioana,. î z -

bucnind" îh hohote de plîns. • „'Mflpäsät şi bună? Lini$-

Ыіе-іе , ТодвЬТ Ai uitat c u m ţ i -am ăniărlt inimă/ ţă la un ajüti

J 4 e ; C r ü c h r n : a c u m mulţi a n i ? ' . „Moş Crăciun cu barba albă

. , „A sosit şi pe la noi : „Să ne şducă şi nouă darur i^ Aşa răsuna acurrï in co'ibă.

Bieţii* copi la^, veseli ;acum, au uitat şi foai.iea şi frigul. Cîntau ca nişte îngeraşi C e fericire pe

. ei, pe mama şi bunica lor ! Cel mai mic z i se:

— „Mamă. de ce. a plecat aşa repede, moş Crăciun? Nu ne -a uitat nici pe no i? D e ce á plecat , mam'mare, Moş Crăciun, v r e a u să-i sărut barba alba!"

Mama şi bunica l'au strins în brate şi plîngînd de bucurie, l'au s ă r u t a i

— „Asta a fost un ajun de Crăciun plin de fericire pentru noi Ca $i pentru ei", z i se Lenuţa s o ţului ei, întoreîndu-se acasă.

O d . H . A .

http://trecu.de

g — ES», aa,

ДОЕМ oraşul în care s'a născut Mântuitorul

înainte c V t a b e m Ephrata, c a r e r ă ş tinere c â n d sunt fÜU l U d - } • amintirile copilăriei. In vers'nW,. biblice dormitează melodii, du ioase , ca r i farmecă şi pe ace la ea*e şi-a pierdut credinţa din copilărie.

Ele sunt neperitoare şi prin armonia lor.

Bet lehem — acesta este : „Casa pânei". Şi atributul Ephre-re arată rodnicia pământului. Si aces t orăşel face onoare numelui său. In timpul Iui Isus Christos Betlehemül nu avea înfăţişarea pe care o are astăzi. Un şir dc case mari predomină colina ; monastir şi aşezăminte de binefacere ale diferitelor comunităţi rel igioase creştine. Dacă ai intrat în oraş, găseşti casele mai rioni destul de bune şi curate pentru împrejurările orientale ; printre ele se află strade s t r i veşt i , înguste şi murdare, pe când s u s pe coaste înfloresc migdalii şi smochinii. Amestecul de popoare şi de religiuni din Ierusal im s e repetă şi aici în miniatură. Cei 12.000 "de locuitori, cari s e află în oraşul de naştere al -Mântuitorului se împart în 5000 latini, 4000 greci, câte 500,mahomedani şi armeni, i a r : restul' în protestanţi, copţi şi Sirieni.

De asemenea în timpurile celé niai vechi de tradiţie creştină, aci şi-a căutat rădăcinile cultul credincioşilor astfel încât deja Constantin cel mare a zidit în Betlehem o biserică; creştinii au. rămas aici la putere şi în maia.? ritate, cu toate campaniile maure din veacul de mijloc. Unui ordin al împăratului Adrian es te a se atribui faptul remarcabil că şi Betlehemül de atunci şi pană astăzi nu s'a mai putut stabili nici o familie evreiască. ;Ori cât d e des s e întâlnesc pe pământul tarei făgăduinţe ; basmele , le-' gende le şi religiunile celor trei popoare, cari îl locuesc, totuşi arareori se întâlnesc, atât dc a-proape două din aces te con te-'siuni principale, c ea creştină şi cea israelită, ca în Bet lehem I:-phrata, care strălucesc în lumina gloriei de când p e c h e i a fost îngropată aici. Şi minunata idilă a Ini Ruth se petrece in această vale verde. Eroii războinici Joab, Alisai şi Asachel de acolo au pornit în depărtare şi apoi se împlini strălucirea Betleheniului când fiul lui Isac,- David, deveni rege al Iudeei.

Neamului strălucit a lui David s e atribue că profeţii tocmai în Bet lehem aşteptau apariţia Mes-isiei. Sfinţenia locului e r a stabil i tă o a r e cum şi în timpul lui j Isus . Adoratiunea creştinilor Jcăută s ă dea o strălucire şi mai unare acestui loc ; încă de t impur i şi s'a înfiinţat aco lo o epis copie şi din p r imele veacuri s e «nişe» nenumăratele pelcrinagii •Spre dizurile sa le . Aci a p a r e fig u r a de anachosaet a Sf. Hiero-inin c a r e a scris retras de lume celebra Vulgate.

Insufletitele ce te ale cruciaţilor pornesc spre Bet l ehem ca să-1 l ibereze din mîinile Sarace -nilor. P înă pe la mijlocul vea*

l'MIVERSUL- ІЛТБКЛЦ Vimeri, 25 l )ece»Lr .e 1У!">

cului trecut bîntue lupte de tot felul în jurul vechei cetăţi şi chiar după ce sanctuarul ei principal Biserica Sf. Maria S Í U a Naşterii Domnului in urma intervenţiei împăratului Napoleon al III-lea (1852) trecu din proprietatea bisericei greceşti în a-

fn^rro••"AUâno-catolică • a intrat toarte Р П , . , . ., , D I ß ceste puţine sunt 6e n , sebit. însăşi biserica Naşte / . . , care a fost clădită in veacul al l l - lea pe locul despre care tra-ditiunea spune că a existat grajdul în care Sf. Eecioară a n ă s cut pe Isus. apare pe dinafară ca o fortăreaţă. In interior s e află o basilică simpjă dar frumos aranjată, fără nici o podoabă, sub podeala ei se întinde cripta cu nenumăratele ei caverne. O lume subterană de credinţă se deschide într'iui mistic amurg, cu o luminare de ceară în mînă vizitatorul trece prin capelele subterane a le Sf. losii, prin pestera Sf. Ieronim şi în fine piciorul se opreşte în capela Naşterii luminată slab dc 15 c a n dele d e arghrt. P e o placă se află o stea d e argint. înconjurată dc inscripţia:

„Hic de virgine War in levis CItrisíos naius est". Lîngă aceasta nişte iesle de

marmoră arată locul unde Isus a stat în ieslelc de lemn.

- P e piaţa marc a Bctelhèmii-- lui este adeseaori o foarte mare animaţie. T r e c multe caravane

- d c cămile venind diii Arábia şi Samaria.

f e m e i l e . diu Bethlehem — plîng cu mult mai uşor decît ce jelalte femei din Orient şi Occident: a m văzut odată un grup d e femeii, cum îşi luau rămas bun delà una care pleca şî toata a m fost trist.

Atît de multă sensibilitate au femeile iii oraşul unde a cînlat David şi l inde Isus Christos a dormit în iesle". ~

• } > - ţ . . . ; - ' i Ţ S \ ' • * - , « . . . . . - , . <

. Acum cu prilejul groaznicului război mondial domneşte şi î« Bet lehem panica şi teroarea din partea Turcilor!

C. Se .

J P e n t r u o r t e « ' r e c i » m a l i n n i s a u s c h i t i i b a r ï t i c a d r e s e -•1-nii a b o n a ţ i s u n i sudaţi ÎI a t a ş a ş i m i a «lin b e n z i l e c u c a r t ' pr imes»* z i a r u l «Г>іігег.!" spre mutra г а и І а с і Ж Ч . 0 ^ şi fata lui ia o întipărire nu mai puţin răutăcioasă : nu, căţea bătrână, n'ai să mă prinzi în cursăí

„Nu beau, s'avem iertăciune... In meser ia noastră nu-i bine sà te obişnueşti cil băutura. Meseriaşul poate să bea că şeade în-tr'tiu loc. d'aide noi însă suntem mereu iu ochii lumii. Nu zic bine ? Dacă intri în cârciumă, te pomeneşt i că-ţt fuge calul ; dacă le pune dracul să te îmbeti, e si mai rău : atunci ti se poale întâmpla să adormi ori să cazi de pe capră. Aşa-i meseria noastră, de. ce să-i faci ?"

„Dar cât câştigi d-ta pe zi, Danilo Semionici ?"

„După cum e ziua. Uneori iei şi trei ruble pe zi, alteori însă te întorci acasă fără o para chioară. Şi zilele sunt dc multe feluri. In vremea de azi nici meseria n o a s l i ă nu mai face o ceapă degerată. Sânt aşa de mulţi birjari — cum ştiţi bine şi d-voastră — c'ar fi mai biue să înceapă să-i sugrume ! Eânu! e scump şi muşterii nu mai sânt ca altădată; toata lumea caută să umble eu tramvaiul. Şi totuş, s lavă Domnului, n'avem de ce să ne plângem. Mâncăm, ne îmbrăcăm... putem

Vineri, 25 Decembrie 1915. UNIVERSUL LITERAR

No. 51. ma s'a măritat cu papa, mătuşa Уегоаіва cu Paul Andreici. Bine, papa şi Paul Andreici — fie— cu ăştia tot poti mărita: amândoi au lăntişoarc de aur, haine frumoase, ghete totdeauna văxuite; dar să te măriţi cu birjarul cela scârbos, cu nasul roşu şi cu cizme de itifc... Pfui ! Ş î de ce tine

• doica s ă se mărite, biata Peta-tfa?" F După ce plecă mosafirul din bucătărie, Pe lagia veni în odaie ia să diretice. Emoţia încă nu-i trceusc. Obrajii îi erau roşii şi iPărea speriată. Deabia at ingea cu mătura duşumelele şi în fie-[care ungher mătura de e i n e i i g Zăbovi mult în odaia nbft-i" să tea mama. 1 Ѵ - : Л ° • sineur" ' imparţcasca cuiva .„au'iic ei, să-ş i uşureze inima.

„A plecat !" mormăi dânsa lăzând că mama nu începea »orba.

,In orice vaz e un om bun 1', fcse mama fără să-şi ridice o-chii. „C un bărbat dintre cei sfioşi, aşezaţi !"

„Nu-1 iau, conită, D o a m n e fereşte !" strigă brusc Pe lag ia rotind ca un rac. „Doamne fereşte , nu-1 iau !"

„Ia nu mai face mofturi şii nu Hi copil! Acesta-i un pas mare in viată şi trebue să-1 cumpăneşti bine, dar să ţipi aşa alandala n'are nici un rost... Iţi p l a c e ? " I — „Vai de mine, eonită, cum se poate să vă gândiţi ia aşa c e v a ! " tise Pelagia ruşinată. „Vorbiţi aşa parcă... D o a m n e fereşte.. ."

„Ar trebui să spună că nu-i place .'" se gândii Orişa.

— „Cum te mai fandoseşti . . . Ui iplace ?"

— „E bătrân, conită-, vai de wine! Ha. ha!"

,Mai născoceşte multe !" stri-igá doica mânioasă din odaia de jalături". N'are încă nici patru-I (teci de ani. Şi de ce adică Ui tre-I bue imul tânăr ? Cine se mai uită la mutra omului? la-1 şi

[gata !" N — „Nu-1 iau. Doamne fereşte!" (Scrâşni Pelagia.

„Eşti uricioasă rău ! Da ce [ aracul de bărbat vrei t u ? Alta j In locul tău ar cădea în genun-jchi de bucurie, — şi tu o tii în-

[jlr'una : nu-1 iau ! Vrei să te tragii şi să ie împingi mereu cu d'aide postaşi şi profesori ? Vine la Grişa un profesor, conită, după Care î se scurg ochii. O, neruşinata!"

— „Ai mai văzut vreodată pe Danilo ă s t a ? " întrebă doamna pe Pelagia. f „Da de unde să-1 fi văzut, vai 'de mine ? Azi l'am văzut întâia iară, Axenia mi l'a adus nu şiiu

d e unde... pe diavolul ăsta afurisit... D a r de ce D o a m n e ş i -o fi pus ochii pe mine ? "

L a m a s ă . c â n d P e l a g i a s e r vea m â n c a r e a , tot i o p r iveau in fată şi o t ach inau cu bir jarul . Ea r o ş e a g r o z a v şi r â d e a în silă.

„ T r e b u e să fie foar te ruşinos mări t i şul . . . " s e gândi O r i ş a . „ S t r a ş n i c de ruş inos !"

T o a t e m â n c ă r i l e e r au . săra te , in t o c a n ă s'a găsit — . e r a de neîn ţe les c u m a ajuns acolo — o u r e c h e de là o cizmă de iuf*---« puii neprăjiti bine .tâarmriiie şi iar culmeawAu mereu din mâi-

.ç& Velagie i ; d a r nimeni nu-i zise nici o vorbă d e imputare, p ă r e a că toată lumea înţe lege starea e i sufletească. O singură dată aruncă papa furios şervetul şi z ise mamei :

„Ce plăcere poate să- t i facă tie să măriţi, pe toată lumea ! Ce te priveşte pe tine ? L a s ă să s e mărite cu cine vrea !"

După m a s ă apărură slujnieile şi bucătăresele'vecini lor, ş i 'până seara târziu se auzi un şovăit ciudat în bucătărie. C u m au a-duhnecat e le petitül, Dumnezeu ştie ! Când s e trezi Grişa, pela miezul nopţii, auzi cum vorbeau înce t bucătăreasa cu doica îu d o sul perdelei. Doica vorbea convin gător, bucătăreasa însă plângea şi râdea ca o nebună. Orişa a-dormi iar şi în vis văzu că Pe lagia c răpită de un pitic şi de o vrăjitoare...

A doua zi se liniştiră lucrurile... Viata în bucătărie işi urmă mersul ci obişnuit parcă birjarul nici n'ar fi fost pe lume... numai rareori îşi punea doica fişiul cel nou . lua o mutră sărbătoreasă şi pleca undeva pentru două c e a suri, desigur ca să vorbească cu cineva... Pelagia nu se mai întâlni cu birjarul, iar când S-au pomenit odată de dânsul, plânse şi strigă ;

„De trei ori fie blestemai ca să nu-mi aduc aminte de dânsul ! Pfui !"

Într'o seară, pe când Pelagia şi doica dumicau ceva de zor, veni mama în bucătărie şi zise : „Poti s ă I ici, te priveşte, dar să ştii, Pe lagio , că dânsul rru poate să s t e a aici... Ştii bine că nu-mi place să ş e a z ă nimeni în b u c ă tărie. . . Va să zică ia seama . . . Ş i nici nopţile n'ai să mi be pierzi pc-afară..."

„Acu Dumnezeu ş t ie cc vă mai dă pr in gând, corniţă!'1 s crâş ni bucătăreasa Şi de c c să m ă dojineşt i pe mine din p r ic ina Iui? F i r c - a r al d r a c u l u i ! S'a a g ă ţ a t de mine din senîn, fire ar..."

C â n d se uită Or i şa îu b u c ă t ă

rie, într'o zi de Duminecă, răm a s e m u t d e m i r a r e . B u c ă t ă r i a era plină de o a m e n i . E r a u a c o lo b u c ă t ă r e s e din toa t ă m a h a laua , se rv i to ru l , doi vard iş t i , un c ă p r a r , copilul R ica . . . Fi ica a c e s ta umblă de obicei pr in s p ă l ă t o rie şi se joacă cu câinii , a c u m însă e r a p iep tăna t , spă la t şi ţ inea în m â n ă o i con i ţ ă " , de metal . - ™ ш d e

j n , Ш і , ѵ , и . o f loare în pa r . Dbga ea s t ă t e a birjarul. „Ei rin s e 1 p a r e că e v r e m e a

să..." începu c ă p r a r u l după o lungă tăcere. i

Obrajii Pelagiei sc îmbujorară şi porni să plângă... Căprarul luă colacul de pe m a s ă , s e aşeză lângă do ică şi începu să bittc-cuvinteze perechea. Birjarul s e apropie dc căprar, căzu în g e nunchi înaintea lui şi-i s ă r u t ă mâna. Aşişderea şi cu Axenia . Pelagia îl imita maşinal şi Căzu dcasemenca în genunchi, fnsfâr-şit uşa care dădea a fa ră fu d e s chisă, în bucătărie năvăli o boare albă şi toată l umea eşi cu g ă lăgie în curte.

„Sărmana! Sărmana!" s e g â n di Or i ş a auzind bocete le P e l a giei. „Unde-o fi d u c â n d - o ? D e c e nu-i ia a p ă r a r e a p a p a ş i . m a m a ? '

După cununie s'au auzit dut bucătărie p f i t» noaptea târziu

cântece şi g las de armonică. Ma- . ma se supără toată vremea că doica mirosea a rachiu şi că din ' pricina n u n ţ i i - n u e r a nimeni să dea foc samovarului. Careu- • culcă Or i şa , încă-murin bucă -I e lagia . ? i ХщйхѵХ p en t ru o .J.!1 i f mul ţumi măicuţei ş i .zise

uitându-sc a s p r u la P e l a g i a : „Conită, s'aveti gr i je de ea. Să fiti, vă r og , părinţi i ci. Şi d-ta, Axenia S t e p a u o v h a , nu o l ă sa de capul ei, ia s c a m a să fie toate cum se cade.. . fără prostii . . . Apoi, coni tă . să -mi mai dai vre-o cinci ruble din s imbr ia ei. Trebue să • cumpăr un ş t r e a n g nou" .

O nouă enigmă pentru Orişa : Pe lag ia trăise p â n ă acuma s lo bodă, cum a vrut, fără să dea cuiva socoteală , deodată însă . răsare lam-nesam un străin căruia cineva i-a dat dreptul să aibă gri.ie de purtarea ci şi s a ş i însuşească avutul ei ! — Orişa s e posomori adânc. Simţi, o dorinţă mare, pătimaşe să mângâe pe victima aceasta a nedreptăţii o -meneşti . Căută mărul cel mai mare din cămară, se strecură în bucătărie, îl puse îu mâna Pe la giei şi fugi iar ca o săgaetă .

T r a d . L . Rebreamt

Cel mai eftin M A G A Z I N D E M U Z I C A

•„LA URA"H Bucureş t i , S t r ada Colţei No. 3

UN GRAMAFON 99

Calitate g a r a n t a t ă î m p r e ună cu 12 cântece pe 6 plăci „ î n g e r , s a u „Beka"

90ва cu preţul mi nini de LEI Comenzi însoţite de acont se efestuiazl prompt

• E a Gratis Catalogul Spscial de Gramafoane — •

V

1 A ^ — j — -CLASICA SI Ж В Ш 8

ÎN ORI CE ARANJAMENT

A L B U M E d e M U Z I C A (bEO-A.TE ОЕГЛЗСіАКТ)

MUZICA D t CRĂCIUN

PIANE Şl ORGI D i n cele mai renumite

i n s t r ü m e n t T m ü z i g a l e CATALOAGE GRATIS

GRÄMÖFOANE G R A M O L E

Тѣй J S i ^ a U L T I J I E L E ) » ь я ш K o u t л т і

A G A Z I N U L C O N S E R V A T O R U L U I B U C U R E Ş T I . C A L E A V I C T O R I E I N o . 72. B U C U R E Ş T I

9

5Я

m

embrie

v f i t L v

• - • А п П п а а і і ш а і І г Ч і і Н Е I . О м М 4 » d i a * i Jr»

lé. ir pentru îngrijiri» r»ţion»lă *î "parata»,

ţbpiloglM FLOM şiiciA mif Ш 3.25, mioi U i 2.60. РотаЛ FLOU A; borest mil mare Ш-2Л0-; mío *75-

toi

.., : BVGQL Ltii.sô. - • ;

de Crin

btiregeseae ріеіеач ІвіДІш* coşii depe оЬгаж, оеІемм цпо і mâtnûe. « Laptele de crin FLORA wcoménda fia special peranmate bUnulta a tutrebuioţa eoi chiJe. Preţul; Lapte de crin L«f 9*3 Si pan Ш ІЖ

• •Щл nemulţumirese restitue eostui i x i u t r u ori-care d i u a ce* te ргерлішЛ». Шф ; í " v â n z a r e l a d r o ţ p u e r i i , l"uгшае і і şi gaiaolcrii ^ aW caut» depozitari in teate comuucle rurale diu ţarii реыги лішагеа preparatelor ,,FLORA»*

* ~ W fiejMBllüni foarte avaatagiouse : Л se adresa dcpcziiuloi geueral, L LiNDENBEIUjk Bucureşti, Strada Stelea No. 23

W V W W W ^

Ф